Sunteți pe pagina 1din 3

1.Noţiunea de lege penală.

2.Categorii de legi penale


3.Scopul legii penale
4.Norma penală: noţiune şi structură.
5.Noţiunea,importanţa şi formele intrepretării legii penale.
1.Noţiunea de lege penală
Legea penală este actul legislative adoptat de parlamentul RM care cuprinde nrome de drept
penal ce stabilesc principiile şi dispoziţiile generale şi speciale de drept penal determină faptele
ce constituie infracţiuni şi prevede pedepsele ce se aplică infractorilor iar în unele cazuri în
temeiul şi condiţiile liberării de răspundere şi pedeapsă penală.
2.Categoriile de legi penale
Legile penale se clasifică conform:
1)În funcţie de rolul pe care îl au în reglementare de relaţie de apărare social legii penale se
clasifică în:
-legi penale generale reprezintă dispoziţii generale din partea generală din Cod Penal.
-legi penale special reprezintă dispoziţii din partea special din Codul Penal al R.M. şi codurile
special ce reglementează anumite instituţii concrete .(cuprinde norme de incriminare).
2)În funcţie de durata lor de aplicare legile penale se impart:
-legi penale cu durata nedeterminată (au o stabilitate mare şi prezintă principalul instrument de
luptă împotriva criminalităţii.)
-legi penale temporare (au o anumită dată calendaristică,deci sunt limitate în timp).
3)În funcţie de caracterul lor legile penale pot fi :
-legi penale ordinare – se elaborează în decursul evoluţiei statului.
-legi penale excepţionale –sunt elaborate în cazuri excepţionale.(în caz de război).
3.Scopul legii penale
Legea penală reprezintă principalul mijloc al statului în lupta contra criminalităţii. Art.2. Scopul
legii penale
(1) Legea penală apără,împotriva infracţiunilor,persoana ,drepturile şi libertăţile acesteia,
proprietatea,mediul înconjurător,orînduirea constituţională,suveranitatea,independenţa şi
integritatea teritorială a R.M,pacea şi securitatea omenirii,precum şi întreaga ordine de drept.
(2) Legea penală are,de asemenea,drept scop prevenirea săvîrşirii de noi infracţiuni.
4.Norma penală: noţiune şi structură
Norma penală este o specie de norme juridice ,care se caracterizează prin conţinutul şi structura
lor specifică ,prescriind reguli de drept penal ,precum şi sancţiunile aplicabile în cazul încălcării
acestora. În doctrină există opinii diferite cu privire la structura normei penale. Astfel, unii autori
consideră că norma penală are o structură trihotomică, format din ipoteză, dispoziţie şi sancţiune.
Alţi autori susţin că norma penală are o structură bihotomică, formată din dispoziţie şi sancţiune.
Analiza fiecărui element constitutiv,al normei penale permite diferenţierea unor forme speciale
de descriere ,a dispoziţiei şi sancţiunii în actul normativ.
Astfel,sunt cunoscute următoarele tipuri de dispoziţii:
1)Dispoziţii simple care doar numesc fapta infracţională,cu un termen unanim acceptat,dar nu
dezvăluie semnele ei. Art .1921. Răpirea mijlocului de transport.
2)Dispoziţii descriptive sunt cele care descriu semnele generale ale infracţiunii. Art.192.
Pungăşia.
3)Dispoziţii de blanchetă sunt cele care fac trimite la alte legi şi acte normative. Art.185
4)Dizpoziţii de trimitere sunt acele care fac trimitere la dispoziţiile altor norme penale.
Sunt cunoscute 4 tipuri de sancţiuni:
1)Sancţiuni absolut determinate –stabilesc concret mărimea şi categoria pedepsei .
2)Sancţiuni relativ determinate –stabilesc categoria concretă a pedepsei şi limitele acesteia.
3)Sancţiuni alternative – stabilesc mai multe categorii de pedepse, dintre care doar una este
aleasă de instanţa de judecată. Art. 171(3). Violul
4)Sancţiuni absolut nedeterminate –care nu stabilesc categoria concretă a pedepsei şi limitele
acesteia.
5.Noţiunea,importanţa şi formele intrepretării legii penale.
Interpretarea legii reprezintă operaţiunea ce se efectuează pentru aplicarea normei de drept şi are
drept scop aflarea voinţei legiuitorului exprimat în acea normă.În literatura juridică există mai
multe criterii de clasificare a formelor interpretării legii penale:
1.În dependenţă de organul interpret distingem : a)interpretare legislativă (hotărîri)
b)interpretarea administrativă
c)interpretare judecătorească
2.După caracterul interpretării distingem: a)interpretare oficială (obligatorie)
b)interpretare neoficială(neobligatorie) se împarte în :
-ştiinţifică(doctrinară)
-profesională
-neprofesională(comună).
3.După gradul de generalitate deosebim:
a)interpretare generală (normativă) –care are caracter general obligatoriu pentru destinatari(sunt
exprimate în norme juridice).
b)interpretare de caz sau concretă – respectiv este obligatoriu doar pentru cazul examinat şi se
exprimă într-un act de aplicare a dreptului . (de ex hotărîrea judecătorului.)
4.După competenţa de interpretare deosebim:
a)interpretare autentică-interpretul este acelaşi organ de stat care a adoptat actul normativ.
b)interpretare legală- interpretul este un alt organ se stat decît cel emitent(de ex.art 135 alin (1)
b) const RM.