Sunteți pe pagina 1din 5

Universitatea Politehnica Bucuresti Covaci Ana-Gabriela

Facultatea de Inginerie Medicala Anul IV, Grupa 1446

Aplicatii ale stimularii cardiace extracutanate

Stimularea cardiaca reprezinta excitarea electrică artificială a ventriculului drept,


destinată să asigure contracţia regulată a inimii şi realizată tehnic cu ajutorul unui stimulator
cardiac sau a unei sonde de antrenare. [1]

Stimulatorul cardiac este un dispozitiv medical de mici dimensiuni care emite


impulsuri electrice, transmise prin electrozi ce sunt în contact cu mușchiul inimii, cu scopul
de a regulariza bătăile inimii.[2]

Stimulatorul cardiac cutanat (Pacemaker)

Un stimulator cardiac este constituit :

 Sonde de stimulare : conductoare de electricitate, acoperite cu material izonalnt, care, din


punct de vedere mecanic, sunt flexibile, fiabile si rezistente la miscarile generate de
bataile cardiace si miscarile corpului. Acestea transmit impulsul electric bidirectional, de
la baterie catre inima si invers, de la cord la baterie.
 Generator de puls : contine bateria pacemakerului si circuitele electrice responsabile de
livrarea stimulilor cardiac.

Fig.1. Componentele unui stimulator cardiac


Stimulatorul cardiac este indicat in orice caz de slabire a cailor de conducere electrica
naturale ale inimii. Tulburarile conductiei cardiace, responsabile de stari de rau si de sincope,
necesita, in general, stimulatoare care functioneza la cerere (stimulare sentinela) si nu
furnizeaza un impuls decat in caz de deficienta a ritmului cardiac spontan.[4]

Un pacemaker este conceput astfel încât să-și întrerupă activitatea în prezența unui
ritm cardiac spontan, evitând astfel competeția între activitatea cardiacă spontană și activitatea
cardiacă inițiată de generatorul de impulsuri. Practic, la un bolnav cu stimulator cardiac,
acesta intervine numai atunci când este nevoie și prin șocuri electrice asigură o frecvență
cardiacă asemănătoare cu cea normală.[3]

Tipuri de stimulator cardiac:

 unicameral: are o singura sonda care face legatura intre bateria stimulatorului cardiac
si una dintre camerele inimii
 bicameral: utilizeaza doua sonde dintre care una la ventriculul drept si una la nivelul
atriului drept
 triplucameral: utilizeaza 3 sonde: una la ventriculul drept, una la nivelul atriului drept
si a treia sonda situata intr-o vena a inimii pentru a stimula ventriculul stang.[2]

Stimulatorul cardiac extracutanat (Defibrilatorul)

Defibrilarea (soc electric) este o procedura medicala folosita pentru tratarea in urgenta
a unor afectiuni care pun viata in pericol si aritmiile cardiace, fibrilatia ventriculara (activitate
haotica a inimii, care obstructioneaza circulatia sangelui si oxigenarea corecta a
organismului), tahicardia ventriculara fara puls (absenta pulsului indicand un stop cardiac)
etc.

Defibrilarea consta in administrarea unei energii electrice muschiului inimii sau unei
zone afectate din acest muschi, prin intermediul unui aparat care poarta numele de
defibrilator. Dispozitivul face posibila trecerea, pentru scurt timp, a unui curent electric prin
inima, menit sa restabileasca ritmul cardiac normal. [6]

Defibrilatorul foloseste curentul de descarcare a unui condensator între doi electrozi


aplicati pe toracele pacientului. Când este necesara corectarea unor aritmii, socul electric
este sincronizat cu unda R, tehnica numindu-se cardioversie.[7]

Defibrilarea se defineste ca fiind procesul electric de transmitere a unui curent prin


electrozi spre muschiul cardiac al pacientului in scopul restabilirii ritmului cardiac.

Acest curent se poate aplica:

 direct pe muschiul cardiac – curenti de valoare mica, metode chirurgical invazive;


 transtoracic – metode neinvazive care necesita in schimb curenti relativ mari.[8]
Fig.2. Schema electrica a unui defibrilator

Fig.3. Schema de principiu a unui defibrilator

Fig.4.Schema bloc a unui defibrilator


Unde:

DR - detector de unda R , PA - circuit de inhibare DEM - demodulator ,


palpaire afisaj ,
FI - formator impulsuri , CRP - circuit de comanda
Cd -condensator de releu pacient ,
OSC - oscilatorul defibrilare ,
convertorului de inalta T1 , T2 - transformatoare
CAN - convertor analog de separatie ,
CM - circuit de numeric ,
multiplicare , tensiune , RP - releu pacient ,
B1, B2 - butoane de start ,
CF - circuit de formare , stop , R - redresor ,

RT - redresor de inalta CID - circuit de C - comparator ,


tensiune , comanda incarcare
RMS - repetor modulator
CI - circuit de integrare , SA - sursa de alimentare , sincron .
descarcare condensator ,
L - bobina , [8]

Defibrilatoarele sunt de doua tipuri:

 manuale, unde este necesara o persoana calificata cu pregatire medicala, pentru


operarea lor
 semiautomate, care au aparut recent, permitând personalului fara pregatire medicala sa
foloseasca aparatul cu succes.

Avantajul defibrilatoarelor semiautomate este faptul ca, personalul care le opereaza,


necesita mai putina experienta, nefiind necesare cunostinte pentru interpretarea ritmurilor
cardiace. Acest lucru permite unei game largi de persoane (politie, pompieri etc.), sa efectueze
actul de defibrilare înaintea sosirii echipajelor medicale. [9]
BIBLIOGRAFIE

1. http://ziarullumina.ro/dictionar-medical-47089.html
2. http://www.cardiolife.ro/investigatii-si-proceduri/proceduri-interventionale/implant-de-
stimulator-cardiac
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Stimulator_cardiac
4. http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/pacemaker_1986
5. https://proceduri.romedic.ro/componentele-pacemakerelor
6. http://www.defibrilator-aed.ro/ce-este-defibrilarea.html
7. http://cadredidactice.ub.ro/crinelraveica/files/2011/11/inginerie-biomedicala-4.pdf
8. http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/Aparatura-de-stimulare-cardiac41.php
9. http://www.scritub.com/medicina/DEFIBRILAREA1651542424.php