Paul Gauguin a terminat tabloul ”De unde venim? Ce suntem? Încotro ne îndreptăm?

,” a luat o
cutie cu otravă, și s-a dus să moară în munți. Una din caracteristicile ascunse a picturii este că ea nu ”se
citește” de la stânga la dreapta, dar invers, ca textele cabalistice, de care Gauguin se interesa foarte
mult.

#1 Copilul care doarme simbolizează sufletul uman la încarnarea pământească. Criticul de artă
Marina Prokofieva a spus că ”Gauguin a fost pasionat de teosofie mistică. El credea că sufletul omenesc,
înainte să coboare în lumea materială, se afla în ceruri, în corpul unui infant.”

#2 Câinele – un simbol a necazurilor care-l așteaptă pe om, pe pământ.

#3 Cele trei femei reprezintă prima etapă a sufletului în trupul uman, până la procesul de auto-
cunoaștere.

#4 Bărbatul care culege fructul din pomul binelui și răului – un simbol de trezire în om a dorinței
de a înțelege misterele universului. Teosofia lui Gauguin spunea că dorința de descoperire a tainelor
universului se găsesc în fiecare din noi inițial. Doar că în cineva această dorință se trezește, iar în alții nu.

#5 Figura cu mana pe cap reprezintă a doua etapă de dezvoltare a sufletului uman, atunci când
vine vorba de disperarea, de incapacitatea de a găsi răspunsuri la ”întrebări îndelung discutate” ale
existenței umane.

#6 Două figuri în roșu. ”În acest tablou – spune Marina Prokofiev – ele reprezintă a treia etapă de
dezvoltare mentală, atunci când o persoană dobândește capacitatea de a analiza. Aceste figuri sunt doi
înțelepți, care-și mărturisesc gândurile reciproc.”

#7 Pasărea – un simbol al căii spirituale luate de Gauguin din arta egipteană.

#8 Femeia în negru simbolizează sufletul la cel mai înalt stadiu de dezvoltare, atunci când el
înțelege sensul întrupării lui. Este necesar ca inima ta să se întărească în durere. ”Femeia în negru este
tristă, dar calmă -comentează Marina Prokofiev – deoarece ea a descoperit că suferința, la care sunt
condamnați toți în această lume, va fi recompensată în viața de apoi, pentru cei care aleg calea spirituală,
cu pace și bucurie.

#9 Izvorul – simbolul eternității.

#10 Statuia zeității reprezintă speranța învierii în cer a sufletului eliberat.

#11 Figura adolescentului simbolizează nivel rudimentar de dezvoltare a sufletului, la cei care
dorința de auto-realizare a rămas doar la nivelul dezvoltării trupului.

#12 Capra, pisoiașul și puiul de câine – aceste lucruri, după spusele lui Gauguin, sunt simboluri a
existenței lipsite de griji, în care se află împărăția naturii, care nu știe de chinurile căutarii spirituale.

#13 Nudul – un simbol de plăcere senzuală, după care aleargă cei care trăiesc după legile lumii
materiale.

#14 Femeie în vârstă simbolizează trupul sortit morții. ”Sufletul ei nu evoluează – povestește
Marina Prokofiev – și este condamnat la o existență amorfă, fără să știe de chinuri, dar nu cunoaște nici
bucuriile.”

#15 Pasărea cu șopârla în gheare – după cum spune Gauguin, acest lucru este inevitabilul sfârșit
-moartea.

Și punctul #16 denumirea tabloului în limba franceză ”D’ou venons nous? Que sommes nous?
Ou allons nous?” Astăzi opera se află în colecția Muzeului de Arte Frumoase din Boston, Statele Unite ale
Americii.

La 28 iunie 1895 Paul Gauguin părăseşte din nou Franţa, unde nu se va mai întoarce niciodată. De
data aceasta se stabileşte într-o localitate pe malul mării, în Tahiti şi artistul se apucă de o muncă gigantică.
Anul 1897 este data de naştere a câtorva capodopere, printre care şi tabloul “De unde venim? Ce suntem?
Încontro ne îndreptăm?”, care va fi expus un an mai târziu la galeria “Vollard” din Paris, devenind
evenimentul major al sezonului.

Gauguin a fost foarte legat de această compoziţie de aproape patru metri, cu caracterul unei
picturi murale, considerată ca fiind testamentul său artistic şi spiritual. Gauguin adună şi concentrează
aici mare parte a repertoriului său, cu mai multă vigoare decât în tablourile mai vechi. Armonia artistică şi
poetică a ideilor sale nu a fost niciodată atât de impresionantă (arteduc.wordpress.com).