Tema 3.

Planificarea strategică în auditului performanţei,

factorii de selecție a programelor/entităților supuse auditului
și sursele de informații.

3.1. Planificarea strategică în auditul performanței.траница

3.2. Planificarea anuală a auditului performanței.Страница

3.3. Planificarea misiunii de audit și standardele utilizate la etapa dată.Страница

3.4. Factorii de selecție a programelor/entităților supuse auditului și sursele de informații pentru

selectarea acestora.
3.1. Planificarea strategică în auditul performanței.
Factorii de planificare strategică
Planificarea strategică serveşte ca bază pentru selectarea subiectelor de audit şi studiilor preliminare posibile.
Planificarea poate să cuprindă următorii paşi:
1. Determinarea domeniilor potenţiale de audit din care se vor efectua alegerile strategice.
2. Stabilirea criteriilor de selectare a domeniilor pentru auditare.
3. Adăugarea valorii.
4.Evidenţierea problemelor sau domeniilor problematice importante.
5. Identificarea riscurilor sau incertitudinilor.

 La selectarea programelor/entităţilor care vor fi supuse auditului performanţei urmează a se ţine cont
de următorii factori de risc:
 Sumele alocate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale sau bugetul fondurilor obligatorii de
asistenţă medicală sunt destul de mari;
 Sînt explorate domeniile tradiţionale expuse riscului (achiziţiile, problemele mediului, medicină, etc.);
 Structurile conducerii sînt complexe şi ar putea apărea confuzii privind responsabilitatea acestora;
 Nu există informaţii sigure, independente şi actualizate cu privire la eficienţa sau eficacitatea unui
program guvernamental.

Astfel dacă se va ţine cont de factorii menţionaţi atunci vor fi selectate anume acele programe/entităţi la care
este posibil de adus plusvaloare în gestionarea economă, eficientă şi eficace a mijloacelor financiare publice.
3.2. Planificarea anuală a auditului performanței.
Standardele auditului performanţei ale Curţii de Conturi stabilesc faptul că ciclul auditului performanţei
cuprinde, în general, procesul de planificare, procesul de executare, procesul de raportare şi procesul de
urmărire ulterioară a implementării recomandărilor auditului.

Din cauza diversităţii mari de programe/entităţi pentru auditul performanţei şi a resurselor limitate disponibile
ale Curţii de Conturi pentru desfăşurarea auditelor performanţei, este necesar un studiu care să permită Curţii
de Conturi să întreprindă o examinare a programelor/entităţilor pentru auditul performanţei pentru a selecta
pe acele care oferă Curţii de Conturi cea mai mare oportunitate pentru a obţine impact.
Curtea de Conturi, conform prevederilor legale îşi elaborează în mod independent
Programul activităţii de audit care poate fi planificat pe un an sau pe trei ani. Conceptul Programului
activităţii de audit va conţine planificarea strategică a auditelor de performanţă pe domenii şi obiective, în
baza cărora se vor selecta candidaţii viabili pentru auditele anuale ale performanţei.
Ideile şi sugestiile pentru posibilele proiecte ale auditului performanţei pot veni dintr-o varietate de surse.
Auditorii, cum desfăşoară audite de regularitate sau alte tipuri de audite ar trebui să fie alertaţi de potenţialele
proiecte de audit. Pentru a acorda Curţii de Conturi asistenţă în colectarea informaţiei privind posibile proiecte

1
de audit al performanţei, a fost elaborată o formă standard, numită Propunere pentru Auditul Performanţei,
pentru a fi utilizată de către auditori în prezentarea ideilor şi sugestiilor pentru posibilele proiecte pentru
auditul performanţei pentru a fi analizate de către managementul Curţii.
Propunerea completată pentru auditul performanţei se va prezenta de către auditori în Direcţia metodologie,
analiză şi control.

Legea Curţii de Conturi nr.261-XVI din 05.12.2008.

Domeniile şi entităţile supuse auditului

În exercitarea atribuţiilor sale, Curtea de Conturi auditează următoarele domenii:

a) formarea şi utilizarea resurselor bugetului de stat, ale bugetului asigurărilor sociale de stat, ale bugetelor
unităţilor administrativ-teritoriale, ale fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală, inclusiv:
- formarea, utilizarea şi gestionarea fondurilor speciale, precum şi a fondurilor de tezaur public;
- formarea şi gestionarea datoriei publice, respectarea garanţiilor guvernamentale pentru creditele
interne şi externe;
- utilizarea de către instituţiile publice a granturilor şi finanţelor alocate de donatorii externi pentru
realizarea programelor la care participă Republica Moldova;
- utilizarea alocaţiilor bugetare pentru investiţii, a subvenţiilor şi altor forme de asistenţă financiară din
partea statului;
b) executarea tratatelor interguvernamentale în domeniul economico-financiar;
c) administrarea şi gestionarea patrimoniului public;
d) procesul de privatizare a patrimoniului statului şi de asigurare a activităţii de postprivatizare;
e) administrarea şi utilizarea resurselor naturale;
f) utilizarea resurselor creditare şi valutare ale statului;
g) ţinerea evidenţei contabile şi raportarea financiară;
h) activitatea altor organe de control/audit financiar public, precum şi a sistemelor de control intern;
i) alte domenii de activitate raportate, prin legi organice, la competenţa Curţii de Conturi.

Curtea de Conturi poate să auditeze utilizarea resurselor alocate de Uniunea Europeană, de partenerii
de dezvoltare şi de alţi donatori ale căror resurse au fost incluse în bugetul de stat sau în bugetele unităţilor
administrativ-teritoriale.

În exercitarea atribuţiilor sale, Curtea de Conturi auditează următoarele entităţi:

a) autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, alte autorităţi publice;

b) instituţiile şi organizaţiile finanţate din bugetul public naţional;
c) agenţii economici al căror capital social este de stat în întregime sau în al căror capital social cota statului
este mai mare de 50%;
d) alte entităţi, în conformitate cu legislaţia.

Cooperarea conform competenţei

La efectuarea auditului, Curtea de Conturi poate contracta sau antrena specialişti calificaţi pentru
acordarea asistenţei respective, precum şi poate cere unor instituţii de stat specializate efectuarea verificărilor
de specialitate, care să contribuie la clarificarea unor constatări.

Dacă în procesul efectuării auditului public se depistează încălcări ale căror constatare şi examinare
ţin de competenţa Procuraturii Generale, Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei,
organelor afacerilor interne sau a altor organe de control sau de drept, pentru fiecare caz concret de încălcare
se întocmeşte proces-verbal, cu remiterea acestuia organului competent respectiv, care este obligat să intervină
cu prioritate.
Curtea de Conturi este în drept să solicite şi să utilizeze în activitatea sa orice materiale ale controalelor şi
auditelor întocmite la entităţile auditate.

2
Programul activităţii de audit a Curţii de Conturi
(1) Curtea de Conturi decide în mod independent asupra programului său de activitate, precum şi asupra
modului de executare a acestuia.
(2) Programul activităţii de audit a Curţii de Conturi se planifică pe un an şi/sau pe trei ani.
(3) Nici o altă autoritate publică nu poate solicita sau obliga Curtea de Conturi să modifice programul
activităţii de audit, să efectueze sau să sisteze acţiunile de audit.
4) Parlamentul sau fracţiunile parlamentare pot solicita Curţii de Conturi efectuarea unor acţiuni de audit.
Acţiunile de audit pot fi solicitate fără decizia Parlamentului, la cererea oricărei fracţiuni parlamentare, o dată
în semestru.

3.3. Planificarea misiunii de audit și standardele utilizate la etapa dată.

Planificarea misiunii de audit.

Planificarea este cea mai importantă şi complicată etapă a auditului dat fiind faptul că auditul performanţei
are un caracter destul de variat şi reprezintă un proces structurat a activităţii de audit.
Misiunea de audit trebuie sa fie bine planificată în caz contrar poate apărea riscul ca activităţile de audit să
nu fie eficiente sau eficace, iar rezultatele finale ale auditului să nu aducă plusvaloare în gestionare economă,
eficientă şi eficace a mijloacelor financiare publice.

Consideraţii pentru planificare

După cum este arătat în Recomandările Europene de Implementare pentru standardele INTOSAI, faptul că în
cadrul auditului performanţelor auditorul se confruntă cu o situaţie mai complexă decît în cadrul auditului
regularităţii implică necesitatea acordării unei atenţii mai mari pregătirii iniţiale pentru audit şi poate fi
necesară efectuarea unui studiu preliminar înaintea elaborării planului definitiv de audit.

Din cauza importanţei planificării pentru reuşita auditului performanţelor, planificarea trebuie să fie
documentată şi să includă:
 Analiza importanţei diferitelor programe şi a necesităţilor utilizatorilor potenţiali ai raportului de
audit;
 Obţinerea unei înţelegeri a programului/entităţii ce urmează a fi auditate;
 Obţinerea unei înţelegeri a modului în care controlul intern face legătura cu obiectivele specific
şi cu domeniul de aplicare al auditului;
 Identificarea criteriilor necesare pentru evaluarea problemelor supuse auditului;
 Analizarea rezultatelor auditelor precedente şi a angajamentelor care ar putea afecta obiectivul
actual de audit;
 Identificarea surselor potenţiale de informaţii care ar putea fi utilizate drept probe de audit;
 Analizarea faptului dacă activitatea de audit a altor auditori şi experţi poate fi utilizată pentru
satisfacerea unor obiective de audit;
 Asigurarea cu personal adecvat şi suficient şi a altor resurse pentru efectuarea auditului;
 Comunicarea informaţiei generale privind planificarea şi efectuarea auditului persoanelor cu
funcţii de răspundere din cadrul programului/entităţii auditate şi altora dacă este cazul; şi
 Întocmirea unui plan de audit, inclusiv a bugetului şi a unei agende cu date preconizate pentru
implementare şi puncte de reper.

Standardele INTOSAI pentru etapa de planificare a misiunii de audit.

3
În ceea ce priveşte planificarea, standardele INTOSAI stipulează că auditorul trebuie să planifice auditul
astfel încît să asigure desfăşurarea auditului de înaltă calitate într-un mod economic, eficient şi eficace cu
încadrarea în timp.

Standardele mai stipulează că la planificarea auditului, auditorul trebuie:

 Să identifice aspectele importante ale mediului în care entitatea îşi desfăşoară activitatea;
 Să obţină o înţelegere a relaţiilor de răspundere;
 Să analizeze forma, conţinutul şi utilizatorii concluziilor sau rapoartelor de audit;
 Să specifice obiectivele auditului şi procedurile necesare pentru atingerea lor;
 Să identifice sistemele principale de management şi control şi să efectueze o evaluare preliminară
pentru a identifica atît punctele forte, cît şi punctele slabe;
 Să determine problemele care urmează a fi analizate;
 Să analizeze auditul intern al entităţii auditate şi programul de lucru al acesteia;
 Să evalueze măsura de încredere acordată activităţii altor auditori, de exemplu, auditului intern;
 Să determine cea mai eficientă şi eficace abordare a auditului;
 Să ofere documentaţia adecvată a planului de audit şi a lucrului în teren propus.

3.4. Factorii de selecție a programelor/entităților supuse auditului și sursele
de informații pentru selectarea acestora.
Matricea de clasificare a proiectelor/entităților în funcție de factorii de selecție
Proiect Proiect Proiect Proiect
Factori de selecție Factori de selecție
Nr. 1 Nr. 2 Nr. 1 Nr. 2
Major Major Ridicată Ridicată
Vizibilitatea programului în
Mediu Mediu Medie Medie
Impactul total al auditului ceea ce privește sensibilitatea
Redus Redus Redusă Redusă
politică sau importanța socială
Ridicată Ridicată Major Major
Domeniul vizat al auditului
Medie Medie Mediu Mediu
Materialitatea financiară precedent și revizia internă și
Redusă Redusă Redus Redus
externă a programului
Înalt Înalt Mare Mare
Riscul unui management Mediu Mediu Medie Medie
Capacitatea de a audita
bun Redus Redus Redusă Redusă

Majoră Majoră
Semnificația programului
Medie Medie
pentru activitățile entității
Redusă Redusă