Sunteți pe pagina 1din 7

Terorismul suicidal

După 17 ani de la atentate din 11 septembrie 2001, omenirea dispune de


noi experiențe în domeniul securității, dar și de noi provocări care necesită o
ierarhizare a riscurilor și amenințărilor la adresa securității internaționale, de unde
și nevoia concentrării eforilor de înțelegere și apoi de combatere cu succes a celor
mai periculoase atentate.
Șirul lung de atentate, 2001 în SUA, 2005 Londra, 2004 Madrid, 2015
Paris, 2016 Bruxelles, etc., a demonstrat lumii întregi vulnerabilitatea spațiului
public al statelor comunitare, prin modul de acțiune al organizațiilor teroriste,
terorismul suicidal.
De înfrângerea sistemului de securitate publică și fața terorismului suicidar
nu au structurile de securitate Ruse, care au fost depășite clar și s-au soldat cu
sute de vieți omenești și spațiul public, cum au fost atacurile teroriste din
aeroportul Domodedovo, Beslon, metroul și teatrul Moscova etc.
La toate acestea s-au adăugat multele atacuri teroriste săvârșite în Europa,
la metroul și aeroportul din Bruxelles, Paris, Berlin, Londra, etc. precum și modul
de săvârșire, de atentate cu tiruri, mașini, cuțite, etc.
Astfel, terorismul suicidal s-a dovedit până în prezent cea mai redutabilă
formă utilizată de organizațiile teroriste, fiind folosită în realizarea cu succes a
celor mai multe atacuri de acest gen, cu prețul cel mai scăzut și cu riscuri minime
ale organizației din toate punctele de vedere.
Astfel, odată cu atentatul se distrug multe probe prin decesul celui care se
sinucide, deci o posibilitate scăzută pentru obținerea de informații de către
anchetatori, un preț cost relativ scăzut, o eficiență maximă la finalizare.
Petru a înțelege acest fenomen grav, terorismul suicidal, se impune o
analiză geopolitică, profilul psihologic și ideologie motivațională a atentatorului
sinucigaș, modul de recrutare a resurselor umane pentru astfel de acțiune, mediul
din care provin, dar și mesajul care se dorește să se transmită prin acest mod de
acțiune.
Analiza pertinentă poate conduce la factorii care îi determină pe executanți,
predispoziția unor anumite categorii de persoane de a acționa în acest mod.
Multe analize ale terorismului suicidal au accentuat prea pe condamnarea
fenomenului dotărilor agresivității, ferocității chiar a efectelor de care a dat
dovadă sinucigașul și mai puțin în determinarea cauzelor care l-a generat, adică
profilul teroristului sinucigaș.
S-a ajuns la concluzia că acest gen de terorism sinucigaș, ar putea fi o
persoană cu vârsta între 17-28 ani, needucat, labil psihic, însă în destule cazuri
autorii au fost și cu o pregătire medie, cei mai mulți doreau să se răzbune pentru
o idee, așa cum îl îndoctrinase dușmanul sau împotriva forțelor de ordine din
statul unde înc nu se integrase, mai ales tinerii din generația a II-a și a III-a din
Europa.
Desigur în Rusia, respectiv Cecenia, femeile Kamikaze, care s-au aruncat
în aer odată cu detonarea bombei, fie la Moscova, sau în alte localități : Soci,
doreau răzbunare, odată ce îi pierduseră pe cei dragi, chiar mai mult, astfel de
persoane care poate numai aveau pe nimeni, erau folosite la educarea copiilor în
sensul urii față de cotropitorii ruși.
“Necesită un acord unanim în explicarea actului terorist, lumea araba
percepând-l mai mult ca un act de insurgență, la fel nu există nici o imagine clară,
unitară asupra atentatorului sinucigaș.
Membrii organizațiilor extremist-teroriste nu au un profil psihosocial unic.
Acest lucru ne permite să apreciem că terorismul mileniului III este departe de
profilul celui care în trecut era marcat de sărăcie, psihopatologie și neputință.”1
Asemenea piloți “erau selectați, pregăti pentru acest mod de acțiune, cu
normale de pregătire, instructori”, psihologi pe domeniu, pentru modelarea
mentalității acestora.
Aproape identic s-au desfășurat etapele de: selectare, îndoctrinare,
pregătire din toate punctele de vedere în cazul atentatelor teroriste din 11
septembrie 2001, din SUA.
“Ultimele evoluții în problema fundamentaliștilor islamici, în special
discutarea “foii de parcurs”. Propusă de SUA demonstrează că organizațiile
teroriste, care au consacrat în lumea musulman modelul “atentatorului sinucigaș”,
rămân dintre cele mai active.”2
Tehnica aceasta de atentate sinucigașe a fost utilizată de mai multe
organizații teroriste: Hamas, Hezballah, Jihadul Islamic Palestinian, Jihadul
Islamic Egiptean, PKK, Al Qaidam, etc.

1
Anghel Andreescu, ș.a., Jihadul Islamic, Ed. Codex, 2008, p. 153
2
Andreescu Anghel, Organizațiile teroriste, București, 2008, p, 134
Ideologia martirajului se regăsește obligatoriu din nefericire și nu programa
analitică a unor școli patronate de Habellah, la care se adaugă emisiunile
religioase, lista cu numele martirilor, cu destui adepți spre sacrificiul suprem și
nu numai din cei fără studii, dar chiar cu studii medii și superioare.
Cei care fac parte din organizația teroristă Hamas, practică terorismul
sinucigaș, mai ales împotriva statului Israel, cu sinucigași din rândul tinerilor,
chiar copiilor care acceptau un trai de subzistență în momentul recrutării și
pregătiți să moară pentru cauză vitală.
Studiile în domeniu au demonstrat puterea liderilor religioși, atașamentul
religios din trecut, iar operațiunea de sinucidere devine un simbol al familiei sale
care se intitulează familii martir, deci onoare și respect în comunitate.
La acestea se adaugă și resurse, inclusiv de bani la familia respectivă, totul
pentru încurajarea terorismului sinucigaș. Cel mai mic erou martir din Palestina
a avut vârsta de 9 ani.
Și la alte organizații teroriste islamice din Orient se practică asemenea
obiceiuri, cu atât mai mult la Al Qaidam și ISIS.
Atentatele teroriste de la 11.09.2001 din SUA, prezintă și alte caracteristici
față de cele analizate mai sus.
Cei 19 pirați ai aerului care au participat la acțiunea sinucigașă, proveneau
din Egipt și Arabia Saudită, două state care erau proamericane.
Se remarcă nivelul superior de pregătire al acestor teroriști, cei mai mulți
licențiați, iar șapte aveau brevet de pilot.
“Un pilot kamikaze care a lovit turnul de nord al WTC, locuia cu soția li
cei trei copii, într-o vilă din Florida.
Alt terorist era fiul unui avocat, altul fiu de diplomat și toți cunoșteau foarte
bine viața urbană, integrați în societate, vorbitori de limbă străină, etc.
Pe de altă parte, majoritatea au fost departe de mediul fanatic, religios care
îi determinase să se jertfească pentru o cauză nobilă.
Deși departe de mediul fanatic în care se formaseră să devină martiri ai
credinței, ei au fost capabili să realizeze o operațiune perfectă în tot ce privește,
precum: planificarea, pregătirea, coordonarea, documentarea deosebită, mai ales
în ce privește securitatea de pe aeroporturile din SUA, orientare și o motivație
deosebită.
Față de alte atentate teroriste, acestea nu au revendicat nimic, ci numai
distrugerea unor simboluri ale SUA.
Operațiunea a fost complexă, deci a fost nevoie de mai mulți indivizi care
și-au împărțit sarcinile, formând un grup, o echipă bine organizată și disciplinată.
Acest atac terorist, mult diferit de cele până în prezent, a demonstrat că
prevenirea unor atentate sinucigașe în viitor va fi foarte dificilă, sau poate deloc.
Unul dintre teroriștii Al Qaidam, a fost recrutat de un imom, într-o
moschee, ca mulți alți teroriști, ba chiar a devenit un profesor la o moschee
turcească, formându-i pe aceștia în ura față de SUA.
La începuturile terorismului, atacurile sinucigașe cu bombă, aveau cu
preponderență adepți de religie musulmană, îndoctrinați de către instituții
extremist și declarați jihadiști, gen cele doua Rotwa ale lui Bin Laden, precum
cea din 23.02.1998: “suiciderea americanilor și a aliaților acestora, fiind o datorie
de onoare, o obligație a fiecărui musulman, oriunde s-ar găsi aceștia.”
Țelul suprem era refacerea cralifetului la nivelul întregii lumi, așa cum a
devenit ISIS în 2015.
Atacurile sinucigașe au reprezentat o tactică de bază, a grupărilor de
insurgenți, încă din anul 1970.
Interesante sunt detaliile cu privire la tipologia atacurilor sinucigaș din
acele vremuri, adică persoane iraționale, care decid să renunțe la propria viață în
urma unor circumstanțe grave, precum: sărăcia, depresia, eșecuri personale, etc.
Astfel, “atacatorii din ultimii ani nu prezintă semen de depresie, nu sunt
sociopați, din contra sunt mai degrabă voluntari decât recruți.
Religia ocupă un rol extrem de important în domeniul motivelor pentru
care indivizii recurg la aceste acte, precum cele religioase, deși Coranul interzice
suicidal.
Termenul fatwa, adică acel decret religios Islamic este din ce în ce mai
evocat, așa cum s-a arătat mai sus, deși Coranul interzice cu desăvârșire suicide,
oricare ar fi motivele invocate.
Acesta înseamnă că asemenea acte sfidează în totalitate perceptele Cărții
Sfinte, Coranul.
Suicidul este interzis în religia islamică pentru că se referă la faptul că viața
este un cadou, o binecuvântare pe care profetul Mohamed o oferă fiecăruia.
Fiecare individ și fiecare grup din care face parte sau nu, are o tendință spre
idea suicide, tendință care nu a fost încă explicată îndeajuns prin psihologie și
psihopatologia personal, conștiința individului și nici prin natura respectivei
persoane, locul sau familia în care a fost educat și crescut.”
În cazul unei persoane născute, crescute și educate într-o zonă conflictuală,
într-o societate cu caracteristici violente și criminale, cu deficiențe morale, o
descriere de acest gen va convinge pe oricine că un viitor terorist poate fi atras de
idea de suicide în scopul ajutorului oferit grupării din care face parte.
Aceste tipologii de societăți conflictuale sunt extrem de complexe, în
comparație cu o societate fără problem majore și fără cutremure sociale sau
morale.
Nu poate fi constituită o regulă strictă în această privință, dar de cele mai
multe ori în ce ace privește suicidul, acesta este fără îndoială conectat cu istoricul
social, educativ, constituindu-se într-un fenomen colectiv.
Organizațiile teroriste sunt considerate societăți închise în care liderii
acceptă noi adepți cu diferite personalități, cu un ridicat grad de inteligență,
profesioniști în domenii variate, cercetători, oameni de știință, dar și oameni ai
cărui scop unic în viață este răzbunarea.
Aceste societăți închise, organizațiile teroriste le pot oferi adepților
posibilitatea de a refuza apartenența la acele grupări.
Totuși, relația individual a unei persoane cu grupul din care face parte în
analiza psihologică a acestuia îi confer conceptului de grup o semnificație
deosebită, mai ales calitativă.
În ce a ce privește teroristul, fenomenele discriminatorii pot deriva din
influențele familiale la care copilul a fost supus pe parcursul primilor lui ani de
viață, regiunea unde a fost educat, societatea, religia din care face parte.
Mass-media poate fi canalul cel mai influent de propagare a prejudecăților,
care aduce în prim plan stereotipurile despre indivizi sau grupuri.
Organizațiile teroriste, teroriștii, încearcă să transmit mesaje ideologice sau
religioase prin acțiuni adeseori violente.
Țintele alese sunt de cele mai multe ori ideologice, religioase, simbolice
pentru a se crea un impact puternic asupra societății în general, a publicului vizat
sau a inamicilor săi, prin violență.
Prin aceasta se caută transmiterea spre mase că guvernul nu este în stare
să-și protejeze cetățenii tării.
În același timp, potențialul și dinamismul unui atac sinucigaș are o
capacitate crescută în atingerea țintei alese, determinare de pagube majore, cu o
posibilitate minima ca teroristul să fie prins și interogat.
Astfel trebuie abordate strategiile cele mai eficiente de apărare ale statului,
inclusive abordarea religioasă.
Rezultatele analitice similar au evidențiat că atacurile teroriste de tip
sinucigaș au capacitatea de a ținti chiar scopul propus, iar scopurile și ideologiile
grupărilor rezonează cu nevoile psihologice ale indivizilor care doresc să devină
membri în astfel de grupări.
Se impune așadar, studii și cercetări permanente în ce ace privește
terorismul sinucigaș, dar și psihopatologia individului care recurge la aceste
lucruri.
Apreciem atenția deosebită care trebuie acordată cercetării în domeniul
terorismului și mai ales a celui suicidar, pe plan internațional, coroborator cu
datele statistice, furnizate de către organizațiile internaționale în domeniu.
La acestea se poate adăuga studiul amănunțit al legislației în acest domeniu
complex și contracararea acestui fenomen cu un nou cadru legislativ de
actualitate.
Pe plan teoretic se impune clarificarea unor concept și abordări modern ce
vizează fenomenul suicidar, acțiunea de terorism suicidar, pentru realizarea unei
stări de Securitate.
Identificarea unui model referitor la psihopatologia individului implicat în
aceste acte extreme, a legăturilor între manipulare și martirizare, dimensiunea
social și psihologică se impune cu necesitate.
În perioada 2001 – 2010, atacurile sinucigașe la nivel mondial au crescut
cu mai mult de 300 de procente, deci o nevoie urgentă de studiu aprofundat al
acestui fenomen.
Psihologul Ariel Merari, de la Universitatea Tel Aviv, Israel, a constatat în
urma testării psihologice a 15 sinucigași cu bombă, a căror acțiuni au fost
deturnate, a rezultat că 12 teroriști non-sinucigași și 14 organizatori de atacuri
sinucigașe, “toți membrii ai unei grupări s-a stabilit că 11 din cei 12 au declarant
că nu avuseseră gânduri de sinucidere, iar dintre organizatori, numai 9 din cei 14
au spus că au avut gânduri de sinucidere.”
Așa cum am precizat mai sus, teroriștii nu sunt toți niște psihopați,
dimpotrivă, unii sunt peste medie.
Motivul acțiunii îl constituie de multe ori căutarea semnificației, dorinței
de a fi “a deveni o persoană importantă, deci pierderea acelei caracteristici,
însușiri de umilire, de trauma, deci șanse de a deveni erou, sau martir, adulat,
respectat de comunitatea din care face parte.”
Teroriștii sinucigași sprijiniți de ideologia grupului din care fac parte,
naționalismul, religia, calea spre nemurire este deschisă acestora.
Onoarea personal, teama pierderii acesteia este foarte importantă în unele
grupuri, care exercită o influență mare asupra individului.
Yusuf Murat, Mufiul Șef al Cultului Musulman din România, în prefața
lucrării Jihadul Islamic, aprecia că: pericolul cel mai mare, pentru credincioșii
musulmani este cel al sectelor, al intoleranței, al extremismului. Aceste secte sunt
susținute logistic și financiar de diferite state, încercând să dezbine comunitatea
musulmană și să aducă prejudicii modelului de viață interetnic și inter-religios
care a existat de opt secole în România.
Islamul nu ar trebui să fie exploatat în interese personale sau politice, așa
cum se întâmplă la ora actuală. Din păcate, cauza apariției conflictelor, a așa
zisului Jihad, a extremismului cum îl numesc acele grupuri de interese se
datorează nerespectării Coranului cel Sfânt.
La începutul de secol XXI, musulmanii din România sunt cei care susțin
dialogul, respectul față de valorile religioase, dorind să promoveze acest lucru și
în comunitatea europeană.