Sunteți pe pagina 1din 25

Investeşte în oameni!

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
Axa prioritară nr. 1 „Educaţie şi formare profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere”
Domeniul major de intervenţie 1.1 „Accesul la educaţie şi formare profesională iniţială de calitate”
Titlul proiectului: “COMPETENŢE CHEIE TIC ÎN CURRICULUMUL ŞCOLAR”
Numărul de identificare al contractului: POSDRU/1/1.1/S/5
Beneficiar: Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare
ID proiect 4615

Cursant: Nichita Diana Simona


Formator: Negruţiu Florin
aprilie 2012
Proiect didactic – Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa, Elena;
Edictul de la Milan 313.

Imagini – folosite în cadrul demersului didactic.


PROIECT DIDACTIC

Propunător: prof. Diana Nichita Simona


Data: aprilie 2012
Unitatea de învăţământ: Şcoala Gimnazială „Dimitrie Cantemir” – Oradea
Clasa: a VI-a B
Disciplina: Religie ortodoxă
Subiectul lecţiei: „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. Edictul de la Milan”
Tipul lecţiei: comunicare/însuşire de noi cunoştinţe
Scopul lecţiei: Înţelegerea implicaţiilor Edictului de la Milan din 313 în viaţa
Bisericii creştine.
Formarea unor atitudini pozitive privitor la Sfinţii Împăraţi
Constantin şi Elena, pentru a le urma exemplul.
Obiective operaţionale:
La sfârşitul lecţiei, toţi elevii vor fi capabili:
01 – să descrie convertirea Împăratului Constantin, folosind
informaţiile primite;
02 – să precizeze modalităţile prin care Împăratul Constantin a
sprijinit şi ocrotit creştinii;
03 – să descrie contribuţia Împărătesei Elena, în viaţa Bisericii
creştine din primele veacuri;
04 – să explice sintagmele „cei întocmai cu Apostolii” şi
„părinţii creştinătăţii”, atribuite Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena;
05 – să prezinte modalităţile prin care Biserica Ortodoxă îi
cinsteşte pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena;
Strategia didactică
1. Metode şi procedee:
Metode clasice: execiţiul, expunerea, lectura explicativă,
conversaţia, explicaţia, meditaţia religioasă, povestirea,
argumentarea, observarea dirijată.
Metode moderne: Phillips 6-6, Organizatorul grafic
cronologic, Organizatorul grafic al caracteristicilor,
Unul stă, trei circulă, Cadranele;
2. Mijloace de învăţământ: icoana Sf. Împăraţi, imagini de la
Locurile Sfinte, imagini cu lemnul Sf. Cruci, harta Imperiului
Roman în secolul al IV-lea, imagini cu biserici care au fost
ctitorite de Împăratul Constantin cel mare şi mama sa, Elena;
imagini cu Arcul de Triumf al lui Constantin, manual sau
material didactic auxiliar.
3. Forme de organizare a activităţii elevilor: activitate
frontală, activitate individuală.
Resurse bibliografice:
- Şebu, Pr. Prof. Univ. Dr. Sebastian; Opriş, Dorin;
Opriş, Monica, Metodica predării religiei, Editura
„Reîntregirea", Alba Iulia, 2000.
- Muha, Camelia, Religie creştin ortodoxă, Caiet
pentru elevi, cadre didactice şi părinţi, clasa a VI – a,
„Editura Sfânta Mina”, Iaşi, 2002.
- Vasilescu, Ileana, „Vieţile sfinţilor – povestiri
pentru copii”, vol. 1, Editura „Cartea ortodoxă”,
Bucureşti, 2005.
- Opriş, Dorin; Opriş, Monica, „Metode active de
predare învăţare. Modele şi aplicaţii la religie”, Editura
„Sfânta Mina”, Iaşi, 2006.
- Suportul de curs – Metode activ-participative de
predare-învăţare
DEMERSUL DIDACTIC
Motivaţia: Pentru creştinii zilelor noaste este greu de imaginat că cineva
putea fi omorât pentru credinţa lui, pentru credinţa practicată. Împăratul Constantin cel
Mare a fost cel care a pus capăt persecuţiilor creştinilor. Contribuţia sa la dezvoltarea
creştinismului a fost remarcabilă; faptele realizate au determinat trecerea lui şi a mamei
sale, împărăteasa Elena, în rândul sfinţilor.
Condiţii prealabile: pentru a se putea aplica cu succes metodele moderne,
este indicat şi important să îndeplinească următoarele condiţii: clasa de elevi să fie
omogenă din punct de vedere al nivelului cunoştinţelor elevilor, să posede cunoştinţe
despre conţinut în urma participării la slujbe sau din lecţiile de istorie; elevii să aibă
deprinderea de a lucra în grup şi de a utiliza strategii interactive.
Evaluarea: Ca profesori, trebuie să ne punem întrebarea: „Ce dovezi există
că elevii au învăţat şi au înţeles lecţia?”
a) De conţinut: răspunsurile la întrebări, completarea organizatoarelor
grafice, rezolvarea sarcinilor de lucru date de profesor;
b) De utilizare a operaţiilor gândirii şi a abilităţilor practice: analiza textului,
desprinderea ideilor, realizarea de conexiuni între evenimente, argumentarea unor
afirmaţii, compararea cunoştinţelor proprii cu cele ale colegilor.
Desfăşurarea situaţiilor de învăţare
Evocare
1. Conexiuni cu cunoştinţele anterioare, prin metoda Phillips 6-6.
• Se organizează clasa în grupe de câte şase elevi.
Indicaţii: scrieţi timp de şase minute tot ce vă amintiţi despre Sfântul
Constantin cel Mare.
• Activitate de grup.
• Prezentarea punctului de vedere comun de către purtătorul de
cuvânt al fiecărui grup, timp de două minute
• Apoi se realizează sintetizarea cunoştinţelor elevilor, prin
realizarea unui organizator grafic cronologic; acesta cuprinde
evenimentele prezentate de elevi. În timp ce se completează organizatorul,
se lasă locuri libere pentru evenimentele care nu au fost precizate de elevi.
Aspectele legate de faptele Sfântului Constantin vor fi consemnate pe un
flip-chart, într-un organizator grafic al caracteristicilor.
Realizarea sensului

2. Comunicarea subiectului lecţiei noi şi motivarea pentru învăţare.


3. Confruntarea cu noile informaţii
- se va folosi Anexa_Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. Edictul
de la Milan – 313;
- se utilizează metoda Unul stă, trei circulă: elevii din fiecare grupă
vor fi numerotaţi de la 1-4 în ordine alfabetică; în cadrul grupelor,
elevii vor rezolva următoarele sarcini de lucru:
Influenţa mediului familial asupra vieţii religioase a Sf. Constantin.
Convertirea Sfântului Constantin.
Constantin cel Mare - ocrotitor al creştinilor
Sfârşitul vieţii şi sărbătorirea lui şi a Sfintei Elena.
Reflecţia
4. Organizatorul grafic de tip cronologic se completează frontal cu cele mai
importante evenimente din viaţa Sfântului Constantin.
Organizatorul grafic de tip cronologic
306 începutul domniei Sfântului Împărat Constantin cel Mare;

313 Edictul de la Milan;

321 generalizarea duminicii ca sărbătoare săptămânală;

325 convocarea sinodului I ecumenic;

337 sfârşitul vieţii Împăratului Constantin;

Domnia Sfântului Împărat Constantin cel Mare


5. Apoi, organizatorul grafic al caracteristicilor se completează frontal cu cele mai importante fapte ale
Sfântului Constantin.
Organizatorul grafic al caracteristicilor

Creştinismul – religie Sinodul I convocare


permisă şi participare

Constantinopol – Sfântul biserici creştine -


noua capitală Constantin cel Mare construite
fapte

lemnul Sfintei Cruci – funcţii înalte - creştini


Duminica – zi de ajutor mamei sale, pentru
sărbătoare găsirea lui la Ierusalim
6. Se prezintă modalităţile prin care creştinii din ziua de
astăzi pot urma exemplul Sfântului Constantin.
Se va utiliza metoda Cadranele, şi anume:
- în fiecare din cele patru cadrane, se cere elevilor să
noteze individual acţiunile pe care le pot face creştinii,
avându-l ca model pe Sfântul Constantin cel Mare,
pentru următoarele aspecte din viaţa Sfântului:
I. convocarea Sinodului I ecumenic;
II. generalizarea duminicii ca sărbătoare săptămânală în
întreg Imperiul Roman;
III. construirea primelor biserici creştine;
IV. apartenenţa la o familie creştină;
I II
- cunoaşterea învăţăturii de - cinstirea duminicii şi a sărbătorilor;
credinţă; - participarea la Sfânta Liturghie
- păstrarea credinţei creştine; duminica;
- citirea Sfintei Scripturi; - cunoaşterea motivelor pentru cinstirea
- participarea la orele de religie şi la alte Duminicii;
activităţi religioase;

III IV
- contribuţii la construirea de biserici; - transmiterea învăţăturii de credinţă
- participarea la corul bisericii; urmaşilor;
- păstrarea curăţeniei în biserică; - rugăciune pentru membrii familiei;
- amenajarea spaţiului din jurul - întemeierea unei familii creştine;
bisericii; - creşterea copiilor în frică de
- întreţinerea financiară a bisericii; Dumnezeu;
- vizitarea unor mănăstiri; - păstrarea unităţii familiei
7. Acţiune frontală:
- completarea pe tablă a cadranelor;
- se va lua de la fiecare elev opinii pentru completarea cadranelor;

OGLINDA TABLEI (CAIETULUI)


Data __________
Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. Edictul de la Milan din 313
1) Familia împăratului Constantin.
2) Convertirea Împăratului Constantin.
3) Fapte importante din politica împăratului Constantin:
a. Edictul de la Milan – se acordă libertate religioasă creştinismului;
- edict – decret cu caracter normativ dat de un împărat cu privire la o
anumită problemă
b. înlăturarea dispoziţiilor şi a pedepselor date;
c. înfiinţarea unei noi reşedinţe Imperiale – Constantinopol (330);
d. sprijinirea şi ocrotirea creştinilor;
4) Contribuţia Împărătesei Elena la viaţa bisericii creştine
în secolul al IV – lea.
5) Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena – „părinţii creştinătăţii”
- „cei întocmai cu Apostolii”.
ANEXA 1
SFINŢII ÎMPĂRAŢI CONSTANTIN ŞI ELENA
EDICTUL DE LA MILAN - 313
Tatăl Sfântului Împărat Constantin s-a numit Constanţiu şi era
guvernatorul Britaniei. Acesta era un om bun căruia îi era milă de creştini şi nu îi
prigonea, aşa cum se întâmpla în ţările din răsăritul Europei. Împărăteasa Elena,
mama lui Constantin, credea în ajutorul lui Dumnezeu, chiar dacă nu se poate
spune că era creştină de la început. În această atmosferă familială creşte şi tânărul
Constantin. După moartea lui Constanţiu, în anul 306, Constantin ajunge împărat
peste o parte a Europei de Apus.
Peste cealaltă parte, domnea împăratul Maxenţiu, rudenia lui Constantin.
Maxenţiu dorea să stăpânească peste toată Europa de Apus, iar pentru a-şi pune în
aplicare planurile începe să-şi strângă armata, cu gândul de a cuceri partea pe care
o stăpânea Constantin. Oastea lui Maxenţiu era mult mai numeroasă. Văzând acest
lucru, Constantin s-a rugat lui Dumnezeu să-1 ajute în luptă. Dumnezeu i-a trimis
semn că i-a ascultat rugăciunea. Pe cer a apărut o cruce deasupra căreia era scris:
"in hoc signo vincet" (în acest semn vei învinge), iar noaptea i s-a arătat în vis
Domnul Iisus Hristos şi i-a poruncit să pună acest semn pe toate steagurile armatei
sale. A doua zi, cu ajutorul lui Dumnezeu, Constantin a biruit în lupta cu
Maxenţiu.
ANEXA 2
După aceste evenimente, credinţa şi viaţa religioasă a lui Constantin s-au
schimbat. Din tolerant, a devenit ocrotitor şi sprijinitor al creştinilor. Se poate observa
acest lucru din următoarele fapte:
- la câteva luni după victoria asupra lui Maxenţiu, prin Edictul de la Milan din
ianuarie 313, a oprit orice fel de persecuţie împotriva creştinilor, declarând
creştinismul "religio licita" (religie permisă) în tot Imperiul Roman;
- a mutat capitala la Constantinopol, deoarece dorea o capitală creştină pentru
Imperiul Roman;
- a dispus convocarea Sinodului I Ecumenic la Niceea (325), pentru combaterea ereziei
lui Arie care afirma că Domnul Iisus Hristos nu este Dumnezeu adevărat. Împăratul a
participat alături de cei 318 Sfinţi Părinţi la unele şedinţe ale sinodului, îndemnându-i
pe toţi să păstreze dreapta credinţă;
- a poruncit transformarea templelor păgâne în biserici;
- a înlăturat legile contrare moralei creştine: răstignirea, flagelarea, arderea cu fierul
înroşit etc;
- a stabilit Duminica, sărbătorită de creştini de la începutul noii religii creştine, ca zi de
odihnă pentru toţi supuşii săi, în anul 321;
- a preferat în funcţiile înalte pe creştini, în detrimentul păgânilor;
- a dispus construirea de biserici şi mănăstiri pe tot cuprinsul imperiului;
- a susţinut şi încurajat strădaniile mamei sale, împărăteasa Elena, de a căuta la
Ierusalim lemnul Sfintei Cruci.
ANEXA 3
Pe locul Golgotei, împăratul Adrian dăduse poruncă să se construiască templul
zeiţei Artemida. În urma săpăturilor au fost găsite trei cruci. Dumnezeu a făcut ca atunci
când au fost scoase la lumină, să treacă pe acolo un car mortuar.
Patriarhul Macarie le-a poruncit să se oprească, apoi a atins cele trei cruci, pe
rând, de cel mort. Când acesta a fost atins de Crucea Domnului, îndată a înviat. Pe locul
unde a fost găsită Crucea Domnului, împărăteasa Elena a poruncit să fie construită o
biserică. Ea a mai construit în Ţara Sfântă şi alte biserici, în locurile de aducere aminte a
evenimentelor din viaţa pământească a Domnului Iisus Hristos şi a Maicii Sale
Preacurate. Sfânta Cruce a fost arătată poporului şi apoi a fost pusă într-o raclă, la
Ierusalim. Nu după multă vreme, împărăteasa Elena a murit.
Simţind că i se apropie sfârşitul, în anul 337, împăratul Constantin a cerut
botezul creştin şi a fost botezat, cu puţin timp înainte de moarte, de către episcopul
Eusebiu al Nicomidiei. La câteva zile, după aceea, şi-a încredinţat sufletul lui Dumnezeu.
Datorită vieţii şi faptelor lor, împăratul Constantin şi mama sa, Elena, au fost trecuţi în
rândurile sfinţilor. În icoană, Sfântul împărat Constantin şi mama sa, Elena, sunt
reprezentaţi în veşminte împărăteşti, ţinând Crucea Domnului. Ei sunt sărbătoriţi în
fiecare an în 21 mai şi au fost numiţi împăraţi întocmai cu Apostolii.
Sfinţii Constantin şi mama sa, Elena
Sfântul mormânt de la Ierusalim
Biserica Sfântului Mormânt de la Ierusalim
Lemnul Sfintei Cruci/ Biserica Bunei Vestiri
Arcul de Triumf al lui Constantin cel Mare
Arcul de Triumf al lui Constantin cel Mare
Imperiul Roman în secolul al IV - lea
VĂ MULŢUMESC
PENTRU
ATENŢIA ACORDATĂ!