UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA

VETERINARA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE HORTICULTURA

CENTRUL DE INVATAMANT LA DISTANTA

REFERAT

AGROMETEOROLOGIE

ANUL I

PROFESOR COORDONATOR: CONF. DR. ENACHE LIVIU

STUDENT : GRIVETEANU IONELA AURELIA

Page 1
 CUPRINS

Notiuni Introductive ............................................................................................................. 3

Atmosfera ............................................................................................................................. 4

Structura atmosferei .................................................................................................... 4

Masa si compozitia atmosferei ................................................................................... 5

Factori Genetici ai Climei .................................................................................................... 5

Radiatia solara ............................................................................................................. 5

Radiatia terestra si atmosferica .................................................................................... 5

Bilantul radiatiilor

Elemente Meteorologice

Temperatura solului si a aerului

Umiditatea solului si a aerului

Produse de condensare ale vaporilor de apa din atmosfera. Precipitatii atmosferice

Miscarile orizontale ale aerului – vanturile

Page 2
 NOTIUNI INTRODUCTIVE
Stratul de aer din jurul pamantului este caracterizat prin anumite proprietati fizice care sunt
descrise prin intermediul parametrilor meteorologici. Acestia sunt de doua feluri dupa rolul jucat
in determinarea starii timpului (vremii) si a climei din regiunea considerata: primari si secundari.
Meteorologia este stiinta care studiaza: structura si compozitia atmosferei, proprietatile fizice ale
atmosferei si fenomenele si procesele fizice care au loc in atmosfera, in stransa interactiune cu
suprafata subiacenta atmosferei. In cadrul meteorologiei sunt incluse mai multe domenii:
meteorologia generala, meteorologia sinoptica, meteorologia climatologica, meteorologia
dinamica, aerologia, aeronomia si agrometeorologia..
 Obiectul meteorologiei si agrometerorologiei:
Cuvantul meteorologie provine de la cuvintele grecesti „meteoron” = fenomene care se petrec la
mijloc, lucruri ridicate in aer (in sensul de spatiu cuprins intre suprafata terestra si bolta cereasca)
si „logos” = stiinta, cunoastere. La scara planetara, atmosfera reprezinta invelisul gazos din jurul
acesteia. In cazul Pamantului, acest strat gazos alcatuit din aer este comparat, adesea, cu un
adevarat „ocean.
 Elementele meteorologice se clasifica in doua categorii, fundamentale si derivate:
- Elementele meteorologice fundamentale (principale) sunt acelea care au un rol important, de
baza, in definirea starii fizice a atmosferei. Din cadrul lor fac parte temperatura solului si aerului,
umiditatea aerului si presiunea atmosferica.
- Elementele meteorologice derivate (secundare) sunt acelea care rezulta din elementele
principale. Din cadrul lor fac parte durata de stralucire a Soarelui, nebulozitatea, precipitatiile
atmosferice, umiditatea solului, directia si viteza vantului .
 Meteorologia este stiinta care studiaza:
1.Structura si compozitia atmosferei.
2. Proprietatile fizice ale atmosferei.
3. Fenomenele si procesele fizice care au loc in atmosfera, in stransa interactiune cu suprafata
subiacenta atmosferei. Datorita obiectului sau de studiu, complex si specific, axat pe procese si
fenomene fizice, meteorologia se mai numeste si fizica atmosferei.

Meteorologia generala:

Meteorologia este stiinta care se ocupa cu cercetarea tuturor fenomenelor fizice care se petrec in
atmosfera terestra, precum si cu studiul interdependentei lor.

Multimea acestor fenomene si punctul de vedere diferit din care ele pot fi abordate, a dus la
impartirea meteorologiei in patru mari ramuri:
1. Meteorologia generala – se ocupa cu studiul analitic al fiecarui fenomen in parte indicand
conditiile in care acesta apare si legile dupa care el variaza.
2 .Meteorologia sinaptica (sinoptica) – al carui scop este prevederea starilor de timp viitoare.
3. Climatologia – se ocupa cu studiul sintetic al starilor de timp si cu precizarea conditiilor de
clima ce se intalnesc pe intreaga suprafata a Pamantului.
4. Aerologia – abordeaza fenomenele ce se petrec in straturile superioare ale atmosferei, straturi
in care influenta suprafetei subiacente (suprafata activa a Pamantului aflata imediat sub
atmosfera) nu se mai resimte si care constituie asa-numita atmosfera inalta.

ATMOSFERA

Page 3
 Atmosfera este invelisul gazos al Terrei. Ea nu are propriu-zis o limita, ea devine din ce in ce
mai rara pe masura ce departarea fata de Pamant creste si tinde ca la inaltimi mari, printr-o
tranzitie lenta, sa se confunde cu vidul interplanetar. Atmosfera este mentinuta in jurul
Pamantului datorita fortei de atractie newtoniana exercitata de masa acestuia. Moleculele gazului
ce constituie atmosfera se afla intr-o miscare continua, se ciocnesc intre ele, isi schimba directia,
iar la inaltimi mari unde parcursul liber mijlociu al moleculelor devine de ordinul zecilor de
kilometri, ele ating viteze atat de mari incat pot scapa din sfera de atractie a Pamantului si se pot
pierde in spatiul cosmic sau pot reveni in atmosfera terestra dupa ce au parcurs traiectorii eliptice
foarte alungite. Acest lucru se petrece la aproximativ 2500 km, nivel la care atmosfera terestra se
afla intr-o stare de disipatie atat de inaintata, incat nu mai apar fenomene meteorologice. Aceasta
regiune a fost denumita franj atmosferic sau exosfera.

1. Structura atmosferei:

Din punct de vedere fizic atmosfera este un mediu neomogen. Daca se ia in considerare
distributia temperaturii cu inaltimea, atmosfera poate fi impartita in urmatoarele straturi:

Structura verticala a atmosferei:

1.1. Troposfera – este stratul din imediata apropiere a Pamantului, grosimea ei atingand 16-
18 km la ecuator, 10-11 km la latitudini mijlocii si 6-8 km la poli. Trecerea spre stratul
superior se face prin intermediul tropopauzei.

1.2. Stratosfera - se intinde de la tropopauza pana la o inaltime medie de 32 km si se

caracterizeaza printr-o constanta a temperaturii de –56,5 0C. Tranzitia spre stratul superior se
face prin stratopauza.

1.3. Mezosfera – este stratul de la 32-80 km. Aici apare fenomenul de inversiune termica,
adica temperatura pana la 50 km creste atingand valori in jur de 60 – 70 0C, iar apoi scade
pana la –80 0C sau chiar mai mult.

1.4. Termosfera – se intinde pana catre 1000 km. Intre 200-500 km se intalnesc straturi
puternic ionizate, care constituie ionosfera. Ionosfera reprezinta patura pe care se reflecta
undele radio si in care se formeaza aurorele polare. Tranzitia spre stratul superior se face prin
intermediul termopauzei.

Page 4
1.5. Exosfera – este ultimul strat al atmosferei, intinzandu-se pana la aproximativ 3000 km.
Densitatea acestui strat este extrem de mica, apropiindu-se de cea a materiei interstelare.
Gazele care mai persista la aceste inaltimi se gasesc sub forma de atomi, ioni si molecule,
existand chiar si a patra stare de agregare a materiei – plasma.

2. Masa si compozitia atmosferei:

Prin calcule masa atmosferei a fost stabilita la 5,26 ×1015 tone, valoare care comparativ cu
masa Pamantului de 5,98 ×1021 tone, reprezinta aproximativ a milioana parte din masa Terrei.
Masa atmosferei nu este uniform distribuita pe verticala, astfel 50 % din ea se gaseste intre sol si
primii 5 km inaltime, 75% intre sol si 10 km, 95% in primii 20 km si numai restul la inaltimi mai
mari. Din acest motiv si densitatea aerului scade cu inaltimea. Aerul uscat din atmosfera este
constituit din gaze care se gasesc in permanenta, unele in proportii apreciabile si constante (N2 –
78,09%, O2 – 20,95%, Ar – 0,93%), iar altele in proportii extrem de mici (Ne – 1,8×10-3 %, He –
5,2×10-4%, H2 -5×10-5,CH4 –2, 2×10-5, N2O - 5×10-5, NO2 - 2×10-6 etc).

Un aer perfect uscat nu exista, el contine apa sub toate cele trei forme: vapori, picaturi,
cristale de gheataa. In medie vaporii de apa reprezinta 5% din intregul volum al aerului si se
gasesc in special in partea inferioara a troposferei, unde dau nastere la nori si precipitatii.

FACTORI GENETICI AI CLIMEI

1. Radiatia solara:

Soarele reprezinta cea mai insemnata sursa de energie de care dispune Pamantul, energia solara
propagandu-se sub forma de radiatii. Radiatiile solare sunt rezultatul reactiilor termonucleare, in
primul rand al sintezei de heliu. Soarele emite doua tipuri de radiatii:

Radiatii electromagnetice – pot fi produse de miscarile oscilatorii ale unor sarcini electrice, care
determina aparitia unui camp electromagnetic de intensitate E variabila si a unui camp magnetic de
inductie B, de asemenea variabila, orintat perpendicular pe E. Spectrul radiatiilor electromagnetice
este foarte larg, avand lungimea de unda, l, cuprinsa intre 104 m si 10-18 m. Radiatiile cu l < 100 nm
cuprind doua tipuri de radiatii: g care provin din nucleul atomic si X care isi au sorgintea in paturile
profunde ale unui atom excitat.
Radiatiile corpusculare – constituite din particule de dimensiuni subatomice: protoni, neutroni,
ioni, particule a si b. Aceste radiatii nu ajung pana la suprafata Pamantului, ele fiind dirijate de
campul magnetic terestru catre zonele polare, unde la inaltimi de peste 100 km dau nastere la
fenomene de ionizare ale aerului si de formare a aurorelor polare.

2. Radiatia terestra si atmosferica:

Absorbind o parte din energia solara, Pamantul se incalzeste si devine capabil sa emita la
randul lui anumite radiatii, numite radiatii terestre. Acestea sunt radiatii termice a caror energie
depinde de natura si temperatura suprafetei terestre care le emite. Tinand cont ca temperatura
Pamantului variaza intre –60 0C si +50 0C, rezulta ca Pamantul emite numai radiatii infrarosii cu
4 mm < l < 120m m. Considerand temperatura medie a Pamantului de +15 0C, conform cu legea

Page 5
lui Wien, maximul de radiatii corespunde unei radiatii cu l » 10mm, iar valoarea intensitatii
terestre fiind de ~ 0,5 langley/ minut. Din energia termica radiata de Pamant, o parte se pierde
in spatiul cosmic, cealalta parte este absorbita de atmosfera, absorbtia exercitandu-se in special
pe vaporii de apa. Absorbind pe langa radiatiile solare (cu l mic) si pe cele terestre (cu l mare),
atmosfera se incalzeste si devine la randul ei capabila sa emita o radiatie tot cu l mare,
numita radiatie atmosferica.

In general, atmosfera lasand sa treaca radiatiile luminoase de la Soare, dar absorbind pe cele
obscure emise de Pamant, impiedica pierderea caldurii si exercita un efect de sera. Radiatia
atmosferica se propaga in toate directiile si implicit spre Pamant.

3. Bilantul radiatiilor:

Bilantul radiativ rezulta din ansamblul tuturor radiatiilor intalnite la suprafata Pamantului, fiind
dat de relatia: Q = S + D – R + A – r –T ,unde S – radiatia solara directa, D – radiatia solara
difuza, R – partea reflectata din radiatia globala, A - radiatia atmosferica, r – partea reflectata din
radiatia atmosferica, T – radiatia terestra.

Pe timp acoperit, radiatia solara directa este nula,astfel bilantul devine:Q’=D–R+A– r – T

Relatie din care se poate constata importanta radiatiei difuze pentru sistemele biologice, cand
cerul este total acoperit de nori.

In timpul noptii bilantul radiativ se reduce la:Q” = A – r – T

Cum T in valoare absoluta este mai mare decat A, rezulta un flux de radiatie indreptat dinspre sol
spre troposfera, flux ce constituie radiatia nocturna.

ELEMENTE METEOROLOGICE

1. Temperatura solului si a aerului:

Energia radianta solara este absorbita in proportie de peste 80% de suprafata Pamantului si
transformata in energie termica. Astfel, suprafata solului dispune de o anumita cantitate de
caldura pe care o transmite o parte straturilor din adancime si alta parte straturilor de aer de
deasupra sa. Transmiterea in sol se face numai prin conductivitate, iar in aer prin conductivitate
si in special prin convectie si radiatie. O parte din caldura primita se consuma in procesele
fizice, chimice si biologice care se desfasoara la suprafata si in interiorul solului, cum ar fi:
evaporare, dizolvare, asimilarea substantelor nutritive .Aerul avand o conductibilitate termica
redusa nu retine decat intr-o mica masura energia solara. El se incalzeste prin intermediul
suprafetei subiacente care transmite straturilor de aer o parte din caldura primita printr-o serie de
procese cum ar fi: conductibilitate termomoleculara, procese radiative, convectie termica,
turbulenta atmosferica, transformari de faza, curenti de advectie etc.

2. Umiditatea solului si a aerului

Page 6
 In natura apa se poate gasi sub cele trei forme de agregare: gazoasa, lichida si solida, numite
faze si care se deosebesc intre ele prin proprietatile lor fizice. Apa sub forma de vapori, este
singurul din constituientii atmosferici care sub actiunea temperaturii poate trece dintr-o faza in
alta. Datorita agitatiei moleculare, sistemul va suferi un transport permanent, starea de echilibru
fiind atinsa cand inceteaza schimburile sau acestea se compenseaza reciproc.Riguros, prin
umiditatea solului trebuie sa se inteleaga apa in stare de vapori ce se gaseste in sol. Acest lucru
este insa greu de precizat, deorece apa din sol aflata in stare de vapori este de obicei in contact cu
cea in stare lichida, prezenta fie sub forma de apa higroscopica, fie sub forma de apa capilara. De
aceea, prin umiditatea solului trebuie sa se inteleaga continutul de apa de care acesta dispune,
indiferent de forma sub care se gaseste apa. Vaporii de apa ajung in atmosfera datorita
fenomenului de evaporare a apelor de pe suprafata Pamantului, a evaporarii apei din sol,
transpiratiei plantelor si animalelor etc. Difuzia vaporilor de apa de la sursa de vaporizare este
favorizata de curentii de advectie si convectie si de schimbul turbulent. Vaporii de apa se pot
raspandi in toata troposfera, uneori putand sa ajunga pana in partea inferioara a
stratosferei.Umiditatea aerului exercita o influenta puternica asupra proceselor fiziologice,
afectand in special procesele de termoreglare. Vaporii de apa din atmosfera absorb radiatiile
infrarosii mentinand incalzirea atmosferei.

3. Produse de condensare ale vaporilor de apa din atmosfera. Precipitatii atmosferice

Condensarea vaporilor de apa din atmosfera devine posibila cand aerul este saturat. Saturatia se
poate atinge fie prin cresterea cantitatii de vapori de apa, fie prin racirea aerului pana la
temperatura punctului de roua. Daca temperatura scade sub valoarea punctului de roua, la aceeasi
cantitate de vapori, aerul se suprasatureaza, si excesul de vapori se condenseaza. Pentru ca
procesul de condensare sa decurga normal este necesara existenta nucleelor sau a centrilor de
condensare, care sunt particule higroscopice cu dimensiuni de aproximativ 10-5 m.

Ceata este un produs de condensare a vaporilor de apa din straturile inferioare ale troposferei. Ea
se formeaza in imediata vecinatate a Pamantului, cu care vine in contact. Ceata reduce
vizibilitatea, ea are aceasi structura ca norii, diametrul picaturilor de ceata variaza intre 5×10-
3
mm si 10-2 mm.

Norii sunt produse de condensare formate in straturile mai inalte mai din atmosfera libera, fara
sa depaseasca inaltimea tropopauzei.

Organizatia Meteorologica Mondiala a clasificat norii in patru familii:

1.Familia norilor superiori: - Cirrus ,Cirrocumulus, Cirrostratus.

2. Familia norilor mijlocii: - Altocumulus, Altostratus.

3. Familia norilor inferiori: - Stratocumulus, Stratus, Nimbostratus.

4. Familia norilor cu dezvoltare verticala: - Cumulus, Cumulonimbus, Cumulonimbus.

Page 7
 Nebulozitatea este gradul de acoperire al cerului cu nori. Nebulozitatea se determina pe o scara
de la 1 la 10, considerand intreaga bolta cereasca pana la orizont. Cifra 0 indica cer senin, iar 10
cer complet acoperit. Cifrele intermediare exprima cate zecimi din suprafata totala a boltii ceresti
sunt acoperite cu nori.

4. Miscarile orizontale ale aerului – vanturile

Diferitele regiuni ale Pamantului se incalzesc in mod diferit, iar presiunea in zonele reci este mai
ricata decat in cele calde. Din acest motiv, aerul are tendinta sa se deplaseze din regiunile cu
presiune ridicata in cele cu presiune mica. Aceste miscari pe orizontala ale aerului formeaza
vanturile.

Din punct de vedere al curgerii aerului vanturile sunt:

- laminare – in care straturile de aer aluneca unele pe celelalte, traiectoriile fiind paralele;

- turbulente – straturile de aer se intrepatrund, aparand o stare de turbulenta;

- in rafale – traiectoriile straturilor de aer sunt diferite, iar viteza vantului are un caracter
pulsatoriu, neregulat.

Dupa caracterul lor:

vanturi constante, permanente - bat tot timpul anului. Din aceasta categorie fac parte alizeele,
care bat la suprafata Pamantului de la tropice la Ecuator, si contraalizeele care bat la inaltime
de la Ecuator spre tropice;
vanturi periodice - bat numai in anumite perioade (musonii, brizele). Musonii sunt vanturi
periodice stabile, a caror directie dominanta se inverseaza de la un sezon la altul. Ele sunt
specifice Indiei si Indochinei. Brizele sunt vanturi periodice cu intensitate, care ziua bat
dinspre mare spre uscat, iar noaptea in directie inversa. Ele apar datorita incalzirii
neuniforme a marii si a uscatului.
- vanturi neregulate – care bat fara nici o regula. Din aceasta categorie fac parte vijeliile,
care include tornadele si uraganele. Tornadele sunt vanturi foarte violente, devastatoare.
- vanturi locale – apar doar in anumite regiuni ale suprafetei terestre.

In tara noastra, sub influenta anticiclonilor azoric si siberian, vara predomina vanturile
oceanice de vest si nord-vest, iar iarna cele continentale de nord si nord-est. Trecerea de la
regimul oceanic la cel continental se produce in perioada septembrie-octombrie, iar de la regimul
continental la cel oceanic in mai-iunie.

In functie de tipul reliefului , in diferite regiuni ale tarii se intalnesc urmatoarele vanturi
cu caracter local:

 Crivatul – bate in special iarna din N-E fiind un vant rece si cu intensitate mare,
determinand viscole puternice. Sufla in Moldova, Dobrogea si Campia Dunarii.
 Nemira – este o continuare a Crivatului, patrunzand prin trecatorile Carpatilor Orientali
in partea de est a Transilvaniei, in zona Ciucului. Este un vant rece, aducand viscole.

Page 8
  Austrul – sufla in Campia Dunarii. Este un vant uscat, vara cald si secetos, iar iarna
deosebit de rece.
 Cosova – este un vant uscat, care bate in sudul Banatului din septembrie pana in aprilie.
 Vantul Negru – bate vara in sudul Dobrogei si al Baraganului, fiind cald si uscat.
 Vantul Mare – este cald si uscat, sufland in Depresiunea Fagarasului si provocand
primavara topirea rapida a zapezii.
 Baltaretul – vant cald si umed, care bate primavara si vara in Muntenia dinspre S-E.

BIBLIOGRAFIE

Battan, L.J., 1979, Fundamental of meteorology, Prentice-Hall, Inc., Englewood Cliffs, New
Jersey, 07632.

Ciulache S., 2003, Meteorologie si climatologie, Universitatea din Bucuresti, Ed.Credis,

Bucuresti.

Dragomirescu Elena si Enache L., 1998, Agrometeorologie, Editura didactica si pedagogica,

R.A., Bucuresti.

Draghici I., 1988, Dinamica atmosferei, Editura Tehnica, Bucuresti.

Alberts B., Bray D., Lewis J., Raff M., Roberts K., Watson J.D., Molecular Biology of the
Cell, Third Edition. Garland Publishing Inc., New York & London, 1994.

Benga G., Biologie celulara si moleculara, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,1985.

Bozac R., Curs de biofizica, Tipo Agronomia, Cluj-Napoca, 1989.

Criveanu H., Agrometeorologie – Curs, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2001.

Page 9
 H.R.Criveanu, Georgeta Taralunga, Elemente de fizica si meteorologie aplicate la biosisteme,
(2004), Editura Digital Data, Cluj-Napoca, ISBN 973-7768-03-5.

Dimoftache C., Herman S., Biofizica medicala, Ed. Cerres, Bucuresti, 1993.

Dissescu C.A., Luca I., Tudor M., Dabuleanu M.L., Georgescu D., Soltuz V., Fitica si
climatologie agricola, EDP, Bucuresti, 1979.

Dragomirescu E., Enache L., Biofizica, EDP, Bucuresti, 1993.

Gennis R.B., Biomembranes. Molecular Structure and Function, Springer Verlag, NewYork,
Heidelberg, London, Tokyo, 1989.

Margineanu D.G., Isac M.I., Tarba C., Biofizica, EDP, Bucuresti, 1980.

Popescu A.I., Elemente de Biofizica Moleculara si Supramoleculara, Ed. ALL, Bucuresti, 1996.

Page
10