Introducere

Există recidivă când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa
închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare,
condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care
legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare (art.41 alin. (1) C.pen.)
La stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotărârile de condamnare privitoare la
infracţiuni săvârşite în timpul cât infractorul era minor, la infracţiuni amnistiate sau la fapte
dezincriminate. De asemenea, nu se ţine seama de condamnările pentru care a intervenit
reabilitarea sau în privinţa cărora s-a împlinit termenul de reabilitare, însă se va lua în
considerare hotărârea de condamnare pronunţată în străinătate, pentru o faptă prevăzută şi de
legea penală română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii.
Hotărârile definitive prin care s-au pronunțat soluții de renunțare la aplicarea pedepsei
sau de amânare a aplicării pedepsei nu se circumscriu noțiunii „hotărâre de
condamnare”. Aceasta deoarece, conform art. 81 alin. (1) NCP, instanța aplică infractorului un
avertisment în cazul dispunerii unei soluții de renunțare la aplicarea pedepsei și, mai mult decât
atât, art. 82 alin. (1) NCP prevede expres că „persoana față de care s-a dispus renunțarea la
aplicarea pedepsei nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea
decurge din infracțiunea săvârșită”. În mod similar, legiuitorul a prevăzut în cazul pronunțării
unei soluții de amânare a aplicării pedepsei că „persoanei față de care s-a dispus amânarea
aplicării pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa și nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau
incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită, dacă nu a săvârșit din nou o
infracțiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării și
nu s-a descoperit o cauză de anulare".

Clasificarea recidivei

 în funcție de momentul săvârșirii noii infracțiuni după condamnarea anterioară:

1
 o recidivă postcondamnatorie → presupune comiterea unei noi infracțiuni după
rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru infracțiunea anterioară și
mai înainte de executarea în întregime a pedepsei pronunțate pentru acea
infracțiune;
o recidivă postexecutorie → presupune săvârșirea unei noi infracțiuni după
executarea pedepsei sau stingerea executării pedepsei prin grațiere, prescripție,
pronunțate pentru infracțiunea anterioară.

Codul penal → ambele forme de recidivă.

 după natura infracțiunilor ce compun pluralitatea sub forma recidivei:

o recidivă generală → existența ei nu este condiționată de natura infracțiunilor
comise, putând fi de natură diferită ori de aceeași natură;
o recidivă specială → existența ei este condiționată de săvârșirea unei infracțiuni de
același fel, de aceeași natură / existența ei este condiționată de asemănări între
infracțiunile ce formează termenii acesteia, cu privire la sursa legislativă.

Codul penal → recidiva generală.

 în funcție de gravitatea condamnării pentru prima infracțiune:

o recidivă absolută → existența ei nu este condiționată de gravitatea primei
condamnări;
o recidivă relativă → existența ei este condiționată de o anumită gravitate a
condamnării pronunțate pentru infracțiunea anterioară.

Codul penal → recidiva relativă.

 în funcție de timpul scurs între executarea pedepsei pentru infracțiunea anterioară și

săvârșirea noii infracțiuni:
o recidivă permanentă / perpetuă → existența acesteia nu este condiționată de
săvârșirea noii infracțiuni într-un anumit termen;
o recidivă temporară → existența ei este condiționată de comiterea noii infracțiuni
numai într-un anumit termen de la condamnarea sau de la executarea pedepsei
pronunțate pentru infracțiunea anterioară.

Codul penal → recidiva temporară.

 după criteriul locului în care s-a aplicat pedeapsa definitivă ce formează primul termen al
recidivei:
o recidivă teritorială / națională → primul termen constă într-o condamnare
definitivă pronunțată de o instanță română;
o recidivă internațională → codamnarea definitivă ce formează primul termen al
recidivei este pronunțată de o instanță străină.

Codul penal → recidiva națională + recidiva internațională, cu condiția ca hotărârea de

condamnare pronunțată în străinătate să fi fost recunoscută în România potrivit legii → pentru

2
stabilirea stării de recidivă se ține seama și de hotărârea de condamnare pronunțată în străinătate,
pentru o faptă prevăzută de legea penală română, dacă hotărarea de condamnare a fost
recunoscută potrivit legii [art. 41 alin. (3) C. pen.].

 după criteriul tratamentului sancționator al recidivei:

o recidivă cu efect unic → presupune aplicarea aceluiași tratament atât pentru
infractorul aflat la prima recidivă, cât și pentru cel care a perseverat în recidivă
(multirecidivist);
o recidivă cu efecte progresive → presupune agravarea pedepsei recidivistului cu
fiecare nouă recidivă.

Codul penal → recidiva cu efect unic.

 recidivă cu regim sancționator uniform → presupune același regim de sancționare

pentru toate modalitățile recidivei;
 recidivă cu regim de sancționare diferențiat → presupune un regim de sancționare
diferit pentru modalitățile recidivei.

În Codul penal → recidiva cu regim de sancționare diferențiat.

Recidiva postcondamnatorie – condiții de existență

* condiții cu privire la primul termen:

 hotărârea de condamnare pentru infracțiunea anterioară să fie definitivă;

 condamnarea definitivă să privească o pedeapsă cu închisoarea mai mare de un an ori

pedeapsa detențiunii pe viață;

 condamnarea să nu fie dintre acelea de care, potrivit legii, nu se ține seama la stabilirea
stării de recidivă → la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de hotărârile de
condamnare privitoare la: faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală /
infracțiunile amnistiate / infracțiunile săvârșite din culpă [art. 42 C. pen.].
o primul termen al recidivei = condamnarea la o pedeapsă cu închisoarea mai mare
de un an ori la pedeapsa detențiunii pe viață => nu pot forma primul termen al
recidivei:

 hotărârile judecătorești definitive prin care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei ori
amânarea aplicării pedepsei → în aceste cazuri, instanța nu pronunță hotărâri de
condamnare [art. 396 C. pr. pen.];

 condamnările definitive la pedeapsa amenzii → precizări: dacă pedeapsa amenzii

însoțește pedeapsa închisorii, o astfel de condamnare poate forma primul termen al
recidivei doar dacă pedeapsa închisorii depășește un an / dacă pedeapsa amenzii a fost
înlocuită cu pedeapsa închisorii, închisoarea astfel obținută nu poate forma primul termen
al recidivei chiar dacă este mai mare de un an (instanța nu pronunță o nouă hotărâre de
condamnare);
3
  hotărârile de condamnare pronunțate pentru infracțiunile săvârșite în timpul minorității →
față de infractori minori, instanța poate dispune doar măsuri educative.

* condiții cu privire la cel de-al doilea termen:

 săvârșirea unei noi infracțiuni → săvârșirea unei infracțiuni / comiterea unei infracțiuni =
săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată
sau ca tentativă, precum și participarea la comiterea acestora în calitate de coautor,
instigator sau complice [art. 174 C. pen.];

! infractorul săvârșește mai multe infracțiuni => fiecare în parte va forma cel de al doilea termen
al unei recidive distincte.

 noua infracțiune să fie săvârșită cu intenție sau cu intenție depășită;

 pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracțiune să fie închisoarea de un an sau mai
mare de un an ori detențiunea pe viață → pedeapsa prevăzută de lege = pedeapsa
prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără
luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei [art. 187 C.
pen.].

 noua infracțiune să fie săvârșită în intervalul de timp după rămânerea definitivă a

hotărârii de condamnare pentru infracțiunea anterioară și până la executarea sau
considerarea ca executată a pedepsei → noua infracțiune conduce la reținerea stării de
recidivă postcodamnatorie dacă este săvârșită:

 înainte de începerea executării pedepsei → nu are importanță dacă hotărârea definitivă s-

a pus sau nu în executare, dacă infractorul s-a sustras de la executare ori a obținut
amânarea executării pedepsei ori dacă executarea pedepsei a fost suspendată prin
exercitarea unei căi extraordinare de atac;

 în timpul executării pedepsei → în timpul executării pedepsei într-un loc de deținere / în

timpul întreruperii executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață / în termenul
de supraveghere al liberării condiționate;

! tot în timpul executării pedepsei se consideră și comiterea infracțiunii de adadare din

executarea unei pedepse privative de libertate definitive.

! condiția este îndeplinită și atunci când se comite o nouă infracțiune în stare de evadare din
executarea unei pedepse definitive.

 în termenul de supraveghere al suspendării executării pedepsei sub supraveghere / în

termenul de încercare al grațierii condiționate.

4
 Aplicarea pedepsei principale în cazul recidivei
* recidivă postcondamnatorie *

 dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se

săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se
adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta [art.
43 alin. (1) C. pen.];

-> infracțiunea săvârșită din nou = evadarea => pedeapsa pentru evadare se va adăuga la restul
rămas neexecutat din pedeapsa anterioară la data evadării, dar nu potrivit dispozițiilor privind
recidiva, ci potrivit dispozițiilor care incriminează această faptă [art. 285 alin. (4) C. pen.]. [2]

 când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt
săvârșite mai multe infracțiuni concurente, dintre care cel puțin una se află în stare de
recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de
infracțiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la
restul rămas neexecutat din aceasta [art. 43 alin. (2) C. pen.];

-> dispoziții derogatorii în materia evadării → pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de

evadare se adaugă la restul rămas neexecutat din pedeapsă la data evadării [art. 285 alin. (4) C.
pen.] => dacă cel condamnat evadează și apoi săvârșește o infracțiune în stare de evadare, cele
două infracțiuni sunt concurente între ele, dar pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de evadare se
adaugă la restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară și apoi la această pedeapsă se adaugă
pedeapsa stabilită pentru infracțiunea comisă în stare de evadare / dacă în stare de evadare se
comit două sau mai multe infracțiuni concurente între ele, atunci pedeapsa pentru evadare se
adaugă la restul rămas neexecutat, iar la pedeapsa astfel rezultată se va adăuga pedeapsa rezultată
formată din pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente săvârșite în stare de evadare.

 dacă prin însumarea pedepselor s-ar depăși cu mai mult de 10 ani maximul general al
pedepsei închisorii, iar pentru cel puțin una dintre infracțiunile săvârșite pedeapsa
prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, în locul pedepselor cu
închisoarea se poate aplica pedeapsa detențiunii pe viață [art. 43 alin. (3) C. pen.];

 când pedeapsa anterioară sau pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită în stare de
recidivă este detențiunea pe viață, se va executa pedeapsa detențiunii pe viață [art. 43
alin. (4) C. pen.].

* recidivă condamnatorie + recidivă postexecutorie *

 dacă infracțiunea ce constituie al doilea termen al recidivei este săvârșită după executarea
unei condamnări anterioare, dar și după o altă condamnare neexecutată ori neexecutată în
întregime, pot fi îndeplinite atât condițiile recidivei postexecutorii în raport cu prima

5
 condamnare, cât și cele ale recidivei postcondamnatorii în raport cu cea de a doua
condamnare => mai întâi se vor aplica dispozițiile de la recidiva postexecutorie, iar apoi
cele de la recidiva postcondamnatorie;

 ulterior se comit mai multe infracțiuni concurente între ele și care sunt săvârșite în stare
de recidivă postexecutorie în raport cu o condamnare executată, dar și în stare de recidivă
postcondamnatorie în raport cu o condamnare neexecutată => se va stabili câte o
pedeapsă pentru fiecare nouă infracțiune între limitele speciale majorate cu jumătate, apoi
pedepsele astfel stabilite se vor contopi potrivit dispozițiilor de la concurs și, în final,
pedeapsa rezultată se va adăuga la pedeapsa anterioară sau la restul rămas neexecutat din
aceasta.

Aplicarea pedepselor complementare în caz de recidivă

 dacă pentru una dintre infracțiunile săvârșite s-a stabilit și o pedeapsă complementară,
aceasta se aplică alături de pedeapsa principală [art. 45 alin. (1) C. pen.];
 când s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită sau chiar de
aceeași natură, dar cu un conținut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa principală
[art. 45 alin. (2) C. pen.];
 dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeași natură și cu același
conținut, partea neexcutată din pedeapsa complementară anterioară se adaugă la pedeapsa
stabilită pentru noua infracțiune [art. 45 alin. (3) lit. b) C. pen.].

Aplicarea pedepselor accesorii în caz de recidivă

→ dacă pe lângă pedepsele principale au fost stabilite una sau mai multe pedepse accesorii, se
aplică regulile de la pedepsele complementare, pedeapsa accesorie rezultată executându-se până
la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale [art. 45 alin. (5) C. pen.].

Aplicarea măsurilor de siguranță în caz de recidivă

 măsurile de siguranță de natură diferită sau chiar de aceeași natură, dar cu un conținut
diferit, luate în cazul infracțiunilor săvârșite, se cumulează [art. 45 alin. (6) C. pen.];
 dacă s-au luat mai multe măsuri de siguranță de aceeași natură și cu același conținut, dar
pe durate diferite, se aplică măsura de siguranță cu durata cea mai mare [art. 45 alin. (7)
teza I C. pen.];
 măsurile de siguranță luate conform art. 112 – confiscarea specială se cumulează [art. 45
alin. (7) teza finală C. pen.].

Descoperirea ulterioară a stării de recidivă

→ dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru noua infracțiune și mai
înainte ca pedeapsa să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că cel

6
condamnat se află în stare de recidivă, instanța aplică dispozițiile alin. (1)-(5) [art. 43 alin. (6) C.
pen.] => se impune recalcularea pedepsei pentru starea de recidivă, potrivit regulilor care
guvernează tratamentul sancționator al acesteia.

Dispozițiile privind recalcularea pedepsei, ca urmare a descoperirii ulterioare a stării de

recidivă, sunt aplicabile și în cazul în care condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață a fost
comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii [art, 43 alin. (7) C. pen.].

[1] Există recidivă și în cazul în care una dintre aceste pedepse este detențiunea pe viață [art. 41
alin. (2) C. pen.].

[2] Bineînțeles, starea de recidivă va fi reținută, dacă sunt îndeplinite condițiile de existență ale
acesteia, însă tratamentul penal aplicabil va fi cel din norma specială, care coincide cu cel din
norma generală. Dacă starea de recidivă nu se poate reține, oricum pedeapsa pentru evadare se va
adăuga la restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, prin aplicarea celor prevăzute în
norma de incriminare.

[3] Adică dispozițiile art. 45 alin. (1) – (3) C. pen.