Sunteți pe pagina 1din 2

DREPT PENAL, partea generală I

Model de test

1. Principiul legalităţii incriminării şi pedepsei:


a) se adresează atât legiuitorului, cât şi instanţei de judecată;
b) este incompatibil cu incriminarea prin cutumă a unei fapte determinate;
c) permite aplicarea clauzelor legale de analogie în favoarea inculpatului, chiar dacă sunt eterogene.

2. Normele de trimitere:
a) spre deosebire de normele-cadru, se pot completa cu prevederile unui act normativ care nu se afla în vigoare la
momentul adoptării lor;
b) ies din vigoare odată cu abrogarea normei completatoare;
c) îşi pot împrumuta sancţiunea de la o altă normă.

3. Deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţate:


a) de Secţia penală în soluţionarea unor cauze penale concrete constituie izvor de drept penal;
b) în soluţionarea unui recurs în interesul legii, sunt izvoare de drept numai în măsura în care impun o interpretare
mai favorabilă inculpatului;
c) în dezlegarea unor chestiuni de drept sunt obligatorii pentru instanţe de la data publicării în Monitorul Oficial.

4. Interpretarea extensivă sau evolutivă:


a) este admisă în dreptul penal doar dacă operează în favoarea inculpatului;
b) este impusă de evoluţia societăţii;
c) este contrară componentei lex stricta a principiului legalităţii, fiind o formă de analogie.

5. Legea de dezincriminare:
a) nu mai poate fi aplicată dacă intervine după executarea integrală a pedepsei amenzii;
b) va fi aplicată chiar dacă până la data judecării cauzei fapta a fost reincriminată;
c) are ca efect restituirea bunurilor confiscate.

6. Suntem într-o ipoteză de abrogare tacită a normei penale atunci când intervine o lege nouă care:
a) prevede că fapta incriminată de legea veche constituie contravenţie;
b) abrogă toate normele completatoare ale unei norme penale-cadru;
c) are un caracter special în raport de vechea reglementare.

7. Este lege mai favorabilă stricto sensu legea nouă intervenită în cursul procesului şi care:
a) majorează limitele de pedeapsă pentru infracţiunea comisă, dar prevede posibilitatea împăcării, iar inculpatul şi
victima declară în faţa instanţei că doresc să se împace;
b) introduce o cauză de nepedepsire incidentă în speţă;
c) prevede că fapta constituie infracţiune doar dacă victima este minoră, iar aceasta avea 20 de ani.

8. X a fost condamnat la 1 an închisoare pentru comiterea unei infracţiuni sancţionate cu închisoare de la 1


la 3 ani. În cursul executării pedepsei, a intrat în vigoare o lege care prevede că fapta se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă şi se urmăreşte doar la plângere prealabilă. În speţă:
a) dacă persoana vătămată nu formulează plângere prealabilă, X va fi pus în libertate;
b) pedeapsa lui X poate fi înlocuită cu noul minim special al pedepsei închisorii;
c) instanţa poate înlocui pedeapsa lui X cu pedeapsa amenzii.

9. Legea penală română este aplicabilă în baza principiului teritorialităţii şi atunci când:
a) X a otrăvit victima în Franţa, iar aceasta a decedat în România;
b) infracţiunea este comisă în Cluj de un cetăţean străin, a cărui lege naţională nu incriminează fapta;
c) X a comis o infracţiune de viol în formă continuată, una dintre acţiunile din structura ei fiind comisă pe
teritoriul României.

1
10. Aflându-se la bordul unei aeronave înmatriculate în Japonia, staţionate în aeroportul din Berlin, X
(cetăţean japonez) i-a sustras portmoneul lui Y (cetăţean rus). Cunoscând că înainte de declanşarea vreunei
proceduri penale împotriva lui X, Y a pierdut cetăţenia rusă, în speţă, legea penală:
a) japoneză este aplicabilă în baza principiului personalităţii;
b) germană este aplicabilă în baza principiului teritorialităţii;
c) rusă este aplicabilă în baza principiului realităţii.

11. Fac parte din teritoriul României:


a) apele maritime interioare;
b) navele sub pavilion românesc;
c) sediul ambasadei Franţei din Bucureşti.

12. Conform art. 365 C. pen., este infracţiune şi se sancţionează cu închisoare de la 6 luni la 3 ani fapta
persoanei care, fără drept, produce, importă, distribuie sau pune la dispoziţie sub orice formă parole, coduri de
acces sau alte asemenea date informatice care permit accesul la un sistem informatic, în scopul săvârşirii
uneia dintre infracţiunile prev. de art. 360-364 Cod penal. În acest caz, norma:
a) conţine o clauză legală de analogie omogenă;
b) este una incompletă, cadru;
c) este de trimitere.

13. X şi Y urmau să lucreze în Germania la o pepinieră de brazi. Aflându-se încă în localitatea natală din
judeţul Suceava, X l-a instigat pe Y ca acesta să îl ajute în apropierea Crăciunului să sustragă de la angajatorul lor
doi brazi pe care să îi aducă mai apoi familiei.
La data de 22 decembrie 2015, cei doi au fost surprinşi de paznicul pepinierei din Germania
îndepărtându-se cu doi brazi. X şi Y au reuşit să fugă cu maşina personală, iar câteva ore mai târziu au părăsit
Germania. Întorşi însă în ţară, X şi Y au fost reţinuţi de autorităţile române la data de 13 ianuarie 2016, fiind
trimişi în judecată 5 luni mai târziu pentru comiterea infracţiunii de furt de material lemnos.
Legea penală română în vigoare la data comiterii faptei (L1) prevedea că furtul de material lemnos
constituie infracţiune şi se sancţionează cu închisoare de la 1 la 4 ani sau cu amendă, iar punerea în mişcare a
acţiunii penale se realizează la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Angajatorul german al celor doi
inculpaţi a declarat în faţa autorităţilor române că doreşte tragerea lor la răspundere.
La data de 20 ianuarie 2016, a intrat în vigoare o lege nouă (L2) care prevede că acţiunea penală se
exercită din oficiu în cazul acestei infracţiuni, dar suplimentar introduce o cauză de atenuare, prevăzând că dacă
prejudiciul este reparat integral în cursul urmăririi penale, furtul de material lemnos se sancţionează în limite
reduse la jumătate.
În faţa instanţei, X şi Y au invocat absenţa competenţei statului român, întrucât niciun act de executare nu
a fost comis în România. În subsidiar, au solicitat reţinerea cauzei de atenuare prevăzute de L2, arătând că au
reparat tot prejudiciul reclamat de pepiniera din Germania (aprox. 1500 lei) la câteva zile după ce au fost reţinuţi
în România, aspecte confirmate de autorităţile germane.
Instanţa a dispus condamnarea lui X şi Y la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare, reţinând L1 ca lege
penală mai favorabilă întrucât prevedea că fapta se urmăreşte doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
instanţa a apreciat totodată că reţinerea cauzei de atenuare ar fi contrară principiului legalităţii, întrucât nu era
prevăzută de legea în vigoare la momentul comiterii faptei. Instanţa a dispus şi confiscarea în solidar, prin
echivalent, a autoturismului cu care au fost transportaţi brazii.
În cursul executării pedepsei, a intervenit o nouă lege (L3) care prevede că furtul de material lemnos
constituie infracţiune doar dacă prejudiciul cauzat este mai mare de 2.000 lei.
1. Soluţionaţi motivat susţinerile inculpaţilor din faţa instanţei care a dispus condamnarea.
2. Identificaţi motivat eventualele greşeli din hotărâre.
3. Arătaţi ce trebuia să decidă instanţa în raport de L3.