Sunteți pe pagina 1din 4

PARTENERIATUL ȘCOALĂ – FAMILIE,

CHEIA SUCCESULUI ÎN EDUCAREA ELEVILOR


Constantin Căpitănescu - profesor
Școala Gimnazială Stîngăceaua, județul Mehedinți

Obiective:
O1.Diagnosticarea relației școală-familie;
O2.Prezentarea unor instrumente pentru eficientizarea comunicării școală-familie;
O3.Prezentarea unor modalități de colaborare cu familia;
Rezumat
Prima parte a lucrării pune accentul pe argumentele care impun ca educaţia şcolară să aibă
la bază un parteneriat activ şi eficient între părinţi şi instituţia şcolară, făcând o analiză a necesității
clare a unei strânse colaborări între școală și familie pentru creșterea calității procesului de învățare-
O1.
În partea a doua sunt prezentate acțiunile pe care le-am realizat pentru eficientizarea
comunicării școală-familie, acțiuni materializate în diverse mese rotunde, dezbateri și informări-O2.
Prin realizarea unor programe de parteneriat școală-familie, ca metode de colaborare,
am antrenat părinții în diferite activități prin care implicarea lor în educarea elevilor, să vină în
ajutorul eficientizării învățării-O3.

Conținut
Într-o societate cu adevărat democratică, caracterizată printr-o permanentă evoluţie şi
schimbare, aflată sub presiunea competiţiilor de tot felul – sistemul educaţional tinde spre
deschidere şi flexibilitate. Creşterea cantitativă şi calitativă a participării tuturor factorilor implicaţi
în toate formele de manifestare a învăţământului, şi în toate etapele sale, este una dintre
componentele democratizării învăţământului românesc.
Este depăşită de mult ideea potrivit căreia educaţia elevilor este apanajul exclusiv al
instituţiile de învăţământ, familia, şi mai târziu societatea fiind doar beneficiarii acestei activităţi.
Şcoala, familia, comunitatea locală reprezintă instituţii direct interesate în formarea tinerei generaţii,
ele exercită influenţe majore în creşterea, dezvoltarea şi educarea copiilor.

Câmpul educaţional în ultimii ani s-a extins către acele domenii ale vieţii sociale care
făceau parte din viaţa elevului, dar cărora nu li se recunoştea importanţa reală. Comunitatea locală,

1
şcoala, familia sunt tot atâţia factori care exercită influenţe educative, în pondere diferenţiată faţă
de elev, influenţe care se vor regăsi reflectate calitativ în dezvoltarea personalităţii elevului.

Psihopedagogia modernă, centrată pe elev, se bazează pe convingerea că familia este


primul educator al copilului şi cu cel mai mare potenţial modelator. În România, ca şi în întreaga
lume angrenarea familiei şi responsabilizarea ei în educarea elevului este fundamentală pentru
reuşita oricărui program educativ. Activitatea derulată de un program de educaţie, oricât ar fi de
bine gândită şi sprijinită de mijloace bogate, nu este eficientă dacă nu este cunoscută de către
părinţi. Pe de altă parte, ceea ce învaţă elevul în școală pierde din importanţă şi eficienţă dacă
părinţii nu întăresc şi nu valorifică programul educativ desfăşurat în școală.

S-a constatat în ultimii ani că, de cele mai multe ori, gradul de interes şi implicare a
părinţilor în activitatea instituţiei de învăţământ este direct proporţională cu rezultatele obţinute de
către copii în procesul didactic. Există un raport strâns între capacitatea de adaptare a elevului la
programul școlii şi educaţia primită de elev în familie.

Aspectele evidenţiate constituie doar câteva argumente care impun ca educaţia şcolară să
aibă la bază un parteneriat activ şi eficient între părinţi şi instituţia şcolară – cei doi poli de
rezistenţă ai educaţiei şcolare .

Parteneriatul constituie o formă de colaborare şi cooperare între instituţii şi persoane care


urmăresc realizarea aceluiaşi scop, o încercare de sincronizare şi armonizare a cerinţelor mai
multor factori educativi în vederea realizării unor interese comune. Instituţiei şcolare îi revine rolul
coordonator în cadrul relaţiei de parteneriat cu familia. Acest rol derivă din faptul că școala este o
instituţie specializată, cu cadre didactice pregătite pentru realizarea sarcinilor educaţiei şcolare.

Ca instrumente pentru eficientizarea comunicării școală-familie, am derulat şedinţe de


tipul meselor rotunde, dezbateri şi informări cu scopul familiarizării părinţilor cu modalităţile de
extindere şi exersare a procesului de învăţare şi acasă.

Consultaţi în alegerea opţionalelor şi în unele probleme cu care m-am confruntat, părinţii


s-au simţit parteneri direcţi în activitatea de educare a propriilor lor copii şi s-au implicat şi purtat ca
atare. Reuşita activităţii instructiv-educative este condiţionată de cunoaşterea, susţinerea şi întărirea
venită din partea familiei.

De un real succes în rândurile părinţilor s-au bucurat acţiunile de genul „Zilele porţilor
deschise”. Participarea directă, alături de elevi la activităţile derulate a fost un prilej de satisfacţie
atât pentru elevi, cât şi pentru părinţi şi pentru mine. Aceste activităţi au darul de a dezvolta la

2
părinţi sentimentul apartenenţei la program, de a-i familiariza cu modul de desfăşurare a unor
activităţi zilnice, de a-i ajuta în derularea unor demersuri de extindere şi exersare a procesului de
învăţare şi acasă. Prezenţa părinţilor la activităţile curente desfăşurate de către elev este la început
un fapt festiv, dar devine pe parcurs un fapt firesc şi deloc perturbator.

Ca modalități de colaborare cu familia, activităţile extracurriculare sunt deosebit de


importante în educarea elevilor. Antrenând părinţii în pregătirea şi desfăşurarea unor astfel de
activităţi munca profesorului este substanţial diminuată, iar părinţii se simt valorificaţi, talentele şi
cunoştinţele lor fiind fructificate. Urmărindu-şi propriu copil în timpul unor situaţii variate de
interacţiune zilnică, părinţii au posibilitatea să cunoască unele dificultăţi de integrare a elevilor în
colectivul clasei sau în programul școlii.

Preocupat de sporirea capacităţii de implicare a părinţilor în demersul formativ-educativ


am demarat, în anul şcolar trecut, programul de parteneriat educaţional cu părinţii: „PENTRU
ELEVI ŞI ÎMPREUNĂ CU EI”.

Implicând nemijlocit părinţii în activităţi şi acţiuni realizate atât la nivelul claselor cât şi la
nivelul unităţii am reuşit să le stârnim interesul în îmbunătăţirea bazei didactico-materiale a școlii .

Urmarea acestui demers a fost reamenajarea claselor într-un mod cât mai atractiv pentru elevi,
dotarea cu un videoproiector, o combină audio şi diverse materiale didactice .

Pentru că este foarte important ca părinţii să fie la curent mereu cu progresele pe care le
obţin elevii în activităţile zilnice, am practicat metoda mesajelor scrise. Această metodă se
adresează, de regulă, părinţilor care din motive diverse vin mai rar la școală. Această metodă mi-a
oferit prilejul de a înştiinţa părinţii despre unele realizări ale copilului, sunt adesea modalităţi de
adresare a unor mulţumirii familiei pentru implicarea activă în derularea unui proiect sau a unui alt
demers la care profesorii i-a solicitat. Părinţii utilizează şi ei această modalitate aducând la
cunoştinţa profesorului unele relaţii, observaţii sau înştiinţări.

Relaţia de parteneriat școala-familie se bazează, în primul rând pe asigurarea unei condiţii de


bază: cunoaşterea de către cadru didactic a familiei elevilor, a caracteristicilor ei, a potenţelor
educative de care dispune.

În vederea cunoaşterii mai multor aspecte ale vieţii de familie am urmărit cunoaşterea
familiei elevului sub diverse aspecte: încadrarea în muncă, tipul de relaţii dintre părinţi, natura
relaţiilor dintre elevi şi părinţi, modul de exercitare al autorităţii în cadrul familiei etc. Cunoaşterea

3
familiilor a îmbrăcat forme variate: chestionare, vizite la domiciliul elevilor, şedinţe, antrenarea
părinţilor în activităţi organizate în școală.

O atenţie sporită am acordat stabilirii unui program comun de educaţie în școală şi în


familie. Fără stabilirea unui sistem unitar de cerinţe în școală şi în familie, colaborarea dintre cei doi
factori educaţionali ar rămâne fără rezultatele scontate. Am încercat să conving părinţii că cerinţele
care stau în faţa şcolarilor trebuie continuate în familie.

De multe ori părintele se află în situaţia de a nu şti care este modalitatea cea mai
recomandată de intervenţie în raporturile sale cu copilul. Apelând la cadru didactic pentru un sfat,
părintele speră să găsească rezolvare la dilema sa. Rolul cadrului didactic nu este acela de a se
substitui consilierului, dar atunci când acesta nu există este firesc ca părintele să poată apela la
sprijinul cadrului didactic.

În vederea informării părinţilor, a achiziţionării de către aceştia a unor informaţii şi


cunoştinţe referitoare la dezvoltarea elevilor, am amenajat la nivelul unităţii un centru de informare
şi de consiliere a părinţilor. Studiind articolele care le sunt supuse atenţiei părinţii au prilejul de a-şi
îmbunătăţi relaţia cu copiii şi sunt încurajaţi în promovarea unei atitudini corecte şi moderne în
educarea copiilor.

Rezultatele derulării programului „Pentru elevi şi împreună cu ei” s-au făcut simţite în
întregul proces didactic din școală. Evaluarea programului s-a realizat în două moduri:

 informal printr-un proces continuu de feed-back realizat prin discuţii permanente cu părinţii,
aprecieri din partea lor, critici şi sugestii;
 formal prin utilizarea tehnicii chestionarului aplicat părinţilor, constând în întrebări
referitoare la activităţile desfăşurate.
Urmare a acestei evaluări am solicitat părinţii să adreseze propuneri şi recomandări pentru
îmbunătăţirea activităţii de parteneriat familie – școală, urmând ca pe viitor programul să fie reluat
în condiţii îmbunătăţite.

Bibliografie

1.Bălan-Pescaru, A.., ”Parteneriatul în educaţie”, Editura Aramis, Bucureşti, 2004 ;


2.Șerbănescu, D., ”Exemplul în educaţia copiilor”, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1967;
3. Neamţu, C., Gherguţ, A.., ”Psihopedagogie specială”, Editura Polirom, Iaşi, 2000;