Ceaslov-1835 Repub.2001 Manastirea-Neamt PDF











 

 

 

 

 Ceaslov 


ÎNTRU SLAVA LUI DUMNEZEU CELUI
ÎN TREIME SLĂVIT

De pre slova chirilică acum pre cea lătinescă din nou scris, cu
puţine cele de trebuinţă îndreptări, dupre izvodul dat în tipar
în Sfânta Monastire Neamţul la anul dela Hristos 1835, cu
blagosloveniia Mitropolitului Veniamin Costaki,
prin osârdia Arhimandritului Neonil,
Stareţul Sfintelor Monastiri a
Neamţului şi Secului.



La anul dela Hristos 2001, iară
de la Facerea Lumii 7509


 





 

 

 

 

 




 Ceaslov  















































5






 



     

 

 

ÎNSEMNARE
DE TOATE CELE CE SE AFLĂ ÎNTRU
ACEASTĂ SFÂNTĂ CARTE.

Fila.
Rugăciunile Dimineţii...........................................................................1
Rugăciunea de miezul nopţii pentru toate zilele...................................8
Rugăciunea de miezul nopţii pentru Sâmbete.....................................20
Altă rugăciune de miezul nopţii pentru Dumineci..............................26
Slujba Utreniei sau mânecării, cu rânduiala ei....................................29
Ceasul întâiu........................................................................................48
Mijloceas al acestuiaş ceas..................................................................52
Al treilea Ceas.....................................................................................55
Mijloceas al acestuiaş Ceas.................................................................59
Al Şaselea Ceas...................................................................................62
Mijloceas al acestuiaş Ceas.................................................................66
Obedniţa..............................................................................................68
Condacele de preste săptămână...........................................................71
Rânduiala mesei pentru toate zilele....................................................75
Rânduiala Panaghíei...........................................................................78
Al nouălea Ceas..................................................................................82
Mijloceas al acestuiaş Ceas................................................................86
Vecérnia sau rugăciunea de seară.......................................................88
Rugăciunea mesei de seară.................................................................95
Pavecérniţa cea Mare..........................................................................96
Pavecérniţa cea Mică........................................................................112
Rugăciunile spre somn......................................................................116
Sinaxáriul celor douăsprezece Luni..................................................123
Troparele Învierii ce se cântă dupre
Fericiţi cei fără prihană.....................................................................217
Troparele morţilor, carile se cântă Sâmbăta
dupre Fericiţi cei fără prihană...........................................................218
7
Troparele şi Condacele Triódului.....................................................219
Troparele şi Condacele Penticostáriului...........................................227
Troparele Învierii pre opt Glasuri.....................................................231
Bogorodícĭnele Troparelor ce se cântă preste tot anul......................235
Troparele preste toată săptămâna......................................................246
Acáthistul Domnului nostru Iisus Hristos.........................................248
Acáthistul Cinstitei Cruci..................................................................265
Acáthistul a neşezutei Cântări, adecă a
Buneivestiri.........................278
Acáthistul Adormirii Maicii Domnului.............................................296
Acáthistul Sfântului Ioánn Botezătoriul............................................333
Acáthistul Sfântului Ierarh Nicólae...................................................350
Acáthistul Sfintei Marii Muceniţe Varvárii......................................366
Cinstitul Paraclis al Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu..............386
Acáthistul Sfântului Marelui Mucenic Gheórghie............................394
Acáthistul Sfântului marelui Mucenic
Ioánn cel Nou dela Suceavă ............................................................ 407
Canonul Îngerului Păzitoriului vieţii omului....................................426
Acáthistul Sfinţilor mai-marilor Voievozi Mihaíl şi Gavriíl.............433
Canon cătră toţi sfinţii.......................................................................446
Canon de pocăinţă cătră Domnul nostru Iisus Hristos......................458
Canonul Sfinţilor Apostoli................................................................455
Pravila ce se cuvine a păzi cei ce voiesc a săvârşi cele Sfinte,
şi cei ce voiesc a se împărtăşi Dumnezeeştilor Taine.......................460
Canonul cătră Sfânta Împărtăşire......................................................463
Rugăciunile Sfintei Împărtăşiri.........................................................469
Rugăciunile dupre Sfânta Împărtăşire...............................................479
Scrisoarea lui Ávgar, cătră Mântuitoriul Iisus Hristos......................483
Răspunsul Mântuitoriului cătră Ávgar..............................................483
Înştiinţarea lui Léntulu, Procónsul Iudéii,
cătră Sinátul Rómii: Pentru Chipul Mântuitoriului...........................484
Glosar................................................................................................485





     

   

   

 RUGĂCIUNILE DIMINEŢII 


Sculându-te din somn, fără de lene şi trezvindu-te, să te depărtezi de
aşternut, şi îndată să te închini de 3 ori, zicând: Slavă ţie, Dumnezeul
nostru, slavă ţie. Dupre aceasta să stai puţin tăcând, până ce se vor
alina toate simţirile tale, şi atuncea să faci trei închinăciuni până la
pământ. Şi de iaste Preot, zice:
Bine iaste cuvântat Dumnezeul nostru... Iară de nu,
Doamne Iisuse Hristoase, Fiiul lui Dumnezeu, pentru Rugăciunile
Preacuratei Maicii tale şi ale tuturor sfinţilor, miluieşte pre noi, Amin.
Şi să zici:
Slavă ţie Dumnezeul nostru, slavă ţie.
Împărate Ceresc, Mângâitoriule, Duhul Adevărului, carele
pretutindenea eşti şi toate le plineşti; Vistiiariul bunătăţilor, şi
Dătătoriule de viiaţă, vino şi sălăşluieşte întru noi, şi curăţeşte pre noi
de toată spurcăciunea, şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne
pre noi. De 3 ori.
Slavă Tatălui şi Fiiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte pre noi. Doamne, curăţeşte păcatele
noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi
vindecă neputinţele noastre, pentru Numele tău.
Doamne miluieşte, de 3 ori. Slavă... Şi acum...
Tatăl nostru carele eşti în Ceriuri, sfinţească-se Numele tău. Vie
Împărăţiia ta, fie Voia ta, precum în Ceriu, şi pre pământ. Pâinea
noastră cea spre fiinţă dă-o nouă astăzi, şi iartă nouă greşalele noastre,
precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pre noi în ispită,
ci ne izbăveşte de cel viclean.
2  Rugăciunile Dimineţii 
Şi Troparele acestea, Glas 1.
Sculându-ne din somn, cădem cătră tine, Bunule, şi cântare îngerească
strigăm ţie, Puternice: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule; pentru
Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte pre noi.
Slavă...
Din pat şi din somn m’ai ridicat, Doamne, mintea mea o luminează, şi
inima şi buzele mele deşchide, ca să te laud pre tine, Sfântă Treime:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule; pentru Născătoarea de
Dumnezeu miluieşte pre noi. Şi acum...
Fără de veste Judecătoriul va veni, şi ale fieştecăruia fapte se vor goli.
Ci cu frică să strigăm în miezul nopţii: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti
Dumnezeule; pentru Născătoarea de Dumnezeu miluieşte pre noi.
Doamne miluieşte, de 12 ori. Şi rugăciunea aceasta:
D in somn sculându-mă, mulţămesc ţie, Preasfântă Treime, că

pentru multă bunătatea ta, şi îndelungă-răbdarea ta, nu te-ai
mâniiat pre mine, leneşul şi păcătosul, nici m’ai pierdut cu
fărădelegile mele, ci ai făcut Iubire de oameni dupre obiceiu; şi întru
deznădăjduire zăcând eu, m’ai ridicat, ca să mânec şi să slăvesc
Puterea ta. Şi acum luminează-mi ochii gândului, deşchide-mi gura,
ca să mă învăţ Cuvintele tale, şi să înţeleg Poruncile tale, şi să fac
Voia ta, şi să-ţi cânt întru mărturisirea inimii, şi să laud Preasfânt
Numele tău, al Tatălui, şi al Fiiului şi al Sfântului Duh, acum, şi
pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Altă rugăciune.
S lavă ţie Împărate, Dumnezeule Atotputernice, carele cu purtarea

ta de grijă cea Dumnezeiască şi de oameni iubitoare m’ai
învrednicit, pre păcătosul şi nevrednicul, din somn a mă scula, şi a
dobândi întrarea în Sfântă Casa ta. Priimeşte, Doamne, şi glasul
rugăciunii mele, ca şi al Sfintelor şi înţelegătoarelor tale Puteri, şi
binevoiaşte ca cu inimă curată şi cu duh de smerenie să se aducă ţie
lauda cea din spurcate buzele mele; ca şi eu să mă fac părtaş
fecioarelor celor înţelepte cu luminată făcliia sufletului mieu; şi să
slăvesc pre tine, pre cel în Tatăl şi în Duhul slăvit, Dumnezeu
Cuvântul, Amin.
Apoi:
Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm, şi să cădem la Hristos Împăratul nostru
Dumnezeu.
3
 Rugăciunile Dimineţii 
Veniţi să ne închinăm, şi să cădem la Însuşi Hristos Împăratul şi
Dumnezeul nostru.
Şi 3 închinăciuni. Şi îndată Psalmul 50.
M iluiaşte-mă, Dumnezeule, dupre mare Mila ta şi dupre

mulţimea Îndurărilor tale şterge fărădelegea mea. Mai vârtos
mă spală de fărădelegea mea, şi de păcatul mieu mă curăţeşte, că
fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul mieu înnaintea mea iaste
pururea. Ţie unuia am greşit, şi ce iaste viclean înnaintea ta am făcut,
ca să te îndreptăţeşti întru Cuvintele tale, şi să biruieşti când vei
judeca tu. Că iată întru fărădelegi m’am zămislit, şi în păcate m’a
născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit, cele nearătate şi cele
ascunse ale Înţelepciunii tale ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu issop, şi
mă voiu curăţi; spăla-mă-vei, şi mai vârtos decât zăpada mă voiu albi.
Auzului mieu vei da bucurie şi veselie, bucura-se-vor oasele cele
smerite. Întoarce Faţa ta de cătră păcatele mele, şi toate fărădelegile
mele şterge. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi Duh
drept înnoiaşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda dela Faţa
ta, şi Duhul tău cel Sfânt nu lua dela mine. Dă mie bucuriia mântuirii
tale, şi cu Duh Stăpânitoriu mă întăreşte. Învăţa-voiu pre cei fără de
lege Căile tale, şi cei necinstitori la tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă
de sângiuri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va
limba mea de Dreptatea ta. Doamne, buzele mele vei deşchide, şi gura
mea va vesti lauda ta. Că de ai fi voit jertvă, aş fi dat: arderi de tot nu
vei binevoi. Jertva lui Dumnezeu, duhul zdrobit, inimă zdrobită şi
smerită Dumnezeu nu va defăima. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea
ta, Siónului, şi să se zidească zidurile Ierusalímului. Atuncea bine vei
voi jertva dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atuncea vor pune pre
Oltáriul tău viţei.
Deci, rugăciunea 1-a, a Sfântului Macárie celui Mare.
Doamne, curăţeşte pre mine, păcătosul, că niciodinioară bine
înnaintea ta n’am făcut, ci mă izbăveşte de vicleanul, şi să fie întru
mine Voia ta, ca fără de osândă să deşchiz gura mea cea nevreadnică.
Şi să laud Preasfânt Numele tău, al Tatălui şi al Fiiului, şi al Sfântului
Duh, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Rugăciunea a 2-a. Iară a aceluiaşi sfânt.
Din somn sculându-mă, cântare de miază-noapte aduc ţie,
Mântuitoriule, şi înnaintea ta căzând, strig: Nu mă da să adorm în
moartea păcatelor, ci mă miluieşte, cel ce te-ai răstignit de voie, şi pre
mine, cel ce zac în lene, grăbind mă scoală, şi mă mântuieşte întru
starea înnainte, şi întru rugăciuni; şi dupre somnul nopţii, să-mi
luminezi ziua fără de păcat, Hristoase Doamne, şi mă mântuieşte.
Rugăciunea a 3-a. Iară a aceluiaş sfânt.
Cătră tine, Stăpâne, Iubitoriule de oameni, sculându-mă din somn
scap, şi spre lucrurile tale mă nevoiesc; rogu-mă ţie, ajută-mi cu
milostivirea ta în toată vremea, în tot lucrul, şi mă izbăveşte de toate
lucrurile cele rele lumeşti, şi de sporirea drăcească, şi mă mântuieşte,
şi mă du întru Împărăţiia ta cea vecinică. Că tu eşti Făcătoriul mieu, şi
Purtătoriu de grijă a tot binele şi Dătătoriu, şi întru tine iaste toată
nădejdea mea, şi ţie slavă înnalţ, acum şi pururea şi în vecii vecilor,
Amin.
Rugăciunea a 4-a. Iară a aceluiaşi sfânt.
Doamne, carele cu multă Bunătatea ta, şi cu Îndurările tale cele mari,
ai dat mie, robului tău, de am trecut vremea ce a trecut a nopţii
aceştiia, fără de ispită de toată răutatea pizmaşului, tu însuţi Stăpâne, a
toate câte sânt Făcătoriule, învredniceşte-mă cu adevărată Lumina ta,
ca cu luminată inimă să fac Voia ta, acum şi pururea, şi în vecii
vecilor, Amin.
Rugăciunea a 5-a.
Doamne, Dumnezeule, Atotţiitoriule, carele priimeşti dela Puterile
tale cele Cereşti cântarea a Sfintei Treimi, priimeşte şi dela noi,
nevrednicii robii tăi, cântarea a Sfintei Treimi, şi ne dăruiaşte întru toţi
anii vieţii noastre, şi întru tot ceasul, ţie slavă să înnălţăm, Tatălui, şi
Fiiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
D
Rugăciunea a 6-a.
oamne Atotţiitoriule, Dumnezeul Puterilor şi a tot trupul,
carele în cele de sus lăcuieşti, şi spre cele smerite priveşti;
cela ce ispiteşti inimile şi rărunchii, şi tainele oamenilor le
ştii adevărat; Lumină fără de început şi pururea fiitoare, în carea nu
iaste mutare sau umbră de schimbare; Însuţi, Împărate fără de moarte,
priimeşte rugăciunile noastre carile facem cătră tine din gurile noastre
cele spurcate, întru această vreme a nopţii, îndrăznind pentru
mulţimea Milelor tale. Şi lasă nouă greşalele carile am greşit înnaintea
ta, cu cuvântul, cu lucrul, din ştiinţă şi din neştiinţă. Şi curăţeşte pre
noi de toate spurcăciunile trupeşti şi sufleteşti, făcând pre noi casă
Cinstitului şi Sfântului tău Duh. Şi dăruiaşte nouă întru inimă
priveghitoare şi curată a trece toată noaptea aceştii vieţi, aşteptând
luminata, şi sfânta Zi, a Unuia-născut Fiiului tău, a Domnului
Dumnezeu şi Mântuitoriului nostru Iisus Hristos, întru carea, când va
5
veni pre pământ cu slavă, să judece pre toţi, şi să plătească fieştecăruia
dupre lucrul lui. Ca să nu ne aflăm zăcând şi dormitând, ci priveghind
şi sculaţi întru lucrurile Poruncilor lui; şi să fim gata a întra în Bucurie
şi în Cămara Slavei lui ceii Dumnezeeşti, unde iaste Glasul cel
neîncetat al Lăudătorilor, şi nespusa dulceaţă a celor ce văd pururea
frumseţea cea nespusă a Slavei tale. Că tu eşti Lumina cea adevărată,
carea luminezi şi sfinţeşti toate, şi pre tine laudă toată făptura în veci,
Amin.
Rugăciunea a 7-a.
Pre tine bine te cuvântăm, Înnalte Dumnezeule, şi al milelor Doamne,
cela ce faci cu noi pururea lucruri mari şi cu anevoie a le urma, slăvite
şi preaminunate, carile nu au număr. Cela ce ai dat nouă somn spre
odihna neputinţelor noastre, şi spre răpaosul ostenelii trupului celui cu
multe ostenéle. Mulţămimu-ţi, că nu ai pierdut pre noi cu fărădelegile
noastre, ci dupre obiceiul cel iubitoriu de oameni, te-ai milostivit, şi ai
ridicat pre noi a mâneca şi a slăvi stăpânirea ta. Pentru aceea ne rugăm
Bunătăţii tale ceii neasemănate, luminează ochii gândului nostru, şi
ridică mintea noastră din somnul cel greu al lenii, deşchide gura
noastră, şi o umple de laudele tale; ca să putem întru linişte a cânta şi
a striga, şi a ne mărturisi ţie pururea, lui Dumnezeu celui slăvit întru
toate şi dela toţi, Tatălui celui fără de început, împreună şi Unuia-
născut Fiiului tău, şi Preasfântului, şi Bunului, şi de viiaţă Făcătoriului
tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Rugăciunea a 8-a, a Sfântului Ioánn Gură de Aur. Dupre numărul
Ceasurilor nopţii, şi ale zilei.
Doamne, nu mă lipsi de binele tău cel Ceresc. Doamne, izbăveşte-mă
de muncile de veci. Doamne, de am greşit măcar cu mintea, măcar cu
gândul, sau cu cuvântul, sau cu lucrul, iartă-mă. Doamne, izbăveşte-
mă de toată neştiinţa, şi uitarea, şi neîndrăznirea, şi de nesimţirea cea
împietrită. Doamne, izbăveşte-mă de toată ispitirea. Doamne,
luminează-mi inima, carea o a întunecat pofta cea rea. Doamne, eu ca
un om am greşit, iară tu ca un Dumnezeu îndurătoriu mă miluieşte,
văzând neputinţa sufletului mieu. Doamne, trimite Mila ta întru
ajutoriul mieu, ca să proslăvesc Preasfânt Numele tău. Doamne, Iisuse
Hristoase, scrie-mă, pre robul tău, în cartea Vieţii, şi-mi dăruiaşte
sfârşit bun. Doamne, Dumnezeul mieu, măcar de nu am făcut nici un
bine înnaintea ta, ci dă mie dupre Harul tău să puiu început bun.
Doamne, stropeşte în inima mea Roua Harului tău. Doamne al
Ceriului şi al pământului, pomeneşte-mă, pre păcătosul robul tău,
ruşinatul şi necuratul, întru Împărăţiia ta, Amin.
Până aici urmează ceasurile nopţii
Doamne, priimeşte-mă întru pocăinţă. Doamne, nu mă lăsa pre mine.
Doamne, nu mă duce întru ispită. Doamne, dă-mi cuget bun. Doamne,
dă-mi lacrămi şi aducere aminte de moarte, şi umilinţă. Doamne, dă-
mi cuget să mărturisesc toate păcatele mele. Doamne, dă-mi smerenie,
curăţie şi ascultare. Doamne, dă-mi răbdare, şi voie nebiruită, şi
blândeţe. Doamne, sădeşte în mine rădăcina bunătăţilor, şi frica ta în
inima mea. Doamne, învredniceşte-mă să te iubesc cu tot sufletul şi
gândul mieu, şi să fac întru toate Voia ta. Doamne, acoperă-mă de
oamenii gâlcevitori, şi de draci, şi de patimile trupeşti, şi de toate alte
lucruri necuvioase. Doamne, ştiu că faci precum vrei tu, deci să fie şi
întru mine, păcătosul, Voia ta, că bine eşti cuvântat în veci, Amin.
Rugăciunea a 9-a, cătră sfântul Îngerul, Păzitoriul vieţii.
Îngerul lui Hristos cel sfânt, cătră tine caz şi mă rog, păzitoriul mieu
cel sfânt, carele eşti dat mie spre păzirea sufletului, şi păcătosului
mieu trup, dela Sfântul Botez. Iară eu cu lenea mea, şi cu obiceiurile
mele cele rele, am mâniiat preacurata Lumina ta, şi te-am gonit dela
mine cu toate lucrurile cele de ruşine: cu minciunile, cu clevetirile, cu
pizma, cu osândirea, cu trufiia, cu neplecarea, cu neiubirea de fraţi, şi
cu ţinerea minte de rău, cu iubirea de argint, cu preacurviia, cu mâniia,
cu scumpetea, cu mâncarea cea fără saţiu, cu beţiia, cu multa voroavă,
cu gândurile cele rele şi viclene, cu obiceiurile cele rele, şi cu
îndrăcirea spre curvie, având osebită voire spre toată pofta cea
trupească. O, rea voirea mea, carea şi dobitoacele cele necuvântătoare
nu o fac. Dar cum vei putea să cauţi spre mine, sau să te apropii cătră
mine, cel ca un câine împuţit, sau cu ce ochi, Îngerul lui Hristos, vei
căuta spre mine, cela ce m’am împleticit aşa rău în lucruri împuţite,
sau cum voiu putea să-mi ceiu iertăciune faptelor mele celor amare şi
rele, şi viclene, în carile caz preste toate zilele şi nopţile, şi în tot
ceasul? Ci caz înnaintea ta, şi mă rog, Păzitoriul mieu cel sfânt,
milostiveşte-te spre mine, păcătosul robul tău, şi-mi fii întru ajutoriu,
şi sprijinitoriu, asupra pizmaşului mieu celui rău, cu sfintele tale
rugăciuni, şi Împărăţiei lui Dumnezeu mă fă părtaş, cu toţi sfinţii,
acum, şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Rugăciunea a 10-a. Cătră Preasfânta
de Dumnezeu Născătoarea.
7
Preasfântă Stăpâna mea, de Dumnezeu Născătoare, cu sfintele şi prea
puternicile tale Rugăciuni, goneşte dela mine, smeritul şi ticălosul
robul tău, deznădăjduirea, uitarea, necunoştinţa, nepurtarea de grijă, şi
toate gândurile cele spurcate, cele rele şi hulitoare, dela ticăloasă
inima mea, şi dela întunecată mintea mea. Şi stânge văpaia poftelor
mele, că sărac sânt şi ticălos. Şi mă izbăveşte de multe rele şi aduceri
aminte, şi năravuri, şi de toate faptele rele mă slobozeşte. Că bine eşti
cuvântată de toate neamurile, şi se slăveşte preacinstitul Numele tău în
vecii vecilor, Amin.
Deci:
Cade-se să te fericim cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, cea
pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de
asemănare decât Serafimii, carea fără stricăciune pre Dumnezeu
Cuvântul ai născut, pre tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu
te mărim.
Rugăciune cătră Preasfânta de Dumnezeu Născătoarea.
Î
mpărăteasa mea preabună, şi Nădejdea mea, Născătoare de
Dumnezeu, Priimitoarea săracilor, şi Ajutătoarea streinilor,
Bucuriia scârbiţilor, Acoperitoarea necăjiţilor, vezi-mi nevoia,
vezi-mi scârba, ajută-mi ca unui neputincios, hrăneşte-mă ca pre un
strein; necazul mieu îl ştii, ci îl dezleagă precum vrei, că nu am alt
ajutoriu afară de tine, nici altă folositoare degrabă, nici altă
mângâitoare Bună, ci numai pre tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă
păzeşti, şi să mă acoperi, în vecii vecilor, Amin.
Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte, de 3 ori. Blagosloveşte.

Şi Otpústul.
4 343 4 3 4 3 4 3 4 3 4 3 4 3 4 3 4
343 4 3 4 3 4 3 4 3 4 3 4 3 4 3 4









     

 

   

 R U G Ă C I U N E A
DE MIEZUL NOPŢII PENTRU TOATE ZILELE
Preotul zice: Bine iaste cuvântat Dumnezeul nostru... Ceteţul: Amin.

Slavă ţie Dumnezeul nostru, Slavă ţie. Împărate Ceresc... Sfinte
Dumnezeule... Metanii 3 (de iaste Alliluia). Slavă... Şi acum...
Preasfântă Treime... Doamne miluieşte, de 3 ori. Slavă... Şi acum...
Tatăl nostru... Că a ta iaste Împărăţiia..., Doamne miluieşte, de 12 ori.
Slavă... Şi acum... Veniţi să ne închinăm..., de 3 ori. Şi Psalmul 50:
Miluieşte-mă, Dumnezeule... Fila 2.
Apoi Cáthisma 17, Psalmul 118.
STAREA ÎNTÂIA.
F ericiţi cei fără prihană în cale, carii umblă în legea Domnului.

Fericiţi cei ce cearcă mărturiile lui, cu toată inima vor căuta
pre dânsul, că nu cei ce lucrează fărădelegea în căile lui au
umblat. Tu ai poruncit Poruncile tale, ca să le păzească foarte. Doară
de s’ar îndrepta căile mele, ca să se păzească îndreptările tale.
Atuncea nu mă voiu ruşina când voiu căuta spre toate Poruncile tale.
Mărturisi-mă voiu ţie întru dreptatea inimii, când mă voiu învăţa eu
judecăţile dreptăţii tale. Îndreptările tale voiu păzi, nu mă părăsi până
în sfârşit. Întru ce va îndrepta tânărul calea sa? Întru păzirea cuvintelor
tale. Cu toată inima mea am căutat pre tine, să nu mă lepezi dela
Poruncile tale. Întru inima mea am ascuns cuvintele tale, ca să nu
greşesc ţie. Bine eşti cuvântat, Doamne, învaţă-mă îndreptările tale.
Cu buzele mele am vestit toate judecăţile gurii tale. În calea
mărturiilor tale m’am desfătat, ca întru toată bogăţiia. Întru Poruncile
tale voiu cugeta şi voiu cunoaşte căile tale. Întru îndreptările tale voiu
cugeta, nu voiu uita cuvintele tale. Răsplăteşte robului tău: viiază-mă,
10  Rugăciunea miezului nopţii pentru toate zilele 
şi voiu păzi cuvintele tale. Descoperă ochii mei, şi voiu cunoaşte
minunile din legea ta. Nemernic sânt eu pre pământ: să nu ascunzi
dela mine poruncile tale. Iubit-a sufletul mieu ca să dorească de
judecăţile tale în toată vremea. Certat-ai pre cei mândri; blestemaţi cei
ce se abat dela Poruncile tale. Ia dela mine ocara şi defăimarea, că
mărturiile tale am căutat. Pentru că au şezut boiarii şi asupra mea
cleveteau, iar robul tău cugeta întru îndreptările tale. Că mărturiile tale
cugetarea mea iaste, şi sfaturile mele îndreptările tale. Lipitu-s’a de
pământ sufletul mieu, viiază-mă dupre Cuvântul tău. Căile mele am
mărturisit, şi m’ai auzit: învaţă-mă îndreptările tale. Calea
îndreptărilor tale fă să o înţeleg, şi voiu cugeta întru minunile tale.
Dormitat-a sufletul mieu de negrijanie: întăreşte-mă întru cuvintele
tale. Calea nedreptăţii depărtează dela mine, şi cu Legea ta mă
miluieşte. Calea adevărului am ales, şi judecăţile tale nu am uitat.
Lipitu-m’am de mărturiile tale, Doamne, nu mă ruşina. Pre calea
Poruncilor tale am alergat, când ai desfătat inima mea. Lege pune mie,
Doamne, calea îndreptărilor tale, şi voiu căuta pre dânsa totdeauna.
Înţelepţeşte-mă, şi voiu cerceta Legea ta şi voiu păzi pre ea cu toată
inima mea. Povăţuieşte-mă în cărarea Poruncilor tale, că aceea am
voit. Pleacă inima mea la mărturiile tale, şi nu la lăcomie. Întoarce
ochii mei să nu vază deşertăciune, în calea ta mă viiază. Pune robului
tău cuvântul tău întru frica ta. Ia ocara mea, carea am prepus, că
judecăţile tale sânt bune. Iată am dorit de Poruncile tale: întru
dreptatea ta mă viiază. Şi să vie preste mine Mila ta, Doamne,
Mântuirea ta dupre Cuvântul tău. Şi voiu răspunde cuvânt celor ce mă
ocărăsc, că am nădăjduit întru cuvintele tale. Şi să nu iei din gura mea
cuvântul adevărului până în sfârşit, că întru judecăţile tale am
nădăjduit. Şi voiu păzi Legea ta pururea, în veac şi în veacul veacului.
Şi am umblat întru lărgime, că Poruncile tale am căutat. Şi am grăit
întru mărturiile tale înnaintea împăraţilor şi nu m’am ruşinat. Şi am
cugetat la Poruncile tale, carile am iubit foarte. Şi am ridicat mâinile
mele spre Poruncile tale, carile am iubit, şi m’am deprins întru
îndreptările tale. Pomeneşte cuvintele tale robului tău, de carile mi-ai
dat nădejde. Aceasta m’a mângâiat întru smerenia mea, căci cuvântul
tău m’a viiat. Cei mândri au făcut călcare de lege până în sfârşit, dară
dela Legea ta nu m’am abătut. Adusu-mi-am aminte de judecăţile tale
cele din veac, Doamne, şi m’am mângâiat. Mâhnire m’a cuprins
despre cei păcătoşi carii părăsesc Legea ta. Cântate erau de mine
îndreptările tale în locul nemerniciei mele. Adusu-mi-am aminte
 Rugăciunea miezului nopţii pentru toate zilele  11
noaptea de Numele tău, Doamne, şi am păzit Legea ta. Aceasta s’a
făcut mie, că îndreptările tale am căutat. Partea mea eşti, Doamne, zis-
am să păzesc Legea ta. Rugatu-m’am feţei tale din toată inima mea:
miluieşte-mă dupre cuvântul tău. Socotit-am căile tale şi am întors
picioarele mele la mărturiile tale. Gătitu-m’am, şi nu m’am turburat a
păzi Poruncile tale. Funiile păcătoşilor s’au înfăşurat împrejurul mieu,
şi Legea ta nu am uitat. În miezul nopţii m’am sculat să mă
mărturisesc ţie despre judecăţile Dreptăţii tale. Părtaş sânt eu tuturor
celor ce se tem de tine şi celor ce păzesc Poruncile tale. De mila ta,
Doamne, plin iaste pământul: îndreptările tale mă învaţă. Bunătate ai
făcut cu robul tău, Doamne, dupre cuvântul tău. Bunătate şi învăţătură
şi cunoştinţă mă învaţă, că Poruncile tale am crezut. Mai înnainte de
ce m’am smerit eu am greşit, pentru aceasta Cuvântul tău am păzit.
Bun eşti tu, Doamne, şi întru bunătatea ta mă învaţă îndreptările tale.
Înmulţitu-s’a asupra mea nedreptatea mândrilor, iară eu cu toată inima
voiu cerceta Poruncile tale. Închegatu-s’a ca laptele inima lor, iară eu
la Legea ta am cugetat. Bine iaste mie că m’ai smerit, ca să mă învăţ
îndreptările tale. Bună iaste mie Legea Gurii tale, mai vârtos decât mii
de aur şi de argint.
Slavă... Şi acum... Alliluia, de 3 ori. Şi metanii 3.
STAREA A DOUA
M âinile tale m’au făcut şi m’au zidit: înţelepţeşte-mă şi

mă voiu învăţa Poruncile tale. Cei ce se tem de tine mă
vor vedea şi se vor veseli, că întru cuvintele tale am
nădăjduit. Cunoscut-am, Doamne, că drepte sânt judecăţile tale, şi
întru adevăr m’ai smerit. Facă-se dar mila ta ca să mă mângâie, dupre
cuvântul tău robului tău. Să vie mie îndurările tale, şi voiu fi viu, că
Legea ta cugetarea mea iaste. Să se ruşineze cei mândri, căci cu
nedreptate au făcut fărădelege asupra mea; iară eu mă voiu învăţa
întru Poruncile tale. Să mă întoarcă pre mine cei ce se tem de tine, şi
cei ce cunosc mărturiile tale. Fie inima mea fără prihană întru
îndreptările tale, ca să nu mă ruşinez. Stinge-se spre mântuirea ta
sufletul mieu, întru cuvintele tale am nădăjduit. Stinsu-s’au ochii mei
întru cuvântul tău, zicând: Când mă vei mângâia? Că m’am făcut ca
un foale în brumă: îndreptările tale nu am uitat. Câte sânt zilele
robului tău? Când vei face mie judecată de cătră cei ce mă gonesc?
Povestit-au mie călcătorii de lege vorbe întunecoase, ci nu sânt ca
Legea ta, Doamne. Toate Poruncile tale sânt adevărul: fără dreptate
m’au gonit, ajută-mi. Puţin de nu m’au sfârşit pre mine pre pământ,
iară eu nu am părăsit Poruncile tale. Dupre mila ta viiază-mă, şi voiu
păzi mărturiile gurii tale. În veac, Doamne, cuvântul tău rămâne în
Ceriu. În neam şi în neam adevărul tău: întemeiat-ai pământul şi
rămâne. Cu rânduiala ta rămâne ziua, că toate sânt slujitoare ţie. Că de
nu ar fi fost Legea ta cugetarea mea, atuncea aş fi pierit întru smerenia
mea. În veac nu voiu uita îndreptările tale, că într’însele m’ai viiat.
MIJLOC.
A l tău sânt eu, mântuieşte-mă, că îndreptările tale am căutat.

Pre mine m’au aşteptat păcătoşii să mă piarză; mărturiile tale
am cunoscut. A tot sfârşitul am văzut sfârşit, desfătată iaste
Porunca ta foarte. Cât am iubit legea ta, Doamne, toată ziua cugetarea
mea iaste. Mai mult decât pre vrăjmaşii mei m’ai înţelepţit cu Porunca
ta, că în veac a mea iaste. Mai mult decât toţi cei ce mă învaţă am
înţeles, că mărturiile tale cugetarea mea iaste. Mai mult decât cei
bătrâni am priceput, că Poruncile tale am căutat. Despre toată calea
vicleană am oprit picioarele mele, ca să păzesc cuvintele tale. Dela
judecăţile tale nu m’am abătut, că tu ai pus lege mie. Cât sânt de dulci
gâtlejului mieu cuvintele tale, mai mult decât mierea gurii mele. Dela
Poruncile tale am priceput, pentru aceasta am urât toată calea
nedreptăţii. Făclie picioarelor mele legea ta, şi lumină cărărilor mele.
Juratu-m’am şi am pus ca să păzesc judecăţile dreptăţii tale. Smeritu-
m’am până în sfârşit, Doamne, viiază-mă dupre cuvântul tău. Cele de
bună voie ale gurii mele bine voieşte, Doamne, şi judecăţile tale mă
învaţă. Sufletul mieu în mâinile tale pururea, şi legea ta nu am uitat.
Pus-au păcătoşii cursă mie, şi dela Poruncile tale n’am rătăcit.
Moştenit-am mărturiile tale în veac, că bucurie inimii mele sânt.
Plecat-am inima mea ca să facă îndreptările tale în veac, spre
răsplătire. Pre călcătorii de lege am urât şi legea ta am iubit. Ajutoriul
mieu şi sprijinătoriul mieu eşti tu, întru cuvintele tale am nădăjduit.
Depărtaţi-vă dela mine cei ce vicleniţi, şi voiu cerceta Poruncile
Dumnezeului mieu. Apără-mă dupre cuvântul tău, şi mă viiază, şi nu
mă ruşina pre mine dela aşteptarea mea. Ajută-mi, şi mă voiu mântui,
şi voiu cugeta întru îndreptările tale pururea. Defăimat-ai pre toţi cei
ce se abat dela îndreptările tale, că nedrept iaste gândul lor. Călcători
de lege am socotit pre toţi păcătoşii pământului; pentru aceasta am
iubit mărturiile tale. Ţintuieşte cu frica ta cărnurile mele, că de
judecăţile tale m’am înfricoşat. Făcut-am judecată şi dreptate: nu da
pre mine celor ce-mi fac strâmbătate. Priimeşte pre robul tău întru
bunătate: să nu mă clevetească cei mândri. Ochii mei s’au stins întru
mântuirea ta şi întru cuvântul dreptăţii tale. Fă cu robul tău dupre Mila
ta şi întru îndreptările tale mă învaţă. Robul tău sânt eu: înţelepţeşte-
mă, şi voiu cunoaşte mărturiile tale. Vremea Domnului iaste a face:
stricat-au legea ta. Pentru aceasta am iubit Poruncile tale mai mult
decât aurul şi topaziia. Pentru aceasta spre toate Poruncile tale m’am
îndreptat, toată calea nedreaptă am urât. Minunate sânt mărturiile tale,
pentru aceasta a cercetat pre ele sufletul mieu. Arătarea cuvintelor tale
luminează şi înţelepţeşte pre prunci. Gura mea am deşchis şi am tras
duh, că de Poruncile tale am dorit.
Slavă... Şi acum... Alliluia, de 3 ori. Şi metanii 3.

STAREA A TREIA
C aută spre mine şi mă miluieşte, dupre judecata celor ce iubesc

Numele tău. Paşii mei îndreptează dupre Cuvântul tău, şi să
nu mă stăpânească toată fărădelegea. Izbăveşte-mă de
clevetirea oamenilor, şi voiu păzi Poruncile tale. Faţa ta arată preste
robul tău, şi mă învaţă îndreptările tale. Izvoare de ape au izvorât
ochii mei, pentru că nu am păzit legea ta. Drept eşti, Doamne, şi
drepte sânt judecăţile tale. Poruncit-ai dreptate a fi mărturiile tale, şi
adevărul foarte. Topitu-m’a râvnirea ta, că au uitat cuvintele tale
vrăjmaşii mei. Cu foc lămurit iaste cuvântul tău foarte, şi robul tău a
iubit pre el. Mai tânăr sânt eu şi defăimat, îndreptările tale nu am uitat.
Dreptatea ta, dreptate în veac, şi legea ta adevărul. Necazuri şi nevoi
m’au aflat: Poruncile tale sânt cugetarea mea. Dreptate sânt mărturiile
tale în veac: înţelepţeşte-mă şi voiu fi viu. Strigat-am din toată inima
mea: auzi-mă, Doamne, îndreptările tale voiu căuta. Strigat-am cătră
tine: mântuieşte-mă, şi voiu păzi mărturiile tale. Apucat-am înnainte
fără de vreme şi am strigat, întru cuvintele tale am nădăjduit. Apucat-
au înnainte ochii mei cătră dimineaţă, ca să cuget la cuvintele tale.
Glasul mieu auzi, Doamne, dupre Mila ta, dupre judecata ta mă viiază.
Apropiiatu-s’au cei ce mă goneau fără de lege, şi dela legea ta s’au
depărtat. Aproape eşti tu, Doamne, şi toate căile tale sânt adevărul.
Dintru început am cunoscut din mărturiile tale, că în veac ai întemeiat
pre ele. Vezi smerenia mea şi mă scoate, că legea ta nu am uitat.
Judecă judecata mea şi mă izbăveşte, pentru Cuvântul tău mă viiază.
Departe iaste dela păcătoşi mântuirea, că îndreptările tale nu au căutat.
Îndurările tale multe sânt, Doamne: dupre judecata ta mă viiază. Mulţi
sânt cei ce mă gonesc şi mă necăjesc: dela mărturiile tale nu m’am
abătut. Văzut-am pre cei neînţelegători şi mă topeam, căci cuvintele
tale nu au păzit. Vezi că Poruncile tale am iubit, Doamne, întru mila ta
mă viiază. Începătura cuvintelor tale iaste adevărul, şi în veac toate
judecăţile dreptăţii tale. Boiarii m’au gonit în zadar, şi de cuvintele
tale s’a înfricoşat inima mea. Bucura-mă-voiu eu de cuvintele tale, ca
acela ce află dobânzi multe. Nedreptatea am urât şi m’am scârbit, iară
legea ta am iubit. De şapte ori în zi te-am lăudat pentru judecăţile
dreptăţii tale. Pace iaste multă celor ce iubesc legea ta, şi nu iaste lor
sminteală. Aşteptat-am mântuirea ta, Doamne, şi Poruncile tale am
iubit. Păzit-a sufletul mieu mărturiile tale, şi le-a iubit foarte. Păzit-am
Poruncile tale şi mărturiile tale, că toate căile mele înnaintea ta sânt,
Doamne. Să se apropie rugăciunea mea înnaintea ta, Doamne, dupre
cuvântul tău mă înţelepţeşte. Să între cererea mea înnaintea ta,
Doamne, dupre cuvântul tău mă izbăveşte. Răspunde-vor buzele mele
cântare, când mă vei învăţa îndreptările tale. Spune-va limba mea
cuvintele tale, că toate Poruncile tale sânt dreptate. Fie mâna ta să mă
mântuiască, fiindcă Poruncile tale am voit. Dorit-am de mântuirea ta,
Doamne, şi Legea ta cugetarea mea iaste. Viia-va sufletul mieu şi te
va lăuda, şi judecăţile tale vor ajuta mie. Rătăcit-am ca o oaie
pierdută: caută pre robul tău, că Poruncile tale nu am uitat.
Slavă... Şi acum... Şi îndată:
Crez întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitoriul, Făcătoriul Ceriului şi
al pământului, văzutelor tuturor, şi nevăzutelor.
Şi întru unul Domnul Iisus Hristos, Fiiul lui Dumnezeu Unul Născut,
carele din Tatăl s’au născut mai nainte de toţi vecii.
Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat,
născut, nu făcut, cel deofiinţă cu Tatăl, prin carele toate s’au făcut.
Carele pentru noi oamenii, şi pentru a noastră mântuire, s’au pogorît
din Ceriuri, şi s’au întrupat dela Duhul Sfânt, şi din Mariia Fecioara,
şi s’au făcut om.
Şi s’au răstignit pentru noi în zilele lui Pontie Pilat, şi au pătimit, şi
s’au îngropat.
Şi au înviiat a treia zi, dupre Scripturi.
Şi s’au suit la Ceriuri, şi şade de-a dreapta Tatălui.
Şi iarăşi va să vie cu Slavă să judece viii şi morţii, a căruia Împărăţie
nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viiaţă Făcătoriul, carele din Tatăl
purcede, cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiiul iaste închinat şi slăvit,
carele au grăit prin proroci.
Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică.
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor.
Şi viiaţa veacului ce va să fie, Amin.
Sfinte Dumnezeule. Metanii 3. Slavă... Şi acum... Preasfântă Treime...
Tatăl nostru... Preotul: Că a ta iaste Împărăţiia...
Apoi Troparele acestea, Glas 8.
Iată Mirele vine în miezul nopţii, şi fericit iaste robul, pre carele va
afla priveghind; dară nevrednic iaste iarăşi, pre carele va afla
lenevindu-se. Vezi dar, suflete al mieu, cu somnul să nu te îngreuezi,
ca să nu te dai morţii, şi afară de Împărăţie să te încui; ci te deşteaptă
strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeule; pentru Născătoarea de
Dumnezeu, miluieşte pre noi. Slavă...
De ziua cea înfricoşată gândind, suflete al mieu, priveghiiază,
aprinzându-ţi candela ta, cu untdelemn luminându-o; că nu ştii când
va veni la tine glasul ce va să zică: Iată Mirele. Vezi dar, suflete al
mieu, să nu adormitezi, şi vei rămânea afară bătând, ca cele cinci
Fecioare; ci cu priveghiiare aşteaptă, ca să întâmpini pre Hristos cu
untdelemn de ungere; şi va da ţie Cămara cea Dumnezeiască a Slavei
sale. Şi acum...
Pre tine Zidul cel nebiruit, Întărirea mântuirii, Născătoare de
Dumnezeu Fecioară, te rugăm: sfaturile celor protivnici risipeşte;
întristarea norodului tău întru bucurie o întoarce; cetatea ta o
îngrădeşte; împăratului în oaste ajută-i; pentru pacea lumii te roagă; că
tu eşti, Născătoare de Dumnezeu, Nădejdea noastră.
Doamne miluieşte, de 40 de ori, şi Rugăciunea aceasta:
C ela ce în toată vremea, şi în tot ceasul, în Ceriu şi pre pământ

eşti închinat şi slăvit, Hristoase Dumnezeule, îndelung
Răbdătoriule, Multmilostive, şi Multmilosârde, carele pre cei
drepţi iubeşti şi pre cei păcătoşi miluieşti, carele pre toţi chemi la
mântuire pentru făgăduinţa bunătăţilor ce vor să fie; Însuţi, Doamne,
priimeşte şi rugăciunile noastre în ceasul acesta, şi îndreptează viiaţa
noastră spre Poruncile tale; sufletele noastre le sfinţeşte, trupurile
curăţeşte, cugetele îndreptează, gândurile curăţeşte şi izbăveşte pre
noi de tot necazul celor rele şi al durerii. Îngrădeşte pre noi cu sfinţii
tăi Îngeri, ca prin mijlocirea lor fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajungem la
unirea Credinţei, şi la cunoştinţa Slavei tale ceii neapropiiate; că bine
eşti cuvântat în vecii vecilor, Amin.
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii, şi mai slăvită fără de
te mărim.
Întru numele Domnului blagosloveşte Părinte.
Preotul zice:
Dumnezeule milostiveşte-te spre noi, şi ne blagosloveşte, luminează
Faţa ta preste noi, şi ne miluieşte.
Şi de iaste Alliluia sau Postul cel Mare, zicem Rugăciunea aceasta a
Sfântului Efrém, în trei stări, cu 3 metanii mari:
Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăvirii, al grijii de multe, al
iubirii de stăpânie şi al grăirii în deşert nu îl da mie.
Metanie 1.
Iară duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei,
dăruiaşte mie, robului tău. Metanie 1.
Aşa Doamne Împărate, dăruiaşte mie, ca să văz păcatele mele, şi să
nu osândesc pre fratele mieu, că bine eşti cuvântat în vecii vecilor,
Amin.
Metanie 1.
Şi dupre Rugăciunea aceasta, cetim aceste 4 Stihuri,
iară în trei stări, cu 12 închinăciuni.
Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului. Închinăciune 1.
Dumnezeule, curăţeşte pre mine, păcătosul. Închinăciune 1.
Cel ce m’ai zidit, Dumnezeule, mântuieşte-mă Închinăciune 1.
Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă. Închinăciune 1.
Şi pre urmă iară Rugăciunea Sfântului Efrém toată, cu o metanie
mare: Doamne şi Stăpânul vieţii mele...
Apoi Rugăciunea aceasta a Sfântului Mardárie:
Stăpâne Dumnezeule, Părinte Atotputernice, Doamne Fiiule Unule-
născut Iisuse Hristoase, şi Duhule Sfinte, o Dumnezeire, o Putere,
miluieşte pre mine, păcătosul; şi cu judecăţile carile ştii, mântuieşte-
mă, pre nevrednicul robul tău, că bine eşti cuvântat în vecii vecilor,
Amin.
Iară de nu iaste Alliluia sau Postul cel Mare, se lasă Doamne şi
Stăpânul vieţii mele şi metaniile. Şi zicem numai Stăpâne
Dumnezeule, Părinte Atotputernice... Apoi zicem Veniţi să ne
închinăm..., de 3 ori. Şi Psalm, 120.
Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni ajutoriul mieu.
Ajutoriul mieu dela Domnul, cela ce au făcut Ceriul şi pământul. Să
nu dai întru clătire piciorul tău, nici va dormita cel ce te păzeşte: Iată
nu va dormita, nici va adormi cel ce păzeşte pre Israíl. Domnul va
păzi pre tine, Domnul iaste acoperământ ţie preste mâna ta cea
dreaptă; ziua soarele nu te va arde, nici luna noaptea. Domnul va păzi
pre tine de tot răul, păzi-va sufletul tău Domnul. Domnul va păzi
întrarea ta şi ieşirea ta de acum şi până în veac.
Psalm, 133.
Iată acum binecuvântaţi pre Domnul toate slugile Domnului, carii
staţi în casa Domnului, în curţile casei Dumnezeului nostru. În nopţi
ridicaţi mâinile voastre întru cele sfinte şi binecuvântaţi pre Domnul.
Blagoslovi-te-va Domnul din Sión, cel ce au făcut Ceriul şi pământul.
Slavă... Şi acum... Sfinte Dumnezeule... Metanii 3. Preasfântă
Treime... Tatăl nostru... Şi Troparele acestea, Glas 2.
Pomeneşte, Doamne, ca un Bun, pre robii tăi, şi câte în viiaţă au
greşit, iartă lor; că nimenea iaste fără de păcat, fără numai tu, cel ce
poţi şi celor răposaţi a le da odihnă.
Cela ce prin adâncul Înţelepciunii, cu iubirea de oameni, toate le
chiverniseşti, şi ceea ce iaste de folos tuturora dăruieşti, unule
Făcătoriule, odihneşte Doamne sufletele robilor tăi; că spre tine
nădejdea şi-au pus, spre Făcătoriul şi Ziditoriul şi Dumnezeul nostru..
Slavă...
Cu Sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele robilor tăi, unde nu iaste
durere, nici întristare, nici suspin, ci viiaţă fără de sfârşit.
Şi acum... Bogorodícĭna.
Fericimu-te pre tine toate neamurile, Născătoare de Dumnezeu
Fecioară, că întru tine cel neîncăput, Hristos Dumnezeul nostru, a
încăpea bine au voit. Fericiţi sântem şi noi, Folositoare pre tine având,
că ziua şi noaptea te rogi pentru noi, şi schiptrurile împărăţiei cu
rugăciunile tale se întăresc. Pentru aceasta lăudându-te, strigăm ţie:
Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul iaste cu tine.
P
Doamne miluieşte, de 12 ori. Şi Rugăciunea aceasta.
omeneşte, Doamne, pre cei ce întru nădejdea Învierii şi a vieţii
vecinice au adormit, Părinţii şi fraţii noştri, şi pre toţi carii
întru buna-cinstire şi în Credinţă s’au săvârşit, şi iartă lor toată
greşala, cea de voie şi cea fără de voie, carea cu cuvântul, sau cu
lucrul, sau cu gândul au greşit ei. Şi aşază pre dânşii în locuri
luminoase, în locuri cu răcoreală, în locuri de odihnă, de unde a fugit
toată durerea, întristarea şi suspinarea, unde cercetarea feţii tale
veseleşte pre toţi cei din veac Sfinţii tăi. Dăruieşte lor şi nouă
Împărăţiia ta, şi Împărtăşirea Bunătăţilor tale negrăite şi vecinice, şi
câştigarea vieţii tale ceii nesfârşite şi fericite. Că tu eşti Viiaţa, şi
Învierea, şi Odihna robilor tăi celor adormiţi, Hristoase Dumnezeul
nostru, şi ţie slavă înnălţăm, împreună cu cel fără de început al tău
Părinte, şi cu Preasfântul, şi Bunul şi de viiaţă făcătoriul Duhul tău,
acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Preaslăvită pururea Fecioară, Maica lui Hristos Dumnezeu, du
rugăciunea noastră la Fiiul tău, şi Dumnezeul nostru, şi cere ca să
mântuiască pentru tine sufletele noastre.
Altă Rugăciune, a Sfântului Ioanníkie cel Mare.
Nădejdea mea iaste Tatăl, scăparea mea iaste Fiiul, acoperemântul
mieu iaste Duhul Sfânt, Treime Sfântă, slavă Ţie.
Toată nădejdea mea spre tine o puiu, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-
mă supt Acoperemântul tău.
Şi îndată Troparele acestea, Glas 6.
Miluieşte-ne pre noi, Doamne, miluieşte pre noi, că nepricepându-ne
de nici un răspuns, această rugăciune aducem ţie, ca unui Stăpân, noi
păcătoşii robii tăi, miluieşte pre noi.
Slavă...
Doamne, miluieşte pre noi, că întru tine am nădăjduit; nu te mâniia
pre noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un
Milostiv şi izbăveşte pre noi de vrăjmaşii noştri, că tu eşti Dumnezeul
nostru, şi noi sântem norodul tău, toţi lucrul mâinilor tale, şi Numele
tău chemăm.
Şi acum...
Uşa milostivirii deşchide-o nouă, blagoslovită Născătoare de
Dumnezeu Fecioară, ca să nu perim cei ce ne nădăjduim întru tine, ci
să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu eşti Mântuirea neamului
Creştinesc.
Preotul zice ecteniia:
Miluieşte pre noi, Dumnezeule, dupre mare Mila ta, rugămu-ne ţie,
auzi-ne şi ne miluieşte.
Încă ne rugăm, pentru ca să se păzească sfântul lăcaşul acesta, şi toate
cetăţile şi satele, de ciumă, de foamete, de cutremur, de potop, de foc,
de sabie, de venirea asupră a altor neamuri, şi de războiul cel dintre
noi; pentru ca milostiv, blând şi bun păciuitoriu să fie Bunul şi
Iubitoriul de oameni Dumnezeul nostru, şi să întoarcă toată mâniia
carea se porneşte asupra noastră; şi să ne izbăvească de îngrozirea lui
carea pre dreptate iaste asupra noastră, şi să miluiască pre noi.
Doamne miluieşte, de 40 ori. Şi Vozglasul:

Auzi pre noi, Dumnezeule, Mântuitoriul nostru, nădejdea tuturor
marginilor pământului şi a celor ce sânt pre mare departe; şi milostive
Stăpâne, milostiv fii nouă, pentru păcatele noastre, şi miluieşte pre
noi.
Că milostiv şi Iubitoriu de oameni Dumnezeu eşti, şi ţie slavă
înnălţăm, Tatălui, şi Fiiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în
vecii vecilor. Noi: Amin.
Preotul:
Slavă ţie, Hristoase Dumnezeul nostru, Nădejdea noastră, slavă ţie.
Noi: Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte, de 3 ori. Blagosloveşte. Şi
Otpustul cel mic:
Hristos adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei
Maicii sale, a preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţilor
noştri, şi ale tuturor Sfinţilor, să ne miluiască şi să mântuiască pre noi,
ca un Bun şi Iubitoriu de oameni.
Apoi plecându-se Preotul cătră strane, îşi cere obicinuita iertăciune,
zicând:
Blagosloviţi Părinţi sfinţiţi, şi iertaţi pre mine, păcătosul. Iară fraţii
fieştecare răspund:
Dumnezeu să te ierte şi să te miluiască părinte sfinte.
Deci se întoarce Preotul cătră răsărit şi zice ecteniile acestea:
Să ne rugăm pentru binecredinciosul şi de Hristos iubitoriul Domnul
nostru (cutarele).
Iară noi la fieştecare zicem Doamne miluieşte, o dată.
Pentru bun sporiul şi întărirea Pravoslávnicilor supuşilor lui.
Pentru Arhiepiscopul nostru Mitropolitul (N) sau
Pentru iubitoriul de Dumnezeu Episcopul nostru (N)
Şi pentru toţi cei întru Hristos fraţii noştri.
Pentru cei ce ne urăsc şi pentru cei ce iubesc pre noi.
Pentru cei ce ne miluiesc, şi slujesc nouă.
Pentru cei ce au poruncit nouă nevrednicilor să ne rugăm pentru
dânşii.
Pentru izbăvirea celor robiţi.
Pentru cei ce s’au dus în laturi, părinţii şi fraţii noştri.
Pentru cei ce călătoresc cu corăbiile pre Mare.
Pentru cei ce zac în neputinţe.
Să ne rugăm pentru îndestularea roadelor pământului.
Şi pentru tot sufletul Creştinilor Pravoslávnici.
Să fericim pre Blagocéstivii împăraţi.
Pre Pravoslávnicii Arhierei.
Pre ctitorii sfântului lăcaşului acestuia.
Pre Părinţii noştri şi învăţătorii, şi pre toţi cei mai nainte răposaţi
Părinţii şi fraţii noştri.
Pre cei ce zac aicea, şi pretutindenea Pravoslávnicii.
Doamne miluieşte, de 3 ori.
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse
Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte pre noi, Amin.

 Sfârşitul Rugăciunilor miezului nopţii de toate zilele 

CADE-SE A ŞTI că aşa se cântă Rugăciunea miezului nopţii de toate zilele preste
toată săptămâna, afară de Sâmbătă şi de Duminecă, şi când nu iaste priveghiiare.




    







   

 

   

RUGĂCIUNEA
DE MIEZUL NOPŢII PENTRU SÂMBETE
Preotul face începutul dupre obiceiu, zicând: Bine iaste cuvântat

Dumnezeul nostru... Noi: Amin. Slavă ţie Dumnezeul nostru, slavă
ţie. Împărate Ceresc... Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl
nostru... Că a ta iaste Împărăţiia..., Doamne miluieşte, de 12 ori.
Slavă... Şi acum... Veniţi să ne închinăm..., de 3 ori. Apoi Psalmul 50:
Miluieşte-mă, Dumnezeule... Apoi Cathisma a 9-a.
Psalm, 64.
Ţ ie se cuvine cântare, Dumnezeule, în Sión, şi ţie se va da

rugăciune în Ierusalím. Auzi rugăciunea mea, cătră tine tot
trupul va veni. Cuvintele celor fără de lege au biruit pre noi, şi
păgânătăţile noastre tu vei curăţi. Fericit pre carele ai ales şi ai priimit:
lăcui-va în curţile tale. Umplea-ne-vom de bunătăţile casei tale;
sfântă iaste Biserica ta, minunată întru dreptate. Auzi pre noi,
Dumnezeule, Mântuitoriul nostru, nădejdea tuturor marginilor
pământului şi a celor de pre mare departe. Cela ce găteşte munţii întru
tăriia sa, încins fiind cu putere, cela ce turburi adâncul mării, sunetele
valurilor ei cine va suferi? Turbura-se-vor neamurile, şi se vor
spăimânta cei ce lăcuesc pre margini de semnele tale; ieşirile dimineţii
şi ale serii vei veseli. Cercetat-ai pământul şi ai îmbătat pre dânsul,
înmulţit-ai a-l îmbogăţi pre el; râul lui Dumnezeu s’a umplut de ape;
gătit-ai hrană lor, că aşa iaste gătirea. Brazdele lui îmbată-le,
înmulţeşte rodurile lui, întru picăturile lui veseli-se-va răsărind.
Blagoslovi-vei cununa anului bunătăţii tale, şi câmpii tăi se vor umplea
de grăsime; îngrăşa-se-vor cele frumoase ale pustiei, şi cu bucurie
22  Rugăciunea miezului nopţii pentru Sâmbete 
dealurile se vor încinge. Îmbrăcatu-s’au berbecii oilor, şi văile vor
înmulţi grâul; striga-vor, pentru că vor cânta.
Psalm, 65.
Strigaţi Domnului tot pământul, cântaţi Numele lui, daţi slavă laudei
lui. Ziceţi lui Dumnezeu: Cât sânt de înfricoşate lucrurile tale; întru
mulţimea Puterii tale, minţi-vor ţie vrăjmaşii tăi. Tot pământul să se
închine ţie şi să cânte ţie, să cânte adecă Numelui tău, Preaînnalte.
Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, cât iaste de înfricoşat în
sfaturi mai mult decât fiii oamenilor, cel ce întoarce marea în uscat,
prin râu vor trece cu piciorul. Acolo ne vom veseli de Dânsul, de cel
ce stăpâneşte întru puterea sa veacul; ochii lui spre neamuri privesc,
cei ce amărăsc să nu se înnalţe întru sineşi. Binecuvântaţi, neamuri,
pre Dumnezeul nostru şi auzit faceţi glasul laudei lui, a celui ce au pus
sufletul mieu întru viiaţă şi nu au dat spre clătire picioarele mele. Că
ai cercat pre noi, Dumnezeule, cu foc ai lămurit pre noi, precum se
lămureşte argintul. Dus-ai pre noi în cursă, pus-ai necazuri pre umărul
nostru. Ridicat-ai oameni preste capetele noastre, trecut-am prin foc şi
prin apă, şi ai scos pre noi întru odihnă. Întra-voiu în casa ta cu arderi
de tot, da-voiu ţie rugăciunile mele, carile au osebit buzele mele şi a
grăit gura mea întru necazul mieu. Arderi de tot cu măduhă voiu
aduce ţie, cu tămâie şi cu berbeci, aduce-ţi-voiu boi cu ţapi. Veniţi de
auziţi, şi voiu povesti vouă, toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, câte au
făcut sufletului mieu. Cătră dânsul cu gura mea am strigat şi l-am
înnălţat supt limba mea. Nedreptate de am văzut în inima mea, să nu
mă auză Domnul. Pentru aceasta m’au auzit Dumnezeu, luat-au
aminte la glasul rugăciunii mele. Bine iaste cuvântat Dumnezeu,
carele nu au depărtat rugăciunea mea şi mila sa dela mine.
Psalm, 66.
Dumnezeu să se îndure spre noi şi să blagoslovească pre noi,
lumineze faţa sa preste noi şi ne miluiască pre noi, ca să cunoaştem
pre pământ calea ta, în toate neamurile mântuirea ta. Mărturisească-se
ţie noroadele, Dumnezeule, mărturisească-se ţie noroadele toate.
Veselească-se şi să se bucure neamurile, că vei judeca noroadele întru
dreptate şi neamurile pre pământ vei povăţui. Mărturisească-se ţie
noroadele, Dumnezeule, mărturisească-se ţie noroadele toate.
Pământul a dat rodul său; blagosloveşte pre noi, Dumnezeule,
Dumnezeul nostru. Blagosloveşte pre noi, Dumnezeule, şi să se teamă
de dânsul toate marginile pământului.
Slavă... Şi acum... Alliluia..., de 3 ori.
23
 Rugăciunea miezului nopţii pentru Sâmbete 
Psalm, 67.
Să se scoale Dumnezeu, şi să se risipească vrăjmaşii lui, şi să fugă
dela faţa lui cei ce urăsc pre dânsul. Precum se stinge fumul să se
stingă; precum se topeşte ceara de faţa focului, aşa să piară păcătoşii
dela faţa lui Dumnezeu, şi drepţii să se veselească, şi să se bucure
înnaintea lui Dumnezeu, să se desfăteze întru veselie. Cântaţi lui
Dumnezeu, cântaţi Numele lui; cale faceţi celui ce s’au suit preste
apusuri, Domnul iaste Numele lui, şi vă bucuraţi înnaintea lui: Să se
turbure de faţa lui, a Părintelui celor sărmani şi a Judecătoriului
văduvelor; Dumnezeu iaste în locul cel sfânt al său. Dumnezeu face a
lăcui pre cei ce sânt într’un gând în casă, scoţând pre cei din obezi cu
vitejie, aşijderea pre cei ce amărăsc, pre cei ce lăcuesc în mormânturi.
Dumnezeule, când ieşeai tu înnaintea norodului tău, când treceai tu în
pustie, pământul s’a cutremurat, că Ceriurile au picat, de cătră faţa
Dumnezeului Sináii, de cătră faţa Dumnezeului lui Israíl. Ploaie de
bunăvoie vei osebi, Dumnezeule, moştenirii tale, şi a slăbit, dară tu
ai întărit pre dânsa. Dobitoacele tale lăcuesc întru dânsa; gătit-ai
întru bunătatea ta săracului, Dumnezeule. Domnul va da grai celor
ce binevestesc cu putere multă, împăratul puterilor al celui iubit,
pentru înfrumuseţarea casei să împartă prăzi. De veţi dormi în
mijlocul hotarelor, aripi de porumbiţă cu argint poleite, între umerile
ei cu strălucire de aur. Când osebeşte cel ceresc împăraţi preste dânsa,
ca zăpada în Selmón se vor albi. Muntele lui Dumnezeu, munte gras,
munte închegat, munte gras. Pentru ce socotiţi, munţi închegaţi,
muntele care au binevoit Dumnezeu a lăcui întru dânsul? Pentru că
Domnul va lăcui până în sfârşit. Carul lui Dumnezeu cu miile
înmulţit, mii de cei ce prisosesc; Domnul întru ei, în Sinái, în cel
sfânt. Suitu-te-ai la înnălţime, robit-ai robiia, luat-ai daruri întru
oameni, pentru că nu se plecau a se sălăşlui. Domnul Dumnezeu bine
iaste cuvântat, bine iaste cuvântat Domnul din zi în zi, să sporească
nouă Dumnezeul mântuirilor noastre. Dumnezeul nostru, Dumnezeu a
mântui, şi ale Domnului Domnului sânt ieşirile morţii. Însă Dumnezeu
va sfărâma capetele vrăjmaşilor săi, creştetul părului celor ce umblă
întru greşalele lor. Zis-au Domnul: Din Vasán voiu întoarce, întoarce-
i-voiu întru adâncurile mării. Pentru ca să se întingă piciorul tău în
sânge, limba câinilor tăi în cel al vrăjmaşilor. Văzutu-s’au umbletele
tale, Dumnezeule, umbletele Dumnezeului mieu, ale Împăratului celui
din cel Sfânt. Mai nainte au apucat boiarii, ţiindu-se de cei ce cântau,
în mijlocul fecioarelor celor ce ziceau în timpine. Întru adunări
binecuvântaţi pre Dumnezeu, pre Domnul din izvoarele lui Israíl.
Acolo Veniamín cel mai tânăr întru uimire, boiarii Iúdei povăţuitorii
lor, boiarii Zavulónului, boiarii Nefthalímului. Porunceşte,
Dumnezeule, puterii tale; întăreşte, Dumnezeule, aceasta carea o ai
făcut întru noi. Dela Biserica ta, cea preste Ierusalím, ţie vor aduce
împăraţii daruri. Ceartă hiarele trestiei, adunarea taurilor întru junicile
noroadelor, ca să se încuie cei ispitiţi cu argint: risipeşte neamurile
cele ce voiesc războaie. Veni-vor soli dela Eghípet, Ethiópia mai
nainte va tinde mâna ei la Dumnezeu. Împărăţiile pământului, cântaţi
lui Dumnezeu, cântaţi Domnului, celuia ce s’au suit preste Ceriul
Ceriului spre răsărituri; iată va da glasului său glas de putere. Daţi
slavă lui Dumnezeu: preste Israíl mare cuviinţa lui, şi puterea lui în
nori. Minunat iaste Dumnezeu întru sfinţii săi, Dumnezeul lui Israíl:
Însuşi va da putere şi întărire norodului său. Bine iaste cuvântat
Dumnezeu. Slavă... Şi acum... Alliluia..., de 3 ori.
Psalm, 68.
Mântuieşte-mă, Dumnezeule, că au întrat ape până la sufletul mieu.
Afundatu-m’am în noroiul adâncului, şi nu iaste sprijineală. Venit-am
întru adâncurile mării, şi viforul m’a potopit. Ostenit-am strigând,
amorţit-a grumazul mieu, slăbit-au ochii mei nădăjduind eu spre
Dumnezeul mieu. Înmulţitu-s’au mai presus decât perii capului mieu
cei ce mă urăsc în zadar. Întăritu-s’au vrăjmaşii mei, cei ce prigoneau
pre mine cu nedreptate: cele ce nu am jefuit, atuncea am plătit.
Dumnezeule, tu ai cunoscut nepriceperea mea, şi greşalele mele dela
tine nu s’au ascuns. Să nu se ruşineze pentru mine cei ce aşteaptă pre
tine, Doamne, Doamne al puterilor, nici să se înfrunteze pentru mine
cei ce caută pre tine, Dumnezeul lui Israíl; că pentru tine am suferit
ocară, acoperit-a ruşinea obrazul mieu. Înstreinat m’am făcut fraţilor
mei şi strein fiilor maicii mele, că râvna casei tale m’a mâncat, şi
ocările celor ce ocărăsc pre tine au căzut asupra mea. Şi am acoperit
cu post sufletul mieu, şi s’a făcut spre ocară mie; şi am pus
îmbrăcămintea mea sac, şi m’am făcut lor spre pildă. Împrotiva mea
limbuţeau cei ce şedeau în porţi, şi împrotiva mea cântau cei ce beau
vin. Iară eu cu rugăciunea mea cătră tine, Doamne; vremea iaste de
bunăvoinţă. Dumnezeule, întru mulţimea milei tale ascultă-mă, întru
adevărul mântuirii tale. Mântuieşte-mă de tină, ca să nu mă afund; să
mă izbăvesc de cei ce mă urăsc şi de adâncurile apelor. Ca să nu mă
înnece viforul apei, nici să mă înghiţă adâncul, nici să închiză preste
mine puţul gura sa. Auzi-mă, Doamne, că bună iaste mila ta; dupre
25
mulţimea îndurărilor tale caută spre mine. Să nu întorci faţa ta dela
sluga ta, căci mă necăjesc, degrab mă ascultă. Ia aminte spre sufletul
mieu şi izbăveşte pre el, pentru vrăjmaşii mei izbăveşte-mă; că tu
cunoşti ocara mea şi ruşinarea mea şi înfruntarea mea: înnaintea ta
sânt toţi cei ce mă necăjesc. Ocară a aşteptat sufletul mieu şi ticăloşie;
şi am aşteptat pre cel ce s’ar mâhni cu mine, şi nu era, şi pre cel ce
m’ar mângâia, şi nu am aflat. Şi au dat spre mâncarea mea fiere şi spre
setea mea m’au adăpat cu oţet. Facă-se masa lor înnaintea lor spre
cursă şi spre răsplătire şi spre sminteală; întunece-se ochii lor ca să nu
vază, şi spinarea lor pururea o gârboveşte; varsă preste dânşii iuţimea
ta, şi mâniia iuţimii tale să cuprinză pre ei. Facă-se curtea lor pustie, şi
în lăcaşurile lor să nu fie lăcuitori; că pre carele tu ai bătut, ei au gonit,
şi spre durerea ranelor mele au adaus. Adauge fărădelege spre
fărădelegea lor, şi să nu între întru dreptatea ta; şteargă-se din cartea
celor vii şi cu cei drepţi să nu se scrie. Sărac şi cu durere sânt eu;
mântuirea ta, Dumnezeule, să mă sprijinească. Lăuda-voiu Numele
Dumnezeului mieu cu cântare, mări-voiu pre el întru laudă, şi va
plăcea lui Dumnezeu mai mult decât viţelul cel tânăr, ce-i răsar coarne
şi unghii. Vază săracii şi să se veselească; căutaţi pre Dumnezeu, şi va
fi viu sufletul vostru, că au auzit pre cei săraci Domnul şi pre cei în
obezi ferecaţi ai săi nu au defăimat. Laude pre dânsul Ceriul şi
pământul, marea şi toate câte se târăsc într’însa. Că Dumnezeu va
mântui Siónul, şi se vor zidi cetăţile Iudéii, şi vor lăcui acolo şi vor
moşteni pre dânsul. Şi sămânţa robilor tăi vor stăpâni pre el, şi cei ce
iubesc Numele tău vor lăcui întru dânsul.
Psalm, 69.
Dumnezeule, spre ajutoriul mieu ia aminte; Doamne, ca să ajuţi mie
grăbeşte. Să se ruşineze şi să se înfrunteze cei ce caută sufletul mieu;
să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce voiesc mie rele. Întoarcă-
se îndatăşi ruşinându-se cei ce grăiesc mie: Bine, bine. Să se bucure şi
să se veselească de tine toţi cei ce caută pre tine, Dumnezeule, şi zică
pururea: Mărească-se Domnul, cei ce iubesc mântuirea ta. Iară eu
sărac sânt şi mişel; Dumnezeule, ajută-mi. Ajutătoriul mieu şi
izbăvitoriul mieu eşti tu; Doamne, nu zăbovi.
Slavă... Şi acum... Şi îndată: Crez întru unul Dumnezeu... Sfinte
Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Că a ta iaste
Împărăţiia...
Nezidită fire, a toate Făcătoriule, buzele noastre deşchide, ca să
vestim Lauda ta, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeule.
Pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte pre noi. Slavă...
Puterilor celor de sus urmând pre pământ, cântare de biruinţă aducem
ţie, Bunule: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeule. Pentru Născătoarea
de Dumnezeu, miluieşte pre noi. Şi acum...
inima şi buzele mele deşchide, ca să te cânt pre tine, Sfântă Treime:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule. Pentru Născătoarea de
Dumnezeu, miluieşte pre noi.
Doamne miluieşte, de 40 de ori. Cela ce în toată vremea... Slavă...
Şi acum... Ceea ce eşti mai cinstită... Întru Numele Domnului,
blagosloveşte. Preotul: Dumnezeule, milostiveşte-te spre noi... Apoi
zicem: Stăpâne Dumnezeule, Părinte Atotputernice... (caută la fila
15).
M
Şi Rugăciunea aceasta a Sfântului Evstrátie
ărindu-te măresc pre tine, Doamne, că ai căutat spre
smerenia mea, şi nu m’ai încuiat în mâinile vrăjmaşilor, ci
ai mântuit din nevoi sufletul mieu. Şi acum, Stăpâne, să
mă acopere pre mine mâna ta, şi să vie preste mine Mila ta, că s’a
turburat sufletul mieu, şi cu durere iaste când iese el din ticălosul mieu
şi spurcat trupul acesta. Ca nu cândva vicleanul sfat al celui protivnic
să întâmpine pre dânsul, şi să-l împiedece întru întunerec, pentru
păcatele cele făcute de mine, cu neştiinţa şi cu ştiinţa, în viiaţa
aceasta. Milostiv fii mie, Stăpâne, şi să nu vază sufletul mieu
întunecatul chip al viclenilor draci; ci să-l ia pre dânsul Îngerii tăi cei
străluciţi şi luminaţi. Dă slavă Numelui tău celui Sfânt, şi cu Puterea
ta mă ridică la Dumnezeiasca ta Judecată. Când mă vei judeca, să nu
apuce pre mine mâna stăpânitoriului lumii aceştiia, ca să surpe pre
mine păcătosul întru adâncul iadului; ci stăi lângă mine, şi fii mie
Mântuitoriu, şi sprijinitoriu. Pentru că muncile acestea trupeşti veselie
sânt robilor tăi. Miluieşte, Doamne, sufletul mieu cel întinat cu
patimile vieţii aceştiia, şi curat pre el prin pocăinţă şi prin mărturisire
îl priimeşte, că bine eşti cuvântat în vecii vecilor, Amin.
Veniţi să ne închinăm... Şi Psalm, 120: Ridicat-am ochii miei la
munţi... Şi Psalm, 133: Iată acum binecuvântaţi pre Domnul... Slavă...
Şi acum... Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Şi
Troparele acestea: Pomeneşte, Doamne, ca un Bun, pre robii tăi...
Cela ce prin adâncul înţelepciunii... Slavă... Cu sfinţii odihneşte,
27
Hristoase... Şi acum... Fericimu-te pre tine... Doamne miluieşte, de 12
ori. Pomeneşte, Doamne, pre cei ce întru nădejdea învierii... Acestea
toate sânt scrise mai sus, la Rugăciunea miezului nopţii cea de toate
zilele, filele 15-16. Apoi ecteniia şi Otpústul.




       

 

 

ALTĂ RUGĂCIUNE
 DE MIEZUL NOPŢII PENTRU DUMINECI
Preotul face începutul dupre obiceiu zicând:

Bine iaste cuvântat Dumnezeul nostru... Iară noi: Amin. Slavă ţie
Dumnezeul nostru, Slavă ţie. Împărate Ceresc... Sfinte Dumnezeule...
Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Că a ta iaste Împărăţiia..., Doamne
miluieşte, de 12 ori. Slavă... Şi acum... Veniţi să ne închinăm..., de 3
ori. Şi Psalmul 50: Miluieşte-mă, Dumnezeule. Şi îndată zicem
Canonul Troícĭnicul, al Glasului ce va fi la rând, şi dupre Canon
cântăm Troícĭnicile acestea:
Cade-se cu adevărat a lăuda pre Treimea cea mai presus de
Dumnezeire, pre Tatăl cel fără de început şi atoatelucrătoriu, pre
Cuvântul cel împreună fără de început, carele din Tatăl mai nainte de
veci fără stricăciune s’au născut, şi pre Sfântul Duh cel ce din Tatăl
fără de ani se purcede.
Cade-se cu adevărat a slăvi pre tine Dumnezeu Cuvântul, de carele se
spăimântează Heruvimii, şi te slăvesc Puterile Cereşti, pre cel ce ai
înviiat a treia zi din mormânt, Hristoase Dătătoriule de viiaţă, cu frică
te slăvim.
Să lăudăm toţi cu Dumnezeiască cuviinţă, cu cântări Dumnezeeşti, pre
Tatăl şi pre Fiiul şi pre Duhul cel Dumnezeesc, o Putere în trei Staturi,
o Împărăţie, şi o Domnie.
Pre carea o laudă toţi pământenii, şi o slăvesc Puterile Cereşti, carea
de toţi cu credinţă iaste închinată, Unimea cea dupre fiinţă, cea în trei
Staturi.
Domnească Începătorie preste Heruvimi, şi Dumnezeiască Stăpânie
fără de asemănare preste Serafimi, Treime nedespărţită întru unime,
ceea ce eşti dupre adevăr Stăpânie Dumnezeiască, pre tine te slăvim.
29
 Rugăciunea miezului nopţii pentru Dumineci 
Tatălui celui fără început şi Dumnezeu, Cuvântului celui împreună
fără început şi Duhului mă închin; Fiinţa cea nedespărţită, una
împreunată, Unimea cea întreit numărată, cu laude să o cinstim.
Fulgerile tale cele cu raze strălucitoare, străluceşte-le mie, Dumnezeul
mieu, cela ce eşti în trei Staturi, Atotfăcătoriule. Şi casă arată pre mine
Slavei tale ceii neapropiiate, strălucită şi de lumină purtătoare, şi
neschimbată.
De carele se spăimântează şi se cutremură Heruvimii, şi-l slăvesc
Oştile Îngereşti, pre cel ce din Fecioară negrăit s’au întrupat, pre
Hristos Dătătoriul de viiaţă cu frică să slăvim.
Din morţi văzând pre Fiiul tău, Preacurată Fecioară, înviiat cu
cuviinţă dumnezeiască, de bucurie negrăită zidirea s’a umplut, pre
acela slăvind, şi pre tine cinstind.
pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru.
te mărim.
Deci Sfinte Dumnezeule... Şi dupre Tatăl nostru..., Ipacoi al Glasului
de rând. Doamne miluieşte, de 40 de ori. Slavă..., Şi acum..., Ceea ce
eşti mai cinstită decât Heruvimii... Şi Vozglásul dela Preot:
Dumnezeule milostiveşte-te spre noi...
Şi ceteşte şi Rugăciunea aceasta cătră Preasfânta Treime:
Facerea lui Márcu Monahul.
Î
ntrutot puternică şi de viiaţă făcătoare Preasfântă Treime şi
începătoare de lumină, carea toată făptura lumii şi cea mai presus
de lume, dintru nefiinţă pentru bunătatea o ai adus, şi cu purtarea
de grijă o şi stăpâneşti. Carele dupre alte ale tale nespuse faceri de
bine neamului omenesc, pentru neputinţa trupească ai dăruit nouă
pocăinţă până şi la moarte. Nu lăsa pre noi ticăloşii a muri în faptele
noastre cele rele, nici pre începătoriul răutăţii, şi pizmătareţul, şi
pierzătoriul să-şi râză de noi. Că vezi, Îndurate, câtă adecă pizmuire şi
vrajbă are asupra noastră, şi câtă iaste şi a noastră pătimire, şi
slăbiciune, şi nepurtare de grijă. Ci te rugăm, nu ne lipsi de bunătăţile
tale, pre noi carii te mâniem în toată ziua şi ceasul prin călcarea
cinstitelor şi de viiaţă făcătoarelor Porunci. Şi toate greşalele noastre
carile am făcut noi întru toată viiaţa noastră, până în ceasul de acum,
30  Rugăciunea miezului nopţii pentru Dumineci 
au cu fapta, au cu cuvântul, au cu gândul, lasă şi iartă, şi învredniceşte
pre noi, ceaialaltă viiaţă a noastră a o săvârşi întru pocăinţă şi
umilinţă, şi spre paza sfintelor tale Porunci. Şi ori cu ce fealiu de
dezmierdare înşelându-ne, în multe chipuri am greşit, şi cu urâte pofte
nefolositoare şi vătămătoare amăgindu-ne ne-am purtat, sau cu mânie
şi cu iuţeală dobitoceşte pornindu-ne, am scârbit pre vreun frate al
nostru; sau cu limbă slobodă şi neînfrânată în tari curse ne-am prins;
sau cu vreuna din simţirile noastre, sau cu toate, de voie sau de
nevoie, cu ştiinţă şi cu neştiinţă, sau din răpire, sau din deprindere
nebuneşte ne-am alunecat; au ori cu gânduri viclene şi cu ştiinţă
deşartă ne-am spurcat, sau ori în ce chip de greşală am păcătuit, din
aducerea aminte, şi din obiceiul cel rău şi cumplit: iartă nouă şi lasă
toate, întrutot-Îndurate, Preabunule şi Multmilostive. Şi dăruieşte
nouă, Bunule, deşteptare şi putere, ca să facem voia ta cu bună plăcere
şi desăvârşit; ca din răutatea cea din noapte, şi împâclată, cu vederea
luminii prin pocăinţă să ne schimbăm, şi în zi cu bun chip să umblăm,
şi curaţi Iubirii tale de oameni arătându-ne, nevrednicii, să te lăudăm
şi să te slăvim în veci, Amin.
Şi Otpústul, şi obicinuita iertăciune.
Deci ecteniia: Să ne rugăm pentru bun-credinciosul... Iară noi:
Doamne miluieşte, cu umilinţă şi cu glas lin. Şi dupre plinirea aceiia,
zice cel mai mare:
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri...
Sfârşitul Rugăciunii miezului nopţii

pentru Dumineci.

 ( α 
 µ  ι 
 ν .

31
 Rugăciunea miezului nopţii pentru Dumineci 
  





  

 

 

ÎNCEPUTUL UTRENIEI
De iaste Postul cel Mare, întâiu zicem: Sfinte Dumnezeule...
Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Că a ta iaste Împărăţiia..., Doamne
miluieşte, de 12 ori. Veniţi să ne închinăm..., de 3 ori. Iară de nu iaste
Post, dupre ce blagosloveşte Preotul, zicem Veniţi să ne închinăm...,
de 3 ori. Şi aceşti doi Psalmi:
Psalm, 19.
A uză-te Domnul în ziua necazului, scutească-te Numele

Dumnezeului lui Iacóv. Trimiţă ţie ajutoriu dintru cel sfânt şi
din Sión sprijinească pre tine. Pomenească toată jertva ta şi
arderea cea de tot a ta să se îngraşe. Dea ţie Domnul dupre inima ta şi
tot sfatul tău să plinească. Bucura-ne-vom de mântuirea ta şi întru
Numele Domnului Dumnezeului nostru ne vom mări. Plinească
Domnul toate cererile tale. Acum am cunoscut că au mântuit Domnul
pre Unsul său: auzi-va pre dânsul din Ceriul cel sfânt al său; întru
puteri iaste mântuirea dreptei lui. Aceştia în căruţe şi aceştia pre cai,
iară noi întru Numele Domnului Dumnezeului nostru vom chema.
Aceştia s’au împiedicat şi au căzut, iară noi ne-am sculat şi ne-am
îndreptat. Doamne, mântuieşte pre împăratul şi auzi pre noi, ori în ce
zi te vom chema.
D
Psalm, 20.
oamne, întru puterea ta se va veseli Împăratul şi de
mântuirea ta se va bucura foarte. Pofta inimii lui ai dat lui şi
de voia buzelor lui nu ai lipsit pre dânsul. Că l-ai întâmpinat
cu blagosloveniile bunătăţii, pus-ai pre capul lui cunună de piatră
scumpă. Viiaţă a cerut dela tine, şi ai dat lui, lungime de zile în veacul
veacului. Mare iaste slava lui întru mântuirea ta, slavă şi mare cuviinţă
vei pune preste el; că vei da lui blagoslovenie în veacul veacului,
33
 Rânduiala Utreniei 
veseli-vei pre dânsul întru bucurie, cu faţa ta. Că împăratul
nădăjduieşte spre Domnul, şi întru mila celui Înnalt nu se va clăti.
Afle-se mâna ta tuturor vrăjmaşilor tăi, Dreapta ta să afle pre toţi cei
ce urăsc pre tine. Că vei pune pre ei ca un cuptoriu de foc în vremea
Feţei tale: Domnul întru mâniia sa va turbura pre ei, şi va mânca pre ei
focul. Rodul lor de pre pământ vei pierde şi sămânţa lor din fiii
oamenilor, că au plecat asupra ta rele, socotit-au sfaturi carile nu vor
putea să stea. Că vei pune pre dânşii dos; întru cei rămaşi ai tăi vei
găti faţa lor. Înnalţă-te, Doamne, întru Puterea ta; glăsui-vom şi vom
cânta puterile tale.
Slavă..., Şi acum..., Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl
nostru... Că a ta iaste Împărăţiia..., şi Troparele acestea:
Mântuieşte, Doamne, norodul tău, şi blagosloveşte moştenirea ta.
Biruinţă Pravosláviei asupra protivnicilor dăruiaşte, şi păzeşte cu
Crucea ta pre norodul tău. Slavă...
Cel ce te-ai înnălţat pre Cruce de bunăvoie, norodului tău celui nou,
numit cu Numele tău, Îndurările tale dăruiaşte-i, Hristoase
Dumnezeule; veseleşte cu puterea ta pre credinciosul împăratul
nostru, dăruind lui biruinţă asupra protivnicilor, având ajutoriul tău,
armă de pace, nebiruită biruinţă. Şi acum... Bogorodícĭna:
Folositoare înfricoşată şi neînfruntată, nu trece cu vederea, ceea ce
eşti Bună, rugăciunile noastre, întrutot-Lăudată Născătoare de
Dumnezeu; întăreşte viiaţa cea de obşte a Pravoslávnicilor; mântuieşte
pre aceia cărora le-ai poruncit să împărăţească, şi dă lor biruinţă din
Ceriu, pentru că ai născut pre Dumnezeu, ceea ce eşti Una
Binecuvântată.
Preotul.
auzi-ne şi ne miluieşte. Şi celealalte. Vozglaşeniia:
înnălţăm, Tatălui, şi Fiiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în
vecii vecilor.
Ceteţul: Amin. Întru Numele Domnului blagosloveşte Părinte.
Preotul: Slavă Sfintei, şi ceii de o fiinţă, şi de viiaţă făcătoarei, şi
nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea, şi în vecii vecilor,
Amin.
34  Rânduiala Utreniei 
Şi începem aceşti 6 Psalmi, cu toată tăcerea şi cu umilinţă ascultând.
Iară fratele cel rânduit, sau mainainte-stătătoriul, cu evlavie şi cu frica
lui Dumnezeu zice:
Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pre pământ pace, întru oameni
bună voire. De 3
ori.
Doamne buzele mele vei deşchide, şi gura mea va vesti lauda ta.
De 2 ori.
D
Psalm, 3.
oamne, căci s’au înmulţit cei ce mă necăjesc? Mulţi se scoală
asupra mea; mulţi zic sufletului mieu: Nu iaste mântuire lui
întru Dumnezeul lui. Dară tu, Doamne, sprijinătoriul mieu
eşti, slava mea şi cela ce înnalţi capul mieu. Cu glasul mieu cătră
Domnul am strigat, şi m’au auzit din muntele cel sfânt al lui. Şi eu am
adormit şi am dormit; sculatu-m’am, că Domnul mă va sprijini. Nu
mă voiu teme de mii de noroade, carile împrejur mă împresoară.
Scoală, Doamne, mântuieşte-mă, Dumnezeul mieu, că tu ai bătut pre
toţi cei ce vrăjmăşuiesc mie în deşert, dinţii păcătoşilor ai zdrobit. A
Domnului iaste mântuirea, şi preste norodul tău blagoslovenia ta.
Iarăşi.
Eu am adormit şi am dormit; sculatu-m’am, că Domnul mă va
sprijini.
D
Psalm, 37.
oamne, nu cu mâniia ta să mustri pre mine, nici cu iuţimea ta
să mă cerţi. Că săgeţile tale s’au înfipt întru mine, şi ai
întărit preste mine mâna ta; nu iaste vindecare în trupul mieu
de cătră faţa mâniei tale, nu iaste pace în oasele mele de cătră faţa
păcatelor mele. Că fărădelegile mele au covârşit capul mieu, ca o
sarcină grea s’au îngreuiat preste mine. Împuţitu-s’au şi au putrezit
ranele mele de cătră faţa nebuniei mele; chinuitu-m’am şi m’am
gârbovit până în sfârşit, toată ziua mâhnindu-mă umblam. Că şalele
mele s’au umplut de ocări, şi nu iaste vindecare în trupul mieu;
necăjitu-m’am şi m’am smerit foarte, răcnit-am din suspinarea inimii
mele. Doamne, înnaintea ta iaste toată dorirea mea, şi suspinul mieu
dela tine nu s’a ascuns. Inima mea s’a turburat, părăsitu-m’a vârtutea
mea, şi lumina ochilor mei, şi aceasta nu iaste cu mine. Prietenii mei
şi vecinii mei înnaintea mea s’au apropiiat şi au stătut, şi cei mai de
aproape ai mei de departe au stătut; şi se sileau cei ce căutau sufletul
mieu, şi cei ce căutau cele rele mie grăiau deşertăciuni, şi vicleşuguri
35
toată ziua cugetau. Dară eu ca un surd nu auzeam şi ca un mut ce nu
deşchide gura sa; şi m’am făcut ca un om ce nu aude şi nu are în gura
lui mustrări. Că spre tine, Doamne, am nădăjduit: Tu vei auzi,
Doamne, Dumnezeul mieu. Că am zis: Nu cândva să se bucure de
mine vrăjmaşii mei; şi când s’au clătit picioarele mele, asupra mea
mari au grăit. Că eu spre bătăi gata sânt, şi durerea mea înnaintea mea
iaste pururea. Că fărădelegea mea eu voiu vesti şi mă voiu griji pentru
păcatul mieu. Dară vrăjmaşii mei trăiesc şi s’au mai întărit decât mine,
şi s’au înmulţit cei ce mă urăsc fără dreptate; cei ce răsplătesc mie rele
pentru bune mă cleveteau, căci urmam bunătatea. Nu mă lăsa
Doamne, Dumnezeul mieu, nu te depărta dela mine. Ia aminte spre
ajutoriul mieu, Doamne al mântuirii mele.
Iarăşi.
Nu mă lăsa Doamne, Dumnezeul mieu, nu te depărta dela mine. Ia
aminte spre ajutoriul mieu, Doamne al mântuirii mele.
D
Psalm, 62.
umnezeule, Dumnezeul mieu, cătră tine mânec; însetat-a de
tine sufletul mieu, de câte ori trupul mieu ţie, în pământ
pustiu şi neumblat şi fără de apă. Aşa întru cel sfânt m’am
arătat ţie, ca să văz Puterea ta şi Slava ta. Că mai bună iaste Mila ta
decât vieţile; buzele mele te vor lăuda. Aşa bine te voiu cuvânta în
viiaţa mea, şi în Numele tău voiu ridica mâinile mele. Ca din seu şi
din grăsime să se umple sufletul mieu, şi cu buze de bucurie te va
lăuda gura mea. De îmi aduceam aminte de tine în aşternutul mieu, în
dimineţi cugetam spre tine, că ai fost ajutoriul mieu, şi întru
acoperământul aripilor tale mă voiu bucura. Lipitu-s’a sufletul mieu
dupre tine, şi pre mine a sprijinit Dreapta ta. Iară ei în deşert au căutat
sufletul mieu: întra-vor în cele mai de jos ale pământului, da-se-vor în
mâinile sabiei, părţi vulpilor vor fi. Iar Împăratul se va veseli de
Dumnezeu; lăuda-se-va tot cel ce se jură întru el, că s’a astupat gura
celor ce grăiesc nedreptăţi. Iarăşi.
În dimineţi cugetam spre tine, că ai fost ajutoriul mieu, şi întru
acoperământul aripilor tale mă voiu bucura. Lipitu-s’a sufletul mieu
dupre tine, şi pre mine a sprijinit dreapta ta.
Slavă... Şi acum... Alliluia, de 3 ori, fără metanii. Doamne miluieşte,
de 3 ori. Slavă... Şi acum... Şi iese Preotul din Oltáriu, şi zice
Rugăciunile cele de dimineaţa înnaintea Icoanei Domnului Hristos, în
taină.
Psalm, 87.
D oamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi

noaptea înnaintea ta: Să între înnaintea ta rugăciunea mea,
pleacă urechea ta spre ruga mea. Că s’a umplut de rele
sufletul mieu, şi viiaţa mea de iad s’a apropiiat; socotit am fost cu cei
ce se pogoară în groapă, făcutu-m’am ca un om neajutorit, întru cei
morţi slobod, ca cei răniţi ce dorm în mormânt, de carii nu ţi-ai mai
adus aminte, şi ei dela mâna ta s’au lepădat. Pusu-m’au în groapa cea
mai dedesupt, întru cele întunecate şi în umbra morţii. Asupra mea s’a
întărit mâniia ta, şi toate valurile tale ai adus preste mine. Depărtat-ai
pre cunoscuţii mei dela mine, pusu-m’au urâciune loruşi; datu-m’am
şi n’am ieşit; ochii mei au slăbit de sărăcie; strigat-am cătră tine,
Doamne, toată ziua, tins-am cătră tine mâinile mele. Au doară
morţilor vei face minuni? Sau tămăduitorii vor înviia pre ei, şi se vor
mărturisi ţie? Au doară va spune cineva în mormânt Mila ta şi
Adevărul tău întru pierzanie? Au cunoaşte-se-vor întru întunerec
minunile tale şi Dreptatea ta în pământ uitat? Şi eu cătră tine,
Doamne, am strigat, şi dimineaţa rugăciunea mea te va întâmpina.
Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul mieu, întorci Faţa ta dela mine?
Sărac sânt eu şi întru ostenele din tinereţile mele, şi înnălţându-mă
m’am smerit şi m’am mâhnit. Preste mine au venit mâniile tale,
înfricoşările tale m’au turburat, încungiuratu-m’au ca apa toată ziua, şi
m’au cuprins împreună. Depărtat-ai dela mine pre prieten şi pre vecin,
şi pre cunoscuţii mei din ticăloşie. Şi iarăşi.
Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea
înnaintea ta: Să între înnaintea ta rugăciunea mea, pleacă urechea ta
spre ruga mea.
B
Psalm, 102.
inecuvintează, suflete al mieu, pre Domnul, şi toate cele
dinlăuntrul mieu Numele cel sfânt al lui. Binecuvintează,
suflete al mieu, pre Domnul, şi nu uita toate răsplătirile lui.
Pre cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pre cel ce vindecă toate
boalele tale; pre cel ce izbăveşte din stricăciune viiaţa ta, pre cel ce te
încununează cu milă şi cu îndurări; pre cel ce umple de bunătăţi pofta
ta, înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale. Cel ce face milostenie,
Domnul, şi judecată tuturor celor ce se face strâmbătate. Cunoscute au
făcut căile sale lui Moisì, fiilor lui Israíl voile sale. Îndurat şi milostiv
iaste Domnul, îndelung-răbdătoriu şi mult-Milostiv; nu până în sfârşit
se va iuţi, nici în veac se va mâniia; nu dupre fărădelegile noastre au
făcut nouă, nici dupre păcatele noastre au răsplătit nouă. Că dupre
37
înnălţimea Ceriului dela pământ au întărit Domnul Mila sa spre cei ce
se tem de el; pre cât sânt departe răsăriturile dela apusuri, depărtat-au
dela noi fărădelegile noastre. În ce chip miluieşte tatăl pre fii, au
miluit Domnul pre cei ce se tem de dânsul, că el au cunoscut zidirea
noastră; adusu-şi-au aminte că ţărână sântem. Omul, ca iarba zilele
lui, ca floarea câmpului, aşa va înflori; că duh a trecut într’însul şi nu
va fi, şi nu se va mai cunoaşte locul său. Dară Mila Domnului din
veac şi până în veac spre cei ce se tem de dânsul, şi Dreptatea lui spre
fiii fiilor, spre cei ce păzesc Legământul lui şi îşi aduc aminte de
Poruncile lui, ca să facă pre ele. Domnul în Ceriu au gătit Scaunul
său, şi Împărăţiia lui pre toţi stăpâneşte. Binecuvântaţi pre Domnul,
toţi Îngerii lui, cei puternici la vârtute carii faceţi Cuvântul lui spre a
auzi glasul cuvintelor lui; binecuvântaţi pre Domnul, toate puterile lui,
slugile lui carii faceţi Voia lui; binecuvântaţi pre Domnul toate
lucrurile lui în tot locul stăpânirii lui; binecuvintează, suflete al mieu,
pre Domnul.
Iarăşi.
În tot locul stăpânirii lui, binecuvintează, suflete al mieu, pre Domnul.
D
Psalm, 142.
oamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea întru
Adevărul tău, auzi-mă întru Dreptatea ta: şi să nu întri la
judecată cu robul tău, că nu se va îndreptăţi înnaintea ta tot
cel viu. Că a gonit vrăjmaşul sufletul mieu, smerit-a la pământ viiaţa
mea, aşezatu-m’a întru întunerece ca pre morţii veacului; şi s’a mâhnit
întru mine duhul mieu, întru mine s’a turburat inima mea. Adusu-mi-
am aminte de zilele cele din început, cugetat-am la toate lucrurile tale,
la faptele mâinilor tale am gândit. Tins-am cătră tine mâinile mele,
sufletul mieu ca un pământ fără de apă ţie. Degrab auzi-mă, Doamne,
slăbit-a duhul mieu: nu întoarce Faţa ta dela mine, şi mă voiu asemăna
celor ce se pogoară în groapă. Auzită fă mie dimineaţa Mila ta, că spre
tine am nădăjduit. Arată mie, Doamne, Calea în carea voiu merge, că
la tine am ridicat sufletul mieu. Scoate-mă dela vrăjmaşii mei,
Doamne, la tine am scăpat. Învaţă-mă să fac Voia ta, că tu eşti
Dumnezeul mieu. Duhul tău cel bun mă va povăţui la pământul cel
drept. Pentru numele tău, Doamne, mă vei viia, întru Dreptatea ta vei
scoate din necaz sufletul mieu; şi întru Mila ta vei sfârşi pre vrăjmaşii
mei, şi vei pierde pre toţi cei ce necăjesc sufletul mieu, că eu sânt
robul tău. Şi iarăşi.
Auzi-mă, Doamne, întru Dreptatea ta, şi să nu întri la judecată cu
robul tău.
Auzi-mă, Doamne, întru Dreptatea ta, şi să nu întri la judecată cu
robul tău.
Duhul tău cel bun mă va povăţui la pământul cel drept.
Slavă... Şi acum... Alliluia, de 3 ori.

Apoi zice Preotul ecteniia. Şi îndată cântăm:
Dumnezeu iaste Domnul şi s’au arătat nouă, bine iaste cuvântat cel ce
vine întru Numele Domnului, dupre Glasul Tropariului Sfântului zilei,
cu aceste 4 stihuri:
Stíh 1: Mărturisiţi-vă Domnului, că iaste Bun, că în veac iaste Mila
lui.
Stíh 2: Încungiurând m’au încungiurat, şi întru Numele Domnului am
înfrânt pre ei.
Stíh 3: Nu voiu muri, ci voiu fi viu, şi voiu povesti lucrurile
Domnului.
Stíh 4: Piatra, carea nu o au socotit ziditorii, aceasta s’au făcut în
capul unghiului, dela Domnul s’au făcut aceasta, şi iaste minunată
întru ochii noştri.
Apoi zicem Tropariul Praznicului ce se va întâmpla, sau al Sfântului,
sau al Învierii, al Glasului carele va fi. Iară în Sfântul şi Marele Post,
cântăm Alliluia, de 3 ori, dupre Glas. Apoi:
Stíh 1: De noapte mânecă duhul mieu cătră tine, Dumnezeule: Pentru
că Lumină sânt Poruncile tale pre pământ.
Stíh 2: Dreptate vă învăţaţi cei ce lăcuiţi pre pământ.
Stíh 3: Pizmuire va lua pre norodul cel neînvăţat, şi acum focul pre cei
protivnici va mânca.
Stíh 4: Adauge lor rele, Doamne, adauge lor rele, celor slăviţi ai
pământului.
Şi dupre Alliluia cântăm Troícĭnicile Glasului, fieştecarea
câte o dată.

CÂNTĂRI TROICINICE, Glas 1.

Cu trupeşti închipuiri cătră Mintea cea înţelegătoare şi fără materie a
Puterilor celor fără de trup rădicându-ne, şi prin cântare întreit-sfântă,
a Dumnezeirii ceii în trei Staturi, priimind strălucire, ca Heruvimii să
39
strigăm, cătră Unul Dumnezeu: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul
nostru; cu folosinţele celor fără de trup, mântuieşte pre noi.
Slavă...
Cu toate Puterile Cereşti, ca Heruvimii celui ce iaste întru cei de sus
să strigăm, întreit-sfântă înnălţându-i Laudă: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti,
Dumnezeul nostru; pentru rugăciunile tuturor sfinţilor tăi, mântuieşte
pre noi.
Şi acum...
Sculându-ne din somn, cădem cătră tine, Bunule, şi cântare îngerească
strigăm ţie, Puternice: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru;
pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte pre noi.
În ştiinţă să fie, că numai LUNI se zice: Cu folosinţele celor fără de
trup... Iară în celelalte zile preste Săptămână se schimbă aşa:
MARŢI. Pentru rugăciunile Mergătoriului-înnainte, şi mă
mântuieşte.
MIERCURI şi VINERI. Cu Puterea Crucii tale, şi mă mântuieşte.
JOI. Pentru rugăciunile Apostolilor tăi, şi mă mântuieşte.
Asemenea zicem şi la Sveatilnele sfântului Post.
Puterilor celor de sus urmând pre pământ, cântare de biruinţă aducem
ţie, Bunule: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; cu folosinţele
celor fără de trup, mântuieşte pre noi.
Slavă...
Nezidită fire, Făcătoriul tuturor, buzele noaste deşchide ca să vestim
Lauda ta, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru
rugăciunile tuturor sfinţilor tăi, mântuieşte pre noi.
Şi acum...
inima şi buzele mele deşchide, ca să te laud pre tine, Sfântă Treime:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru Născătoarea de
Treime de o fiinţă, şi nedespărţită, Unime în trei Staturi, şi împreună
vecuitoare, ţie ca lui Dumnezeu îngerească cântare strigăm: Sfânt,
Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; cu folosinţele celor fără de trup
mântuieşte pre noi.
Slavă...
Pre Tatăl cel fără de început, pre Fiiul cel împreună fără de început,
pre Duhul cel împreună-vecuitoriu, Dumnezeire Una, ca Heruvimii a
slăvi îndrăznind, zicem: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru;
pentru rugăciunile tuturor sfinţilor tăi, mântuieşte pre noi.
Şi acum...
Fără de veste Judecătoriul va veni, şi ale fieştecăruia fapte se vor goli.
Ci cu frică să strigăm în miezul nopţii: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti,
Dumnezeul nostru; pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte pre
noi.
A slujitorilor tăi celor înţelegători cântare a aduce noi, ceşti muritori,
îndrăznind, zicem: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; cu
folosinţele celor fără de trup, mântuieşte pre noi.
Slavă...
Ca şi cetele Îngerilor acum în Ceriu, şi stările oamenilor, cu frică, pre
pământ cântare de biruinţă aducem ţie, Bunule: Sfânt, Sfânt, Sfânt
eşti, Dumnezeul nostru; pentru rugăciunile tuturor sfinţilor tăi,
mântuieşte pre noi. Şi acum...
Pre Părintele tău cel fără de început, şi pre tine, Hristoase
Dumnezeule, şi pre Duhul tău cel Preasfânt, ca Heruvimii a slăvi
îndrăznind, zicem: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru
Vremea cântării iaste, şi ceasul rugăciunii; cu osârdie să strigăm cătră
Unul Dumnezeu: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; cu
Slavă...
Îndrăznind a ne închipui Oştilor tale celor înţelegătoare, Treime ceea
ce eşti fără de început, cu guri nevrednice strigăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt
eşti, Dumnezeul nostru; pentru rugăciunile tuturor sfinţilor tăi,
mântuieşte pre noi.
Şi acum...
Cela ce în pântece fecioresc ai încăput, şi din Sânurile Tatălui nu te-ai
osebit, cu Îngerii, Hristoase Dumnezeule, priimeşte şi pre noi, carii
strigăm ţie: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru
41
Stând înnainte cu frică Heruvimii, şi spăimântându-se cu cutremur
Serafimii, întreit-sfântă cântare aduc cu glas fără de tăcere. Cu carii şi
noi, păcătoşii, strigăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; cu
Slavă...
Cu guri fără de trup, cu slavoslovii fără tăcere, cei câte cu şase aripi
cântă ţie întreit-sfântă cântare, Dumnezeul nostru. Şi noi ceşti de pre
pământ, cu buze nevrednice laudă ţie înnălţăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti,
pre noi.
Şi acum...
Dumnezeirea Unimei Treimei, întru împreunare neamestecată o
slăvim, şi îngerească cântare strigăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti,
Dumnezeul nostru; pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte pre
noi.
Cela ce eşti lăudat de Heruvimi cu Putere preaînnaltă, şi cu
Dumnezeiască Slavă de Îngeri închinat, priimeşte şi pre noi, cei de pre
pământ, carii cu buze nevrednice laudă ţie înnălţăm: Sfânt, Sfânt,
Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; cu folosinţele celor fără de trup,
mântuieşte pre noi. Slavă...
Ca pre un somn lepădând lenea, suflete, îndreptare spre lauda
Judecătoriului arată, şi cu frică strigă: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti,
pre noi. Şi acum...
Dumnezeirii ceii neapropiiate, Treimei întru Unime, întreit-sfântă
lauda Serafimilor înnălţând, cu frică să strigăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt
eşti, Dumnezeul nostru; pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte
pre noi.
Spre Ceriu inimile având, Cetei Îngereşti să urmăm, şi cu frică cătră
cel ce nu ia mită să cădem, laudă de biruinţă strigând: Sfânt, Sfânt,
Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; cu folosinţele celor fără de trup,
mântuieşte pre noi. Slavă...
A privi la tine neîndrăznind Heruvimii, zburând strigă, cu înnălţare de
viers, Dumnezeiască cântarea glasului întreitei sfinţiri, cu carii şi noi
strigăm ţie: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru
rugăciunile tuturor sfinţilor tăi, mântuieşte pre noi.
Şi acum...
Împilaţi fiind de mulţimea greşalelor noastre, şi neîndrăznind a privi
la înnălţimea ta, sufletul cu trupul plecând, cu Îngerii cântare strigăm
ţie: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru Născătoarea de
Sfârşitul Laudelor Troícĭnicilor.
Deci cetirea Psaltirii şi Sedealnele dupre rânduiala lor. Şi Psalmul 50:
Miluieşte-mă, Dumnezeule... Apoi Peasnele lui Moisì, şi Canonul.
Iară la a 9-a Peasnă a Canonului cântăm cântarea Preasfintei
Născătoarei de Dumnezeu, zicând Preotul:
Pre Născătoarea de Dumnezeu, şi Maica Luminii, întru cântări
cinstindu-o să o mărim.
Strana:
Măreşte sufletul mieu pre Domnul, şi s’a bucurat duhul mieu de
Dumnezeu mântuitoriul mieu.
Că au căutat spre smerenia roabei sale, că iată de acum mă vor ferici
toate neamurile.
Că au făcut mie mărire cel puternic. Şi sfânt Numele lui, şi mila lui în
neam şi în neam spre cei ce se tem de el.
Făcut-au tărie cu braţul său, risipit-au pre cei mândri cu cugetul inimii
lor.
Pogorât-au pre cei puternici de pre scaune, şi au înnălţat pre cei
smeriţi, pre cei flămânzi au umplut de bunătăţi şi pre cei bogaţi au
scos afară deşerţi.
Luat-au pre Israíl sluga sa, ca să pomenească mila, precum au grăit
către Părinţii noştri, lui Avraám şi seminţiei lui, până în veac.
Şi la fiecare Stíh cântăm Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii...
Şi facem închinăciune dupre fieştecare Stíh. Deci Peasna a 9-a a
Canonului. Şi dupre Canon cântăm:
pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea
ce eşti mai cinstită decât Heruvimii, şi mai slăvită fără de asemănare
decât Serafimii, carea fără stricăciune pre Dumnezeu Cuvântul ai
născut, pre tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.
Dupre sfârşitul Canonului, de nu iaste Duminecă, zicem: Cade-se să
te fericim... Iară de iaste Duminecă, dupre Irmós, ecteniia. Apoi
îndată: Sfânt iaste Domnul Dumnezeul nostru... Şi Sveatílna Învierii.
Iară de iaste Post, zicem Sveatílnele Glasului ce se întâmplă. Şi
43
sfârşitul Sveatílnelor îl facem cu Stíhurile cele de la Troícĭne, precum
s’a arătat la Tipicul dela începutul Troícĭnicilor, Fila 36.

SVEATILNELE
Postului Mare, dupre Glasul rândului ce va fi;
fieştecarea o zicem de trei ori.
Glas 1.
Cela ce răsari Lumină, Doamne, sufletul mieu curăţeşte de tot
păcatul, cu folosinţele celor fără de trup, şi mă mântuieşte.
Glas 2.
Lumina ta cea pururea vecinică trimite-o, Hristoase Dumnezeule, şi
luminează ochii cei de taină ai inimii mele, cu folosinţele celor fără de
trup, şi mă mântuieşte.
Glas 3.
Trimite Lumina ta, Hristoase Dumnezeule, şi luminează inima mea,
cu folosinţele celor fără de trup, şi mă mântuieşte.
Glas 4.
Cela ce răsari Lumină lumii tale, sufletul mieu cel ce iaste întru
întunerec curăţeşte-l de tot păcatul, cu folosinţele celor fără de trup, şi
mă mântuieşte. Glas 5.
Dătătoriule de lumină, Doamne, trimite Lumina ta, şi luminează inima
mea, cu folosinţele celor fără de trup, şi mă mântuieşte.
Glas 6.
Doamne, trimite sufletelor noastre Lumina ta cea pururea vecinică, cu
folosinţele celor fără de trup, şi mă mântuieşte.
Glas 7.
Ridică-mă, Doamne, cătră lauda ta, şi mă învaţă să fac Voia ta, Sfinte,
cu folosinţele celor fără de trup, şi mă mântuieşte.
Glas 8.
Lumină fiind, Hristoase, luminează-mă întru tine, cu folosinţele celor
fără de trup, şi mă mântuieşte.

SVEATILNELE ZILELOR
Preste toată Săptămâna.
LUNI, Sveatílna Îngerilor. Podóbie: Femei auziţi...
Arhangheli şi Îngeri, Începătorii şi Domnii, Puteri şi Stăpânii şi
Scaune, Heruvimii cei cu ochi mulţi, şi Serafimii cei câte cu şase
aripi, rugaţi-vă acum pentru noi, să ne izbăvim din nevoi, şi de focul
cel nestins. Alta.
Cela ce ai împodobit Ceriul cu Stele, ca un Dumnezeu, şi prin Îngerii
tăi tot pământul luminezi, Făcătoriule a toate, mântuieşte pre cei ce
laudă pre tine.
Bogorodícĭna.
Ceea ce eşti Dulceaţa Îngerilor, Bucuriia celor necăjiţi, Folositoarea
Creştinilor, Fecioară Maica Domnului, apără pre noi şi ne izbăveşte
de muncile cele vecinice.
MARŢI, Sveatílna Mergătoriului-înnainte.
Prorocule preaslăvite, şi Mergătoriule înnainte al Harului, cela ce ai
propoveduit pocăinţa mântuirii tuturor, şi pre Mieluşelul cel ce au
ridicat păcatul lumii ai arătat, Fericite, pre acela roagă să miluiască
lumea. Alta.
Pre Mergătoriul-înnainte Ioánn, şi Botezătoriul Mântuitoriului, pre cel
între Proroci Proroc, şi pre cel hrănit în pustie, pre cel născut al
Elisávetii, toţi să-l lăudăm.
Bogorodícĭna.
Fecioară, pre tine toţi Prorocii mai nainte te-au vestit. Davíd pre tine
Munte te numeşte, şi Chívot, şi Sfeşnic, şi Scară, şi Pod, şi Năstrápă
carea porţi Mánna, şi Toiag odrăslit. Iară noi, ca pre o Născătoare de
Dumnezeu, dupre vrednicie te cinstim.
MIERCURI, Sveatílna Crucii. Podóbie: Femei auziţi...
Cruce, Dumnezeiască lauda Creştinilor, armă nebiruită şi întărirea
Credinţei, cu credinţă te lăudăm şi ne închinăm. Păzitoarea
Pravoslavnicilor, şi Slava Mucenicilor, dupre vrednicie te lăudăm.
Alta.
Crucea iaste Păzitoarea a toată lumea; Crucea, Podoaba Bisericii;
Crucea, stăpâniia împăraţilor; Crucea, întărirea Credincioşilor;
Crucea, Slava Îngerilor, şi dracilor rană.
Bogorodícĭna.
Lângă Cruce înnainte au stătut ceea ce te-a născut fără de sămânţă, şi
tânguindu-se, a strigat: Vai mie, Preadulce Fiiule! Cum ai apus dela
ochii miei? Cum între cei morţi te-ai socotit?
JOI, Sveatílna Sfinţilor Apostoli.
45
Pre Pétru şi pre Pável, pre Andréiu, pre Iácov, pre Vartholoméiu şi
pre Matthéiu, pre Fílipp şi pre Thomà şi pre Símon, pre Lúca şi pre
Ioánn şi pre Márko, pre Apostolii Domnului cu credinţă toţi să-i
lăudăm.
Alta.
În toată laturea cea de supt soare alergând, aţi propoveduit Sfânta
Întruparea lui Hristos cea din Fecioară cu adevărat, din înşelăciune
întorcând pre păgâni şi luminându-i, şi pre toţi învăţând să cinstească
pre Sfânta Treime, Apostoli ai Mântuitoriului.
Alta, a Sfântului Nicolae.

Pre Marele Arhipăstoriul şi Ierarhul, şi mai întâiu şezătoriul pre
scaunul Mirelor, pre Nicolae toţi să-l lăudăm, că pre mulţi bărbaţi, ce
era să moară fără dreptate, i-a mântuit. Şi împăratului şi lui Avlavie
s’a arătat prin vis, stricând de istov răspunsul cel nedrept.
Bogorodícĭna.
Marie Preacurată, Cădelniţă de aur, ceea ce ai fost încăpere
Dumnezeirii ceii neîncăpute, întru carea Tatăl bine au voit, şi Fiiul
s’au sălăşluit, şi Duhul cel Preasfânt umbrindu-te, Fecioară, te-au
arătat de Dumnezeu Născătoare.
VINERI, Sveatílna Crucii.
Bucură-te, Cruce Preasfântă, Zidul cel nesurpat al lumii, Scăparea
scârbiţilor şi a celor ce sânt întru nevoi, Biruinţa împăraţilor, şi
Apărătoarea ostaşilor, şi surparea varvarilor, Cununa apostolilor, şi
mântuirea Credincioşilor.
Alta.
Crucea iaste Păzitoarea a toată lumea... (caută la Miercuri).
Bogorodícĭna.
Pre Cruce răstignind văzându-te Preacurata, plângând şi tânguindu-se,
striga: Cum ai apus, Soarele Slavei, Începătoriul luminii? Cum pre
Cruce te-ai pironit, şi cu suliţa în coastă te-ai împuns, Fiiule şi
Dumnezeul mieu, pentru a oamenilor mântuire?
SÂMBĂTĂ, Sveatílna tuturor Sfinţilor.
Proroci preaslăviţi, Apostoli fericiţi, Drepţilor, Patriarhilor, o,
dănţuire a Ierarhilor şi a Preacuvioşilor şi Drepţilor, şi adunarea
sfintelor Femei, şi toţi sfinţii Mucenici, cu Maica lui Dumnezeu
rugaţi-vă Domnului, să se miluiască ai voştri robi.
A morţilor.
Cela ce stăpâneşti pre cei morţi şi pre cei vii ca un Dumnezeu, şi prin
Sfinţii tăi tot pământul luminezi, Ziditoriule a toate, mântuieşte pre
ceia ce laudă pre tine.
Bogorodícĭna.
Noi întru tine ne lăudăm, Născătoare de Dumnezeu, şi cătră
Dumnezeu folositoare te avem; tinde mâna ta cea nebiruită, şi sfărâmă
pre vrăjmaşii noştri; trimite robilor tăi ajutoriu dintru cel Sfânt.
Şi îndată Hvalitele. Şi de va fi Duminecă, sau Praznic Stăpânesc, sau
Sfânt carele va avea slavoslóvie mare, se cântă aşa, pre Glasul ce se
va întâmpla:
Toată suflarea să laude pre Domnul. Lăudaţi pre Domnul din Ceriuri,
lăudaţi pre el întru cele înnalte: Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.
Lăudaţi pre el toţi Îngerii lui, lăudaţi pre el toate Puterile lui: Ţie se
cuvine cântare, Dumnezeule.
Iară de va fi într’altă zi, se cetesc aceşti Psalmi:
L
Psalm, 148.
ăudaţi pre Domnul din Ceriuri, lăudaţi pre el întru cele
înnalte. Lăudaţi pre el toţi Îngerii lui, lăudaţi pre el toate
Puterile lui. Lăudaţi pre el soarele şi luna, lăudaţi pre el toate
stelele şi lumina. Lăudaţi pre el Ceriurile Ceriurilor şi apa cea mai
presus de Ceriuri. Să laude Numele Domnului, că el au zis, şi s’au
făcut, el au poruncit, şi s’au zidit. Pus-au pre ele în veac şi în veacul
veacului: poruncă au pus şi nu va trece. Lăudaţi pre Domnul de pre
pământ, bălaurii şi toate adâncurile; focul, grindina, zăpada, gheaţa,
duhul cel de vifor, cele ce fac cuvântul lui; munţii şi toate dealurile,
lemnele cele roditoare şi toţi chedrii; hiarele şi toate dobitoacele, cele
ce se târăsc şi pasările cele zburătoare; împăraţii pământului şi toate
noroadele, domnii şi toţi judecătorii pământului; tinerii şi fecioarele,
bătrânii cu cei mai tineri; să laude Numele Domnului, că s’a înnălţat
Numele lui, al unuia. Mărturisirea lui pre pământ şi în Ceriu, şi va
înnălţa cornul norodului său; cântare tuturor cuvioşilor lui, fiilor lui
Israíl, norodului ce se apropie de dânsul.
Psalm,149.
Cântaţi Domnului cântare nouă, lauda lui în Biserica cuvioşilor.
Veselească-se Israíl de cel ce au făcut pre el, şi fiii Siónului să se
bucure de Împăratul lor; să laude Numele lui în horă, în timpină şi în
psaltire să cânte lui, că binevoieşte Domnul întru norodul său şi va
înnălţa pre cei blânzi întru mântuire. Lăuda-se-vor cuvioşii întru slavă
47
şi se vor bucura întru aşternuturile lor. Înnălţările lui Dumnezeu în
gâtlejul lor, şi săbii de amândouă părţile ascuţite în mâinile lor, ca să
facă izbândă întru neamuri, mustrări întru noroade, ca să lege
împăraţii lor cu obezi şi pre slăviţii lor cu cătuşi de fier, ca să facă
întru dânşii judecată scrisă: slava aceasta iaste tuturor cuvioşilor lui.
Psalm, 150.
Lăudaţi pre Dumnezeu întru Sfinţii lui, lăudaţi pre el întru tăriia
Puterii lui; lăudaţi pre el întru puterile lui, lăudaţi pre el dupre
mulţimea măririi lui. Lăudaţi pre el în glas de trâmbiţă, lăudaţi pre el
în psaltire şi în alăută; lăudaţi pre el în timpină şi în horă, lăudaţi pre
el în strune şi în organe; lăudaţi pre el în chimvale bine răsunătoare,
lăudaţi pre el în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pre
Domnul.
De iaste Duminecă, zi aceste două stihuri, adecă:
Scoală-te Doamne, Dumnezeul mieu, înnalţe-se mâna ta, nu uita pre
săracii tăi până în sfârşit. Şi:
Mărturisi-mă-voiu ţie, Doamne, din toată inima mea, spune-voiu toate
minunile tale.
Apoi Slavă... Stíhira Evangheliei ce se va întâmpla. Şi acum...,
Bogorodícĭna aceasta:
Preablagoslovită eşti, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că prin cel
ce s’au întrupat din tine iadul s’a robit, Adám s’a chemat, blestemul
s’a nimicit, Eva s’a slobozit, moartea s’a omorât şi noi am înviiat.
Pentru aceasta cântând, strigăm: Bine eşti cuvântat, Hristoase
Dumnezeule, cel ce bine ai voit aşa, slavă ţie.
Apoi SLAVOSLOVIIA.
Preotul, sau Diaconul, zice:
Slavă celui ce ai arătat nouă Lumină.
Strana cântă:
bunăvoire.
Lăudămu-te, bine te cuvântăm, închinămu-ne ţie, slăvimu-te,
mulţămim ţie pentru mare Slava ta.
Doamne, Împărate Ceresc, Dumnezeule, Părinte Atotţiitoriule,
Doamne Fiiule Unule-născut, Iisuse Hristoase, şi Duhule Sfinte.
Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiiul Tatălui, cela ce
ridici păcatul lumii, miluieşte pre noi, cela ce ridici păcatele lumii.
Priimeşte rugăciunea noastră, cel ce şezi de-a dreapta Tatălui, şi
miluieşte pre noi.
Că tu eşti Unul Sfânt, tu eşti Unul Domnul Iisus Hristos, întru Slava
lui Dumnezeu Tatăl, Amin.
În toate zilele bine te voiu cuvânta, şi voiu lăuda Numele tău în veac
şi în veacul veacului.
Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta fără de păcat să ne păzim
noi.
Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri, şi lăudat şi
proslăvit iaste Numele tău în veci, Amin.
Fie, Doamne, Mila ta spre noi, precum am nădăjduit întru tine.
Bine eşti cuvântat Doamne, învaţă-mă îndreptările tale. De 3 ori.
Doamne, scăpare te-ai făcut nouă în neam şi în neam, eu am zis:
Doamne miluieşte-mă, vindecă sufletul mieu, că am greşit ţie.
Doamne, cătră tine am scăpat, învaţă-mă să fac Voia ta, că tu eşti
Dumnezeul mieu.
Că la tine iaste Izvorul vieţii, întru Lumina ta vom vedea Lumină.
Tinde Mila ta celor ce te cunosc pre tine.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pre
noi. De 3 ori. Slavă... Şi acum...
Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pre noi.
Apoi cu glas mai mare:
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pre
noi.
Iară de iaste Postul cel Mare sau altă zi ce nu are slavoslóvie mare,
dupre Hvalite: Slavă... Şi acum... Şi zice Ceteţul cel rânduit aşa:
Ţie Slavă se cuvine, Doamne Dumnezeul nostru, şi ţie Slavă
înnălţăm, Tatălui, şi Fiiului, şi Sfântului Duh, acum, şi pururea, şi în
Preotul: Slavă ţie celui ce ai arătat nouă lumină.
Ceteţul: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu... până la: Şi voiu
lăuda Numele tău în veac şi în veacul veacului. Apoi trece la:
Doamne, scăpare te-ai făcut nouă...
Apoi:
Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta fără de păcat să ne păzim
noi. Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri, şi
lăudat şi proslăvit iaste Numele tău în veci, Amin. Fie, Doamne, Mila
ta spre noi, precum am nădăjduit întru tine. Bine eşti cuvântat,
Doamne, învaţă-mă îndreptările tale. Bine eşti cuvântat Stăpâne,
49
înţelepţeşte-mă cu îndreptările tale. Bine eşti cuvântat Sfinte,
luminează-mă cu îndreptările tale. Doamne Mila ta iaste în veac,
lucrurile mâinilor tale nu le trece cu vederea. Ţie se cuvine laudă, ţie
se cuvine cântare, ţie slavă se cuvine, Tatălui, şi Fiiului, şi Sfântului
Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Apoi Preotul:
Să plinim rugăciunile noastre cele de dimineaţa Domnului.
Apoi Stihóvna cea dela Octoih. De nu iaste Praznic:
Stíh 1: Umplutu-ne-am dimineaţa de Mila ta, Doamne, şi ne-am
bucurat, şi ne-am veselit în toate zilele noastre; veselitu-ne-am pentru
zilele în carile ai smerit pre noi, anii întru carii am văzut rele. Şi caută
spre robii tăi şi spre lucrurile tale, şi îndreptează pre fiii lor.
Stíh 2: Şi fie Lumina Domnului Dumnezeului nostru preste noi, şi
lucrurile mâinilor noastre le îndreptează spre noi, şi lucrul mâinilor
noastre îndreptează.
Slavă... Şi acum..., Samoglásnica, de iaste. Apoi:
Bine iaste a ne mărturisi Domnului şi a cânta Numelui tău,
Preaînnalte, a vesti dimineaţa Mila ta şi Adevărul tău în toată noaptea.
Fără de metanii. Apoi:
Sfinte Dumnezeule... Şi dupre Tatăl nostru, Preotul: Că a ta iaste
Împărăţiia. Şi Tropariul Sfântului. Slavă..., Şi acum... Bogorodícĭna.
Preotul: Miluieşte pre noi, Dumnezeule, dupre mare Mila ta..., şi
celelalte. Şi dupre Vozglaşenie: Înţelepciune. Şi noi:
Întăreşte, Dumnezeule, Sfânta Credinţă a Pravoslávnicilor Creştini, şi
sfânt Lăcaşul acesta în veacul veacului.
Şi Otpústul. Apoi: Veniţi să ne închinăm, de 3 ori. Şi Ceasul Întâiu.
Iară de iaste Post, zicem: Bine iaste a ne mărturisi Domnului..., de 2
ori, cu metanii. Apoi: Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime...,
Tatăl nostru..., Preotul: Că a ta iaste Împărăţiia... Şi Tropariul acesta:
În Biserica Slavei tale stând, în Ceriu a sta ni se pare, Născătoare de
Dumnezeu, ceea ce eşti Poartă Cerească, deşchide nouă uşa Milei tale.
Doamne miluieşte, de 40 de ori. Slavă..., Şi acum... Ceea ce eşti mai
cinstită decât Heruvimii... Întru Numele Domnului blagosloveşte,
Părinte. Preotul:
Cel ce iaste binecuvântat, Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi
Ceteţul zice:
Împărate Ceresc, pre credinciosul împăratul nostru întăreşte-l,
Credinţa o întăreşte, pre păgâni îmblânzeşte, lumea o împacă, sfânt
lăcaşul acesta bine-l păzeşte; pre cei mai nainte răposaţi, Părinţii şi
fraţii noştri, în Lăcaşurile Drepţilor îi aşază, şi pre noi întru pocăinţă şi
mărturisire ne priimeşte, ca un Bun şi de oameni Iubitoriu.
Dupre aceea metanii 3, zicând întru sine la fieştecarea metanie
Rugăciunea Sfântului Efrém, Doamne şi Stăpânul vieţii mele..., aşa
cum s’a arătat la Miezonoptica de toate zilele, fila 15.
Şi dupre ce ne ridicăm, începe cel mai mare: Veniţi să ne închinăm...,
de 3 ori, cu metanii, şi cetim Ceasul Întâiu. Iară de iaste Duminecă,
dupre sfârşitul Slavosloviei şi Sfinte Dumnezeule, la Glas 1, 2, 3 şi 4,
zicem acest Tropariu, al Învierii, Glas 4:
Astăzi mântuirea a toată lumea s’a făcut, să cântăm celui ce au înviiat
din Mormânt, şi Începătoriului vieţii noastre; că stricând cu moartea
pre moarte, biruinţă au dat nouă şi mare Milă.
Iară la Glas 5, 6, 7 şi 8 zicem acesta, Glas 8:
Înviiat-ai din Mormânt, şi legăturile iadului ai rumpt, stricat-ai osânda
morţii, Doamne, pre toţi din cursele vrăjmaşului izbăvind. Arătându-te
Apostolilor tăi, trimis-ai pre ei la propoveduire, şi printr’înşii pacea ta
ai dăruit lumii, Unule Multmilostive.
Apoi ecteniile, şi Otpústul.

Sfârşitul Utreniei.

(α 
 µ  ι 
 ν .

51
  





  
  
    
ÎNCEPUTUL CEASULUI ÎNTÂIU
Veniţi să ne închinăm, şi să cădem la Împăratul
nostru Dumnezeu..., de 3 ori. Psalm, 5.
G raiurile mele ascultă, Doamne, înţelege strigarea mea; ia

aminte glasul rugăciunii mele, Împăratul mieu şi Dumnezeul
mieu, căci cătră tine mă voiu ruga, Doamne; dimineaţa vei
auzi glasul mieu, dimineaţa voiu sta înnaintea ta şi mă vei vedea. Că
nu Dumnezeu ce voieşti fărădelege tu eşti: nu va lăcui lângă tine cel
ce vicleneşte, nici vor petrece călcătorii de lege înnaintea ochilor tăi;
urât-ai pre toţi cei ce lucrează fărădelegea. Pierde-vei pre toţi cei ce
grăiesc minciuna; bărbatul sângiurilor şi vicleanul iaste urâciune
înnaintea Domnului. Iară eu întru mulţimea Milei tale voiu întra în
casa ta, închina-mă-voiu spre sfântă Biserica ta întru frica ta. Doamne,
povăţuieşte-mă întru Dreptatea ta pentru vrăjmaşii mei, îndreptează
înnaintea ta calea mea; că nu iaste în gura lor adevăr, inima lor
deşartă, groapă deşchisă grumazul lor, cu limbile sale vicleneau.
Judecă pre ei, Dumnezeule; cază din sfaturile sale: dupre mulţimea
păgânătăţilor lor, leapădă pre dânşii, că te-au amărât, Doamne. Şi să
se veselească toţi cei ce nădăjduiesc întru tine; în veac se vor bucura,
şi vei sălăşlui întru dânşii, şi se vor lăuda întru tine cei ce iubesc
Numele tău. Că tu vei blagoslovi pre cel drept, Doamne; căci cu arma
buneivoiri ai încununat pre noi.
Psalm, 89.
Doamne, scăpare te-ai făcut nouă în neam şi în neam; mai înnainte de
s’au făcut munţii şi s’au zidit pământul şi lumea, şi din veac şi până în
veac tu eşti. Nu întoarce pre om întru smerenie; şi ai zis: Întoarceţi-vă,
fiii oamenilor. Că o mie de ani înnaintea ochilor tăi, Doamne, ca ziua
de ieri, carea a trecut, şi o strajă în noapte. Defăimările lor ani vor fi:
dimineaţa ca iarba va trece, dimineaţa va înflori şi va trece, decuseară
53
 Ceas întâiu 
va cădea, învârtoşa-se-va şi se va usca. Pentru că ne-am sfârşit întru
iuţimea ta şi întru mâniia ta ne-am turburat. Pus-ai fărădelegile noastre
înnaintea ta, veacul nostru întru luminarea Feţii tale. Că toate zilele
noastre s’au împuţinat, şi întru mâniia ta ne-am stins; anii noştri ca un
păiájen s’au socotit; zilele anilor noştri, întru dânşii şaptezeci de ani,
iar de vor fi în puteri, optzeci de ani, şi ce iaste mai mult decât aceştia,
osteneală şi durere; că a venit blândeţe preste noi, şi ne vom pedepsi.
Cine ştie puterea iuţimii tale, şi de frica ta mâniia ta să numere?
Dreapta ta aşa cunoscută o fă mie şi pre cei ferecaţi cu inima întru
înţelepciune. Întoarce-te, Doamne; până când? Şi te înduplecă spre
robii tăi. Umplutu-ne-am dimineaţa de Mila ta, Doamne, şi ne-am
bucurat şi ne-am veselit în toate zilele noastre; veselitu-ne-am pentru
zilele în carile ai smerit pre noi, anii întru carii am văzut rele. Şi caută
spre robii tăi şi spre lucrurile tale, şi îndreptează pre fiii lor, şi fie
lumina Domnului Dumnezeului nostru preste noi, şi lucrurile mâinilor
noastre îndreptează preste noi, şi lucrul mâinilor noastre îl
îndreptează.
Psalm, 100.
Milă şi judecată voiu cânta ţie, Doamne, cânta-voiu şi voiu înţelege în
cale fără prihană; când vei veni la mine? Umblat-am întru nerăutatea
inimii mele, în mijlocul casei mele. Nu am pus înnaintea ochilor mei
lucru fărădelege, pre cei ce făceau călcări de lege am urât. Nu s’a lipit
de mine inima îndărătnică; pre cel ce se abate dela mine, pre cel
viclean, nu l-am cunoscut. Pre cel ce clevetea întru ascuns pre vecinul
său, pre acela am gonit; cu cel mândru cu ochiul şi cu cel nesăţios la
inimă, cu acesta nu am mâncat. Ochii mei preste credincioşii pământului,
ca să şază ei împreună cu mine; cel ce umblă în cale fără prihană, acela îmi
slujea. Nu va lăcui în mijlocul casei mele cel ce face mândrie, cel ce
grăiaşte nedreptăţi nu s’a îndreptăţit înnaintea ochilor mei. În dimineţi
am ucis pre toţi păcătoşii pământului, ca să pierz din Cetatea
Domnului pre toţi cei ce lucrează fărădelegea.
Slavă... Şi acum... Alliluia, de 3 ori. Metanii 3.
Şi de se cântă Dumnezeu iaste Domnul, zicem: Slavă..., Tropariul
Sfântului, Şi acum... Ce te vom chema, o, ceea ce eşti plină de Har...
Iară de iaste Postul cel Mare, zicem Tropariul, Glas 6.
Dimineaţa auzi glasul mieu, Împăratul mieu, şi Dumnezeul mieu.
Stíh 1: Graiurile mele auzi-le Doamne, înţelege strigarea mea
Stíh 2: Căci cătră tine mă voiu ruga, Doamne.
Slavă... Şi acum... Bogorodícĭna:
54  Ceas întâiu 
Ce te vom chema, o, ceea ce eşti plină de Har? Ceriu, că ai răsărit pre
Soarele dreptăţii? Raiu, că ai odrăslit floarea nestricăciunii? Fecioară,
că ai rămas nestricată? Maică curată, că ai avut în sfintele tale braţe
Fiiu, pre Dumnezeul tuturor? Pre acela roagă, să mântuiască sufletele
noastre.
Paşii mei îndreptează dupre Cuvântul tău, şi să nu mă stăpânească
toată fărădelegea.
Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor, şi voiu păzi Poruncile tale.
Faţa ta arată preste robul tău, şi mă învaţă Îndreptările tale.
Să se umple gura mea de lauda ta Doamne, ca să laud Slava ta, toată
ziua mare cuviinţa ta.
Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Preotul: Că a
ta iaste Împărăţiia...
Şi de nu iaste Postul cel Mare, zicem Condacul Sfântului, de are, sau
al Praznicului ce se va întâmpla.
Iară de iaste Post, zicem aceste Bogorodícĭne.
Luni, Marţi şi Joi aceasta:
Pre cea Preaslăvită Maica lui Dumnezeu, şi mai Sfântă decât sfinţii
Îngeri, fără tăcere o lăudăm, cu inima şi cu gura, Născătoare de
Dumnezeu pre dânsa mărturisindu-o, ca pre ceea ce cu adevărat a
născut pre Dumnezeu Întrupat, şi se roagă neîncetat pentru sufletele
noastre.
Miercuri şi Vineri aceasta:
Degrab întâmpină pre noi, mai nainte de a ne robi, când vrăjmaşii
hulesc pre tine, şi îngrozesc pre noi, Hristoase Dumnezeul nostru.
Piiarde cu Crucea ta pre cei ce se luptă cu noi, ca să cunoască cât
poate Credinţa Pravoslavnicilor, pentru rugăciunile Născătoarei de
Dumnezeu, Unule Iubitoriule de oameni.
Iar Sâmbăta aceasta:
Ca nişte pârgă a firii, ţie Săditoriului zidirii, lumea îţi aduce, Doamne,
pre purtătorii de Dumnezeu Mucenici. Cu ale cărora rugăciuni, în pace
adâncă Biserica ta, pentru Născătoarea de Dumnezeu, o păzeşte,
Multmilostive.
Iară Dumineca zicem Condacul Glasului ce să va întâmpla. Apoi
Doamne miluieşte, de 40 de ori.
Cela ce în toată vremea, şi în tot ceasul, în Ceriu şi pre pământ eşti
închinat şi slăvit, Hristoase Dumnezeule, îndelung Răbdătoriule,
Multmilostive, şi Multmilosârde, carele pre cei drepţi iubeşti şi pre cei
55
 Ceas întâiu 
păcătoşi miluieşti, carele pre toţi chemi la mântuire pentru făgăduinţa
bunătăţilor ce vor să fie; Însuţi, Doamne, priimeşte şi rugăciunile
noastre în ceasul acesta, şi îndreptează viiaţa noastră spre Poruncile
tale; sufletele noastre le sfinţeşte, trupurile curăţeşte, cugetele
îndreptează, gândurile curăţeşte şi izbăveşte pre noi de tot necazul
celor rele şi al durerii. Îngrădeşte pre noi cu sfinţii tăi Îngeri, ca prin
mijlocirea lor fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajungem la unirea Credinţei,
şi la cunoştinţa Slavei tale ceii neapropiiate; că bine eşti cuvântat, în
te mărim.
Ceteţul: Întru Numele Domnului blagosloveşte Părinte.
Preotul: Dumnezeule milostiveşte-te spre noi...
Şi de iaste Alliluia sau Postul cel Mare, zicem Rugăciunea Sfântului
Efrém, în trei stări, cum s’a arătat la Rugăciunea Miezonopticii din
toate zilele. Apoi Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl
nostru... Că a ta iaste Împărăţiia...
Doamne miluieşte, de 12 ori. Şi Rugăciunea aceasta:
Hristoase Lumina cea adevărată, carea luminezi şi sfinţeşti pre tot
omul ce vine în lume, să se însemneze preste noi Lumina feţii tale, ca
într’însa să vedem Lumina cea neapropiiată, şi îndreptează paşii noştri
spre lucrarea Poruncilor tale, pentru Rugăciunile Preacuratei Maicii
tale, şi ale tuturor Sfinţilor tăi, Amin.
Apărătoarei Doamnei, pentru biruinţă, mulţămiri, izbăvindu-ne din
nevoi, aducem ţie, Născătoarei de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci ca ceea
ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne de toate nevoile, ca să strigăm
ţie: Bucură-te Mireasă nenuntită.
Şi Otpústul cel mic.

Sfârşitul Ceasului întâiu.





  
  
 
 
MIJLOCEAS ÎNTÂIU
Dupre Bine iaste cuvântat Dumnezeul nostru..., Sfinte Dumnezeule...,
Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Preotul: Că a ta iaste Împărăţiia...
Veniţi să ne închinăm... de 3 ori. Şi aceşti Psalmi:
D
Psalm, 45.
umnezeu iaste Scăparea noastră şi Puterea, ajutoriu întru
necazurile cele ce au aflat pre noi foarte. Pentru aceasta nu
ne vom teme când se va turbura pământul şi se vor muta
munţii în inimile mărilor. Sunat-au şi s’au turburat apele lor,
turburatu-s’au munţii întru tăriia lui. Pornirile râului veselesc Cetatea
lui Dumnezeu, sfinţit-au cel Preaînnalt lăcaşul său. Dumnezeu în
mijlocul ei, şi nu se va clăti; ajuta-va ei Dumnezeu dimineaţa de
dimineaţă. Turburatu-s’au neamurile, plecatu-s’au împărăţiile; dat-au
cel Preaînnalt glasul său, clătitu-s’a pământul. Domnul Puterilor cu
noi, sprijinătoriul nostru, Dumnezeul lui Iacóv. Veniţi şi vedeţi
lucrurile lui Dumnezeu, minunile carile au pus pre pământ: stricând
războaie până la marginile pământului, arcul va sfărâma şi va frânge
arma, şi pavezele va arde cu foc. Liniştiţi-vă şi cunoaşteţi că eu sânt
Dumnezeu: înnălţa-mă-voiu întru neamuri, înnălţa-mă-voiu pre
pământ. Domnul Puterilor cu noi, sprijinătoriul nostru, Dumnezeul lui
Iacóv.
Psalm, 91.
Bine iaste a se mărturisi Domnului şi a cânta Numelui tău,
Preaînnalte, a vesti dimineaţa Mila ta şi Adevărul tău în toată noaptea,
în psaltire cu zece strune, cu cântare în alăută. Că m’ai veselit,
Doamne, întru facerile tale, şi întru lucrurile mâinilor tale mă voiu
bucura. Cât s’au mărit lucrurile tale, Doamne; foarte s’au adâncat
gândurile tale. Bărbatul cel nepriceput nu va cunoaşte, şi cel
neînţelegătoriu nu va înţelege acestea. Când au răsărit păcătoşii ca
iarba şi s’au ivit toţi cei ce fac fărădelegea, ca să piiară în veacul
veacului. Iară tu Preaînnalt eşti în veac, Doamne; că iată vrăjmaşii tăi,
57
 Mijloceas întâiu 
Doamne, că iată vrăjmaşii tăi vor peri, şi se vor risipi toţi cei ce
lucrează fărădelegea, şi se va înnălţa ca al inorogului cornul mieu şi
bătrâneţele mele în untdelemn gras, şi a privit ochiul mieu întru
vrăjmaşii mei şi întru cei vicleni ce se scoală asupra mea va auzi
urechea mea. Dreptul ca finícul va înflori, şi ca chedrul cel din Liván
se va înmulţi. Sădiţi fiind în casa Domnului, în curţile Dumnezeului
nostru vor înflori; încă se vor înmulţi întru bătrâneţe unse şi
binepătimind vor fi, ca să vestească ei că drept iaste Domnul
Dumnezeul nostru, şi nu iaste nedreptate întru dânsul.
Psalm, 92.
Domnul au împărăţit, întru Podoabă s’au îmbrăcat, îmbrăcatu-s’au
Domnul întru putere şi s’au încins: pentru că au întărit lumea, carea nu
se va clăti. Gata iaste Scaunul tău de atuncea, din veac tu eşti. Ridicat-
au râurile, Doamne, ridicat-au râurile glasurile lor: Ridica-vor râurile
valurile lor, de glasuri de ape multe. Minunate sânt înnălţările mării,
minunat iaste întru cele înnalte Domnul. Mărturiile tale s’au
încredinţat foarte: Casei tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru
îndelungare de zile.
Slavă... Şi acum... Fără Alliluia. Sfinte Dumnezeule..., metanii 3.
Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Că a ta iaste Împărăţiia... Şi
Troparele acestea, Glas al 6-lea:
Miluieşte-ne pre noi Doamne, miluieşte pre noi, că nepricepându-ne
păcătoşii, miluieşte pre noi.
Slavă...
Doamne, miluieşte pre noi că întru tine am nădăjduit; nu te mâniia
spre noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca
un Milostiv, şi izbăveşte pre noi de vrăjmaşii noştri, că tu eşti
Dumnezeul nostru, şi noi sântem norodul tău, toţi lucrul mâinilor tale,
şi Numele tău chemăm.
Şi acum...
Uşa milostivirii deşchide nouă, blagoslovită Născătoare de Dumnezeu
Fecioară, ca să nu perim cei ce ne nădăjduim întru tine, ci să ne
mântuim prin tine din nevoi, că tu eşti Mântuirea neamului Creştinesc.
Doamne miluieşte, de 40 de ori. Slavă... Şi acum... Ceea ce eşti mai
cinstită decât Heruvimii... Întru numele Domnului blagosloveşte,
Părinte. Preotul: Pentru rugăciunile sfinţilor Părinţilor noştri... Şi
58  Mijloceas întâiu 
facem 3 metanii mari, cu rugăciunea Sfântului Efrem: Doamne şi
Stăpânul vieţii mele...
Apoi Rugăciunea aceasta, a Marelui Vasilie.
Dumnezeule cel vecinic şi fără început, Lumină pururea fiitoare,
Făcătoriule a toată zidirea, Izvorul milei, Adâncul bunătăţii, şi
Noianul cel neurmat al iubirii de oameni, arată preste noi Lumina
Feţii tale, Doamne. Străluceşte în inimile şi în cugetele noastre
Soarele Dreptăţii, şi umple de a ta veselie sufletele noastre, şi învaţă
pre noi ca să spunem judecăţile tale, şi să ne mărturisim ţie neîncetat,
Stăpânului nostru şi făcătoriului de bine. Mâinile noastre le
îndreptează cătră lucrarea Voirii tale, şi fă cu noi ca să te iubim şi să
sporim bine făcând cele plăcute ţie; ca şi întru noi, nevrednicii, să se
slăvească preasfânt Numele tău, al Tatălui, şi al Fiiului, şi al Sfântului
Duh, o Dumnezeire şi o Împărăţie; căriia se cuvine toată slava, cinstea
şi închinăciunea în vecii vecilor, Amin.
Apoi zicem şi aceasta, iarăşi a aceluiaşi Sfânt.
C ela ce trimiţi lumina, şi purcede, şi răsari soarele preste cei

drepţi şi preste cei nedrepţi, preste cei vicleni şi preste cei
buni, şi cu lumina cea de ziuă luminezi toată lumea,
luminează şi inimile noastre, Stăpâne al tuturor. Dăruieşte nouă şi în
ziua ce vine să facem cele plăcute ţie; păzeşte pre noi de tot păcatul, şi
de toată lucrarea vicleană, izbăveşte-ne de toate săgeţile ce zboară
ziua, şi de toate puterile cele protivnice, pentru rugăciunile Preacuratei
Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarea, ale slujitorilor tăi celor
fără materie, Cereştilor Puteri, şi ale tuturor Sfinţilor, carii din veac au
făcut ţie spre plăcere. Că ţie se cuvine să ne miluieşti şi să mântuieşti
pre noi, Dumnezeul nostru, şi ţie slavă înnălţăm, Tatălui, şi Fiiului, şi
Sfântului Duh, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Slavă... Şi acum...
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii...
Şi se face Otpúst.



59
 Mijloceas întâiu 

    

 
    
    
 
ÎNCEPUTUL CEASULUI
AL TREILEA
Dupre ce blagosloveşte Preotul, zicem:

Împărate Ceresc..., Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl
nostru..., Că a ta iaste Împărăţiia..., Doamne miluieşte, de 12 ori.
Slavă... Şi acum..., Veniţi să ne închinăm..., de 3 ori. Apoi aceşti
Psalmi:
Psalm, 16.
A uzi, Doamne, dreptatea mea, ia aminte cererea mea, ascultă

rugăciunea mea nu întru buze viclene. Dela faţa ta judecata
mea să iasă, ochii mei vază dreptăţi. Cercat-ai inima mea,
cercetatu-o-ai noaptea; cu foc m’ai lămurit şi nu s’a aflat întru mine
nedreptate. Ca să nu grăiască gura mea lucrurile oamenilor, pentru
cuvintele buzelor tale eu am păzit căi năsilnice. Săvârşeşte paşii mei
întru cărările tale, ca să nu se clătească paşii mei. Eu am strigat, că
m’ai auzit, Dumnezeule; pleacă urechea ta mie şi auzi graiurile mele.
Minunate fă Milele tale, cel ce mântuieşti pre cei ce nădăjduiesc spre
tine, de cei ce stau împrotiva Dreptei tale. Păzeşte-mă, Doamne, ca
lumina ochiului; întru acoperământul Aripilor tale mă vei acoperi de
cătră faţa necinstitorilor carii m’au necăjit. Vrăjmaşii mei sufletul
mieu au cuprins. Grăsimea sa o au încuiat, gura lor a grăit mândrie.
Izgonindu-mă acum m’au încungiurat, ochii săi şi-au pus ca să-i plece
la pământ. Apucatu-m’au ca un leu gata la vânat şi ca un pui de leu ce
lăcueşte întru ascunsuri. Scoală-te, Doamne, întâmpină pre ei şi-i
împiedică; izbăveşte sufletul mieu de cel necinstitoriu, sabia ta dela
vrăjmaşii mâinii tale. Doamne, de cătră cei puţini de pre pământ
desparte pre ei în viiaţa lor; şi de cele ascunse ale tale s’a umplut
pântecele lor: săturatu-s’au de fii şi au lăsat rămăşiţe pruncilor lor.
Iară eu întru dreptate mă voiu arăta Feţii tale, sătura-mă-voiu când mi
se va arăta Slava ta.
61
 Ceas al treilea 
Psalm, 24.
C ătră tine, Doamne, am ridicat sufletul mieu, Dumnezeul

mieu. Spre tine am nădăjduit; să nu mă ruşinez în veac, nici
să-şi râză de mine vrăjmaşii mei: pentru că toţi cei ce rabdă
pre tine nu se vor ruşina. Să se ruşineze cei ce fac fărădelege în deşert.
Căile tale, Doamne, arată-mi şi cărările tale mă învaţă. Îndreptează-mă
spre Adevărul tău şi mă învaţă, că tu eşti Dumnezeu, Mântuitoriul
mieu, şi pre tine am răbdat toată ziua. Adu-ţi aminte de Îndurările tale,
Doamne, şi de Milele tale, că din veac sânt. Păcatele tinereţelor mele
şi ale neştiinţei mele nu le pomeni; dupre Mila ta pomeneşte-mă tu,
pentru Bunătatea ta, Doamne. Bun şi drept iaste Domnul; pentru
aceasta lege va pune celor ce greşesc în cale. Îndrepta-va pre cei
blânzi la judecată, învăţa-va pre cei blânzi căile sale. Toate căile
Domnului, mila şi adevărul celor ce caută legământul lui şi mărturiile
lui. Pentru Numele tău, Doamne, curăţeşte păcatul mieu, că mult iaste.
Cine iaste omul cel ce se teme de Domnul? Lege va pune lui în calea
carea a ales. Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui, şi sămânţa lui va
moşteni pământul. Întărire iaste Domnul celor ce se tem de dânsul, şi
făgăduinţa lui va arăta lor. Ochii mei pururea spre Domnul, că el va
scoate din laţ picioarele mele. Caută spre mine şi mă miluieşte, că
unul născut şi sărac sânt eu. Necazurile inimii mele s’au înmulţit: din
nevoile mele scoate-mă. Vezi smerenia mea şi osteneala mea, şi lasă
toate păcatele mele. Vezi pre vrăjmaşii mei, că s’au înmulţit şi cu ură
nedreaptă m’au urât. Păzeşte sufletul mieu şi mă izbăveşte, ca să nu
mă ruşinez că am nădăjduit spre tine. Cei fără de răutate şi cei drepţi
s’au lipit de mine, că te-am răbdat, Doamne. Izbăveşte, Dumnezeule,
pre Israíl din toate necazurile lui. Şi îndată Psalmul 50: Miluieşte-mă
Dumnezeule..., Slavă..., Şi acum..., Alliluia, de 3 ori. Şi de se va cânta
Dumnezeu iaste Domnul, zicem Tropariul zilei sau al Sfântului. Şi
acum... Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată... Iară de
iaste Alliluia sau Postul cel Mare zicem
Tropariul acesta, Glas al 6-lea.
Doamne, cela ce pre Preasfântul tău Duh, în ceasul al treilea ai trimis
Apostolilor tăi: Pre acela, Bunule, nu-l lua dela noi, ci îl înnoieşte
întru noi, cei ce ne rugăm ţie.
62  Ceas al treilea 
Stíh 1. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept
înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
Stíh 2. Nu mă lepăda dela faţa ta, şi Duhul tău cel Sfânt nu-l lua dela
mine.
Slavă... Şi acum... Bogorodícĭna.
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, carea ai odrăslit
Rodul Vieţii; ţie ne rugăm, roagă-te, Stăpână, cu Sfinţii Apostoli, să
miluiască sufletele noastre.
Domnul Dumnezeu bine iaste cuvântat, bine iaste cuvântat Domnul,
din zi în zi, să sporească nouă Dumnezeul mântuirilor noastre,
Dumnezeul nostru, Dumnezeu a mântui.
Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Că a ta
iaste Împărăţiia...
Şi Condacul Sfântului.
Iară de iaste Post, zicem aceste Tropare, Glas 8.
Bine eşti cuvântat, Hristoase Dumnezeul nostru, cela ce preaînţelepţi
pre pescari ai arătat, trimiţându-le Duhul Sfânt. Şi printr’înşii lumea ai
vânat, Iubitoriule de oameni, slavă ţie.
Slavă...
Grabnică şi tare mângâiere dă robilor tăi, Iisuse, când se mâhnesc
duhurile noastre. Nu te osebi de sufletele noastre întru necazuri, nu te
depărta de gândurile noastre întru încungiurări; ci pururea întâmpină
pre noi. Apropie-te de noi, apropie-te cela ce eşti pretutindenea.
Precum şi cu Apostolii tăi ai fost pururea, aşa şi cu cei ce doresc de
tine te uneşte pre tine, Îndurate, ca fiind împreunaţi, să lăudăm pre
tine, şi să slăvim pre Duhul tău cel întrutot Sfânt.
Şi acum... Bogorodícĭna:
Nădejdea şi folosirea şi scăparea Creştinilor, zid nebiruit, celor slabi
liman neviforat, tu eşti Născătoare de Dumnezeu Preacurată. Ci
precum lumea o mântuieşti cu neîncetată rugăciunea ta, pomeneşte şi
pre noi, Fecioară întrutot-Lăudată.
Doamne miluieşte, de 40 de ori. Cela ce în toată vremea... Doamne
miluieşte, de 3 ori. Slavă... Şi acum... Ceea ce eşti mai cinstită... Întru
numele Domnului...
Şi de iaste Postul cel Mare, zicem Rugăciunea Sfântului Efrem cu 3

metanii mari, cu Stíhurile eiĭ, şi pre urmă iară o metanie mare, dupre
cum s’a arătat la fila 15.
63
 Ceas al treilea 
Şi Rugăciunea Sfântului Mardárie.
S tăpâne Dumnezeule, Părinte Atotputernice, Doamne Fiiule

Unule-născut, Iisuse Hristoase, şi Duhule Sfinte, o
Dumnezeire, o Putere, mântuieşte pre mine nevreadnicul robul
tău, că bine eşti cuvântat în vecii vecilor, Amin.
Sfârşitul Ceasului al Treilea.





   

  
   
  
  
 
MIJLOCEAS AL TREILEA
Dupre Bine iaste cuvântat Dumnezeul nostru... Sfinte Dumnezeule...,
Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Că a ta iaste Împărăţiia...,
Doamne miluieşte, de 12 ori. Slavă... Şi acum..., Veniţi să ne
închinăm... de 3 ori.
Psalm, 29.
Î
nnălţa-te-voiu, Doamne, că m’ai ridicat şi nu ai veselit pre
vrăjmaşii mei asupra mea. Doamne, Dumnezeul mieu, strigat-am
cătră tine, şi m’ai vindecat. Doamne, scos-ai din iad sufletul mieu,
mântuitu-m’ai dintru cei ce se pogoară în groapă. Cântaţi Domnului,
cei Cuvioşi ai lui, şi vă mărturisiţi pomenirii Sfinţeniei lui; că iuţime
iaste întru mâniia lui, şi viiaţă în Voia lui; seara se va sălăşlui
plânsoare şi dimineaţa bucurie. Iară eu am zis întru prisosinţa mea: Nu
mă voiu clăti în veac. Doamne, întru Voia ta dat-ai frumseţii mele
putere; întorsu-ţi-ai însă Faţa, şi m’am făcut turburat. Cătră tine,
Doamne, voiu striga şi cătră Dumnezeul mieu mă voiu ruga: Ce folos
iaste întru sângele mieu, când mă pogor eu întru stricăciune? Au doară
se va mărturisi ţie ţărâna, sau va vesti Adevărul tău? Auzit-au Domnul
şi m’au miluit, Domnul au fost ajutoriul mieu. Întors-ai plângerea mea
spre bucurie mie, rumpt-ai sacul mieu şi m’ai încins cu veselie, ca să
cânte ţie slava mea, şi nu mă voiu umili; Doamne Dumnezeul mieu, în
veac mă voiu mărturisi ţie.
Psalm, 31.
Fericiţi cărora s’au iertat fărădelegile şi cărora s’au acoperit păcatele;
fericit bărbatul, căruia nu va socoti Domnul păcatul, nici iaste în gura
lui vicleşug. Că am tăcut, învechitu-s’au oasele mele, strigând eu toată
ziua; că ziua şi noaptea s’a îngreuiat preste mine mâna ta, întorsu-
m’am spre chinuire când s’a înfipt mie ghimpul. Fărădelegea mea am
cunoscut şi păcatul mieu nu am acoperit. Zis-am: mărturisi-voiu
asupra mea fărădelegea mea Domnului, şi tu ai lăsat păgânătatea
inimii mele. Pentru aceasta se va ruga cătră tine tot cel cuvios în
vreme binecuvioasă; însă în potop de ape multe cătră dânsul nu se vor
65
 Mijloceas al treilea 
apropiia. Tu eşti scăparea mea de necazul ce mă cuprinde; bucuriia
mea, izbăveşte-mă de cei ce m’au încungiurat. Înţelepţi-te-voiu şi te
voiu îndrepta în calea aceasta în carea vei merge, întări-voiu spre tine
ochii mei. Nu fiţi precum calul şi muşcoiul, la carii nu iaste înţelegere;
cu zăbală şi cu frâu fălcile lor vei strânge, ale celor ce nu se apropie
cătră tine. Multe sânt bătăile păcătosului, dară pre cel ce nădăjduieşte
spre Domnul, mila îl va încungiura. Veseliţi-vă întru Domnul şi vă
bucuraţi, Drepţilor, şi vă lăudaţi toţi cei drepţi la inimă.
Psalmul 60
Auzi, Dumnezeule, cererea mea, ia aminte rugăciunea mea. Dela
marginile pământului cătră tine am strigat când s’a mâhnit inima mea;
pre piatră m’ai înnălţat, povăţuitu-m’ai, că te-ai făcut Nădejdea mea,
Turn de tărie de cătră faţa vrăjmaşului. Lăcui-voiu întru Lăcaşul tău în
veci, acoperi-mă-voiu întru Acoperământul aripilor tale. Că tu,
Dumnezeule, ai auzit rugăciunile mele, dat-ai moştenire celor ce se
tem de Numele tău. Zile preste zile împăratului vei adauge, anii lui
până la ziua neamului şi a neamului. Rămânea-va în veac înnaintea lui
Dumnezeu; mila şi adevărul lui cine va cerceta? Aşa voiu cânta
Numelui tău în veci, ca să dau eu rugăciunile mele din zi în zi.
Slavă... Şi acum... Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl
Dumnezeul Părinţilor noştri, carele faci pururea cu noi dupre
blândeţile tale, nu depărta Mila ta dela noi, ci pentru rugăciunile lor,
în pace ocârmuiaşte viiaţa noastră. Slavă...
Mucenici tăi, Doamne, întru nevoinţele sale, cununile nestricăciunii
au luat dela tine Dumnezeul nostru; că având Tăriia ta, pre muncitori
au surpat, zdrobit-au şi ale dracilor neputincioasele îndrăzniri. Pentru
rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre.
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ceea ce eşti Zid nesurpat nouă
Creştinilor, cătră tine scăpând, nevătămaţi rămânem. Şi iarăşi greşind,
pre tine te avem rugătoare. Pentru aceea, mulţămind strigăm ţie:
Bucură-te ceea ce eşti cu Har dăruită, Domnul iaste cu tine.
Doamne miluieşte, de 40 de ori. Slavă... Şi acum...
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii... Întru Numele Domnului
blagosloveşte Părinte. Preotul:
66  Mijloceas al treilea 
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri... Şi cele 3 metanii mari,
cu Rugăciunea Sfântului Efrém: Doamne şi Stăpânul vieţii mele...
Apoi această Rugăciune, a Sfântului Marelui Vasílie.

Doamne Dumnezeul nostru, cela ce dai Pacea ta oamenilor, şi harul
Preasfântului Duh l-ai trimis Ucenicilor şi Apostolilor tăi, şi prin
limbile cele ca de foc cu puterea ta ai deşchis gurile lor, deşchide şi
gurile noastre, păcătoşilor, şi învaţă pre noi cum se cade a ne ruga
pentru toate trebuinţele. Îndreptează viiaţa noastră cea cu valuri la
liman lin, şi arată nouă calea pre carea vom merge. Duh Drept
înnoieşte întru cele dinlăuntru ale noastre, şi cu Duh Stăpânitoriu
întăreşte cugetele noastre de alunecare. Ca întru toate zilele cu Duhul
tău cel Bun fiind povăţuiţi cătră cele de folos, să ne învrednicim a face
Poruncile tale şi a ne aduce aminte pururea de preaslăvită a doua
Venire, şi întrebare de faptele noastre a oamenilor. Şi să nu ne
amăgim de frumseţile cele stricăcioase ale aceştii lumi, ci ne întăreşte
a dori de răsplătirea Bunătăţilor ce vor să fie. Că bine eşti cuvântat şi
lăudat de toţi sfinţii tăi, în vecii vecilor, Amin.





   
    
   
     
  
  
 
ÎNCEPUTUL CEASULUI
AL ŞASELEA
Veniţi să ne închinăm... de 3 ori. Metanii 3.
D
Psalm, 53.
umnezeule, întru Numele tău mântuieşte-mă şi întru Puterea
ta mă judecă. Dumnezeule, auzi rugăciunea mea, ascultă
graiurile gurii mele. Că streinii s’au sculat asupra mea, şi cei
tari au căutat sufletul mieu; şi nu au pus pre Dumnezeu înnaintea lor.
Că iată Dumnezeu ajută mie, şi Domnul iaste sprijinătoriul sufletului
mieu. Întoarce-va cele rele vrăjmaşilor mei; întru Adevărul tău pierde
pre dânşii. De bunăvoie voiu jertvi ţie; mărturisi-mă-voiu Numelui tău,
Doamne, că iaste bun; că din tot necazul m’ai izbăvit, şi spre vrăjmaşii
mei a privit ochiul mieu.
Psalm, 54.
Ascultă, Dumnezeule, rugăciunea mea şi nu trece cu vederea ruga
mea. Ia aminte spre mine şi mă auzi: mâhnitu-m’am întru îngrijarea
mea şi m’am turburat de cătră glasul vrăjmaşului şi de necazul
păcătosului, că a abătut asupra mea fărădelege şi întru mânie a
vrăjmăşuit mie. Inima mea s’a turburat întru mine, şi frica morţii a
căzut asupra mea; temere şi cutremur a venit asupra mea, şi m’a
acoperit întunerecul. Şi am zis: Cine va da mie aripi ca de porumb, şi
voiu zbura şi mă voiu odihni? Iată, m’am îndepărtat fugind, şi m’am
sălăşluit în pustie. Aşteptat-am pre Dumnezeu, cel ce mă mântuieşte
de puţinătatea sufletului şi de vifor. Potopeşte-i, Doamne, şi împarte
limbile lor, că am văzut fărădelege şi pricire în cetate. Ziua şi noaptea
va încunjura pre ea, preste zidurile ei, şi fărădelege şi osteneală în
mijlocul ei, şi nedreptate, şi nu a lipsit din uliţele ei camăta şi
vicleşugul. Că de m’ar fi ocărât vrăjmaşul, aş fi răbdat, şi cel ce mă
urăşte de ar fi grăit mari asupra mea, m’aş fi ascuns de dânsul. Dară
tu, omule cel întocmai la suflet, dregătoriul mieu şi cunoscutul mieu,
care împreună cu mine te-ai îndulcit în mâncări, în casa lui Dumnezeu
68  Ceas al şaselea 
am umblat cu un gând; să vie dar moartea preste ei, şi să se pogoare la
iad de vii, că vicleşug iaste în lăcaşurile lor în mijlocul lor. Eu cătră
Dumnezeu am strigat, şi Domnul au auzit pre mine. Seara şi
dimineaţa şi amiazăzì spune-voiu şi voiu vesti, şi va auzi glasul
mieu. Izbăvi-va cu pace sufletul mieu de cei ce se apropie de mine, că
întru mulţi era cu mine. Auzi-va Dumnezeu şi va smeri pre dânşii, cel
ce iaste mai înnainte de veci. Că nu iaste lor schimbare, că nu s’au
temut de Dumnezeu. Întins-au mâna sa spre răsplătire: Spurcat-au
legământul lui. Împărţitu-s’au de mâniia feţei lui şi s’au apropiiat
inimile lor: Muiatu-s’au cuvintele lor mai mult decât untul de lemn, şi
acelea sânt săgeţi. Aruncă spre Domnul grija ta, şi el te va hrăni; nu va
da în veac clătire dreptului. Iară tu, Dumnezeule, pogorî-vei pre dânşii
în puţul stricăciunii. Bărbaţii sângiurilor şi ai vicleşugului nu-şi vor
înjumătăţi zilele sale. Iară eu, Doamne, voiu nădăjdui spre tine.
Psalm, 90.
Cel ce lăcueşte întru ajutoriul celui Preaînnalt, întru Acoperământul
Dumnezeului Ceriului se va sălăşlui. Zice-va Domnului: Sprijinătoriul
mieu eşti şi scăparea mea, Dumnezeul mieu, şi voiu nădăjdui spre
dânsul. Că el te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul
turburător. Cu spatele sale va umbri ţie, şi supt Aripile lui vei
nădăjdui. Cu armă te va încungiura Adevărul lui. Nu te vei teme de
frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua, de lucrul ce umblă întru
întunerec, de întâmplare şi de dracul cel de amiazăzi. Cădea-va despre
laturea ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, şi spre tine nu se vor
apropiia. Însă cu ochii tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea.
Că tu, Doamne, nădejdea mea: pre cel Preaînnalt ai pus scăpare ţie.
Nu vor veni cătră tine rele, şi bătaie nu se va apropiia întru lăcaşul tău,
că Îngerilor săi va porunci pentru tine ca să te păzească întru toate
căile tale. Pre mâini te vor ridica, ca nu cândva să împiedeci de piatră
piciorul tău. Preste aspidă şi vasilisc vei încăleca, şi vei călca preste
leu şi preste bălaur. Că spre mine a nădăjduit, şi voiu izbăvi pre el;
acoperi-voiu pre el, că a cunoscut Numele mieu. Striga-va cătră mine,
şi voiu auzi pre el, cu dânsul sânt în necaz, scoate-voiu pre dânsul şi-l
voiu slăvi. Cu lungime de zile voiu umplea pre el, şi voiu arăta lui
mântuirea mea.
Slavă... Şi acum... Alliluia, de 3 ori. Şi de se cântă Dumnezeu iaste
Domnul..., zicem Tropariul Sfântului ce se va întâmpla. Iară de iaste
Alliluia, Tropariul acesta, Glas al 2-lea:
69
 Ceas al şaselea 
Cela ce în ziua şi în ceasul al şaselea, pre Cruce ai pironit păcatul cel
cu îndrăzneală făcut de Adám în Raiu, şi zapisul greşalelor noastre
rumpe-l, Hristoase Dumnezeule, şi mântuieşte pre noi.
Stíh 1: Auzi, Dumnezeule, rugăciunea mea, şi nu trece cu vederea
ruga mea.
Stíh 2: Eu cătră Dumnezeu am strigat, şi Domnul au auzit pre mine.
Că nu avem îndrăzneală, pentru multe păcatele noastre, tu pre cel ce
s’au născut din tine roagă, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că mult
poate rugăciunea Maicii spre îmblânzirea Stăpânului. Nu trece cu
vederea rugăciunile păcătoşilor, Preacurată, că milostiv iaste, şi poate
să mântuiască, cel ce au voit a pătimi pentru noi.
Degrab să întâmpine pre noi îndurările tale, Doamne, că am sărăcit
foarte. Ajută nouă Dumnezeule, Mântuitoriul nostru, pentru slava
Numelui tău. Doamne, izbăveşte pre noi, şi curăţeşte păcatele noastre,
pentru Numele tău.
Şi de nu iaste Postul cel Mare, zicem Condacul
Sfântului ce se va întâmpla.
Iară de iaste Post, zicem aceste Tropare, Glas 2:
Mântuire ai lucrat în mijlocul pământului, Hristoase Dumnezeule; pre
Cruce preacurate mâinile tale ai întins, adunând toate neamurile cele
ce strigă: Doamne, slavă ţie.
Slavă...
Preacuratului tău chip ne închinăm, Bunule, cerşind iertare greşalelor
noastre, Hristoase Dumnezeule; că de voie bine ai voit cu trupul a te
sui pre Cruce, ca să izbăveşti din robiia vrăjmaşului pre carii ai zidit.
Pentru aceea cu mulţămită strigăm ţie: toate le-ai umplut de bucurie,
Mântuitoriul nostru, cela ce ai venit să mântuieşti lumea.
Ceea ce eşti Izvorul Milei, Milostivirii învredniceşte pre noi,
Născătoare de Dumnezeu. Caută spre norodul cel păcătos, arată
precum deapururea Puterea ta. Că întru tine nădăjduind, strigăm ţie:
Bucură-te, ca şi oarecând Gavriíl, al celor fără de trup mai-marele
Voievod.
Acestea se zic Luni, Marţi şi Joi. Iară această mai de jos se zice
Miercuri şi Vineri, Glas al 2-lea. A Crucii.
70  Ceas al şaselea 
Preaproslăvită eşti, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, lăudămu-te
pre tine, că prin Crucea Fiiului tău s’a surpat iadul, şi moartea s’a
omorât, cei morţi ne-am sculat, şi vieţii ne-am învrednicit, Raiul am
luat, desfătarea cea dedemult. Pentru aceasta mulţămind slăvim, ca pre
un Puternic, pre Hristos Dumnezeul nostru, şi unul mult-Milostiv.
miluieşte, de 3 ori. Slavă... Şi acum... Ceea ce eşti mai cinstită decât
Heruvimii... Întru Numele Domnului blagosloveşte Părinte.
Preotul: Dumnezeule milostiveşte-te spre noi...
Şi de iaste Postul cel Mare facem metanii precum s’a zis mai sus. Iară
de se cetesc Mijloceasurile, în loc de Rugăciunea: Dumnezeule şi
Doamne al Puterilor... zicem: Stăpâne Dumnezeule, Părinte
Atotputernice... (caută la fila 15).
Iară când nici Post iaste, nici Mijloceasuri se cetesc, zicem
D
Rugăciunea aceasta, a Marelui Vasílie.
umnezeule şi Doamne al Puterilor, şi a toată făptura
Ziditoriule, carele pentru milostivirea Milei tale ceii
neasemănate, pre Unul-născut Fiiul tău, pre Domnul nostru
Iisus Hristos ai trimis spre mântuirea neamului nostru, şi prin Cinstită
Crucea lui, zapisul păcatelor noastre ai rumpt, şi ai biruit întru dânsul
stăpâniile şi puterile întunerecului, Însuţi, Stăpâne Iubitoriule de
oameni, priimeşte şi acestea ale noastre, păcătoşilor, rugăciuni de
mulţămită şi de cerere, şi ne izbăveşte de toată căderea în păcat cea de
tot pierzătoare şi întunecată, şi de toţi cei ce caută să facă nouă rău,
văzuţi şi nevăzuţi vrăjmaşi. Pătrunde cu frica ta trupurile noastre, şi nu
pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri viclene, ci cu dorirea ta
răneşte sufletele noastre, ca spre tine totdeauna căutând, şi cu Lumina
cea dela tine povăţuindu-ne, la tine Lumina cea neapropiiată şi
pururea fiitoare privind, neîncetată mărturisire şi mulţămită ţie să
înnălţăm, Tatălui celui fără de început, împreună cu Unul-născut Fiiul
tău şi cu Preasfântul, şi Bunul, şi de viiaţă făcătoriul Duhul tău, acum
şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Sfârşitul Ceasului al şaselea.

De se va fi cântat Dumnezeu iaste Domnul..., Obédniţa o cetim aicea.
Iară de iaste Alliluia,
se mută dupre
al nouălea
Ceas.
71
 Ceas al şaselea 




 

   

   

   
 MIJLOCEAS AL ŞASELEA
Veniţi să ne închinăm... de 3 ori. Metanii 3. Şi aceşti Psalmi:
M
Psalm, 55.
iluiaşte-mă, Dumnezeule, că m’a călcat omul, toată ziua
dând războiu m’a necăjit. Călcatu-m’au vrăjmaşii miei
toată ziua, că mulţi sânt cei ce se luptă cu mine dela
înnălţime. Ziua nu mă voiu teme, şi eu voiu nădăjdui spre tine. Întru
Dumnezeu voiu lăuda cuvintele mele: întru Dumnezeu am nădăjduit,
nu mă voiu teme ce va face mie trupul. Toată ziua cuvintele mele au
urâţit, împrotiva mea toate gândurile lor spre rău. Sălăşlui-se-vor şi se
vor ascunde; aceia călcâiul mieu vor păzi, în ce chip au aşteptat ei
sufletul mieu. Nicicum vei mântui pre dânşii, întru mânie noroadele
vei sfărâma. Dumnezeule, viiaţa mea am spus ţie, pus-ai lacrămile
mele înnaintea ta ca şi în făgăduinţa ta. Întoarce-se-vor vrăjmaşii mei
înnapoi ori în ce zi te voiu chema: Iată am cunoscut că Dumnezeul
mieu eşti tu. Întru Dumnezeu voiu lăuda graiul, întru Domnul voiu
lăuda cuvântul. Spre Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voiu teme ce va
face mie omul. Întru mine sânt, Dumnezeule, rugăciunile carile
voiu răsplăti laudei tale. Că ai izbăvit sufletul mieu din moarte, ochii
mei de lacrămi şi picioarele mele din alunecare: Bine voiu plăcea
înnaintea Domnului în lumina celor vii.
Psalm, 56.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă, că spre tine a nădăjduit
sufletul mieu, şi în umbra Aripilor tale voiu nădăjdui până ce va trece
fărădelegea. Striga-voiu cătră Dumnezeul cel Preaînnalt, Dumnezeul
cel ce au făcut bine mie. Trimis-au din Ceriu şi m’au mântuit, dat-au
spre ocară pre cei ce calcă pre mine. Trimis-au Dumnezeu Mila sa şi
adevărul său şi au izbăvit sufletul mieu din mijlocul puilor de lei.
Adormit-am turburat; fiii oamenilor, dinţii lor arme şi săgeţi, şi limba
lor sabie ascuţită. Înnalţă-te preste Ceriuri, Dumnezeule, şi preste tot
73
 Mijloceas al şaselea 
pământul Slava ta. Cursă au gătit picioarelor mele şi au împilat

sufletul mieu; săpat-au înnaintea feţei mele groapă, şi au căzut
într’însa. Gata iaste inima mea, Dumnezeule, gata iaste inima mea,
glăsui-voiu şi voiu cânta întru slava mea. Deşteaptă-te, slava mea;
deşteaptă-te, psaltire şi alăută; deştepta-mă-voiu dimineaţa. Mărturisi-
mă voiu ţie întru noroade, Doamne, cânta-voiu ţie întru neamuri, că
s’a mărit până la Ceriuri Mila ta şi până la nori Adevărul tău. Înnalţă-
te preste Ceriuri, Dumnezeule, şi preste tot pământul Slava ta.
Psalm, 69.
să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce voiesc mie rele; întoarcă-
Izbăvitoriul mieu eşti tu; Doamne, nu zăbovi.
Mântuieşte, Doamne, norodul tău, şi blagosloveşte moştenirea ta.
Biruinţă binecinstitorilor asupra protivnicilor dăruiaşte, şi păzeşte cu
Crucea ta pre norodul tău. Slavă...
Pentru durerile Sfinţilor carii pentru tine au pătimit, fii Milostiv,
Doamne, şi toate durerile noastre vindecă, Iubitoriule de oameni,
rugămu-ne ţie. Şi acum... Bogorodícĭna:
Pentru rugăciunile, Doamne, tuturor Sfinţilor, şi ale Născătoarei de
Dumnezeu, Pacea ta dă-o nouă, şi miluieşte pre noi, ca un Îndurat.
cinstită decât Heruvimii... Întru Numele Domnului blagosloveşte
Părinte. Preotul:
Pentru rugăciunile sfinţilor Părinţilor noştri...
Şi facem 3 metanii mari, cu Rugăciunea Sfântului Efrém. Şi
Rugăciunea aceasta, a Marelui Vasílie: Dumnezeule şi Doamne al
Puterilor... (caută la fila 65).


74  Mijloceas al şaselea 



 

   

    

 

 ÎNCEPUTUL OBÉDNIŢEI
zi aşa:
Binecuvintează, suflete al mieu, pre Domnul. Bine eşti
cuvântat Doamne.
Psalm, 102.
B inecuvintează, suflete al mieu, pre Domnul, şi toate cele

dinlăuntrul mieu Numele cel Sfânt al lui.
Binecuvintează, suflete al mieu, pre Domnul, şi nu uita toate
Răsplătirile lui.
Pre cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pre cel ce vindecă toate
boalele tale;
Pre cel ce izbăveşte din stricăciune viiaţa ta, pre cel ce te încununează
cu Milă şi cu Îndurări;
Pre cel ce umple de Bunătăţi pofta ta, înnoi-se-vor ca ale vulturului
tinereţele tale.
Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce se face
strâmbătate.
Cunoscute au făcut căile sale lui Moisì, fiilor lui Israíl voile sale.
Îndurat şi Milostiv iaste Domnul, îndelung-răbdătoriu şi mult-
Milostiv;
Nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac se va mâniia;
Nu dupre fărădelegile noastre au făcut nouă, nici dupre păcatele
noastre au răsplătit nouă.
Că dupre înnălţimea Ceriului dela pământ au întărit Domnul Mila sa
spre cei ce se tem de el;
Pre cât sânt departe răsăriturile dela apusuri, depărtat-au dela noi
fărădelegile noastre.
În ce chip miluieşte tatăl pre fii, au miluit Domnul pre cei ce se tem
de dânsul.
76  Obedniţa 
Că el au cunoscut zidirea noastră; adusu-şi-au aminte că ţărână
sântem.
Omul, ca iarba zilele lui, ca floarea câmpului, aşa va înflori;
Că duh a trecut într’însul şi nu va fi, şi nu se va mai cunoaşte locul
său.
Dară Mila Domnului din veac şi până în veac spre cei ce se tem de
dânsul,
Şi Dreptatea lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul lui şi îşi
aduc aminte de Poruncile lui, ca să le facă pre ele.
Domnul în Ceriu au gătit Scaunul său, şi Împărăţiia lui pre toţi
stăpâneşte.
Binecuvântaţi pre Domnul, toţi Îngerii lui, cei puternici la vârtute carii
faceţi cuvântul lui spre a auzi glasul cuvintelor lui;
Binecuvântaţi pre Domnul, toate puterile lui, slugile lui carii faceţi
voia lui;
Binecuvântaţi pre Domnul toate lucrurile lui în tot locul stăpânirii lui;
Binecuvintează, suflete al mieu, pre Domnul.
Slavă..., Strana cea dintâiu. Şi acum..., Strana a doua. Şi iarăşi strana
cea dintâiu:
Binecuvintează, suflete al mieu, pre Domnul, şi toate cele dinlăuntrul
mieu Numele cel Sfânt al lui. Bine eşti cuvântat, Doamne.
Slavă... Psalm, 145.
L audă, suflete al mieu, pre Domnul, lăuda-voiu pre Domnul în

viiaţa mea, cânta-voiu Dumnezeului mieu până ce voiu fi.
Nu vă nădăjduiţi spre boiari, spre fiii oamenilor, întru carii nu iaste
mântuire.
Ieşi-va duhul lui, şi se va întoarce în pământul său.
În ziua aceea vor pieri toate gândurile lui.
Fericit iaste căruia Dumnezeul lui Iacóv iaste ajutoriul lui, nădejdea
lui spre Domnul Dumnezeul lui,
Spre cel ce au făcut Ceriul şi pământul, marea şi toate cele ce sânt
într’însele,
Spre cel ce păzeşte adevărul în veac, spre cel ce face judecată celor
năpăstuiţi, spre cel ce dă hrană celor flămânzi;
Domnul dezleagă pre cei ferecaţi în obezi, Domnul înţelepţeşte orbii,
Domnul ridică pre cei surpaţi, Domnul iubeşte pre cei drepţi; Domnul
păzeşte pre cei nemernici,
Pre săracul şi pre văduva va priimi, şi calea păcătoşilor va piiarde.
77
 Obedniţa 
Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioáne, în neam şi în
neam. Şi acum...
Unule-născut Fiiule, şi Cuvântul lui Dumnezeu, cela ce eşti fără de
moarte, şi ai voit pentru mântuirea noastră a te întrupa din Sfânta
Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Mariia, carele
neschimbat te-ai întrupat, şi răstignindu-te, Hristos Dumnezeule, cu
moartea pre moarte ai călcat, Unul fiind din Sfânta Treime, împreună
Slăvit cu Tatăl, şi cu Duhul Sfânt, mântuieşte pre noi.
Cade-se a şti că în Postul cel Mare nu cetim Psalmii dela Obédniţă, ci
dupre Rugăciunea: Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul
nostru... (la sfârşitul Ceasului 9, fila 85), începe strana cea rânduită
aşa: Întru Împărăţiia ta pomeneşte pre noi Doamne, când vei veni
întru Împărăţiia ta. Şi îndată: Fericiţi cei săraci cu duhul, cu pripeala:
Pomeneşte pre noi Doamne, când vei veni întru Împărăţiia ta, pre Glas
8, cu cântare dulce şi cu glas lin şi rar, până dupre Slavă... Şi acum...
Întru Împărăţiia ta pomeneşte pre noi Doamne, când vei veni întru
Împărăţiia ta.
Fericiţi cei săraci cu duhul, că acelora iaste Împărăţiia Ceriurilor.
Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângăia.
Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
Fericiţi cei ce flămânzesc, şi însetoşază de dreptate, că aceia se vor
sătura.
Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pre Dumnezeu.
Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fii lui Dumnezeu se vor chema.
Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că acelora iaste Împărăţiia
Ceriurilor.
Fericiţi veţi fi, când vor ocărî pre voi, şi vă vor prigoni, şi vor zice tot
cuvântul rău împrotiva voastră, minţind pentru mine.
Bucuraţi-vă, şi vă veseliţi, că plata voastră multă iaste în Ceriuri;
Şi de iaste Post, împreunându-se stranele amândouă, împreună cântă:
Pomeneşte pre noi Doamne, în trei stări, cu 3 metanii mari. Iară de nu
iaste Post, cetim degrab aşa:
Pomeneşte pre noi Doamne, când vei veni întru Împărăţiia ta.
Pomeneşte pre noi Stăpâne, când vei veni întru Împărăţiia ta.
Pomeneşte pre noi Sfinte, când vei veni întru Împărăţiia ta.
Ceata Cerească laudă pre tine şi zice: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul
Savaóth, plin iaste Ceriul şi pământul de Slava ta.
Stíh:
Apropiiaţi-vă cătră dânsul, şi vă luminaţi, şi feţele voastre nu se vor
ruşina.
Ceata Cerească laudă pre tine şi zice: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul
Savaóth, plin iaste Ceriul şi pământul de Slava ta.
Slavă...
Ceata sfinţilor Îngeri, şi a Arhanghelilor, cu toate Cereştile Puteri,
laudă pre tine şi zice: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaóth, plin iaste
Ceriul şi pământul de Slava ta.
Şi acum...
Crez întru Unul Dumnezeu...
Slăbeşte, lasă, iartă, Dumnezeule, greşalele noastre, cele de voie şi
cele fără de voie, cele cu lucrul şi cu cuvântul, cele cu ştiinţa şi cu
neştiinţa, cele din noapte şi din zi, cele cu mintea şi cu gândul, toate le
iartă nouă, ca un Bun şi Iubitoriu de oameni.
Tatăl nostru carele eşti în Ceriuri, sfinţească-se Numele tău. Vie
Împărăţiia ta, facă-se voia ta, precum în Ceriu, şi pre pământ. Pâinea
noastră cea spre fiinţă dă-o nouă astăzi, şi lasă nouă datoriile noastre,
precum şi noi lăsăm datornicilor noştri. Şi nu duce pre noi în ispită, ci
ne izbăveşte de cel viclean.
Şi dupre Vozglaşénie, Condacele dupre obiceiu, ce sânt pre zilele
săptămânii, şi al Sfântului al căruia iaste hramul. Iară de iaste hramul
lui Hristos, zicem mai nainte al Hramului. Apoi al zilei. Şi al Sfântului
de rând, a căruia îi iaste ziua, de are.
Slavă...
Cu sfinţii odihneşte, Hristos, sufletele robilor tăi, unde nu iaste
Ceea ce eşti folositoare Creştinilor neruşinată, mijlocire cătră
Făcătoriul neschimbată, nu trece cu vederea glasurile cele de
rugăciune ale păcătoşilor, ci apucă înnainte ca o Bună spre ajutoriul
nostru, carii cu credinţă strigăm cătră tine: Grăbeşte spre rugăciune, şi
sârguieşte spre îmblânzire, apărând pururea, Născătoare de
Dumnezeu, pre cei ce cinstesc pre tine.
Iară unde va fi hramul Născătoarei de Dumnezeu, se sfârşeşte: Şi
acum..., cu a Hramului.

CONDACELE DE PRESTE SĂPTĂMÂNĂ
79
Luni, a Îngerilor, Glas 2.
Mai-marilor Voievozi ai lui Dumnezeu, slujitorilor Dumnezeeştii
Slave, căpeteniile Îngerilor şi povăţuitorii oamenilor, ceea ce iaste de
folos cereţi nouă, şi mare milă, ca cei ce sânteţi mai-marii Voievozi ai
celor fără de trup.
Marţi, a Mergătoriului-înnainte, Glas 2.

Prorocule al lui Dumnezeu, şi Mergătoriule Înnainte al Harului, Capul
tău ca un Trandafir preasfinţit din pământ aflându-l, vindecări
totdeauna luăm, pentru că iarăşi, ca şi mai nainte, în lume
propoveduieşti pocăinţa.
Miercuri şi Vineri, a Crucii, Glas 4.
Cela ce te-ai înnălţat pre Cruce de bunăvoie, norodului tău celui nou
numit cu Numele tău, Îndurările tale dăruieşte, Hristoase Dumnezeule.
Veseleşte cu Puterea ta pre credinciosul Domnul nostru, dăruind lui
biruinţă asupra protivnicilor, având Ajutoriul tău, armă de pace,
nebiruită biruinţă.
Joi, a Sfinţilor Apostoli, Glas 2.
Pre Propoveduitorii cei tari şi de Dumnezeu vestitori, căpeteniia
Ucenicilor tăi, Doamne, ai priimit întru desfătarea Bunătăţilor tale, şi
odihna; că chinurile acelora şi moartea ai priimit, mai vârtos decât
toată roada, Unule cela ce ştii cele din inimă.
Şi al Sfântului Nicolae, Glas 3.
În Míra, Sfinte, sfinţitoriu te-ai arătat. Că Evangheliia lui Hristos
plinindu-o, Cuvioase, pus-ai sufletul tău pentru norodul tău, mântuit-
ai pre cei nevinovaţi din moarte; pentru aceasta te-ai sfinţit, ca un
mare tăinuitoriu al Harului lui Dumnezeu.
Sâmbătă, se zice întâiu a Hramului. Slavă...
Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele robilor tăi, unde nu iaste
Şi acum..., a Mucenicilor, Glas 8:
Multmilostive.
Iară aceasta se zice în toate zilele, afară de Sâmbătă:
Şi de iaste Post: Doamne miluieşte, de 40 de ori. Slavă... Şi acum...,
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii... Întru Numele Domnului
blagosloveşte Părinte.
Preotul: Dumnezeule, milostiveşte-te spre noi...
Şi 16 închinăciuni, cu Rugăciunea Sfântului Efrém. Şi dupre ce ne
ridicăm, începe cel mai mare: Veniţi să ne închinăm, de 3 ori. Şi
Psalmul 103, Binecuvintează, suflete al mieu, pre Domnul.
Iară de nu iaste Post, dupre Condace, Doamne miluieşte,
de 12 ori, şi Rugăciunea:
Preasfântă Treime, Stăpânie de o fiinţă, Împărăţie nedespărţită, ceea
ce eşti pricina tuturor Bunătăţilor, binevoieşte şi pentru mine,
păcătosul, întăreşte şi înţelepţeşte inima mea, şi şterge toată
întinăciunea mea. Luminează gândul mieu, ca totdeauna să te slăvesc,
şi să te laud, şi să mă închin ţie, şi să zic: Unul Sfânt, Unul Domnul
Iisus Hristos, întru Slava lui Dumnezeu Tatăl, Amin.
Iară de iaste Liturghie, zicem:
Să se umple gurile noastre de Lauda ta Doamne, ca să lăudăm Slava
ta, că ai învrednicit pre noi a ne împărtăşi cu Sfintele cele fără de
moarte, Preacinstitele, şi de viiaţă făcătoarele tale Taine. Întăreşte pre
noi întru Sfinţeniia ta. Toată ziua să ne învăţăm Dreptatea ta. Alliluia,
de 3 ori.
Fie Numele Domnului binecuvântat, de acum şi până în veac. De 3
ori.
B
Slavă... Şi acum... Psalm, 33.
ine voiu cuvânta pre Domnul în toată vremea, pururea lauda
lui în gura mea. Întru Domnul se va lăuda sufletul mieu, auză
cei blânzi şi să se veselească. Măriţi pre Domnul cu mine, şi
să înnălţăm Numele lui împreună. Stăruit-am spre Domnul, şi m’au
auzit, şi din toate necazurile mele m’au izbăvit. Apropiiaţi-vă cătră
dânsul şi vă luminaţi, şi feţele voastre nu se vor ruşina. Săracul acesta
a strigat, şi Domnul au auzit pre dânsul, şi din toate necazurile lui l-au
mântuit. Tăbărî-va Îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de
dânsul şi va izbăvi pre ei. Gustaţi şi vedeţi că bun iaste Domnul;
fericit bărbatul carele nădăjduieşte spre dânsul. Temeţi-vă de Domnul,
toţi sfinţii lui, că nu iaste lipsă celor ce se tem de dânsul. Bogaţii au
81
sărăcit şi au flămânzit, iar cei ce caută pre Domnul nu se vor lipsi de
tot binele. Veniţi, feţilor, ascultaţi pre mine: frica Domnului voiu
învăţa pre voi. Cine iaste omul cel ce voieşte viiaţa, carele iubeşte să
vază zile bune? Opreşte limba ta dela rău şi buzele tale să nu grăiască
vicleşug. Fereşte-te de rău şi fă bine, caută pacea şi urmează pre ea.
Ochii Domnului spre cei drepţi, şi urechile lui spre rugăciunea lor.
Dară Faţa Domnului asupra celor ce fac rele, ca să piarză de pre
pământ pomenirea lor. Strigat-au drepţii, şi Domnul au auzit pre ei, şi
din toate necazurile lor i-au izbăvit. Aproape iaste Domnul de cei
zdrobiţi la inimă şi pre cei smeriţi cu duhul va mântui. Multe sânt
necazurile drepţilor, şi din toate acelea va izbăvi pre ei Domnul.
Păzeşte Domnul toate oasele lor, nici unul dintr’însele nu se va zdrobi.
Moartea păcătosului iaste cumplită, şi cei ce urăsc pre dreptul vor
greşi. Izbăvi-va Domnul sufletele robilor săi, şi nu vor greşi toţi cei ce
nădăjduiesc spre dânsul.
Cade-se să te fericim... Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte,
de 3 ori. Blagosloveşte.
 Şi Otpústul.




    







 

      
       
 RÂNDUIALA MESEI 
MAI NAINTE DE HRANĂ LAUDĂ IARĂŞI
PRE ZIDITORIUL
Şi viind la masă zicem Psalm, 144.
Î
nnălţa-te-voiu, Dumnezeul mieu, Împăratul mieu, şi bine voiu
cuvânta Numele tău în veac şi în veacul veacului. În toate zilele
bine te voiu cuvânta şi voiu lăuda Numele tău în veac şi în veacul
veacului. Mare iaste Domnul şi lăudat foarte, şi Măririi lui nu iaste
sfârşit. Neamul şi neamul vor lăuda lucrurile tale şi Puterea ta vor
vesti. Mare-cuviinţa Slavei Sfinţirii tale vor grăi şi minunile tale vor
povesti. Şi puterea celor înfricoşate ale tale vor spune, şi Mărirea ta
vor povesti. Pomenirea mulţimii Bunătăţii tale vor vesti, şi de
Dreptatea ta se vor bucura. Îndurat şi Milostiv iaste Domnul,
îndelung-Răbdătoriu şi mult-Milostiv. Bun iaste Domnul tuturor, şi
Îndurările lui preste toate lucrurile lui. Mărturisească-se ţie, Doamne,
toate lucrurile tale, şi cuvioşii tăi bine te cuvinteze. Slava Împărăţiei
tale vor spune şi Puterea ta vor grăi, ca să facă cunoscută fiilor
oamenilor Puterea ta şi Slava marii cuviinţei Împărăţiei tale.
Împărăţiia ta iaste Împărăţie a tuturor veacurilor, şi Stăpâniia ta întru
tot neamul şi neamul. Credincios iaste Domnul întru toate Cuvintele
sale şi cuvios întru toate lucrurile sale. Sprijineşte Domnul pre toţi cei
ce cad şi îndreptează pre toţi cei surpaţi. Ochii tuturor spre tine
nădăjduiesc, şi tu dai lor hrană în vreme bună. Deşchizi tu mâna ta şi
saturi pre tot cel viu de bunăvoinţă. Drept iaste Domnul întru toate
căile sale şi Cuvios întru toate lucrurile sale. Aproape iaste Domnul de
toţi cei ce cheamă pre dânsul, de toţi cei ce cheamă pre el întru adevăr.
Voia celor ce se tem de dânsul va face şi rugăciunea lor va auzi, şi va
mântui pre dânşii. Păzeşte Domnul pre toţi cei ce iubesc pre dânsul, şi
pre toţi păcătoşii va pierde. Lauda Domnului va grăi gura mea, şi bine
să cuvinteze tot trupul Numele cel Sfânt al lui în veac şi în veacul
veacului.
83
 Rânduiala mesei 
Tatăl nostru... Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte, de 3 ori.
Blagosloveşte. Preotul blagosloveşte pre cele puse înnainte şi zice
Rugăciunea mesei:
Hristoase Dumnezeule, blagosloveşte mâncarea şi băutura robilor tăi,
că Sfânt eşti, totdeauna, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.
Ceteţul: Amin. Şi îndată zice titlul Cuvântului ce are să cetească, şi
isprăvind titlul, zice: Blagosloveşte, Părinte, a ceti. Iară Preotul zice:
Pentru rugăciunile Sfinţilor, Părinţilor noştri... Şi ceteţul zice: Amin.
Şi aşteaptă puţin până când se aşază toţi fraţii la masă, iară dupre ce se
aşază la masă, loveşte Preotul în clopoţel, şi îndată ceteţul începe a
ceti Cuvântul, ori Viiaţa sfântului ce se va întâmpla, până când fraţii
mâncând se îndestulează. Dupre aceea Preotul lovind iarăşi în
clopoţel, ceteţul face sfârşit Cuvântului, zicând: Dumnezeului nostru
slavă. Iară Preotul zice: Aceluia Slava şi stăpânirea, totdeauna, acum
şi pururea, şi în vecii vecilor. Ceteţul: Amin. Şi dupre ce se scoală
dela masă, ceteţul zice: Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri,
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte pre noi, Amin.
Şi îndată zice:
Bine iaste cuvântat Dumnezeu, carele ne miluieşte şi ne hrăneşte pre
noi din tinereţele noastre, cel ce dă hrană la tot trupul, umple de
bucurie şi de veselie inimile noastre, ca totdeauna toată îndestularea
având, să ne prisosească spre tot lucrul bun, întru Hristos Iisus
Domnul nostru, cu carele ţie slavă se cuvine, stăpâniia, cinstea şi
închinăciunea, cu Sfântul Duh, în veci, Amin.
Slavă ţie Doamne, Slavă ţie Sfinte, Slavă ţie Împărate, că ai dat nouă
bucate spre veselie. Umple pre noi şi de Duhul tău cel Sfânt, ca să ne
aflăm înnaintea ta bineplăcuţi şi neruşinaţi, când vei răsplăti
fieştecăruia dupre lucrurile lui.
Mulţămim ţie, Hristoase Dumnezeul nostru, că ai săturat pre noi de
bunătăţile tale cele pământeşti; nu ne lipsi şi de cereasca ta Împărăţie,
ci precum în mijlocul Ucenicilor tăi ai venit, Mântuitoriule, pace dând
lor, vino şi la noi şi ne mântuieşte.
Deci Troparele:
blândeţele tale, nu depărta Mila ta dela noi, ci pentru rugăciunile lor,
în pace ocârmuiaşte viiaţa noastră.
Cu sângiurile Mucenicilor tăi celor din toată lumea, ca cu o porfiră şi
cu visson, Biserica ta împodobită fiind, printr’înşii strigă cătră tine,
84  Rânduiala mesei 
Hristoase Dumnezeule, norodului tău trimite Îndurările tale, pace
Obştii tale dăruieşte, şi sufletelor noastre mare milă.
Slavă...
Şi acum...
Pentru rugăciunile tuturor sfinţilor, Doamne, şi ale Născătoarei de
Dumnezeu, pacea ta dă-o nouă, şi miluieşte pre noi, ca un Îndurat.
Cade-se să te fericim cu adevărat... Ceteţul zice: Slavă... Şi acum...
Doamne miluieşte, de 3 ori. Blagosloveşte. Preotul:
Bine iaste cuvântat Dumnezeu, cel ce ne miluieşte şi hrăneşte pre noi
din Darurile sale cele bogate, cu al său Har şi cu iubirea de oameni,
totdeauna, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Aceasta iaste, precum s’a spus, rânduiala mesei dela amiazăzi în
mănăstirile cu viiaţă de obşte; iară la mesele Creştinilor rânduiala,
când iaste de faţă Preotul, aceasta iaste: cineva zice la începutul mesei
Tatăl nostru... Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte, de 3 ori,
Blagosloveşte. Preotul blagosloveşte pre cele puse înnainte şi zice
rugăciunea mesei:
Hristoase Dumnezeule, blagosloveşte mâncarea şi băutura robilor tăi,
că Sfânt eşti, totdeauna, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
La scularea dela masă cineva zice iarăşi:
Mulţămim ţie, Hristoase Dumnezeul nostru, că ai săturat pre noi de
bunătăţile tale cele pământeşti; nu ne lipsi şi de cereasca ta Împărăţie,
ci precum în mijlocul ucenicilor tăi ai venit, Mântuitoriule, pace dând
lor, vino şi la noi şi ne mântuieşte.
Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte, de 3 ori. Blagosloveşte. Preotul:
Bine iaste cuvântat Dumnezeu, cel ce ne miluieşte şi ne hrăneşte pre
noi din Darurile sale cele bogate, cu al său har şi cu iubirea de
oameni, totdeauna, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
De nu iaste Preot de faţă, cineva din cei ce au mâncat zice:
Mulţămim ţie, Hristoase Dumnezeul nostru...


  


  
 

 
 
     

   

   

  

RÂNDUIALA PANAGHÍEI.
Ce se face prin monastiri la zile însemnate.
Dupre săvârşirea Dumnezeeştii Liturghii, de iaste Priveghiiare, merge

cel mai mare împreună cu toţi fraţii în biserică. Şi luând preotul cel de
rând icoana praznicului sau a sfântului întru a căruia cinste s’a făcut
priveghiiare, ies împreună toţi, cântând Tropariul praznicului sau al
sfântului, până ce întră în trapezáre. Şi dupre ce întră, cântăreţii cântă:
Slavă... Şi acum... Condacul. Şi până ce acestea se cântă, Preotul ce va
fi de rând scoate o parte din prescurea ce va fi pusă pre panaghiiáriu.
Şi dupre sfârşitul Condacului, ceteţul cel rânduit îndată începe: Tatăl
nostru... Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte, de 3 ori. Blagosloveşte.
Iară preotul, blagoslovind masa, zice: Hristoase Dumnezeule,
blagosloveşte mâncarea şi băutura. Iară de nu iaste Priveghiiare,
merge cel mai mare împreună cu toţi fraţii la trapeză şi ceteţul zice
dupre obiceiu Psalm 144: Înnălţa-te-voiu Dumnezeul mieu, Împăratul
mieu... Şi sfârşindu-se Psalmul, zice: Tatăl nostru... Slavă... Şi acum...
Doamne miluieşte, de 3 ori. Blagosloveşte. Iară Preotul, blagoslovind
masa, zice: Hristoase Dumnezeule, blagosloveşte mâncarea şi băutura
robilor tăi, şi celealalte, dupre cum mai nainte s’au scris. Şi dupre ce
se scoală dela masă, ceteţul zice: Pentru rugăciunile sfinţilor Părinţilor
noştri... Bine iaste cuvântat Dumnezeu... Slavă ţie Doamne, Slavă ţie
Sfinte, Slavă ţie Împărate... (caută mai înapoi, fila 76) Slavă... Şi
acum... Doamne miluieşte, de 3 ori. Blagosloveşte. Şi cel ce iaste
rânduit a ridica Panaghiia zice: Blagosloviţi, Părinţi sfinţiţi, şi mă
iertaţi pre mine, păcătosul. Şi noi zicem: Dumnezeu să te iarte şi să te
miluiască. Şi luând Panaghíia cu amândoauă mâinile cu vârful
degetelor, o înnalţă puţin în chipul Sfintei Treimi, zicând cu glas
86  Rânduiala Panaghiei 
mare: Mare iaste Numele. Iară cel mai mare sau Preotul cel de rând
zice: Al Preasfintei Treimi. Şi puindu-l pre Icoana Născătoarei de
Dumnezeu, însemnează cruciş, zicând: Preasfântă Născătoare de
Dumnezeu, ajută noauă. Şi Preotul zice: Cu ale ei rugăciuni,
Dumnezeule, miluieşte şi mântuieşte pre noi.
Ceteţul zice Bogorodícĭna:
Fericimu-te pre tine toate neamurile, Născătoare de Dumnezeu
Fecioară, că întru tine cel neîncăput, Hristos Dumnezeul nostru, a
încăpea bine au voit. Fericiţi sântem şi noi, Folositoare pre tine având,
că ziua şi noaptea te rogi pentru noi, şi schiptrurile împărăţiei cu
Rugăciunile tale se întăresc. Pentru aceasta, lăudându-te, strigăm ţie:
Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul iaste cu tine.
Apoi cântăm: Cade-se să te fericim...
În ştiinţă să fie că, de iaste Praznic, în loc de Cade-se să te fericim...
cântăm Irmósul Cântării a 9-a. Şi acesta cântându-se, cel ce a înnălţat
Panaghíia poartă panaghiiáriul pre la toţi fraţii. Iară noi dupre
rânduială sărutându-l, gustăm din preasfânta parte. Şi sfârşindu-se
cântarea, Preotul zice:
Întru multe rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre de Dumnezeu
Născătoarei şi pururea Fecioarei Mariei.
Şi noi zicem:
Pentru rugăciunile ei, Dumnezeule, miluieşte şi mântuieşte pre noi.
Preotul: Milostivul şi Înduratul Domnul, Hrană au dat celor ce se tem
de dânsul, şi Dreptatea lui rămâne în veacul veacului.
Apoi ceteţul ceteşte Psalmul 121.
V eselitu-m’am de cei ce au zis mie: În casa Domnului vom

merge. Stând erau picioarele noastre în curţile tale,
Ierusalíme. Ierusalímul zidit ca o cetate, căreia împărtăşirea
ei iaste dimpreună. Că acolo s’au suit seminţiile, seminţiile Domnului
mărturia lui Israíl, ca să se mărturisească Numelui Domnului; că acolo
au şezut scaunele la judecată, scaunele asupra casei lui Davíd.
Întrebaţi dar cele ce sânt spre pacea Ierusalímului, şi îndestulare celor
ce iubesc pre tine: Fie pace întru puterea ta şi îndestulare întru zidurile
turnurilor tale. Pentru fraţii mei şi pentru vecinii mei am grăit adecă
pace de tine; pentru casa Domnului Dumnezeului nostru am căutat
cele bune ţie.
Apoi Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Că a ta
iaste Împărăţiia... Ceteţul: Mulţămim ţie, Hristoase Dumnezeul
nostru... Şi Condacul praznicului sau al sfântului. Iară Dumineca
87
 Rânduiala Panaghiei 
zicem Condacul Glasului. De-aciia, Slavă... Şi acum... Doamne
miluieşte, de 3 ori. Blagosloveşte. Iară cel mai mare sau Preotul de
rând zice:
Bine iaste cuvântat Dumnezeu, cel ce ne miluieşte şi ne hrăneşte pre
noi din darurile sale cele bogate...
Preotul zice, lovind în clopoţel:

Slavă ţie, Dumnezeul nostru, Slavă ţie.
Ceteţul zice: Nădejdea noastră, Slavă ţie.
Preotul: Dumnezeu să iarte şi să miluiască pre binecredinciosul şi de
Hristos iubitoriul Domnul nostru (N).
Ceteţul: Dumnezeu să iarte şi să miluiască pre el.
Preotul: Dumnezeu să iarte şi să miluiască pre Preosfinţitul
Arhiepiscopul nostru (N).
Ceteţul: Dumnezeu să iarte şi să miluiască pre el.
Preotul: Dumnezeu să iarte şi să miluiască pre cei ce ne miluiesc şi
slujesc nouă.
Ceteţul: Dumnezeu să iarte şi să miluiască pre ei.
Preotul: Dumnezeu să iarte şi să miluiască pre cei ce se ostenesc şi
slujesc, părinţii şi fraţii noştri.
Ceteţul: Dumnezeu să iarte şi să miluiască pre ei.
Preotul: Dumnezeu să odihnească pre fericiţii şi pururea pomeniţii
Ctitorii sfântului Lăcaşului acestuia.
Ceteţul: Vecinica lor pomenire.
Preotul: Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale
Preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţilor noştri, şi ale
tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să mântuiască pre noi.
Iară noi: Amin.

PENTRU RÂNDUIALA PANAGHIEI
Cum a fost şi pentru ce.
Dupre slăvita Înviiare a Mântuitoriului nostru Iisus Hristos, şi dupre
Pogorârea Duhului Sfânt, până la despărţirea sfinţilor Apostoli la
propoveduire, erau toţi Apostolii dimpreună, şi dupre rugăciune, când
şedeau la prânz, lăsau loc deşert pre care puneau o perină, şi pre
perină o părticică de pâine, din carea mâncau în locul Părţii lui
Hristos. Iară sculându-se dela prânz şi rugându-se, şi dând mulţămită,
luau părticica cea de pâine, carea o numeau partea Domnului, şi aceea
înnălţându-o, ziceau: Slavă ţie Dumnezeul nostru, slavă ţie. Slavă
88  Rânduiala Panaghiei 
Tatălui şi Fiiului şi Sfântului Duh. Şi în loc de Mare iaste Numele,
ziceau Hristos au înviiat, până la Înnălţare. Iară dupre aceea: Mare
iaste Numele Sfintei Treimi. Doamne, Iisuse Hristoase, ajută nouă. Şi
acestea săvârşeau aşa, şi făceau acestea fieştecarele dintr’înşii unde se
întâmpla a fi ei, până la Adormirea Născătoarei de Dumnezeu. Iară
când a fost cea din toată lumea adunarea prin nor a Apostolilor, pentru
pristăvirea Născătoarei de Dumnezeu Stăpânei, săvârşind cele ce să
cădea dupre îngroparea ei, adecă a treia zi făcând mângăiare şi dupre
prânz sculându-se, ridicând dupre obiceiu părticica cea de pâine carea
era pusă întru numele lui Hristos şi zicând: Mare iaste Numele – O,
minune preaslăvită! Cea moartă, ca cum ar fi fost vie, pre un nor în
văzduh s’a arătat, stând înnaintea ei Îngeri luminaţi. Şi a zis lor:
Bucuraţi-vă, eu cu voi sânt în toate zilele. Această facere de bucurie
dela Fiiul său dând lor, iară Ucenicii de minune spăimântându-se, în
loc de Doamne Iisuse Hristoase au strigat: Preasfântă Născătoare de
Dumnezeu, ajută nouă. Dupre aceea mergând la mormânt şi neaflând
preacuratul ei Trup, s’au încredinţat cu adevărat că cu Trupul Vie, a
treia zi, ca şi Fiiul ei, din morţi s’a sculat, şi mutându-se a trecut întru
cele Cereşti, împreună cu Hristos împărăţind în vecii vecilor.

 ( α 
 µ  ι 
 ν .

 
  
  
  
  

ÎNCEPUTUL CEASULUI AL NOUĂLEA
Dupre ce blagosloveşte preotul, zicem:
Împărate Ceresc... Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl
nostru... Că a ta iaste Împărăţiia... Doamne miluieşte, de 12 ori. Veniţi
să ne închinăm..., de 3 ori. Şi aceşti Psalmi:
Psalm, 83.
C ât sânt de iubite Lăcaşurile tale, Doamne al Puterilor. Doreşte

şi se sfârşeşte sufletul mieu spre Curţile Domnului. Inima
mea şi trupul mieu s’au bucurat de Dumnezeul cel Viu. Că
pasărea a aflat eişi casă şi turtureaua cuib eişi, unde-şi va pune puii
săi: Oltárele tale, Doamne al Puterilor, Împăratul mieu şi Dumnezeul
mieu. Fericiţi carii lăcuiesc în Casa ta, în vecii vecilor te vor lăuda.
Fericit bărbatul, căruia iaste ajutoriul lui dela tine: suişuri în inima sa
a pus, în valea plângerii, în locul carele a pus; că blagoslovenie va da
cel ce pune lege. Merge-vor din putere în putere, arăta-se-va Dumnezeul
dumnezeilor în Sión. Doamne, Dumnezeul puterilor, auzi rugăciunea
mea, ascultă Dumnezeul lui Iacóv. Scutitoriul nostru, vezi,
Dumnezeule, şi caută la faţa unsului tău. Că mai bună iaste o zi în
Curţile tale decât mii: Ales-am a fi lepădat în Casa Dumnezeului
mieu, mai vârtos decât a lăcui în lăcaşurile păcătoşilor. Căci mila şi
adevărul iubeşte Domnul, Dumnezeu har şi Slavă va da. Domnul nu
va lipsi de bunătăţi pre cei ce umblă întru nerăutate. Doamne,
Dumnezeul Puterilor, fericit iaste omul cel ce nădăjduieşte întru tine.
Psalm, 84.
Bine ai voit, Doamne, pământului tău, întors-ai robiia lui Iacóv; lăsat-
ai fărădelegile norodului tău, acoperit-ai toate păcatele lor. Potolit-ai
toată mâniia ta, întorsu-te-ai de cătră iuţimea mâniei tale. Întoarce pre
noi, Dumnezeul mântuirilor noastre, şi întoarce mâniia ta dela noi. Au
doară în veci te vei mâniia spre noi? Sau vei întinde mâniia ta din
neam în neam? Dumnezeule, tu întorcându-te vei viia pre noi, şi
norodul tău se va veseli de tine. Arată nouă, Doamne, Mila ta şi
mântuirea ta dă nouă. Auzi-voiu ce va grăi întru mine Domnul
Dumnezeu, că va grăi pace preste norodul său şi preste cei cuvioşi ai
săi, şi preste cei ce îşi întorc inima spre dânsul. Însă aproape iaste de
90  Ceas al nouălea 
cei ce se tem de dânsul mântuirea lui, ca să sălăşluiască Slava în
pământul nostru. Mila şi Adevărul s’au întâmpinat, Dreptatea şi Pacea
s’au sărutat; Adevărul din pământ a răsărit, şi Dreptatea din Ceriu a
privit: că Domnul va da bunătate, şi pământul nostru va da rodul său.
Dreptatea înnaintea lui va merge, şi va pune în cale paşii săi.
Psalm, 85.
Pleacă, Doamne, urechea ta şi mă ascultă, că sărac şi lipsit sânt eu.
Păzeşte sufletul mieu, căci cuvios sânt; mântuieşte pre robul tău,
Dumnezeul mieu, pre cel ce nădăjduieşte spre tine. Miluieşte-mă,
Doamne, căci cătră tine voiu striga toată ziua. Veseleşte sufletul
robului tău, căci cătră tine am ridicat sufletul mieu. Că tu, Doamne,
eşti Bun şi Blând şi mult-Milostiv tuturor celor ce cheamă pre tine.
Ascultă, Doamne, rugăciunea mea şi ia aminte glasul rugăciunii mele.
În ziua necazului mieu am strigat cătră tine, că m’ai auzit. Nu iaste
asemenea ţie între dumnezei, Doamne, şi nu iaste dupre lucrurile tale.
Toate neamurile, câte ai făcut, vor veni şi se vor închina înnaintea ta,
Doamne, şi vor slăvi Numele tău, că mare eşti tu, şi cel ce faci
minuni, tu eşti Dumnezeu, Unul. Povăţuieşte-mă, Doamne, în calea ta,
şi voiu merge întru Adevărul tău; veselească-se inima mea ca să se
teamă de Numele tău. Mărturisi-mă-voiu ţie, Doamne, Dumnezeul
mieu, cu toată inima mea şi voiu slăvi Numele tău în veac, căci Mila
ta mare iaste spre mine şi ai izbăvit sufletul mieu din iadul cel mai de
jos. Dumnezeule, călcătorii de lege s’au sculat asupra mea, şi
adunarea celor tari a căutat sufletul mieu şi nu au pus pre tine
înnaintea lor. Şi tu Doamne, Dumnezeul mieu, eşti Îndurat şi Milostiv,
îndelung Răbdătoriu şi Multmilostiv, şi adevărat. Caută spre mine şi
mă miluieşte, dă tăriia ta slugii tale şi mântuieşte pre fiiul slujnicei
tale. Fă cu mine semn spre bine, şi să vază cei ce mă urăsc şi să se
ruşineze, că tu, Doamne, ai ajutat mie şi m’ai mângâiat. Iarăşi:
Fă cu mine semn spre bine, şi să vază cei ce mă urăsc şi să se
ruşineze, că tu, Doamne, ai ajutat mie şi m’ai mângâiat.
Slavă... Şi acum... Alliluia, de 3 ori. Doamne miluieşte, de 3 ori. Şi de
s’a cântat Dumnezeu iaste Domnul... zicem Tropariul sfântului, iară
de iaste Alliluia, Tropariul acesta, Glas 8.
Cela ce în ceasul al nouălea pentru noi cu Trupul moarte ai gustat,
omoară cugetul trupului nostru, Hristoase Dumnezeule, şi mântuieşte
pre noi. Stíh 1.
Să se apropie rugăciunea mea înnaintea ta, Doamne, dupre Cuvântul
tău mă înţelepţeşte. Stíh 2.
91
 Ceas al nouălea 
Să între cererea mea înnaintea ta, Doamne, dupre Cuvântul tău mă
izbăveşte. Slavă... Şi acum... Bogorodícĭna:
Cela ce pentru noi te-ai născut din Fecioară, şi Răstignire ai răbdat,
Bunule, carele cu moartea pre moarte ai prădat, şi Înviiarea ai arătat ca
un Dumnezeu, nu trece cu vederea pre carii ai zidit cu mâna ta; arată
iubirea ta de oameni Milostive, priimeşte pre Născătoarea de
Dumnezeu, ceea ce a născut pre tine, carea se roagă pentru noi, şi
mântuieşte, Mântuitoriul nostru, pre norodul cel deznădăjduit.
Nu da pre noi până în sfârşit, pentru Numele tău cel sfânt, şi nu strica
legătura ta, şi nu depărta mâna ta dela noi, pentru Avraám cel iubit de
tine, şi pentru Isaác robul tău, şi Israíl sfântul tău.
iaste Împărăţiia... Apoi Condacul sfântului ce va fi de rând. Iară de
iaste post, Tropariul acesta:
Văzând tâlhariul pre Începătoriul vieţii pre Cruce spânzurând, zicea:
De nu ar fi fost Dumnezeu întrupat, carele cu noi s’au răstignit, nu ar
fi ascuns Soarele razele sale, nici s’ar fi clătit pământul cutremurându-
se. Ci cela ce toate le-ai suferit, pomeneşte-mă, Doamne, întru
Împărăţiia ta.
Slavă...
În mijlocul a doi tâlhari, cumpănă dreptăţii s’a aflat Crucea ta: unuia
adecă, ce s’a pogorât în iad, cu îngreuiarea hulii, iară celuialat, ce s’a
uşurat de greşale, spre cunoştinţa cuvântării de Dumnezeu, Hristoase
Dumnezeule, slavă ţie.
Şi acum...
Pre Mieluşelul şi Păstoriul şi Mântuitoriul lumii, pre Cruce văzându-l
ceea ce l-a născut, a zis lăcrămând: Lumea se bucură luând izbăvire,
iară măruntaiele mele ard, văzând Răstignirea ta carea pentru toţi o
rabzi, Fiiule şi Dumnezeul mieu.
miluieşte, de 3 ori, Slavă... Şi acum... Ceea ce eşti mai cinstită... Întru
Numele Domnului, blagosloveşte. Preotul: Dumnezeule, milostiveşte-
te spre noi...
Şi de iaste post, se fac cele 16 metanii obicinuite, adecă în Postul
Naşterii lui Hristos şi al Sfinţilor Apostoli, pentru căci se cântă
jumătăţile de ceasuri. Iară în Sfântul şi Marele Post numai metanii
mari, cu rugăciunea Sfântului Efrém. Şi îndată:
92  Ceas al nouălea 
Rugăciunea Marelui Vasílie.
S tăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, cela ce

îndelung ai răbdat pentru greşalele noastre, şi până la acest ceas
de acum ai adus pre noi, întru carele pre Lemnul cel de viiaţă
făcătoriu fiind răstignit, tâlhariului celui bine-cunoscătoriu întrare în
Raiu ai făcut, şi cu moartea pre moarte ai sfărâmat, curăţeşte pre noi
păcătoşii şi nevrednicii robii tăi, că am greşit şi fărădelege am făcut, şi
nu sântem vrednici să ridicăm ochii noştri şi să privim la înnălţimea
Ceriului, pentru că am lăsat Calea dreptăţii tale şi am umblat în voile
inimii noastre. Ci ne rugăm neasemănatei Bunătăţii tale, iartă pre noi,
Doamne, dupre mulţimea milei tale, şi mântuieşte pre noi pentru Sfânt
Numele tău, că s’au stins întru deşertăciune zilele noastre. Scoate pre
noi din mâna protivnicului, şi iartă nouă păcatele noastre, şi omoară
gândul nostru cel trupesc. Ca lepădând pre omul cel vechiu, întru cel
nou să ne îmbrăcăm, şi ţie să vieţuim, Stăpânului nostru şi
Făcătoriului de bine. Şi aşa urmând Poruncilor tale, la odihna cea
vecinică să ajungem, unde iaste Lăcaşul tuturor celor ce se veselesc.
Că tu eşti cu adevărat Veseliia cea adevărată şi Bucuriia celor ce te
iubesc, Hristoase Dumnezeul nostru, şi ţie slavă înnălţăm, împreună şi
Părintelui tău celui fără de început, şi Preasfântului şi Bunului şi de
viiaţă făcătoriului tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Sfârşitul Ceasului al Nouălea.
CADE-SE A ŞTI. Că de cetim Ceas al Nouălea în pridvorul Bisericii, se face şi

Otpúst aici. Iară de-l cetim în Biserică, Otpúst nu facem, ci dupre
rugăciunea Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru...,
blagoslovind Preotul, îndată începem Vecérnia.


  
      
    

MIJLOCEAS AL NOUĂLEA
Veniţi să ne închinăm... de 3 ori. Şi aceşti Psalmi:
L
Psalm, 112.
ăudaţi tineri pre Domnul, lăudaţi Numele Domnului; fie
Numele Domnului binecuvântat, de acum şi până în veac.
Dela răsăriturile Soarelui până la apusuri lăudat iaste Numele
Domnului. Înnalt iaste preste toate neamurile Domnul, preste Ceriuri
iaste Slava lui. Cine iaste ca Domnul Dumnezeul nostru? Cel ce
lăcueşte întru cele înnalte şi spre cele smerite priveşte, în Ceriu şi pre
pământ, cel ce scoală dela pământ pre cel sărac, şi din gunoiu ridică
pre cel mişel, ca să aşeze pre el cu boiarii, cu boiarii norodului său.
Cel ce face a lăcui cea stearpă în casă, maică veselindu-se de feciori.
Psalm, 137.
Mărturisi-mă-voiu ţie, Doamne, din toată inima mea, şi înnaintea
Îngerilor voiu cânta ţie, că ai auzit toate graiurile gurii mele. Închina-mă-
voiu cătră Biserica cea sfântă a ta, şi mă voiu mărturisi Numelui tău
pentru Mila ta şi Adevărul tău; că ai mărit Numele cel Sfânt al tău mai
presus de toate. Ori în ce zi te voiu chema, degrab mă auzi: înmulţi-
mă-vei în sufletul mieu cu Puterea ta. Mărturisească-se ţie, Doamne,
toţi împăraţii pământului, că au auzit toate graiurile Gurii tale, şi să
cânte întru căile Domnului, că mare iaste Slava Domnului, că înnalt
iaste Domnul şi cele smerite priveşte, şi cele înnalte de departe
cunoaşte. De voiu merge în mijlocul necazului mă vei viia; preste
mâniia vrăjmaşilor mei întins-ai mâinile tale, şi m’a mântuit Dreapta
ta. Domnul va răsplăti pentru mine; Doamne, Mila ta iaste în veac,
lucrurile mâinilor tale nu trece cu vederea.
Psalm, 139.
Scoate-mă, Doamne, dela omul viclean, dela bărbatul nedrept mă
izbăveşte, carii gândeau nedreptate în inimă, toată ziua rânduiau
războaie; ascuţit-a limba sa ca de şarpe, otravă de aspidă supt buzele
lor. Păzeşte-mă, Doamne, de mâna păcătosului, dela oamenii nedrepţi
mă scoate, carii au gândit să împiedice paşii mei: Ascuns-au mândrii
cursă mie şi cu funii au întins cursă picioarelor mele, pre lângă cărare
94  Mijloceas al nouălea 
smintele au pus mie. Zis-am Domnului: Dumnezeul mieu eşti tu;
ascultă, Doamne, glasul rugăciunii mele. Doamne, Doamne, puterea
mântuirii mele, umbrit-ai preste capul mieu în ziua de război. Să nu
mă dai, Doamne, dela dorirea mea celui păcătos; gândit-a împrotiva
mea, să nu mă părăseşti, ca nu cândva să se înnalţe. Capul
încungiurării lor, osteneala buzelor lor va acoperi pre dânşii. Cădea-
vor preste dânşii cărbuni, cu foc vei surpa pre dânşii, în ticăloşii, şi nu
vor putea răbda. Bărbatul limbut nu se va îndrepta pre pământ: pre
bărbatul nedrept relele vor vâna spre stricăciune. Cunoscut-am că va
face Domnul judecată săracilor şi izbândă lipsiţilor. Însă drepţii se vor
mărturisi Numelui tău şi vor lăcui drepţii cu Faţa ta.
nostru... Că a ta iaste Împărăţiia... şi Troparele acestea:
Cela ce ai luminat pre pământeni cu Crucea, şi ai chemat pre păcătoşi
la pocăinţă, să nu desparţi pre mine de turma ta, Păstoriule bune. Ci,
Stăpâne, caută pre mine, rătăcitul, şi mă numără cu turma ta cea
sfântă, ca un Milostiv şi de oameni Iubitoriu.
Slavă...
Ca tâlhariul mărturisindu-mă, strig ţie, Bunule: Pomeneşte-mă,
Doamne, întru Împărăţiia ta, şi însoţeşte şi pre mine cu acela, cel ce de
voie ai pătimit pentru noi.
Şi acum... Bogorodícina:
Pre cel ce pentru noi s’au răstignit, veniţi toţi să-l lăudăm, că pre
acesta văzând Mariia pre Cruce, a grăit: Deşi rabzi răstignire, dar tu
eşti Fiiul şi Dumnezeul mieu.
cinstită decât Heruvimii... Şi cele 3 metanii mari. Şi îndată
rugăciunea Marelui Vasílie: Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase,
Dumnezeul nostru, cela ce îndelung ai răbdat pentru greşalele
noastre... (caută înnapoi la fila 85). Şi dupre sfârşitul rugăciunii,
zicem: Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte, de 3 ori. Şi Otpústul.
Sfârşitul lui Mijloceas, al Ceasului al Nouălea.


  

  
         
      
ÎNCEPUTUL VECERNIEI
Blagoslovind Preotul, noi zicem: Amin.
Şi începe orânduitul Monah sau mai-nainte stătătoriul a ceti
începătoriul Psalm, zicând aşa:
Veniţi să ne închinăm, şi să cădem la Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm, şi să cădem la Hristos Împăratul nostru
Hristos.
Veniţi să ne închinăm, şi să cădem la Însuşi Hristos Împăratul, şi
Dumnezeul nostru.
B
Psalm, 103.
inecuvintează, suflete al mieu, pre Domnul. Doamne,
Dumnezeul mieu, măritu-te-ai foarte, întru mărturisire şi în
mare podoabă te-ai îmbrăcat cel ce te îmbraci cu Lumina ca
şi cu o haină, cel ce întinzi Ceriul ca o piele; cel ce acoperi cu ape
ceale mai pre deasupra ale lui, cel ce pui norii suirea ta, cel ce umbli
preste aripile vânturilor; cel ce faci pre Îngerii tăi duhuri şi pre slugile
tale pară de foc. Cel ce întemeiezi pământul preste întărirea lui, nu se
va pleca în veacul veacului. Adâncul ca o haină iaste îmbrăcămintea
lui, preste munţi vor sta ape; de cătră certarea ta vor fugi, de glasul
tunetului tău se vor înfricoşa. Se suie munţi şi se pogoară câmpi, în
locul în care ai întemeiat pre ele; hotar ai pus, carele nu-l vor trece,
nici se vor întoarce să acopere pământul. Cela ce trimiţi izvoare în văi,
prin mijlocul munţilor vor trece ape; adăpa-vor toate hiarele câmpului,
priimi-vor colunii întru setea lor; preste acelea pasările cerului vor
lăcui, din mijlocul pietrilor vor da glas. Cel ce adăpi munţii din ceale
mai pre deasupra ale tale, din rodul lucrurilor tale se va sătura
pământul. Cel ce răsai iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba
oamenilor, ca să scoaţă pâine din pământ; şi vinul veseleşte inima
omului. Ca să veselească faţa cu untdelemn, şi pâinea inima omului
întăreşte. Sătura-se-vor lemnele câmpului, chedrii Livánului pre carii
ai sădit. Acolo paserile se vor încuiba, lăcaşul erodíului mai presus de
ele. Munţii cei înnalţi cerbilor, piatra scăpare iepurilor. Făcut-au Luna
spre vremi, soarele şi-a cunoscut apusul său. Pus-ai întunerec şi s’a
făcut noapte, întru aceea vor trece toate hiarele pădurii, puii leilor
96  Rînduiala Vecerniei 
răcnind ca să apuce şi să ceară dela Dumnezeu mâncarea lor. Răsărit-a
Soarele, şi s’au adunat şi în culcuşurile lor vor zăcea. Ieşi-va omul la
lucrul său şi la lucrarea sa până seara. Cât s’au mărit lucrurile tale,
Doamne; toate întru înţelepciune ai făcut, umplutu-s’a pământul de
zidirea ta. Marea aceasta iaste mare şi largă, acolo sânt jigănii, cărora
nu iaste număr, jivini mici cu mari; acolo corăbiile umblă, bălaurul
acesta, pre carele ai plăsmuit a batjocuri pre el. Toate cătră tine
aşteaptă ca să dai lor hrană la bună vreme. Dând tu lor vor aduna,
deşchizând tu mâna, toate se vor umplea de bunătate. Iară
întorcându-ţi Faţa, se vor turbura; lua-vei duhul lor, şi se vor
sfârşi şi în ţărâna sa se vor întoarce. Trimite-vei Duhul tău, şi se
vor zidi, şi se va înnoi faţa pământului. Fie Slava Domnului în veci,
veseli-se-va Domnul de lucrurile sale; cel ce caută spre pământ şi face
pre el de se cutremură, cel ce se atinge de munţi şi fumegă. Cânta-
voiu Domnului în viiaţa mea, cânta-voiu Dumnezeului mieu, până ce
voiu fi: Îndulcească-se lui vorba mea, iară eu mă voiu veseli de
Domnul. Lipsească păcătoşii de pre pământ şi cei fără de lege, ca să
nu fie ei. Binecuvintează, suflete al mieu, pre Domnul.
Iarăşi:
Soarele şi-a cunoscut apusul său. Pus-ai întunerec şi s’a făcut noapte.
Cât s’au mărit lucrurile tale, Doamne; toate întru înţelepciune ai făcut.
Slavă... Şi acum... Alliluia, de 3 ori. Ecteniia mare. Dupre Cáthisma
Psaltirii, Doamne, strigat-am..., în Glasul întâmplat.
Psalmul, 140.
Doamne, strigat-am cătră tine, auzi-mă; ia aminte glasul rugăciunii
mele, când strig cătră tine.
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înnaintea ta; ridicarea
mâinilor mele, jertva de seară.
Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul
buzelor mele.
Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să izvodesc
îndreptăţiri întru păcate
Cu oamenii cei ce lucrează fărădelegea, şi nu mă voiu însoţi cu
aleşii lor.
Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iară untul de lemn al
păcătosului să nu ungă capul mieu.
Că încă şi rugăciunea mea iaste întru bune vrerile lor. Înghiţitu-s’au
lângă piatră judecătorii lor;
97
 Rînduiala Vecerniei 
Auzi-se-vor graiurile mele, că s’au îndulcit. Ca grăsimea
pământului s’au rumpt pre pământ, răsipitu-s’au oasele lor lângă iad.
Căci cătră tine Doamne, Doamne, ochii mei: spre tine am
nădăjduit, să nu iei sufletul mieu.
Păzeşte-mă de cursa carea au întins mie, şi de smintélele celor ce
fac fărădelegea.
Cădea-vor în mreaja sa păcătoşii; deosebi sânt eu până ce voiu
trece.
Psalm, 141.
Cu glasul mieu cătră Domnul am strigat, cu glasul mieu cătră
Domnul m’am rugat.
Vărsa-voiu înnaintea lui rugăciunea mea, necazul mieu înnaintea
lui voiu spune.
Când lipsea dintru mine duhul mieu, şi tu ai cunoscut cărările mele.
În calea aceasta, în carea am umblat, ascuns-au cursă mie.
Luat-am seama de-a dreapta şi am privit, şi nu era cine să mă
cunoască.
Perit-a fuga dela mine, şi nu iaste cel ce caută sufletul mieu.
Strigat-am cătră tine, Doamne, zis-am: tu eşti nădejdea mea, partea
mea eşti în pământul celor vii.
Ia aminte spre rugăciunea mea, că m’am smerit foarte.
Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s’au întărit mai vârtos
decât mine. În Stíhuri 10.
Scoate din temniţă sufletul mieu, ca să se mărturisească Numelui
tău.
Pre mine mă aşteaptă drepţii până ce vei răsplăti mie.
Psalm, 129. Pre 8.
Dintru adâncuri am strigat cătră tine Doamne, Doamne auzi glasul
mieu: Fie urechile tale luând aminte spre glasul rugăciunii mele.
Pre 6:
De te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că
dela tine curăţirea iaste.
Pentru Numele tău te-am răbdat, Doamne, răbdat-a sufletul mieu
spre cuvântul tău: nădăjduit-a sufletul mieu spre Domnul
Stíh Pre 4:
Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să
nădăjduiască Israíl spre Domnul.
Că la Domnul iaste milă, şi multă izbăvire la el, şi el va izbăvi pre
Israíl de toate fărădelegile lui.
Psalm, 116.
Lăudaţi pre Domnul toate neamurile, lăudaţi pre el toate noroadele,
Că s’a întărit Mila lui preste noi, şi Adevărul Domnului rămâne în
veac. Slavă... Şi acum...
Laudă la Fericita Treime. Facerea lui Sofrónie,
Patriarhul Ierusalímului.
Lumină lină a Sfintei Slave a Tatălui Ceresc celui fără de moarte, a
Sfântului Fericitului, Iisuse Hristoase, viind la apusul soarelui, văzând
lumina cea de seară, lăudăm pre Tatăl, pre Fiiul şi pre Sfântul Duh
Dumnezeu. Vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri
cuvioase, Fiiul lui Dumnezeu, cel ce dai viiaţă, pentru aceasta lumea
te slăveşte.


PROCHIMENILE SĂPTĂMÂNII
Cade-se a şti că de se va întâmpla unul din Posturi, şi de iaste Alliluia,
în locul Prochímenilor Săptămânii cântăm acestea:
Luni seara, Alliluia, de 3 ori. Glas 6. Stíh:
Doamne, nu cu urgiia ta să mustri pre mine, nici cu mâniia ta să mă
cerţi. Alliluia. Stíh: Şi în vecii vecilor.
Iară noi cu glas mare: Alliluia.
Marţi şi Joi seara, Alliluia.
Stíh: Înnălţaţi pre Domnul Dumnezeul nostru, şi vă închinaţi
aşternutului picioarelor lui, că Sfânt iaste. Alliluia.
Stíh: Şi în vecii vecilor.
Miercuri seara, Alliluia.
Stíh: În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii
graiurile lor. Alliluia. Stíh: Şi în vecii vecilor.
Iară Vineri seara şi Duminecă seara niciodată nu cântăm Alliluia.
Iară de s’a cântat Dumnezeu iaste Domnul..., se cântă Prochímenile
acestea:
Sâmbătă seara, Glas al 6-lea.
Domnul au împărăţit, întru podoabă s’au îmbrăcat.
Stíh: Îmbrăcatu-s’au Domnul întru Putere şi s’au încins.
Stíh: Pentru că au întărit lumea carea nu se va clăti.
Stíh: Casei tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.
Duminecă seara, Glas al 8-lea.
Iată acum binecuvântaţi pre Domnul toate slugile Domnului.
99
Stíh: Carii staţi în casa Domnului, în curţile casei Dumnezeului
nostru.
Luni seara, Glas al 4-lea.
Domnul mă va auzi când voiu striga cătră dânsul.
Stíh: Când te-am chemat, auzitu-m’ai Dumnezeul dreptăţii mele.
Marţi seara, Glas 1.
Mila ta, Doamne, mă va urma în toate zilele vieţii mele.
Stíh: Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi; în locul păşunii,
acolo m’au sălăşluit.
Miercuri seara, Glas al 5-lea.
Dumnezeule, întru Numele tău mântuieşte-mă, şi întru Puterea ta mă
judecă.
Stíh: Dumnezeule, ascultă rugăciunea mea, ia în urechi graiurile
gurii mele.
Joi seara, Glas al 6-lea.
Ajutoriul mieu dela Domnul, cel ce au făcut Ceriul şi pământul.
Stíh: Ridicat-am ochii miei la munţi, de unde va veni ajutoriul
mieu.
Vineri seara, Glas al 7-lea.
Dumnezeule, sprijinitoriul mieu eşti tu, şi Mila ta mă va întâmpina.
Stíh: Scoate-mă dela vrăjmaşii miei, Dumnezeule, şi de cei ce se
scoală asupra mea mântuieşte-mă.
Şi dupre Prochímen, zi aceasta:
Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta fără de păcat să ne păzim
noi. Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri, şi
lăudat şi proslăvit iaste Numele tău în veci, Amin. Fie, Doamne, Mila
ta spre noi, precum am nădăjduit întru tine. Bine eşti cuvântat,
Doamne, învaţă-mă Îndreptările tale. Bine eşti cuvântat Stăpâne,
înţelepţeşte-mă cu Îndreptările tale. Bine eşti cuvântat Sfinte,
luminează-mă cu Îndreptările tale. Doamne, Mila ta iaste în veac,
Apoi Stíhirile Stihóvnii, la carile zicem Stíhurile
acestea deplin, de nu iaste Praznic.
Stíh 1. Psalm, 122.
Cătră tine am ridicat ochii mei, cela ce lăcueşti în Ceriu. Iată, precum
sânt ochii slugilor spre mâinile stăpânilor săi, precum sânt ochii
slujnicii spre mâinile stăpânei sale, aşa ochii noştri cătră Domnul
Dumnezeul nostru, până ce se va îndura spre noi. Stíh 2.
Miluieşte pre noi, Doamne, miluieşte pre noi, că prea ne-am umplut
de defăimare, prea mult s’a umplut sufletul nostru; ocara celor ce sânt
întru îndestulare, şi defăimarea celor mândri.
De iaste Sâmbătă, zicem: Domnul au împărăţit, precum s’a scris mai
sus. Iară de iaste Stăpânesc Praznic, zicem Stíhurile lui. Asemenea şi
de se va întâmpla sfânt sărbându-se. Slavă... Şi acum... Bogorodícĭna.
Apoi Rugăciunea prorocului Simeón:
Acum slobozeşte pre robul tău, Stăpâne, dupre cuvântul tău în pace;
că văzură ochii miei mântuirea ta, carea o ai gătit înnaintea feţii
tuturor noroadelor, Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă
norodului tău Israíl.
Apoi Tropariul întâmplătoriului Praznic sau al sfântului sau al zilei.
Slavă... Şi acum... Bogorodícina. Şi Otpúst.
Iară de iaste Post, zicem Troparele acestea, Glas al 5-lea.
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te ceea ce eşti plină de
har, Marie, Domnul iaste cu tine. Blagoslovită eşti tu între muieri, şi
blagoslovit iaste rodul pântecelui tău, că ai născut pre Mântuitoriul
sufletelor noastre. Metanie 1. Slavă...
Botezătoriul lui Hristos, pre noi toţi ne pomeneşte, ca să ne izbăvim
de fărădelegile noastre, că ţie s’a dat har a te ruga pentru noi.
Metanie 1. Şi acum...
Rugaţi-vă pentru noi Sfinţilor Apostoli, şi sfinţii toţi, ca să ne izbăvim
de primejdii şi de necazuri. Că pre voi calzi folositori cătră
Mântuitoriul v’am câştigat. Metanie 1.
Supt milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu. Rugăciunile
noastre nu le trece cu vederea întru împrejurări, ci din primejdii
izbăveşte pre noi, una Curată, una Blagoslovită.
Aceasta o zicem fără de metanii. Apoi Doamne miluieşte, de 40 de
ori. Slavă... Şi acum... Ceea ce eşti mai cinstită... Întru Numele
Domnului blagosloveşte, Părinte. Preotul:
Cel ce iaste binecuvântat, Hristos Dumnezeul nostru, totdeauna, acum
şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin. Apoi:
Împărate Ceresc, pre credinciosul Domnul nostru întăreşte-l, Credinţa
o întăreşte, pre păgâni îmblânzeşte, lumea o împacă, sfânt lăcaşul
101
acesta bine îl păzeşte, pre cei mai nainte trecuţi, părinţii şi fraţii noştri,
în lăcaşurile drepţilor îi aşază, şi pre noi întru mărturisire şi pocăinţă
ne priimeşte, ca un Bun şi de oameni Iubitoriu.
Dupre aceasta facem 3 metanii mari, zicând în sine fieştecarele
rugăciunea aceasta a Sfântului Efrém:
Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăvirii, al grijii de multe, al
iubirii de stăpânie şi al grăirii în deşert nu îl da mie. Metanie 1.
Iară duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei,
dăruiaşte mie robului tău. Metanie 1.
Aşa Doamne Împărate, dăruiaşte mie, ca să văz păcatele mele, şi să nu
osândesc pre fratele mieu, că bine eşti cuvântat în vecii vecilor, Amin.
Metanie 1.
Şi dupre rugăciunea aceasta facem 12 închinăciuni, zicând stíhul
acesta: Dumnezeule milostiv fii mie păcătosului. Închinăciune 1. Şi
pre urmă iară Rugăciunea Sfântului Efrém toată, cu o metanie mare:
Doamne şi Stăpânul vieţii mele. Apoi: Sfinte Dumnezeule...
Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Că a ta iaste Împărăţiia... Doamne
miluieşte, de 12 ori.
Iară de iaste Postul cel Mare, zicem rugăciunea aceasta:
Preasfântă Treime, Stăpânie deofiinţă, Împărăţie nedespărţită, ceea ce
eşti pricina tuturor Bunătăţilor, binevoieşte şi pentru mine, păcătosul;
întăreşte şi înţelepţeşte inima mea, şi şterge toată întinarea mea.
Luminează gândul mieu, ca totdeauna să te slăvesc şi să te laud şi să
mă închin ţie şi să zic: unul Sfânt, unul Domn, Iisus Hristos, întru
slava lui Dumnezeu Tatăl, Amin. Apoi:
Fie Numele Domnului binecuvântat..., de 3 ori. Metanii 3.
Bine voiu cuvânta pre Domnul în toată vremea...
Înnălţa-te-voiu Dumnezeul mieu, Împăratul mieu...
Cade-se să te fericim... Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte, de 3 ori.
Blagosloveşte. Acestea toate sânt scrise la fila 73. Şi se face Otpústul
cel de săvârşit. Acestea se fac când iaste Post. Iară de s’a cântat
Dumnezeu iaste Domnul..., dupre Sfinte Dumnezeule, Preasfântă
Treime, şi dupre Tatăl nostru, zicem Tropariul zilei. Şi Otpústul.
Iară de-ţi iaste voia, dupre sfârşitul Vecerniei zi această
B
Rugăciune a Marelui Vasílie:
ine eşti cuvântat Stăpâne Atotţiitoriule, carele ai luminat ziua
cu lumină de Soare şi noaptea o ai strălucit cu raze ca de foc;
carele ai învrednicit pre noi a trece lungimea zilei şi a ne
apropiia de începuturile nopţii. Ascultă rugăciunea noastră şi a tot
norodului tău; şi iartă nouă tuturor păcatele noastre cele de voie şi cele
fără de voie. Priimeşte rugăciunile noastre cele de seară, şi trimite
mulţimea Milei tale şi a Îndurărilor tale preste moştenirea ta. Ocoleşte
pre noi cu sfinţii tăi Îngeri; întrarmează pre noi cu armele Dreptăţii
tale, îngrădeşte pre noi cu Adevărul tău, păzeşte pre noi cu Puterea ta.
Mântuieşte pre noi de toată primejdiia, de tot vicleşugul celui
protivnic. Şi dăruiaşte nouă şi această seară, cu noaptea ce vine,
desăvârşit, sfântă, cu pace, fără de păcate, fără sminteală, fără
nălucire, şi toate zilele vieţii noastre. Pentru rugăciunile Preasfintei
Născătoarei de Dumnezeu, şi ale tuturor sfinţilor carii ţi-au plăcut din
veac, Amin. Apoi: Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii... Şi
Otpustul.


RUGĂCIUNEA LA MASA DE SEARĂ
Mergând seara la masă, zicem:
Mânca-vor săracii, şi se vor sătura, şi vor lăuda pre Domnul cei ce
caută pre dânsul: viia-vor inimile lor, în veacul veacului.
Slavă... Şi acum..., şi celelalte. Şi blagosloveşte Preotul masa. Iară
dupre ce ne sculăm dela masă zicem Bogorodícĭna aceasta:
Făcutu-s’a pântecele tău Masă Sfântă, având cereasca Pâine, pre
Hristos Dumnezeul nostru, dintru carea tot cel ce mănâncă nu va muri,
precum au zis Hrănitoriul tuturor, Născătoare de Dumnezeu.
Darurilor tale fă-ne vrednici, Născătoare de Dumnezeu Fecioară,
trecând cu vederea greşalele noastre, şi dăruind vindecare celor ce iau
cu credinţă blagosloveniia ta, Preacurată.
Apoi cântăm Cade-se să te fericim... Şi:
Veselit-ai pre noi, Doamne, întru făpturile tale, şi întru lucrurile
mâinilor tale ne-am bucurat. Însemnatu-s’a preste noi Lumina Feţii
tale, Doamne. Dat-ai veselie în inima mea; de roada grâului, a vinului
şi a untului de lemn al lor s’au umplut. Cu pace, împreună mă voiu
culca şi voiu adormi, că tu, Doamne, deosebi întru nădejde m’ai
aşezat. Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte, de 3 ori. Blagosloveşte.
Preotul:
Cu noi iaste Dumnezeu, cu Harul şi cu iubirea de oameni, totdeauna,
acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
103
Sfârşitul Vecerniei.



 
  
   
        
ÎNCEPUTUL PAVECERNIŢEI
 CEII MARI 
Preotul zice: Bine iaste cuvântat Dumnezeul nostru... Iară de nu iaste

Preot, zicem: Pentru rugăciunile sfinţilor Părinţilor noştri... Şi începe
fratele cel rânduit aşa: Slavă ţie Dumnezeul nostru, slavă ţie. Împărate
Ceresc... Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Că
a ta iaste Împărăţiia... Doamne miluieşte, de 12 ori. Slavă... Şi acum...
Veniţi să ne închinăm..., de 3 ori.
Şi îndatăşi, de iaste săptămâna cea dintâiu a Marelui Post, începem
D
Psalmul 69.
umnezeule, spre ajutoriul mieu ia aminte; Doamne, ca să
ajuţi mie grăbeşte. Să se ruşineze şi să se înfrunteze cei ce
caută sufletul mieu; să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei
ce voiesc mie rele; întoarcă-se îndatăşi ruşinându-se cei ce grăiesc
mie: Bine, bine. Să se bucure şi să se veselească de tine toţi cei ce
caută pre tine, Dumnezeule, şi zică pururea: Mărească-se Domnul, cei
ce iubesc mântuirea ta. Iară eu sărac sânt şi mişel; Dumnezeule, ajută-
mi. Ajutătoriul mieu şi Izbăvitoriul mieu eşti tu; Doamne, nu zăbovi.
Şi sfârşindu-se acesta, cântăm Canonul cel Mare. Iară de nu iaste
Săptămâna Mare, începem aşa: Psalm 4.
Când am chemat eu, auzitu-m’ai, Dumnezeul dreptăţii mele; întru
necaz m’ai desfătat, milostiveşte-te spre mine şi auzi rugăciunea mea.
Fiii oamenilor, până când grei la inimă? Pentru ce iubiţi deşertăciune
şi căutaţi minciună? Şi să ştiţi că minunat au făcut Domnul pre cel
cuvios al său. Domnul mă va auzi, când voiu striga cătră dânsul.
Mâniiaţi-vă, şi nu greşiţi; cele ce ziceţi în inimile voastre, întru
aşternuturile voastre, vă umiliţi. Jertviţi jertva dreptăţii şi nădăjduiţi
spre Domnul. Mulţi zic: Cine va arăta nouă cele bune? Însemnatu-s’a
preste noi Lumina Feţii tale, Doamne. Dat-ai veselie în inima mea; de
roada grâului, a vinului şi a untului lor de lemn s’au umplut. Cu pace,
împreună mă voiu culca şi voiu adormi, că tu Doamne deosebi întru
nădejde m’ai aşezat.
105
 Pavecerniţa cea Mare 
Psalm, 6.
Doamne, nu cu ta iuţimea să vădeşti pre mine, nici cu mâniia ta să mă
cerţi. Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sânt; vindecă-mă,
Doamne, că s’au turburat oasele mele, şi sufletul mieu s’a turburat
foarte; şi tu, Doamne, până când? Întoarce-te, Doamne, izbăveşte
sufletul mieu; mântuieşte-mă, pentru Mila ta. Că nu iaste în moarte cel
ce pomeneşte pre tine; şi în iad cine se va mărturisi ţie? Ostenit-am
întru suspinul mieu, spăla-voiu în toate nopţile patul mieu, cu
lacrămile mele aşternutul mieu voiu uda. Turburatu-s’a de mânie
ochiul mieu, învechitu-m’am întru toţi vrăjmaşii mei. Depărtaţi-vă
dela mine, toţi cei ce lucraţi fărădelegea, că au auzit Domnul glasul
plânsorii mele, auzit-au Domnul cererea mea, Domnul rugăciunea
mea au priimit. Să se ruşineze şi să se turbure toţi vrăjmaşii mei, să se
întoarcă şi să se ruşineze foarte degrab.
Psalm, 12.
Până când, Doamne, mă vei uita până în sfârşit? Până când întorci
faţa ta de cătră mine? Până când voiu pune sfaturi în sufletul mieu,
dureri în inima mea ziua şi noaptea? Până când se va înnălţa
vrăjmaşul mieu asupra mea? Caută, auzi-mă Doamne, Dumnezeul
mieu; luminează ochii mei, ca nu cândva să adorm întru moarte, ca nu
cândva să zică vrăjmaşul mieu: Întăritu-m’am asupra lui. Cei ce mă
necăjesc se vor bucura, de mă voiu clăti. Iară eu spre Mila ta am
nădăjduit, bucura-se-va inima mea de mântuirea ta; cânta-voiu
Domnului celui ce au făcut bine mie, şi voiu cânta Numele Domnului
celui Înnalt.
Iarăşi:
Caută, auzi-mă Doamne, Dumnezeul mieu; luminează ochii mei, ca
nu cândva să adorm întru moarte, ca nu cândva să zică vrăjmaşul
mieu: Întăritu-m’am asupra lui. Slavă... Şi acum... Alliluia, de 3 ori.
Şi metanii 3. Doamne miluieşte, de 3 ori. Slavă... Şi acum...
Psalm 24.
Cătră tine, Doamne, am ridicat sufletul mieu, Dumnezeul mieu. Spre
tine am nădăjduit; să nu mă ruşinez în veac, nici să-şi râză de mine
vrăjmaşii miei: pentru că toţi cei ce rabdă pre tine nu se vor ruşina. Să
se ruşineze cei ce fac fărădelege în deşert. Căile tale, Doamne, arată-
mi şi cărările tale mă învaţă. Îndreptează-mă spre Adevărul tău şi mă
învaţă, că tu eşti Dumnezeu, Mântuitoriul mieu, şi pre tine te-am
106  Pavecerniţa cea Mare 
răbdat toată ziua. Adu-ţi aminte de Îndurările tale, Doamne, şi de
Milele tale, că din veac sânt. Păcatele tinereţilor mele şi ale neştiinţei
mele nu le pomeni; dupre Mila ta pomeneşte-mă tu, pentru Bunătatea
ta, Doamne. Bun şi Drept iaste Domnul; pentru aceasta lege va pune
celor ce greşesc în cale. Îndrepta-va pre cei blânzi la judecată, învăţa-
va pre cei blânzi căile sale. Toate căile Domnului, mila şi adevărul
celor ce caută legământul lui şi mărturiile lui. Pentru Numele tău,
Doamne, curăţeşte păcatul mieu, că mult iaste. Cine iaste omul cel ce
se teme de Domnul? Lege va pune lui în calea carea a ales. Sufletul
lui întru bunătăţi se va sălăşlui, şi sămânţa lui va moşteni pământul.
Întărire iaste Domnul celor ce se tem de dânsul, şi făgăduinţa lui va
arăta lor. Ochii mei pururea spre Domnul, că el va scoate din laţ
picioarele mele. Caută spre mine şi mă miluieşte, că unul născut şi
sărac sânt eu. Necazurile inimii mele s’au înmulţit: din nevoile mele
scoate-mă. Vezi smerenia mea şi osteneala mea, şi lasă toate păcatele
mele. Vezi pre vrăjmaşii mei, că s’au înmulţit, şi cu ură nedreaptă
m’au urât. Păzeşte sufletul mieu şi mă izbăveşte, ca să nu mă ruşinez
că am nădăjduit spre tine. Cei fără de răutate şi cei drepţi s’au lipit de
mine, că te-am răbdat, Doamne. Izbăveşte, Dumnezeule, pre Israíl din
toate necazurile lui.
Psalm, 30.
Spre tine, Doamne, am nădăjduit, să nu mă ruşinez în veac; întru
dreptatea ta izbăveşte-mă şi mă scoate. Pleacă spre mine urechea ta,
grăbeşte de mă scoate; fii mie Dumnezeu scutitoriu şi spre casă de
scăpare, ca să mă mântuieşti. Că puterea mea şi scăparea mea eşti tu,
şi pentru Numele tău mă vei povăţui şi mă vei hrăni; scoate-mă-vei
din cursa aceasta, carea au ascuns mie, că tu eşti scutitoriul mieu,
Doamne. În mâinile tale voiu pune duhul mieu; izbăvitu-m’ai
Doamne, Dumnezeul adevărului. Urât-ai pre cei ce păzesc
deşertăciuni în zadar. Iară eu spre Domnul am nădăjduit. Bucura-mă-
voiu şi mă voiu veseli de Mila ta, că ai căutat spre smerenia mea,
mântuit-ai din nevoi sufletul mieu şi nu m’ai închis în mâinile
vrăjmaşilor, pus-ai în loc desfătat picioarele mele. Miluieşte-mă,
Doamne, căci mă necăjesc; turburatu-s’a întru mânie ochiul mieu,
sufletul mieu şi pântecele mieu. Că s’a stins întru dureri viiaţa mea şi
anii mei întru suspinuri; slăbit-a întru sărăcie vârtutea mea, şi oasele
mele s’au turburat. Tuturor vrăjmaşilor mei m’am făcut ocară şi
vecinilor mei foarte, şi frică cunoscuţilor mei. Cei ce mă vedeau, afară
fugeau dela mine; uitat am fost ca un mort dela inimă, făcutu-m’am ca
107
un vas pierdut. Că am auzit ocara multora din cei ce lăcuesc împrejur;
adunându-se ei împreună asupra mea, ca să ia sufletul mieu s’au
sfătuit. Dară eu spre tine, Doamne, am nădăjduit. Zis-am: Tu eşti
Dumnezeul mieu. În mâinile tale sorţii mei; izbăveşte-mă din mâna
vrăjmaşilor mei şi de cei ce mă prigonesc. Arată faţa ta preste robul
tău, mântuieşte-mă cu Mila ta. Doamne, să nu mă ruşinez, că te-am
chemat pre tine; să se ruşineze necinstitorii şi să se pogoare în iad.
Mute să se facă buzele cele viclene carile grăiesc asupra dreptului
fărădelege, cu mândrie şi cu defăimare. Cât iaste de multă mulţimea
Bunătăţii tale, Doamne, carea ai ascuns celor ce se tem de tine, o ai
făcut celor ce se nădăjduiesc spre tine înnaintea fiilor oamenilor.
Ascunde-vei pre dânşii, întru ascunsul Feţii tale, de turburarea
oamenilor, acoperi-vei pre ei în cort de grăirea împrotivă a limbilor.
Bine iaste cuvântat Domnul, că minunată au făcut Mila sa în cetatea
îngrădirii. Iară eu am zis întru uimirea mea: lepădat sânt de cătră faţa
ochilor tăi. Pentru aceasta ai auzit glasul rugăciunii mele, când am
strigat cătră tine. Iubiţi pre Domnul, toţi cuvioşii lui, că adevărurile
caută Domnul şi răsplăteşte celor ce de prisosit fac mândrie.
Îmbărbătaţi-vă, şi să se întărească inima voastră, toţi cei ce nădăjduiţi
spre Domnul.
Psalm, 90.
Cel ce lăcueşte întru ajutoriul celui Preaînnalt, întru Acoperământul
Dumnezeului Ceriului se va sălăşlui. Zice-va Domnului: Sprijinătoriul
mieu eşti şi Scăparea mea, Dumnezeul mieu, şi voiu nădăjdui spre
dânsul. Că el te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul
turburător. Cu spatele sale va umbri ţie, şi supt Aripile lui vei
nădăjdui. Cu armă te va încungiura Adevărul lui. Nu te vei teme de
frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua, de lucrul ce umblă întru
întunerec, de întâmplare şi de dracul cel de amiazăzi. Cădea-va despre
laturea ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, şi spre tine nu se vor
apropiia. Însă cu ochii tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea.
Că tu, Doamne, nădejdea mea, pre cel Preaînnalt ai pus scăpare ţie.
Nu vor veni cătră tine rele, şi bătaie nu se va apropiia întru lăcaşul tău,
că Îngerilor săi va porunci pentru tine, ca să te păzească întru toate
căile tale. Pre mâini te vor ridica, pentru ca nu cândva să împiedeci de
piatră piciorul tău. Preste aspídă şi vasilísc vei încăleca, şi vei călca
preste leu şi preste bălaur. Că spre mine a nădăjduit, şi voiu izbăvi pre
el; acoperi-voiu pre el, că a cunoscut Numele mieu. Striga-va cătră
mine, şi voiu auzi pre el, cu dânsul sânt în necaz, scoate-voiu pre
dânsul şi-l voiu slăvi. Cu lungime de zile voiu umplea pre el şi voiu
arăta lui mântuirea mea.
Slavă... Şi acum... Alliluia, de 3 ori. Şi metanii 3. Apoi începe
întâia strană.
CÂNTAREA ISAIEI PROROCULUI.
Cu dulce cântare, lin şi rar. Strana 1.
Cu noi iaste Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi,
Căci cu noi iaste Dumnezeu.
A doua strană cântă iar aceasta toată. Apoi amândouă stranele,
fieştecare Stihul său. Strana întâiu:
Auziţi până la marginile pământului,
Strana a doua: Cei puternici plecaţi-vă,
Că iarăşi de veţi putea, şi iarăşi veţi fi biruiţi,
Şi orice sfat veţi sfătui, risipi-l-va Domnul,
Şi cuvântul oricarele veţi grăi, nu va rămânea întru voi,
De frica voastră nu ne vom teme, nici ne vom turbura,
Pre Domnul Dumnezeul nostru, pre acela vom sfinţi, şi el va fi nouă
frică, Căci cu noi iaste Dumnezeu.
Şi de voiu fi nădăjduindu-mă spre dânsul, va fi mie spre sfinţenie,
Şi voiu fi nădăjduindu-mă spre dânsul, şi mă voiu mântui printr’însul,
Iată eu şi pruncii, carii mi-au dat Dumnezeu,
Norodul cel ce umbla întru întunerec a văzut Lumină mare,
Cei ce lăcuiţi în laturea şi în umbra morţii, Lumină va străluci preste
voi, Căci cu noi iaste Dumnezeu.
Că Prunc s’au născut nouă Fiiul, şi s’au dat nouă,
A căruia Stăpânie s’a făcut preste umărul lui,
Şi păcii lui nu iaste hotar, Căci cu noi iaste Dumnezeu.
109
Şi se cheamă Numele lui Înger de mare sfat,
Sfetnic minunat, Căci cu noi iaste Dumnezeu.
Dumnezeu Tare, Stăpânitoriu, Domn păcii,
Părinte veacului ce va să fie, Căci cu noi iaste
Dumnezeu.
Slavă... Căci cu noi iaste Dumnezeu.
Şi acum... Căci cu noi iaste Dumnezeu.
Apoi amândouă stranele împreună, cântă:
Cu noi iaste Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi,
Căci cu noi iaste Dumnezeu. De 3 ori.
Şi îndată Troparele acestea. Strana cea dintâiu:
Ziua trecând, mulţămesc ţie, Doamne; seara rogu-mă, cu noaptea, fără
de păcat dăruieşte-o mie, Mântuitoriule, şi mă mântuieşte.
Strana a doua: Slavă...
Ziua trecând, slăvescu-te pre tine, Stăpâne; seara rogu-mă, cu
noaptea, fără de sminteală dăruieşte-o mie, Mântuitoriule, şi mă
mântuieşte.
Strana cea dintâiu: Şi acum...
Ziua trecând, cu cântare slăvesc pre tine, Sfinte; seara rogu-mă, cu
noaptea, fără de bântuială dăruieşte-o mie, Mântuitoriule, şi mă
mântuieşte. Apoi amândouă stranele împreună:
Firea cea fără de trup a Heruvimilor, cu netăcute cântări pre tine
slăveşte.
Vieţuitorii cei câte cu şase aripi, Serafimii, cu neîncetate glasuri pre
tine preaînnalţă.
Toate Oştile Îngerilor cu cântări întreit sfinte te laudă.
Că mai nainte de toate eşti cela ce eşti Părinte, şi împreună fără de
început ai pre Fiiul tău.
Şi întocmai cinstit purtând pre Duhul Vieţii, nedespărţirea Treimei
arăţi.
Preasfântă Fecioară, Maica lui Dumnezeu, şi cei ce aţi fost singuri
văzători Cuvântului şi slugi
A Prorocilor şi a Mucenicilor, toate cetele, ca cei ce aveţi viiaţă
nemuritoare,
Pentru toţi vă rugaţi cu deadinsul, că toţi sântem întru nevoi.
Ca izbăvindu-ne de înşelăciunea celui viclean, să cântăm cântare
îngerească:
Sfinte, Sfinte, Sfinte, Întreit-Sfinte Doamne, miluieşte şi mântuieşte
pre noi, Amin.
Şi îndată cu glas mai lin: Crez întru Unul Dumnezeu... Apoi:
Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare..., carea se zice de trei
ori, iară celelalte, fieştecare câte de două ori:
Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, roagă-te lui Dumnezeu
pentru noi păcătoşii. De 3 ori.
Toate Puterile Cereşti ale sfinţilor Îngeri şi a Arhanghelilor, rugaţi-vă
lui Dumnezeu pentru noi păcătoşii. De 2 ori.
Sfinte Ioánne Prorocule şi Mergătoriule-înnainte şi Botezătoriul
Domnului nostru Iisus Hristos, roagă-te lui Hristos pentru noi
păcătoşii. De 2 ori.
Sfinţilor slăviţilor Apostoli, Prorocilor şi Mucenicilor şi toţi Sfinţii,
rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi păcătoşii. De 2 ori.
Preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtători Părinţii noştri, rugaţi-vă lui
Dumnezeu pentru noi păcătoşii. De 2 ori.
Aicea se zice şi Sfântul, a căruia iaste Hramul.
Cea nebiruită şi necuprinsă şi Dumnezeiască putere a Cinstitei şi de
viiaţă făcătoarei Cruci, nu ne lăsa pre noi păcătoşii. De 2 ori.
Dumnezeule, curăţeşte pre noi, păcătoşii. Dumnezeule, curăţeşte pre
noi, păcătoşii. Dumnezeule, curăţeşte pre noi, păcătoşii, şi ne
miluieşte.
iaste Împărăţiia... Şi cântăm Troparele acestea, Glas al 2-lea, Luni şi
Miercuri seara. Iară de iaste praznic, Tropariul Praznicului.
Luminează ochii miei, Hristoase Dumnezeule, ca nu cândva să adorm
întru moarte, ca nu cândva să zică vrăjmaşul mieu: Întăritu-m’am
asupra lui. Slavă...
Sprijinitoriu sufletului mieu fii, Dumnezeule, că umblu prin mijlocul a
multe curse. Izbăveşte-mă de dânsele şi mă mântuieşte, Bunule, ca un
Iubitoriu de oameni. Şi acum...
Că nu avem îndrăzneală pentru multe păcatele noastre, tu pre cel ce
s’au născut din tine roagă, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că mult
poate rugăciunea Maicii spre îmblânzirea Stăpânului. Nu trece cu
vederea rugăciunile păcătoşilor, Preacurată, că Milostiv iaste şi poate
să mântuiască cel ce au priimit a pătimi pentru noi.
Alte Tropare, ce le cântăm Marţi şi Joi seara, Glas al 8-lea.
Neadormirea nevăzuţilor miei vrăjmaşi o ştii, Doamne, şi a ticălosului
mieu trup slăbiciunea o cunoşti, cel ce m’ai zidit. Pentru aceasta în
111
mâinile tale voiu da duhul mieu. Acoperă-mă cu aripile Bunătăţii tale,
ca nu cândva să adorm întru moarte. Şi ochii minţii mele luminează,
întru desfătarea Dumnezeeştilor tale Cuvinte. Şi mă deşteaptă în
vreme cuvioasă spre a ta slăvire, ca un Bun şi de oameni Iubitoriu.
Stíh: Caută şi mă auzi, Doamne Dumnezeul mieu.
Cât va fi de înfricoşată Judecata ta, Doamne, Îngerii stând înnainte,
oamenii în mijloc adunându-se, cărţile deşchizându-se, faptele
cercându-se, gândurile întrebându-se. Ce judecată va fi mie, celui
zămislit în păcate? Cine-mi va stinge văpaia? Cine-mi va lumina
întunerecul, de nu mă vei milui tu, Doamne, ca un Iubitoriu de
oameni. Slavă...
Lacrămi dă mie, Dumnezeule, ca oarecând femeii ceii păcătoase, şi
mă învredniceşte ca să ud picioarele tale, carile din calea rătăcirii pre
mine au slobozit. Şi mir cu bună mireazmă ţie să aduc, viiaţă curată,
întru pocăinţă mie agonisită. Ca să auz şi eu glasul tău cel dorit:
Credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace.
Neruşinată nădejdea ta, Născătoare de Dumnezeu, având, mă voiu
mântui. Folosinţa ta agonisind, Preacurată, nu mă voiu teme. Goni-
voiu pre vrăjmaşii miei, şi voiu birui pre dânşii, întru singur
Acoperemântul tău îmbrăcându-mă ca întru o platoşă; şi întru
Ajutoriul tău cel atotputernic rugându-mă, strig cătră tine: Stăpână,
mântuieşte-mă cu rugăciunile tale, şi mă scoală din întunecatul somn
spre a ta slăvire, cu Puterea celui ce s’au Întrupat din tine, a Fiiului lui
Dumnezeu.
Părinte. Preotul: Pentru rugăciunile sfinţilor Părinţilor noştri...
Şi rugăciunea aceasta a Marelui Vasilie:
Doamne, Doamne, cela ce ai izbăvit pre noi de toată săgeata ce zboară
în zi, izbăveşte-ne şi de tot lucrul ce umblă întru întunerec. Priimeşte
jertva cea de seară, ridicările mâinilor noastre. Şi învredniceşte pre noi
şi măsura nopţii fără de prihană a o trece, neispitiţi de rele, şi
izbăveşte pre noi de toată turburarea şi îngrozirea carea vine nouă dela
diavolul. Dăruiaşte sufletelor noastre umilinţă, şi gândurilor noastre
grijire de întrebarea ce va să fie la înfricoşata şi dreapta ta Judecată.
Pătrunde cu frica ta trupurile noastre, şi omoară mădulările noastre
cele de pre pământ, ca şi întru liniştea somnului să ne luminăm cu
privirea la judecăţile tale. Întoarce dela noi toată nălucirea necuvioasă,
şi pofta cea vătămătoare; şi ridică pre noi în vremea de rugă întăriţi în
Credinţă, şi sporind întru Poruncile tale, cu bunăvrerea şi bunătatea a
Unuia-Născut Fiiului tău, cu carele bine eşti cuvântat, împreună cu
Preasfântul, şi Bunul, şi de viiaţă făcătoriul Duhul tău, acum şi
pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Şi îndată: Veniţi să ne închinăm, de 3 ori. Metanii 3. Apoi Psalmul
50: Miluieşte-mă, Dumnezeule...
D
Psalm, 101.
oamne, auzi rugăciunea mea, şi strigarea mea la tine să vie.
Să nu întorci Faţa ta dela mine; ori în ce zi mă necăjesc,
pleacă spre mine urechea ta, ori în ce zi te voiu chema,
degrab mă auzi. Că s’au stins ca fumul zilele mele, şi oasele mele ca o
uscăciune s’au uscat. Rănit am fost ca iarba şi s’a uscat inima mea, că
am uitat a mânca pâinea mea. De glasul suspinului mieu s’a lipit osul
mieu de carnea mea. Asemănatu-m’am cu pelicanul de pustie, făcutu-
m’am precum corbul de noapte în loc nelăcuit, priveghiiat-am şi
m’am făcut ca o pasăre ce iaste osebită pre casă. Toată ziua m’au
ocărât vrăjmaşii mei, şi cei ce mă lăudau, asupra mea se jurau. Că
cenuşă ca pâinea am mâncat, şi băutura mea cu plângere am
amestecat, de cătră faţa iuţimii tale şi a mâniei tale, că înnălţându-mă
m’ai surpat. Zilele mele ca umbra s’au plecat, şi eu ca iarba m’am
uscat. Iară tu, Doamne, în veac rămâi, şi pomenirea ta în neam şi în
neam. Tu sculându-te vei milui Siónul, că vremea iaste a te milostivi
spre el, că a venit vremea. Că bine au voit robii tăi pietrile lui, şi de
ţărâna lui le va fi milă. Şi se vor teme neamurile de Numele
Domnului, şi toţi împăraţii pământului de slava ta, că va zidi Domnul
Siónul şi se va arăta întru Slava sa. Căutat-au spre rugăciunea celor
smeriţi şi nu au defăimat cererea lor. Să se scrie aceasta pentru alt
neam, şi norodul ce se zideşte va lăuda pre Domnul. Că au privit
dintru înnălţimea cea sfântă a lui, Domnul din Ceriu pre pământ s’au
uitat, ca să auză suspinul celor ferecaţi, să dezlege pre fiii celor
omorâţi, ca să vestească în Sión Numele Domnului şi Lauda lui în
Ierusalím, când se vor aduna noroadele dimpreună, şi împăraţii ca să
slujască Domnului. Răspuns-a lui în calea tăriei lui: Împuţinarea
zilelor mele vesteşte-mi; nu mă duce pre mine întru înjumătăţirea
zilelor mele, în neamul neamurilor anii tăi. Întru început tu, Doamne,
pământul ai întemeiat, şi lucrurile mâinilor tale sânt Ceriurile. Acelea
vor pieri, dară tu vei rămânea; şi toţi ca o haină se vor învechi, şi ca
113
un veşmânt vei învăli pre ei şi se vor schimba. Dară tu acelaşi eşti, şi
anii tăi nu vor lipsi. Fiii robilor tăi vor lăcui, şi sămânţa lor în veac se
va îndrepta.
D
Rugăciunea lui Manassì, împăratului jidovesc.
oamne Atotputernice, Dumnezeul Părinţilor noştri, al lui
Avraám şi al lui Isaác şi al lui Iacóv, şi al seminţiei lor ceii
drepte; carele ai făcut Ceriul şi pământul cu toată podoaba
lor; cela ce ai legat marea cu Cuvântul Poruncii tale; cela ce ai încuiat
adâncul, şi ai pecetluit pre el cu înfricoşat şi slăvit Numele tău; de
carele toate se tem, şi se cutremură de faţa Puterii tale; că nesuferită
iaste mare cuviinţa Slavei tale, şi nerăbdată mâniia îngrozirii tale ceii
asupra păcătoşilor; şi nemăsurată şi neurmată iaste Mila făgăduinţei
tale. Că tu eşti Domn Înnalt, Milosârd, Îndelung-răbdătoriu şi
Multmilostiv, şi îţi pare rău de răutăţile oamenilor. Tu, Doamne,
dupre mulţimea Bunătăţii tale, ai făgăduit pocăinţă şi iertare celor ce
greşesc ţie, şi cu mulţimea Îndurărilor tale ai hotărât pocăinţă
păcătoşilor spre mântuire. Tu dar, Doamne, Dumnezeul Puterilor, nu
ai pus pocăinţă drepţilor, lui Avraám şi lui Isaác şi lui Iacóv, celor ce
nu au greşit ţie; ci ai pus pocăinţă asupra mea, păcătosului, pentru că
am greşit mai presus decât numărul năsipului mării. Înmulţitu-s’au
fărădelegile mele Doamne, înmulţitu-s’au fărădelegile mele, şi nu sânt
vrednic să privesc şi să văz înnălţimea Ceriului, pentru mulţimea
nedreptăţilor mele. Împilat sânt de multe legături de fier, cât nu pociu
ridica capul mieu, şi nu iaste mie slăbire. Pentru că am întărâtat
mâniia ta, şi vicleşug înnaintea ta am făcut, nefăcând Voia ta şi
nepăzind Poruncile tale. Şi acum plec genunchile inimii, trebuindu-mi
Bunătate dela tine. Greşit-am, Doamne, greşit-am, şi fărădelegile mele
eu le ştiu; ci mă cuceresc rugându-mă: Slăbeşte-mi Doamne, slăbeşte-
mi, şi nu piiarde pre mine cu fărădelegile mele, nici în veac ţiind
mânie să te uiţi la răutăţile mele, nici să mă osândeşti întru cele mai de
jos ale pământului. Pentru că tu eşti, Dumnezeule, Dumnezeul celor
ce se pocăiesc, şi întru mine să arăţi toată Bunătatea ta. Că nevrednic
fiind, să mă mântuieşti dupre mulţimea Milei tale, şi te voiu lăuda
totdeauna în zilele vieţii mele. Că pre tine te laudă toate Puterile
Îngerilor, şi a ta iaste Slava în vecii vecilor, Amin.
Sfinte Dumnezeule... Metanii 3. Preasfântă Treime, Tatăl nostru,
Că a ta iaste Împărăţiia. Şi Troparele acestea, Glas al 6-lea.
păcătoşii, miluieşte pre noi. Slavă...
Doamne, miluieşte pre noi că întru tine am nădăjduit; nu te mâniia pre
noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un
tău chemăm. Şi acum...
Uşa milostivirii deşchide-o nouă, blagoslovită Născătoare de
Creştinesc.
cinstită decât Heruvimii... Întru numele Domnului blagosloveşte,
Părinte. Preotul: Pentru rugăciunile sfinţilor Părinţilor noştri... Şi
rugăciunea aceasta:
Stăpâne Dumnezeule, Părinte Atotputernice, Doamne Fiiule Unule-
născut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte, o Dumnezeire, o Putere,
miluieşte pre mine păcătosul, şi cu judecăţile carile ştii, mântuieşte-
mă, pre nevrednicul robul tău, că bine eşti cuvântat în vecii vecilor,
Amin.
Veniţi să ne închinăm..., de 3 ori.
Psalm, 69.
să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce voiesc mie rele. Întoarcă-
Izbăvitoriul mieu eşti tu; Doamne, nu zăbovi.
Psalm, 142.
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea întru Adevărul
tău, auzi-mă întru Dreptatea ta: şi să nu intri la judecată cu robul tău,
că nu se va îndreptăţi înnaintea ta tot cel viu. Că a prigonit vrăjmaşul
sufletul mieu, smerit-a la pământ viiaţa mea, aşezatu-m’a întru
întunerece ca pre morţii veacului; şi s’a mâhnit întru mine duhul mieu,
întru mine s’a turburat inima mea. Adusu-mi-am aminte de zilele cele
115
din început, cugetat-am la toate lucrurile tale, la faptele mâinilor tale
am gândit. Tins-am cătră tine mâinile mele, sufletul mieu ca un
pământ fără de apă ţie. Degrab auzi-mă, Doamne, slăbit-a duhul mieu:
nu întoarce Faţa ta dela mine, şi mă voiu asemăna celor ce se pogoară
în groapă. Auzită fă mie dimineaţa Mila ta, că spre tine am nădăjduit.
Arată mie, Doamne, calea în carea voiu merge, că la tine am ridicat
sufletul mieu. Scoate-mă dela vrăjmaşii mei, Doamne, la tine am
scăpat. Învaţă-mă să fac Voia ta, că tu eşti Dumnezeul mieu. Duhul
tău cel bun mă va povăţui la pământul cel drept. Pentru Numele tău,
Doamne, mă vei viia, întru Dreptatea ta vei scoate din necaz sufletul
mieu; şi întru Mila ta vei sfârşi pre vrăjmaşii mei, şi vei pierde pre toţi
cei ce necăjesc sufletul mieu, că eu sânt robul tău.
bunăvoire. Lăudămu-te, bine te cuvântăm, închinămu-ne ţie, slăvimu-
te, mulţămim ţie pentru mare Slava ta. Doamne, Împărate Ceresc,
Dumnezeule, Părinte Atotţiitoriule, Doamne Fiiule Unule-născut,
Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte. Doamne Dumnezeule, Mieluşelul
lui Dumnezeu, Fiiul Tatălui, cela ce ridici păcatul lumii, miluieşte pre
noi, cela ce ridici păcatele lumii. Priimeşte rugăciunea noastră, cel ce
şezi de-a dreapta Tatălui, şi miluieşte pre noi. Că tu eşti Unul Sfânt, tu
eşti Unul Domn Iisus Hristos, întru Slava lui Dumnezeu Tatăl, Amin.
Doamne, Scăpare te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am zis:
Doamne, la tine am scăpat, învaţă-mă să fac Voia ta, că tu eşti
Dumnezeul mieu. Că la tine iaste izvorul Vieţii, întru Lumina ta vom
vedea lumină. Tinde Mila ta celor carii cunosc pre tine.
Învredniceşte-ne, Doamne, în noaptea aceasta fără de păcat să ne
păzim noi. Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri,
şi lăudat şi proslăvit iaste Numele tău în veci, Amin. Fie, Doamne,
mila ta spre noi, precum am nădăjduit întru tine. Bine eşti cuvântat,
Doamne, învaţă-mă Îndreptările tale. Bine eşti cuvântat, Stăpâne,
înţelepţeşte-mă cu Îndreptările tale. Bine eşti cuvântat, Sfinte,
luminează-mă cu Îndreptările tale. Doamne, Mila ta iaste în veac,
Apoi zicem Canonul cel de rând al sfântului sau al Născătoarei de
Dumnezeu. Şi dupre sfârşitul Canonului se cântă Cade-se să te
fericim... Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru...
Preotul: Că a ta iaste Împărăţiia... Apoi încep stranele a cânta Doamne
al Puterilor, lin şi rar, pre Glas 7.
Doamne al Puterilor, fii cu noi, că pre altul afară de tine ajutoriu întru
necazuri nu avem. Doamne al Puterilor, miluieşte pre noi. De 2 ori,
fără de Stíh. Apoi strana cea dintâiu,
Stíh: Lăudaţi pre Dumnezeu întru Sfinţii lui, lăudaţi pre el întru Tăriia
Puterii lui. Doamne al Puterilor...
Stíh: Lăudaţi pre el întru Puterile lui, lăudaţi pre el dupre mulţimea
Slavei lui. Doamne al Puterilor...
Stíh: Lăudaţi pre el în glas de trâmbiţă, lăudaţi pre el în psaltire şi în
alăută. Doamne al Puterilor...
Stíh: Lăudaţi pre el în tímpină şi în horă, lăudaţi pre el în strune şi în
orgán. Doamne al Puterilor...
Stíh: Lăudaţi pre el în chimvále bine răsunătoare, lăudaţi pre el în
chimvále de strigare, toată suflarea să laude pre Domnul.
Doamne al Puterilor...
Stíh: Lăudaţi pre Domnul întru Sfinţii lui, lăudaţi pre el întru Tăriia
Puterii lui. Doamne al
Puterilor...
Slavă...
Doamne, de n’am avea pre sfinţii tăi rugători, şi Bunătatea ta
milostivindu-se spre noi, cum am îndrăzni, Mântuitoriule, a te lăuda
pre tine, pre carele bine te cuvintează neîncetat Îngerii? Ştiutoriul
inimilor, cruţă sufletele noastre. Şi acum...
Multe sânt mulţimile greşalelor mele, Născătoare de Dumnezeu; la
tine am scăpat, Curată, mântuire trebuindu-mi. Cercetează
neputinciosul mieu suflet, şi te roagă Fiiului tău, şi Dumnezeului
nostru, ca să dea mie iertare de relele cele ce am făcut, ceea ce eşti
Una binecuvântată.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, în vremea vieţii mele, nu mă
lăsa pre mine; folosinţei omeneşti nu mă încredinţa, ci singură mă
sprijineşte, şi mă miluieşte. Şi Bogorodícina aceasta:
Doamne miluieşte. De 40 de ori.
117
Cela ce în toată vremea, şi în tot ceasul, în Ceriu şi pre pământ eşti
închinat şi slăvit, Hristoase Dumnezeule, îndelung Răbdătoriule,
Multmilostive, şi Multmilosârde, carele pre cei drepţi iubeşti şi pre
păcătoşi miluieşti, carele pre toţi chemi la mântuire pentru făgăduinţa
bunătăţilor ce vor să fie; Însuţi, Doamne, priimeşte şi rugăciunile
noastre în ceasul acesta, şi îndreptează viiaţa noastră spre Poruncile
tale; sufletele noastre sfinţeşte, trupurile curăţeşte, cugetele
îndreptează, gândurile curăţeşte şi izbăveşte pre noi de tot necazul
celor rele şi al durerii. Îngrădeşte pre noi cu sfinţii tăi Îngeri, ca prin
mijlocirea lor fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajungem la unirea Credinţei,
şi la cunoştinţa Slavei tale ceii neapropiiate; că bine eşti cuvântat, în
vecii vecilor, Amin. Doamne miluieşte, de 3 ori, Slavă... Şi acum...
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii... Întru Numele Domnului...
Preotul: Dumnezeule, milostiveşte-te spre noi... Şi noi stând puţin,
zicem întru sine Rugăciunea Sfântului Efrém, Doamne şi Stăpânul
vieţii mele... Şi facem cele 12 închinăciuni, dupre cum s’a scris la
Rugăciunea Miezonopticii cea pentru toate zilele. Şi pre urmă iarăşi
Rugăciunea Sfântului Efrém, cu o metanie mare. Apoi:
Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Preotul: Că a
ta iaste Împărăţiia... Doamne miluieşte, de 12 ori.
Şi Rugăciunea de cerere cătră Preasfânta de Dumnezeu Născătoare, a
lui Pável Monahul, din Lăcaşul Făcătoarei de bine:
N espurcată, neîntinată, nestricată, fără prihană, Curată

Fecioară, a lui Dumnezeu Mireasă Stăpână, carea pre
Dumnezeu Cuvântul cu oamenii, prin preaslăvită Naşterea ta,
ai unit, şi firea cea lepădată a neamului nostru cu cele Cereşti o ai
împreunat, ceea ce eşti singură Nădejdea celor fără de nădejde, şi
celor biruiţi Ajutătoare, gata Folositoare celor ce aleargă la tine, şi
tuturor Creştinilor Scăpare, nu te scârbi de mine, păcătosul şi
spurcatul, carele cu urâte gânduri, şi cu cuvinte, şi cu fapte, pre mine
tot netrebnic m’am făcut, şi prin lenea dulceţilor vieţii cu voia rob
m’am făcut. Ci ca ceea ce eşti Maica Iubitoriului de oameni
Dumnezeu, cu Iubirea de oameni milostiveşte-te spre mine, păcătosul
şi cel întru pierzare, şi priimeşte rugăciunea mea ce se aduce ţie din
buze spurcate; şi pre Fiiul tău, şi Stăpânul nostru şi Domnul, cu
îndrăzneala ta ca o Maică cuprinzând, roagă-l, ca să deşchiză şi mie
Milostivirile cele iubitoare de oameni ale Bunătăţii sale, şi trecând
greşalele mele cele nenumărate, la pocăinţă să mă întoarcă, şi
lucrătoriu Poruncilor sale ispitit să mă arate. Şi fii lângă mine pururea
ca o Milostivă, şi Milosârdă, şi Iubitoare de bine, întru aceasta adecă
viiaţă de acum, caldă Folositoare şi Ajutătoare, năvălirile protivnicilor
oprindu-le, şi la pocăinţă îndreptându-mă, şi în vremea ieşirii mele,
ticălosul mieu suflet păzindu-l, şi întunecatele chipuri a viclenilor
draci departe dela dânsul gonindu-le; iar în ziua înfricoşatei Judecăţi,
de munca cea vecinică izbăvindu-mă, şi Slavei ceii negrăite a Fiiului
tău, şi Dumnezeului nostru, moştean pre mine arătându-mă. Carea să
o şi dobândesc, Stăpâna mea, Preasfântă de Dumnezeu Născătoare,
prin mijlocirea ta şi sprijineala. Cu Harul şi cu Iubirea de oameni a
Unuia-născut Fiiului tău, a Domnului şi Dumnezeului şi
Mântuitoriului nostru Iisus Hristos, căruia se cuvine toată Slava,
Cinstea şi Închinăciunea, împreună cu cel fără de început al lui
Părinte, şi cu Preasfântul, şi Bunul, şi de viiaţă Făcătoriul Duhul lui,
acum, şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Rugăciune cătră Domnul nostru Iisus Hristos, a lui Antióh
Monahul Pandecteánul
Ş i dă nouă, Stăpâne, celor ce mergem spre somn, odihnă trupului

şi sufletului; şi păzeşte pre noi de întunecatul somn al păcatului,
şi de toată întunecata şi cea de noapte patima dulceţii.
Conteneşte întărâtările patimilor, stinge săgeţile vicleanului cele
aprinse, cele pornite asupra noastră cu vicleşug; zburdările trupului
nostru potoleşte, şi tot cugetul nostru cel pământesc şi trupesc îl
adormi. Şi dăruiaşte nouă, Dumnezeule, minte deşteptată, cuget curat,
inimă trează, somn uşor, şi de toată nălucirea sătanii izbăvit. Scoală-
ne în vremea rugăciunii, întăriţi întru Poruncile tale, şi pomenirea
Judecăţilor tale întru noi nestricată având. Cuvântare de Slava ta în
toată noaptea ne dăruiaşte, ca să cântăm, şi bine să cuvântăm, şi să
slăvim Preacinstitul, şi Preaîncuviinţatul Numele tău, al Tatălui, şi al
Fiiului, şi al Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Rugăciunea Sfântului Ioanníkie
Nădejdea mea iaste Tatăl, Scăparea mea iaste Fiiul, Acoperemântul
mieu iaste Duhul Sfânt, Treime Sfântă slavă ţie.
Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte, de 3 ori. Preotul zice
Rugăciunea aceasta cu glas mare, iară noi ne plecăm toţi la pământ.
Stăpâne Multmilostive, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru,
pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre de Dumnezeu
Născătoarei şi pururea Fecioarei Mariei; cu puterea cinstitei şi de
119
viiaţă făcătoarei Cruci; cu folosinţele cinstitelor Cereştilor Puteri celor
fără de trupuri; pentru rugăciunile cinstitului slăvitului Proroc,
Înnainte-mergătoriului şi Botezătoriului Ioánn; a sfinţilor, slăviţilor şi
întrutot-lăudaţilor Apostoli; a sfinţilor, slăviţilor şi buni biruitorilor
Mucenici; a preacuvioşilor şi purtătorilor de Dumnezeu Părinţilor
noştri; a sfinţilor şi drepţilor a lui Dumnezeu Părinţi Ioakím şi Annii,
şi ale tuturor sfinţilor tăi: Binepriimită fă rugăciunea noastră.
Dăruiaşte nouă iertare de greşalele noastre. Acoperă-ne întru
Acoperemântul Aripilor tale. Goneşte dela noi pre tot vrăjmaşul şi
pizmaşul. Împacă viiaţa noastră. Doamne, miluieşte pre noi şi lumea
ta, şi mântuieşte sufletele noastre, ca un Bun şi de oameni Iubitoriu.
Apoi făcând cel mai mare metanie până la pământ, zice cătră fraţi:
Blagosloviţi, Părinţi sfinţi, şi mă iertaţi pre mine, păcătosul. Iară fraţii
răspund: Dumnezeu să te ierte, Părinte sfinte.
Preotul: Să ne rugăm pentru binecredinciosul şi iubitoriul de Hristos
Domnul nostru (N), şi celelalte, precum sânt la Rugăciunea miezului
nopţii pentru toate zilele. Iară noi zicem la tot Stíhul: Doamne
miluieşte. Iară mai pre urmă cel mai mare zice: Pentru rugăciunile
sfinţilor Părinţilor noştri...
Şi încep fraţii de-a dreapta şi de-a stânga, câte doi pre rând, a face
metanii şi a cere iertăciune dela cel mai mare, asemenea zicând
fieştecarele: Blagosloveşte, Părinte sfinte, şi iartă pre mine păcătosul.
Şi stă cel mai mare în mijlocul Bisericii, până ce se sfârşesc toţi fraţii
luând iertare dela cel mai mare, şi mergând la chilii, zicem această
P
rugăciune (carea şi mireanului i se cade a o ceti):
re cei ce ne urăsc şi fac nouă strâmbătate iartă-i, Doamne;
celor ce ne fac bine, fă-le bine; fraţilor şi rudeniilor noastre,
dăruiaşte-le cererile cele cătră mântuire, şi viiaţa vecinică; pre
cei ce sânt întru neputinţe cercetează, şi vindecare dăruiaşte-le; pre cei
din mare ocârmuiaşte; cu cei călători împreună călătoreşte;
împăratului la oaste ajută-i; celor ce ne slujesc şi miluiesc pre noi
iertare păcatelor dăruiaşte; pre cei ce au poruncit nouă, nevrednicilor,
să ne rugăm pentru dânşii miluieşte-i dupre mare Mila ta. Pomeneşte,
Doamne, pre cei mai denainte adormiţi, părinţi şi fraţi ai noştri, şi fă
lor odihnă, unde cercetează Lumina Feţii tale. Pomeneşte, Doamne,
pre fraţii noştri cei robiţi, şi izbăveşte pre dânşii de toată
încungiurarea. Pomeneşte, Doamne, pre cei ce aduc roduri, şi fac bine
în sfintele tale Biserici, şi dă lor cererile cele cătră mântuire, şi viiaţa
vecinică. Pomeneşte, Doamne, şi pre noi smeriţii şi păcătoşii şi
nevrednicii robii tăi, şi luminează mintea noastră cu Lumina
Cunoştinţei tale, şi îndreptează pre noi în calea Poruncilor tale, pentru
rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei, şi
pururea Fecioarei Mariei, şi ale tuturor Sfinţilor tăi, că bine eşti
cuvântat, în vecii vecilor, Amin.
Sfârşitul Pavecerniţei ceii Mari.

   
  


      
ÎNCEPUTUL PAVECERNIŢEI
CEII MICI
Blagoslovind Preotul, zicem: Împărate Ceresc... Sfinte Dumnezeule...

Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Că a ta iaste Împărăţiia... Doamne
miluieşte, de 12 ori. Slavă... Şi acum... Veniţi să ne închinăm..., de 3
ori.
Apoi Psalmul, 50.
M iluieşte-mă, Dumnezeule, dupre mare mila ta şi dupre

mulţimea îndurărilor tale şterge fărădelegea mea; mai
vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul mieu mă
curăţeşte, că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul mieu înnaintea
mea iaste pururea. Ţie unuia am greşit şi ce iaste viclean înnaintea ta
am făcut, ca să te îndreptăţeşti întru cuvintele tale şi să biruieşti când
vei judeca tu. Că iată întru fărădelegi m’am zămislit, şi întru păcate
m’a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit, cele nearătate şi cele
ascunse ale înţelepciunii tale ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu issop, şi
mă voiu curăţi; spăla-mă-vei, şi mai vârtos decât zăpada mă voiu albi.
Auzului mieu vei da bucurie şi veselie, bucura-se-vor oasele cele
smerite. Întoarce Faţa ta de cătră păcatele mele, şi toate fărădelegile
mele şterge. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh
drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda dela Faţa
ta şi Duhul tău cel Sfânt nu lua dela mine. Dă mie bucuriia mântuirii
tale, şi cu duh stăpânitoriu mă întăreşte. Învăţa-voiu pre cei fără de
lege căile tale, şi cei necinstitori la tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă
de sângiuri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va
limba mea de Dreptatea ta. Doamne, buzele mele vei deşchide, şi gura
mea va vesti lauda ta. Că de ai fi voit jertvă, aş fi dat: arderi de tot nu
vei binevoi. Jertva lui Dumnezeu, duhul zdrobit, inimă zdrobită şi
smerită Dumnezeu nu va defăima. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea
ta, Siónului, şi să se zidească zidurile Ierusalímului; atuncea bine vei
122  Pavecerniţa cea Mică 
voi jertva dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pre
Oltáriul tău viţei.
Psalm, 69.
grăbeşte. Să se ruşineze şi să se înfrunteze cei ce caută sufletul mieu.
Să se întoarcă înnapoi şi să se ruşineze cei ce voiesc mie rele.
Întoarcă-se îndatăşi ruşinându-se cei ce grăiesc mie: Bine, bine. Să se
bucure şi să se veselească de tine toţi cei ce caută pre tine,
Dumnezeule, şi zică pururea: Mărească-se Domnul, cei ce iubesc
mântuirea ta. Iară eu sărac sânt şi mişel; Dumnezeule, ajută-mi.
Ajutătoriul mieu şi Izbăvitoriul mieu eşti tu; Doamne, nu zăbovi.
Psalm, 142.
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea întru Adevărul
tău, auzi-mă întru Dreptatea ta: şi să nu intri la judecată cu robul tău,
că nu se va îndreptăţi înnaintea ta tot cel viu. Că a prigonit vrăjmaşul
sufletul mieu, smerit-a la pământ viiaţa mea. Aşezatu-m’a întru
întunerece ca pre morţii veacului; şi s’a mâhnit întru mine duhul mieu,
întru mine s’a turburat inima mea. Adusu-mi-am aminte de zilele cele
din început, cugetat-am la toate lucrurile tale, la faptele mâinilor tale
am gândit. Tins-am cătră tine mâinile mele, sufletul mieu ca un
pământ fără de apă ţie. Degrab auzi-mă, Doamne, slăbit-a duhul mieu:
nu întoarce Faţa ta dela mine, şi mă voiu asemăna celor ce se pogoară
în groapă. Auzită fă mie dimineaţa Mila ta, că spre tine am nădăjduit.
Arată mie, Doamne, calea în carea voiu merge, că la tine am ridicat
sufletul mieu. Scoate-mă dela vrăjmaşii mei, Doamne, la tine am
scăpat. Învaţă-mă să fac Voia ta, că tu eşti Dumnezeul mieu. Duhul
tău cel bun mă va povăţui la pământul cel drept. Pentru Numele tău,
Doamne, mă vei viia, întru Dreptatea ta vei scoate din necaz sufletul
mieu; şi întru Mila ta vei sfârşi pre vrăjmaşii mei, şi vei pierde pre toţi
cei ce necăjesc sufletul mieu, că eu sânt robul tău.
bunăvoire. Lăudămu-te, bine te cuvântăm, închinămu-ne ţie, slăvimu-
te, mulţămim ţie pentru mare Slava ta. Doamne, Împărate Ceresc,
Dumnezeule, Părinte Atotţiitoriule, Doamne Fiiule Unule-născut,
Iisuse Hristoase, şi Duhule Sfinte. Doamne Dumnezeule, Mieluşelul
lui Dumnezeu, Fiiul Tatălui, cela ce ridici păcatul lumii, miluieşte pre
noi, cela ce ridici păcatele lumii. Priimeşte rugăciunea noastră, cel ce
şezi de-a dreapta Tatălui, şi miluieşte pre noi. Că tu eşti Unul Sfânt, tu
eşti Unul Domn Iisus Hristos, întru Slava lui Dumnezeu Tatăl, Amin.
123
 Pavecerniţa cea Mică 
Doamne, scăpare te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am zis:
Doamne, la tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia ta, că tu eşti
Dumnezeul mieu. Că la tine iaste izvorul Vieţii, întru Lumina ta vom
vedea lumină. Tinde mila ta celor carii cunosc pre tine.
Învredniceşte-ne, Doamne, în noaptea aceasta fără de păcat să ne
păzim noi. Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri,
şi lăudat şi proslăvit iaste numele tău în veci, Amin. Fie, Doamne,
Mila ta spre noi, precum am nădăjduit întru tine. Bine eşti cuvântat,
Doamne, învaţă-mă îndreptările tale. Bine eşti cuvântat, Stăpâne,
înţelepţeşte-mă cu îndreptările tale. Bine eşti cuvântat, Sfinte,
luminează-mă cu îndreptările tale. Doamne, Mila ta iaste în veac,
Apoi: Crez întru unul Dumnezeu...
Deci Canonul Născătoarei de Dumnezeu, din Octoih, al glasului de
rând, sau al sfântului dintru aceeaşi zi. Iară dupre Canon, Cade-se să
te fericim... Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru...
Preotul: Că a ta iaste Împărăţiia...
Deci Tropariul zilei, şi al Hramului sfântului, şi celelalte. Iară de iaste
Hramul lui Hristos, sau al Născătoarei de Dumnezeu, zicem întâiu al
Hramului, şi al zilei. Apoi, aceste Tropare, Glas al 4-lea.
blândeţele tale, nu depărta Mila ta dela noi, ci pentru rugăciunile lor,
în pace ocârmuieşte viiaţa noastră.
Cu sângiurile Mucenicilor tăi celor din toată lumea, ca cu o porfiră şi
cu visson, Biserica ta împodobită fiind, printr’înşii strigă cătră tine,
Hristoase Dumnezeule: Norodului tău trimite Îndurările tale, pace
Obştii tale dăruiaşte, şi sufletelor noastre mare milă.
Slavă...
Şi acum...
Pentru rugăciunile tuturor sfinţilor, Doamne, şi ale Născătoarei de
Dumnezeu, pacea ta dă-o nouă, şi miluieşte pre noi, ca un Îndurat.
124  Pavecerniţa cea Mică 
Vineri seara al tuturor Sfinţilor, Glas al 2-lea.

Apostolilor, Mucenicilor şi Prorocilor, Ierarhilor, Cuvioşilor şi
Drepţilor, carii bine aţi săvârşit lupta, şi Credinţa aţi păzit, îndrăzneală
având cătră Mântuitoriul, pre acela ca pre un Bun rugaţi-l pentru noi,
să mântuiască, rugămu-vă, sufletele noastre.
Slavă...
Şi acum...
Multmilostive.
Iară Sâmbătă seara, Condacul Glasului de rând. Iară în Praznice
Dumnezeieşti, sau la sfinţi mari, zicem Condacele lor. Deci, Doamne
miluieşte, de 40 de ori. Apoi, Cela ce în toată vremea şi în tot ceasul...
Doamne miluieşte, de 3 ori. Slavă... Şi acum... Ceea ce eşti mai
Părinte.
Preotul: Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri...
Şi îndată rugăciunea de cerere cătră Preasfânta de Dumnezeu
Născătoare:
Nespurcată, neîntinată, nestricată...
Şi dă nouă, Stăpâne, celor ce mergem spre somn...
Acestea le caută înnapoi, la filele 109-110. Dupre aceasta Otpústul. Şi
obicinuita iertare. Această Pavecerniţă mică o cetim preste tot anul
neschimbat. Şi în Postul cel Mare, Sâmbătă şi Duminecă seara.
Sfârşitul Pavecerniţii ceii Mici.

  
RUGĂCIUNILE DE SEARĂ
celor ce merg spre somn.
Dupre obicinuitul început, Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime...

Şi dupre Tatăl nostru... Preotul: Că a ta iaste Împărăţiia...
Troparele acestea, Glas al 6-lea:
păcătoşii, miluieşte pre noi. Slavă...
Doamne, miluieşte pre noi că întru tine am nădăjduit; nu te mâniia pre
noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un
tău chemăm. Şi acum...
Uşa milostivirii deşchide-o nouă, Blagoslovită Născătoare de
Creştinesc. Doamne miluieşte, de 12 ori.
Şi Rugăciunea 1, a Sfântului Macárie celui Mare,
D
cătră Dumnezeu Tatăl.
umnezeule vecinice şi Împărate a toată făptura, cela ce m’ai
învrednicit a ajunge până întru acest ceas, iartă-mi păcatele
cele ce am făcut întru această zi, cu lucrul, cu cuvântul şi cu
gândirea; şi curăţeşte, Doamne, smeritul mieu suflet de toată
spurcăciunea trupului şi a sufletului. Şi-mi dă, Doamne, întru această
noapte, a trece somnul în pace, ca sculându-mă din ticălosul mieu
aşternut, bine să plac preasfântului tău Nume, în toate zilele vieţii
mele, şi să calc pre vrăjmaşii cei ce mă luptă, pre cei trupeşti şi pre cei
fără de trup. Şi mă izbăveşte, Doamne, de gândurile cele deşarte carile
mă spurcă, şi de poftele cele rele. Că a ta iaste Împărăţiia, Puterea şi
Slava, a Tatălui şi a Fiiului şi a Sfântului Duh, acum, şi pururea, şi în
Rugăciunea a 2-a. A Sfântului Antióh,cătră

Domnul nostru Iisus Hristos.
123
Atotţiitoriule Cuvinte al Tatălui, Însuţi fiind desăvârşit, Iisuse
Hristoase, pentru multă Milostivirea ta, nu te dezlipi niciodată de
mine, robul tău, ci odihneşte întru mine pururea, Iisuse, cela ce eşti
Păstoriu Bun al oilor tale. Nu da pre mine mozaviríei şarpelui, nici mă
lăsa în pofta satanii, că sămânţa putrejunii iaste întru mine. Tu,
Doamne Dumnezeule, celuia ce ne închinăm, Împărate Sfinte, Iisuse
Hristoase, dormind mă păzeşte cu Lumina cea neîntunecată, cu Duhul
tău cel Sfânt, cu carele ai sfinţit pre Ucenicii tăi. Dă, Doamne, şi mie,
nevrednicului robului tău, mântuirea ta întru aşternutul mieu.
Luminează mintea mea cu lumina înţelegerii Sfintei Evangheliei tale,
sufletul mieu cu dragostea Crucii tale, inima mea cu curăţia
Cuvintelor tale, trupul mieu cu Patima ta cea nebiruită, cugetul mieu
cu Smerenia ta îl păzeşte. Şi mă ridică în vreme cuvioasă spre a ta
slăvire, că Preaproslăvit eşti cu cel fără de început al tău Părinte, şi cu
Preasfântul Duh, în veci, Amin.
D
Rugăciunea a 3-a. Cătră Preasfântul Duh
oamne, Împărate Ceresc, Mângâitoriule, Duhule adevărate,
milostiveşte-te spre mine, păcătosul robul tău, şi mă
miluieşte, şi-mi lasă, şi iartă mie, nevrednicului, toate câte
am greşit ţie astăzi ca un om, şi mai mult nu ca un om, ci şi mai rău
decât dobitocul. Păcatele mele cele de voie şi cele fără de voie, cele
ştiute şi cele neştiute, carile sânt dintru tinereţe, şi din obiceiul cel rău,
şi carile sânt din voia cea slobodă şi din lene; ori de m’am jurat cu
Numele tău, ori de l-am hulit în gândul mieu, sau pre cineva am
ocărât, sau am clevetit pre cineva în mâniia mea, sau am scârbit, sau
de ceva m’am mâniiat, sau am minţit, sau fără de vreme am dormit,
sau vreun sărac a venit la mine şi nu l-am socotit, sau pre fratele mieu
am scârbit, sau m’am sfădit, sau pre cineva am osândit, sau m’am
mărit, sau m’am trufit, sau m’am mâniiat, sau stând la rugăciune,
mintea mea s’a îngrijat de vicleniile aceştii lumi, sau răzvrătire am
cugetat, sau prea m’am săturat, sau m’am îmbătat, sau nebuneşte am
râs, sau ceva rău am cugetat, sau frumseaţă streină am văzut, şi cu
dânsa mi-am rănit inima, sau ce nu se cade am grăit, sau de păcatul
fratelui mieu am râs, iară păcatele mele sânt nenumărate, sau de
rugăciune nu am grijit, sau altceva rău am făcut şi nu-mi aduc aminte,
că acestea toate, şi mai mari decât acestea am făcut. Miluieşte-mă,
Stăpâne şi Făcătoriul mieu, pre leneşul şi nevrednicul robul tău, şi mă
uşurează, şi mă slobozeşte, şi mă iartă, ca un bun şi de oameni
Iubitoriu. Ca cu pace să mă culc, şi să dorm, păcătosul şi curvariul şi
124
ticălosul, şi să mă închin şi să cânt şi să proslăvesc Preacinstitul
Numele tău, împreună cu Tatăl, şi cu Unul-Născut al lui Fiu, acum şi
Rugăciunea a 4-a.
Doamne, Dumnezeul nostru, tot ce am greşit întru această zi, cu
cuvântul, cu lucrul şi cu gândul, ca un Bun şi Iubitoriu de oameni,
iartă-mi. Somn cu pace şi fără scârbă dăruiaşte-mi. Pre Îngerul tău cel
apărătoriu îl trimite să mă acopere, şi să mă păzească de tot răul. Că tu
eşti Păzitoriul sufletelor şi trupurilor noastre, şi ţie slavă înnălţăm,
Tatălui, şi Fiiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii
vecilor, Amin. Rugăciunea a 5-a
Doamne, Dumnezeul nostru, întru carele am crezut, şi al căruia Nume
mai vârtos decât tot numele îl chemăm, dă nouă iertare sufletului şi
trupului, celor ce mergem spre somn; păzeşte pre noi de toată năluca,
şi fără întunecată dulceaţă, potoleşte pornirea poftelor, stinge
aprinderea zburdării trupeşti, şi dă nouă întru curăţie a vieţui cu
lucrurile şi cu cuvintele, ca dobândind viiaţă cu fapte bune, să nu
cădem din binele tău cel făgăduit, că bine eşti cuvântat în veci, Amin.
Rugăciunea a 6-a. Cătră Preasfânta
de Dumnezeu Născătoare.
Preacurată, şi Blagoslovită de Dumnezeu Născătoare Marie, Maica
cea Bună a Bunului Împărat, varsă mila Fiiului tău şi Dumnezeului
nostru spre pătimaşul mieu suflet, şi cu rugăciunile tale mă
îndreptează spre fapte bune, ca cealaltă vreme a vieţii mele fără
prihană să o trec, şi pentru tine Raiul să dobândesc, Fecioară de
Dumnezeu Născătoare, carea eşti Una Curată, şi Blagoslovită.
Rugăciunea a 7-a. Cătră Sfântul Înger, păzitoriul vieţii.
Îngerul lui Hristos, păzitoriul mieu cel sfânt, şi acoperitoriul sufletului
şi al trupului mieu, iartă-mi toate câte am greşit în ziua de astăzi, şi de
toată vicleniia vrăjmaşului mieu celui protivnic mă izbăveşte, ca să nu
mâniiu nici cu un păcat pre Dumnezeul mieu, şi te roagă pentru mine,
păcătosul şi nevrednicul rob, ca să mă arăţi vrednic Bunătăţii şi Milei
Preasfintei Treimi, şi Maicii Domnului mieu Iisus Hristos, şi tuturor
sfinţilor, Amin.
Deaciia, Condacul Născătoarei de Dumnezeu
Apărătoarei Doamnei, laude pentru biruinţă cu mulţămită, izbăvindu-
ne din nevoi, aducem ţie, Născătoarei de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci
ca ceea ce ai Stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să
strigăm ţie: Bucură-te, Maică, pururea Fecioară.
125
Fecioară, carea eşti pururea slăvită, de Dumnezeu Născătoare, Marie
Maica lui Hristos, Dumnezeului nostru, priimeşte rugăciunile noastre,
şi le du Fiiului tău şi Dumnezeului nostru, ca să mântuiască şi să
lumineze pentru tine sufletele noastre.
mă supt acoperemântul tău.
De Dumnezeu Născătoare Fecioară, nu mă trece cu vederea, pre
păcătosul, celui ce-mi trebuieşte al tău ajutoriu, şi a ta folosinţă, că
spre tine nădăjduieşte sufletul mieu, şi mă miluieşte.
Rugăciunea Sfântului Ioanníkie
Nădejdea mea iaste Tatăl, scăparea mea iaste Fiiul, acoperemântul
mieu iaste Duhul Sfânt, Treime Sfântă, slavă Ţie.
Apoi: Cade-se să te fericim... Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte,
de 3 ori, Blagosloveşte. Şi Otpústul:
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile
Preacuratei Maicii tale, ale preacuvioşilor Părinţilor noştri, şi ale
tuturor Sfinţilor, mântuieşte pre mine, păcătosul.
Rugăciunea Sfântului Ioánn Damaskín. Aceasta să o zici
arătând spre patul tău.
S tăpâne Iubitoriule de oameni, au doară nu va fi acest pat mie

groapă? Sau încă vei mai lumina cu ziua ticălosul mieu suflet?
Iată groapa îmi zace înnainte, şi iată moartea îmi stă înnainte.
De Judecata ta, Doamne, mă tem şi de munca cea fără de sfârşit, iară a
face rău nu mai contenesc. Pre tine, Domnul Dumnezeul mieu,
pururea te mâniiu, şi pre Preacurata Maica ta, şi pre toate Puterile
Cereşti, şi pre sfântul Înger, păzitoriul mieu. Şi ştiu, Doamne, că
nevrednic sânt Iubirii tale de oameni, ci vrednic sânt de toată osânda
şi munca. Ci rogu-te, Doamne, mântuieşte-mă dupre mulţimea
Bunătăţii tale, că de vei mântui pre dreptul, nimica iaste lucru mare, şi
de vei milui pre cel curat, nici o minune iaste, că sânt vrednici Milei
tale; ci spre mine, păcătosul, să minunezi Mila ta; întru aceasta să arăţi
Iubirea ta cea de oameni, ca să nu biruiască răutatea mea, pre cea
nespusă Bunătatea şi Milostivirea ta, ci precum voieşti, tocmeşte
pentru mine lucrul.
Deci, cu închinăciune până la pământ, zi:
Închinu-mă ţie, Preasfântă Treime, carea eşti o Fiinţă, de viiaţă
făcătoare şi nedespărţită: Părinte, Fiiule şi Duhule Sfinte. Crez întru
tine, şi te mărturisesc, şi te slăvesc; mulţămesc ţie şi te laud, cinstescu-
126
te şi te preaînnalţ, şi te rog: Miluieşte pre mine, nevrednicul robul tău,
pentru Numele tău. De 3 ori.
Închinu-mă ţie, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, carea ai arătat
nouă Lumina cea adevărată cu Naşterea ta, Împărăteasa Ceriului şi a
pământului, nădejdea celor fără de nădejde, ajutătoarea
neputincioşilor şi împăcătoarea tuturor păcătoşilor. Tu mă acoperă şi
mă apără de toate nevoile şi împresurările sufleteşti şi trupeşti. Şi îmi
fii folositoare cu prea puternicile tale rugăciuni, rogu-mă.
Închinăciune 1.
Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, priimeşte această puţină
rugăciune, şi o du Fiiului tău şi Dumnezeului nostru, ca să mântuiască
şi să lumineze pentru tine sufletele noastre. Închinăciune 1.
Toate Puterile Cereşti: Scaunelor, Domniilor, Începătoriilor,
Stăpâniilor, Puterilor, Heruvimilor, Serafimilor, Arhanghelilor şi
Îngerilor, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru mine, păcătosul, rogu-mă şi
mă cuceresc vouă. Închinăciune
1.
Sfinte şi mare Prorocule Ioánne, Înnainte-mergătoriule şi Botezătoriul
Domnului, cel ce ai pătimit pentru Hristos, şi ai luat îndrăzneală cătră
Stăpânul, roagă-te pentru mine, păcătosul, ca să mă mântuiesc pentru
rugăciunile tale. Închinăciune 1.
Sfinţilor ai lui Dumnezeu: Apostolilor, Prorocilor, Mucenicilor,
Arhiereilor, Postnicilor, Temătorilor de Dumnezeu, Drepţilor,
Lăcuitorilor în pustie, Călugărilor, Patriarhilor, şi toţi sfinţii, carii aţi
pătimit pentru Hristos, şi aţi câştigat îndrăzneală cătră Stăpânul,
rugaţi-vă pentru mine, păcătosul, ca să mă mântuiesc cu rugăciunile
voastre. Închinăciune 1.
Sfinte Ioánne Gură de Aur, cu Vasílie cel Mare, cu Grigórie de
Dumnezeu Cuvântătoriul şi cu făcătoriul de minuni Nicolae, şi cu toţi
sfinţii începătorii Preoţiei, ajutaţi-mi şi mă miluiţi cu rugăciunile şi cu
ajutoriul vostru. Închinăciune
1.
Toate Sfintele Muieri: Mironosiţe, Muceniţe, Temătoare de
Dumnezeu şi Fecioare, carile aţi slujit lui Hristos cum se cuvine,
rugaţi pre Dumnezeu pentru mine, păcătosul. Închinăciune 1.
Cea nebiruită şi Dumnezeiască Putere, a Cinstitei şi de viiaţă
făcătoarei Crucii Domnului, nu mă lăsa, pre păcătosul, ci cu puterea ta
mă acoperă de toată ispita cea trupească şi sufletească.
Închinăciune 1.
127
Preacurată Stăpână de Dumnezeu Născătoare, nădejdea tuturor
Creştinilor, pentru că altă îndrăzneală şi nădejde nu am, fără numai
pre tine cea cu totul nevinovată, Stăpâna mea şi Doamnă de
Dumnezeu Născătoare, Maica lui Hristos, Dumnezeului mieu, pentru
aceea mă rog: Miluieşte-mă şi mă izbăveşte de toate răutăţile mele; şi
roagă pre Milostivul Fiiul tău şi Dumnezeul mieu, ca să miluiască
ticălosul sufletul mieu, şi să mă izbăvească de vecinicile munci, şi să
mă învrednicească Împărăţiei sale. Închinăciune 1.
Sfinte Îngere, păzitoriul mieu, acoperă-mă cu aripile bunătăţii tale, şi
goneşte dela mine toată lucrarea cea rea a diavolului, şi roagă pre
Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Şi aşa vrând să şezi pre aşternut, zi acestea:
Luminează ochii miei, Hristoase Dumnezeule, ca nu cândva să adorm
întru moarte, ca nu cândva să zică vrăjmaşul mieu: Întăritu-m’am spre
dânsul. Slavă...
Sprijinitoriu sufletului mieu fii, Dumnezeule, că umblu prin mijlocul a
multe curse; izbăveşte-mă de dânsele şi mă mântuieşte, Bunule, ca un
Iubitoriu de oameni. Şi acum...
Preaslăvită Maica lui Dumnezeu, carea eşti mai Sfântă decât sfinţii
Îngeri, neîncetat te cântăm cu inima şi cu gura, mărturisindu-te că tu
eşti de Dumnezeu Născătoare, căci cu adevărat ai născut nouă pre
Dumnezeu Întrupat, şi te rogi neîncetat pentru sufletele noastre.
Deci să săruţi Crucea ta, şi să faci semnul Crucii pre locul unde vei să
te culci, dela cap până la picioare. Aşijderea şi spre toate laturile,
grăind rugăciunea Cinstitei Cruci:
S ă învie Dumnezeu, şi să se risipească vrăjmaşii lui, şi să fugă

dela Faţa lui cei ce urăsc pre dânsul. Să piiară cum piiare
fumul, cum se topeşte ceara de faţa focului, aşa să piiară dracii
dela faţa celor ce iubesc pre Dumnezeu, şi se însemnează cu semnul
Crucii, şi zic cu veselie: Bucură-te, Preacinstită şi de viiaţă făcătoare
Crucea Domnului, carea goneşti dracii, cu puterea celui ce s’au
răstignit pre tine, a Domnului nostru Iisus Hristos, şi s’au pogorît la
iad, şi au călcat puterea diavolului, şi au dăruit nouă pre tine, Cinstită
Crucea sa,
spre gonirea atotpizmaşului. O, Preacinstită şi de viiaţă făcătoare
Crucea Domnului, ajută-mi cu Sfânta Doamnă Fecioară de
Dumnezeu Născătoare, şi cu toţi
sfinţii în veci,
Amin.
128
Pentru semnele Praznicilor celor Stăpâneşti şi ale

Născătoarei de Dumnezeu, şi ale Sfinţilor.
A ŞTI NI SE CUVINE

Cum că Praznicele sânt despărţite întru mari, şi întru de mijloc, şi
întru mici.
Deci Praznice mari sânt ale lui Hristos, şi ale Născătoarei de

Dumnezeu, şi ale Mergătoriului-înnainte două, Naşterea şi Tăiarea.
Şi ale amândurora Verhovnicilor Apostolilor, Petru şi Pavel. Şi au
semnele Cruce încungiurată.
Iară Praznicile cele de mijloc ale sfinţilor au două chipuri, cruce cu

de jumătate încungiurare, adecă , prin carea se săvârşaşte
priveghiiare.
Iar alte Praznice o cruce au numai:  prin carea însemnează că

priveghiiare nu se face.
Iară Praznicile ceale mici, au două chipuri, doi parinteji cu un soare

la mijloc încungiurat. ( )
Deci cele ce au semn roşu ( ) însemnează Slavoslovie mare.
Iar cele ce au semnul cel negru ( ) însemnează slujba pre şase.
                














SINAXARIU
PRESTE TOT ANUL
LUNA LUI SEPTEMVRIE

Are zile 30. Ziua are Ceasuri 12. Şi noaptea, 12.
1.  În ziua dintâiu, Începutul Indíctului, adecă a Anului Nou, dela

Zidirea Lumii. Şi pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Simeón
Stâlpnicul şi Arhimandritul. Şi maica lui Mártha. Şi Soborul
Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu dela Miasíne. Şi sfântul
Mucenic Aithalà. Şi sfintele 40 de femei Muceniţe. Şi a Sfântului
Ammún Diaconul şi dascălul lor. Şi a Sfinţilor Mucenici Cállist, Evód
şi Ermoghén, cei ce au fost fraţi. Şi aducerea aminte a arderii ceii
mari. Şi Pomenirea dreptului Iisus Fíiul lui Navì.
Praznic şi dezlegare la vin şi la untdelemn.
Tropariul Indictului, Glas al 2-lea.
A toată făptura Ziditoriule, cela ce vremile şi anii ai pus întru

Puterea ta, blagosloveşte cununa anului Bunătăţii tale Doamne,
păzind în pace pre împăraţi, şi Cetatea ta, pentru rugăciunile
Născătoarei de Dumnezeu, şi mântuieşte pre noi.
Slavă... A Preacuviosului, Glas 1.
Al răbdării stâlp ai fost, râvnind Părinţilor celor mai de nainte,
Cuvioase, lui Ióv întru patimi, lui Iosíf întru ispite, şi vieţii celor fără
de trup, fiind în trup: Simeóne Părintele nostru, roagă-te lui Hristos
Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.
Şi acum... A Născătoarei, Glas al 7-lea.
130  Luna lui Septemvrie 
Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Născătoare de Dumnezeu
Fecioară, limanul şi folosinţa neamului omenesc, că din tine s’au
întrupat Izbăvitoriul lumii. Că una eşti Maică şi Fecioară, pururea
Blagoslovită, şi Preaproslăvită, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să
dăruiască pace la toată lumea.
Condacul Indíctului, Glas al 2-lea.

Cela ce lăcueşti întru cei de sus, Hristoase Împărate, Făcătoriul
tuturor celor văzute şi celor nevăzute, şi Ziditoriule; cela ce zilele şi
nopţile, vremile şi anii ai făcut, blagosloveşte acum cununa anului,
fereşte şi păzeşte în pace pre Pravoslavnicul împărat, şi cetăţile, şi
norodul tău, mult-Milostive.
Condacul Cuviosului, Glas al 2-lea
Cele de sus căutând, şi cu cei de sus împreunându-te, şi căruţă de foc
stâlpul făcându-ţi, printr’însul împreună-vorbitoriu cu Îngerii ai fost,
Cuvioase, cu carii împreună lui Hristos Dumnezeu roagă-te neîncetat
pentru noi toţi.
2. Sfântul Mucenic Mámant. Şi cel întru sfinţi Părintele nostru Ioánn
Póstnicul. Tropariul Mucenicului, Glas al 4-lea.
Mucenicul tău, Doamne, Mámant, întru nevoinţa sa, Cununa
nestricăciunii a luat dela tine, Dumnezeul nostru; că având Tăriia ta,
pre muncitori a surpat; zdrobit-a şi ale dracilor neputincioasele
îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, mântuieşte
sufletele noastre. Alt Tropariu, al Ierarhului, Glas al 4-lea.
Îndreptătoriu Credinţei, şi chip blândeţelor, învăţătoriu înfrânării te-a
arătat pre tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai
câştigat cu smereniia cele înnalte, cu sărăciia cele bogate, Părinte
Ierarhe Ioánne, roagă pre Hristos Dumnezeu, să se mântuiască
sufletele noastre.
Condacul Mucenicului, Glas al 3-lea.
Podóbie: Fecioara astăzi...
Cu toiagul, sfinte, cel dat ţie dela Dumnezeu, pre norodul tău paşte-l
la păşunile cele de viiaţă aducătoare. Iar pre hiarăle cele nevăzute, şi
neîmblânzite, zdrobeşte-le supt picioarele celora ce laudă pre tine. Că
toţi cei din nevoi folositoriu cald, Mámante, pre tine au agonisit.
3. Sfântul sfinţitul Mucenic Anthim, Episcopul Nicomídiei. Şi
Cuviosul Părintele nostru Theoctíst.
Tropariul Sfinţitului Mucenic, Glas al 4-lea.
131
 Luna lui Septemvrie 
Şi părtaş obiceiurilor, şi următoriu scaunelor Apostolilor fiind, lucrare
ai aflat, de Dumnezeu însuflate, spre suirea privirii la cele înnalte.
Pentru aceasta cuvântul adevărului drept învăţând, şi cu credinţă
răbdând până la sânge, sfinţite Mucenice Anthime, roagă-te lui
Hristos Dumnezeu, să se mântuiască sufletele noastre.
Tropariul Cuviosului, Glas al 8-lea.

Cu curgerile lacrămilor tale, nerodirea pustiiului o ai lucrat, şi cu
suspinurile cele din adânc spre însutite ostenele o ai lucrat roditoare.
Şi te-ai făcut luminătoriu lumii, strălucind cu minunile, Theoctíste
Părintele nostru Cuvioase, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să se
mântuiască sufletele noastre.
Condacul Sfinţitului Mucenic, Glas al 4-lea.
Podóbie: Cel ce te-ai înnălţat pre Cruce...
Între Preoţi cu bună Credinţă vieţuind, şi calea muceniciei săvârşind,
cinstirile idoleşti ai stins, ajutoriu făcându-te turmei tale, cugetătoriule
de Dumnezeu. Pentru aceasta pre tine şi cinstindu-te, cu taină strigăm
ţie: Din nevoi izbăveşte pre noi cu rugăciunile tale, pururea slăvite
Anthime.
4. Sfântul sfinţitul Mucenic Vavíla, episcopul Antiohíei. Şi Sfântul
Proroc Moisì, văzătoriul de Dumnezeu.
Tropariul sfinţitului Mucenic, Glas al 4-lea.
Şi părtaş obiceiurilor, şi următoriu scaunelor... Fila 124.
Tropariul Prorocului, Glas al 2-lea.
A Prorocului tău Moisì pomenire, Doamne, prăznuind, printr’însul te
rugăm: Mântuieşte sufletele noastre.
Condacul sfinţitului Mucenic, Glas al 4-lea.
Podóbie: Arătatu-te-ai astăzi...
Măririle Credinţei în inima ta puindu-le o ai păzit, sfinţite Mucenice
Vavíla, netemându-te de muncitoriu, slugă a lui Hristos; pentru
aceasta pre noi ne păzeşte.
5. ( ) Sfântul Proroc Zaharía, tatăl Sfântului Ioánn Mergătoriul
Înnainte. Tropariul, Glas al 2-lea.
Cu haina preoţiei îmbrăcat fiind, înţelepte, dupre Legea lui Dumnezeu
jertvă priimită dupre cuviinţa preoţiei ai adus, Zaharíe; şi te-ai făcut
luminătoriu, şi văzătoriu de cele de taină, semnele harului întru tine
purtându-le, preaînţelepte. Şi cu sabie omorât fiind în Bisearica lui
Dumnezeu, al lui Hristos Prorocule, cu Mergătoriul Înnainte roagă-te,
să se mântuiască sufletele noastre.
Condacul, Glas al 3-lea. Podóbie: Fecioara astăzi...
Prorocul astăzi, şi preotul celui Preaînnalt, Zaharía, al Mergătoriului-
înnainte născătoriu, a pus înnainte masa pomenirii sale, pre
credincioşi hrănind, căci băutura dreptăţii tuturor amestecând. Pentru
aceasta se sfârşeşte, ca un Dumnezeesc tăinuitoriu al harului lui
Dumnezeu.
6. ( ) Pomenirea minunii ce s’a făcut în Colassés, adecă în Hónes,
de Arhistrátigul Mihaíl. Dezlegare la vin şi la untdelemn.
Tropariul, Glas al 4-lea
Mai-marele Voievod al Oştilor Cereşti, rugămu-te pre tine pururea
noi, nevrednicii, ca cu rugăciunile tale să acoperi pre noi, cu
acoperemântul aripilor Slavei tale ceii netrupeşti, păzind pre noi cei ce
cădem cu deadinsul şi strigăm: Izbăveşte-ne din primejdii, ca un mai-
mare preste cetele Puterilor celor de sus.
Condacul, Glas al 2-lea.
Cel ce stai înnaintea Treimei cu totul luminat, împreună cu toate
Cereştile cete, şi Dumnezeiască cântare cu dânşii strigi, înţelepte
Mihaile, şi pământul cu Dumnezeiasca voinţă îl încungiuri, şi cu
minuni prea mari minunezi, nu înceta a te ruga pentru noi toţi.
Alt Condac. Glas acelaşi.
Mai-marele Voievod al lui Dumnezeu, slujitoriule al Dumnezeeştii
Slave, Căpeteniia Îngerilor şi povăţuitoriule al oamenilor, ceea ce
iaste de folos cere nouă, şi mare milă, ca un mai-mare Voievod al
7. Înnainte-prăznuirea Naşterii Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei.
Şi Sfântul Mucenic Sózont.
Tropariul a Înnainte-prăznuirii, Glas al 4-lea.
Din Rădăcina lui Iessé, şi din coapsele lui Davíd, Prunca lui
Dumnezeu Mariia se naşte nouă astăzi. Pentru aceasta şi cu bucurie se
bucură toate, şi se înnoiesc: Bucuraţi-vă împreună Ceriul şi pământul,
lăudaţi-o pre dânsa moştenirile neamurilor, Ioakím se veseleşte, şi
Anna prăznuieşte strigând: Stearpa naşte pre Născătoarea de
Dumnezeu, şi Hrănitoarea vieţii noastre.
Condacul Născătoarei de Dumnezeu, Glas al 4-lea.
Podóbie: Arătatu-te-ai astăzi...
133
Întru cinstită Naşterea ta, lumea, cu Duhul fără materie fiind
împodobită, cu înţelegere întru veselie strigă ţie: Bucură-te, Fecioară,
lauda Creştinilor.
Tropariul sfântului Mucenic. Glas al 4-lea.
Mucenicul tău, Doamne, Sózont... Fila 124.
Condacul Mucenicului. Glas al 2-lea.
Pre adevăratul şi de Dumnezeu purtătoriul Mucenic, şi nevoitoriul
bunei cinstiri cel iscusit, adunându-ne astăzi, cu mare glas să lăudăm,
pre Sózont tăinuitoriul Harului, pre dătătoriul de tămăduiri cel
preabogat: că se roagă lui Hristos Dumnezeu pentru noi toţi.
8. Naşterea Preasfintei Stăpânii noastre de Dumnezeu Născătoarei.
Praznic şi dezlegare la peşte. Tropariul, Glas al 4-lea.
Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare, bucurie a vestit la toată lumea.
Că din tine au răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru. Şi
stricând moartea, au dăruit nouă viiaţă vecinică.
Ioakím şi Anna din defăimarea nenaşterii de prunci, şi Adám şi Eva
din stricăciunea morţii s’au slobozit, Preacurată, întru Sfântă Naşterea
ta. Aceasta o prăznuieşte şi norodul tău, de vina greşalelor izbăvindu-
se când strigă cătră tine: Cea stearpă naşte pre Născătoarea de
Dumnezeu şi Hrănitoarea Vieţii noastre.
9. ( ) Sfinţii şi Drepţii Dumnezeeştii Părinţi Ioakím şi Anna. Şi
sfântul Mucenic Severián. Dezlegare la vin şi la untdelemn. Tropariul
Praznicului. Şi al sfinţilor, de vei vrea. Glas al 2-lea.
Pomenirea Drepţilor tăi, Doamne, prăznuind, printr’înşii rugămu-ne
ţie, mântuieşte sufletele noastre.
Condacul, glas al 2-lea. Podóbie: Cele de sus căutând...
Veseleşte-se acum Anna, din legăturile sterpiciunii dezlegându-se, şi
hrăneşte pre cea Preacurată, chemând pre toţi să laude pre cela ce au
dăruit din pântecele eiĭ oamenilor pre singură Maica ceea ce nu ştie de
bărbat.
10. Sfintele fămei Muceniţe, Minodóra, Mitrodóra şi Nimfodóra.
Tropariul Praznicului. Condacul sfintelor. Glas al 4-lea.
Podóbie: Cel ce te-ai înnălţat pre Cruce...
Pentru Treime tare nevoindu-vă, pre vrăjmaşul cel prea meşteşugáreţ
aţi biruit, frăţeşte cu Duhul îmbrăcându-vă. Pentru aceasta v’aţi
sălăşluit cu cele cinci fecioare în cămara Cerească, purtătoarelor de
nevoinţe, şi cu Îngerii înnaintea Împăratului tuturor întru veselie
neîncetat staţi.
11. Cuvioasa maica noastră Theodóra cea din Alexandríia. Tropariul
Praznicului. Şi al sfintei, Glas 8.
Întru tine, Maică, cu osârdie s’a mântuit cel dupre chip, că luând
Crucea ai urmat lui Hristos, şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup,
căci iaste trecătoriu, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel
nemuritoriu. Pentru aceasta şi cu Îngerii împreună se bucură,
Cuvioasă Theodóro, Duhul tău.
Condacul sfintei, Glas al 2-lea. Podóbie: Cele de sus căutând...
Trupul tău cu posturi veştejind, cu neadormite rugăciuni pre Ziditoriul
ai rugat pentru păcatul tău, ca să iai iertare desăvârşit, şi ai luat iertare,
calea pocăinţei arătând.
12. Sfântul Mucenic Avtonóm: slujba lui se cântă în 11. Pentru că
întru această zi iaste odovaniia Praznicului Naşterii Preasfintei
Născătoarei de Dumnezeu. Condacul Mucenicului, Glas al 2-lea.
Cele Dumnezeeşti, înţelepte, cu curăţie în taină învăţând, jertvă
priimită te-ai făcut, de Dumnezeu Fericite, că ai băut Păharul lui
Hristos, preaslăvite, luminătoriule a toată lumea, rugându-te neîncetat
pentru noi toţi.
13. ( ) Pomenirea înnoirii Învierii lui Hristos, Dumnezeului nostru.
Şi înnainte-prăznuirea Înnălţării Cinstitei şi de viiaţă făcătoarei Cruci.
Şi Sfântul Mucenic Cornílie Sutaşul. Dezlegare la vin şi la untdelemn.
Tropariul, Glas al 4-lea.
Ca bună-podoaba tăriei ceii de sus, ai arătat şi frumseţea cea de jos, a
sfântului Lăcaş al Slavei tale, Doamne. Întăreşte pre acesta în veacul
veacului, şi priimeşte rugăciunile noastre, carile neîncetat într’însul se
aduc ţie, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, cel ce eşti
Viiaţa tuturor, şi Înviiarea. Tropariul Crucii, Glas al 2-lea.
De viiaţă făcătoare Crucea Bunătăţii tale, Doamne, carea ai dăruit
nouă, nevrednicilor, ţie o aducem spre rugăciune. Mântuieşte pre
Împăratul şi Cetatea ta, carii se roagă, pentru Născătoarea de
Dumnezeu, Unule Iubitoriule de oameni.
Condac, Glas al 4-lea. Podóbie: Arătatu-te-ai astăzi...
Ceriu mult luminos Biserica s’a arătat, pre toţi Credincioşii luminând,
întru carea stând strigăm: Această casă întăreşte-o, Doamne.
Condacul sfântului, Glas al 4-lea.
135
Începătură sfântă, Biserica din păgâni te-a luat, pre tine cel ce o ai
luminat pre dânsa cu îmbunătăţitele tale fapte, sfinţitoriule de taine, de
Dumnezeu înţelepţite Cornílie.
 Cuviosul Părintele nostru Ioánn dela Prislop.
Tropariul, Glas 1.
Iubitoriule de nevoinţă, şi râvnitoriule întru cele sfinte, Cuvioase
Părinte Ioánne, părăsit-ai cele trecătoare, şi ai ales pre cele vecinice;
luat-ai jugul lui Hristos în Monastirea Prislopului, şi în peşteră
pustnicească, împreună cu Îngerii, pre Dumnezeu ai slăvit. Pentru
aceasta, nu înceta a te ruga pentru sufletele noastre.
Condac, Glas al 4-lea.
Jugul nevoinţelor pre umere luând, lui Hristos ai urmat, Cuvioase
Ioánne. În peşteră nevoindu-te, cu răceala pietrii te-ai împrietenit, şi
podoaba pustniciei o ai dobândit; pentru aceasta, cu cântări lăudăm
pre tine, zicând: Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioánne, lauda
Prislopului.
14. A toată lumea înnălţarea Cinstitei şi de viiaţă făcătoarei Cruci.
Praznic şi Post, ori în ce zi va fi. Tropariul, Glas 1.
Mântuieşte, Doamne, norodul tău, şi blagosloveşte moştenirea ta,
biruinţă bine-cinstitorilor asupra protivnicilor dăruieşte, şi păzeşte cu
Crucea ta pre norodul tău.
Cel ce te-ai înnălţat pre Cruce de bună voie, norodului tău celui nou
numit cu Numele tău, Îndurările tale dăruieşte-i, Hristoase
Dumnezeule. Veseleşte cu Puterea ta pre Credinciosul Domnul nostru,
dăruind lui biruinţă asupra protivnicilor, având ajutoriul tău, armă de
pace, nebiruită biruinţă.
15.  Sfântul Marele Mucenic Nikíta.
Tropariul Praznicului. Şi al Sfântului, Glas al 4-lea.
Mucenicul tău, Doamne, Nikíta... Fila 124.
Condacul Sfântului, Glas al 2-lea. Podóbie: Cele de sus căutând...
Puterea înşelăciunii tăindu-o cu împrotivirea ta, şi cunună de biruinţă
luând întru nevoinţele tale, cu Îngerii împreună te bucuri, slăvite
Nikíto, cel cu nume de biruinţă, cu carii roagă-te lui Hristos
Dumnezeu neîncetat pentru noi toţi.
 Sfântul Ierarh Iosíf cel Nou dela Partoş.
Tropariul Ierarhului, Glas al 8-lea.
Din tinereţe cu totul te-ai supus Domnului, cu rugăciunile şi cu ostenelele şi cu
postul. Pentru aceasta, văzând Dumnezeu nevoinţele tale, Arhiereu şi Păstoriu
Bisericii sale te-au rânduit, şi dupre moarte în cetele sfinţilor te-au sălăşluit,
Sfinte Părinte Iosife; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de
greşale nouă, celor ce cu credinţă şi cu dragoste săvârşim sfântă pomenirea ta.
Apărătoriu nebiruit, ca cel ce prin tine din nevoi s’a mântuit, te are
pământul Banatului, Sfinte Iosife. Ci ca cela ce ai îndrăzneală cătră
Dumnezeu, apără pre el de toată nevoia, ca să strigăm ţie: Bucură-te,
Iosife, făcătoriule de minuni.
16. ( ) Sfânta şi atotlăudata marea Muceniţă Evfimíia.
Tropariul Praznicului. Şi al sfintei, Glas 4.
Mieluşaua ta, Iisuse, Evfimíia strigă cu mare glas, pre tine Mirele
mieu te iubesc, şi pre tine căutând mă chinuiesc, şi împreună mă
răstignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul tău, şi pătimesc pentru
tine, ca să împărăţesc întru tine, şi moriu pentru tine, ca să şi viez întru
tine, şi ca pre o jertvă fără de prihană, priimeşte-mă pre ceea ce cu
dragoste mă jertvesc ţie. Pentru rugăciunile eiĭ, ca un Milostiv,
mântuieşte sufletele noastre.
Lupte întru chinuire, lupte întru credinţă ai pus cu căldură, pentru
Hristos, Mirele tău. Ci şi acum, precum eresurile, aşa şi întărâtările
vrăjmaşilor supt picioarele Pravosláviei a le supune roagă-te, pentru
Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce dela cei şase sute treizeci purtători
de Dumnezeu Părinţi Carte ai luat, şi o ai păzit pre ea, ceea ce eşti cu
totul lăudată.
17. Sfânta Muceniţă Sofíia şi trei fiice ale eiĭ, Pístis, Agápi şi Elpída.
Tropariul Praznicului. Condacul sfintelor, Glas 1.
Podóbie: Mormântul tău, Mântuitoriule...
A Sofíei ceii cinstite, preasfinţitele stâlpări Pístis, Agápi şi Elpída
arătându-se, înţelepciunea ellinească, cu Harul o au arătat nebună. Şi
chinuindu-se, şi purtătoare de biruinţă arătându-se, s’au încununat
dela Hristos, Stăpânul tuturor, cu cunună nestricată.
18. Cuviosul Părintele nostru Evménie, Episcopul Gortíniei,
făcătoriul de minuni. Tropariul şi Condacul Praznicului.
19. Sfinţii Mucenici Trófim, Savvátie şi Dorimedónt. Tropariul
Praznicului.
Condacul sfinţilor, Glas al 4-lea. Podóbie: Arătatu-te-ai astăzi.
137
Izvor plin de darurile Sfântului Duh arătându-vă, pătimitorilor, lumea
aţi adăpat cu bune curgerile minunilor.
20. ( ) Sfântul marele Mucenic Evstáthie, cu doi fii ai săi, Agápie şi
Theopíst. Tropariul Praznicului. Şi al sfântului, Glas al 4-lea.
Mucenicii tăi, Doamne, întru nevoinţele sale, Cununile nestricăciunii
au luat dela tine, Dumnezeul nostru; că având Tăriia ta, pre muncitori
au surpat; zdrobit-au şi ale dracilor neputincioasele îndrăzniri. Pentru
Rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, mântuieşte sufletele noastre.
Condac, Glas al 2-lea. Podóbie: Cele de sus căutând...
Patimilor lui Hristos, preafericite, urmând, şi cu osârdie bând Păharul
lui, părtaş şi moştenitoriu Slavei, Evstáthie, te-ai făcut, dela singur
Dumnezeul tuturor luând Dumnezeiasca Putere de minuni.
21. Sfântul Apostol Codrát dela Magnisíia.
Tropariul şi Condacul Praznicului.
Întru această zi se odovăiaşte Praznicul făcătoarei de viiaţă Cruci, şi
se cântă toate ale Praznicului. Iară slujba Apostolului se cântă la 22.
22. Sfântul sfinţitul Mucenic Focà.
Tropariul Apostolului, Glas al 3-lea.
Apostole sfinte Codráte, roagă pre Milostivul Dumnezeu, ca să dea
iertare de greşale sufletelor noastre.
Tropariul Mucenicului, Glas al 4-lea.
Şi părtaş obiceiurilor... Fila124.
Condacul Apostolului, Glas al 8-lea. Podóbie: Apărătoarei Doamnei...
Ca pre un Ierarh cinstit, şi sârguitoriu preatare, lumea aduce ţie,
Doamne, pre Dumnezeescul Codrát Apostolul, şi cu cântări cinsteşte
cinstită pomenirea lui, cerând totdeauna iertare greşalelor, ca să se
dăruiască celor ce cântă lui, Îndurate.
23. ( ) Zămislirea cinstitului Proroc înnainte-Mergătoriului şi
Botezătoriului Ioánn. Tropariul, Glas al 4-lea.
Ceea ce mai nainte erai stearpă neroditoare veseleşte-te, că iată ai
zămislit, pre sfeşnicul Soarelui arătat, cel ce va să lumineze toată
lumea cea bólnavă cu nevederea; dănţuieşte Zaharía, strigând cu
îndrăzneală: Proroc celui Preaînnalt iaste cel ce va să se nască.
Condac, Glas 1.
Veseleşte-se luminat marele Zaharía, cu Elisaveta, soţiia sa cea
întrutot slăvită, dupre vrednicie zămislind pre Ioánn Mergătoriul-
înnainte, pre carele Arhanghelul bine l-a vestit bucurându-se, şi
oamenii dupre vrednică datorie îl cinstim, ca pre un tăinuitoriu al
Harului.
24. ( ) Sfânta întâia Muceniţă, şi întocma cu Apostolii Thécla.
Mieluşaua ta, Iisuse, Thécla... Fila 130.
Cu podoaba fecioriei ai strălucit, cu cununa muceniciei te-ai
împodobit, Apostoliei te-ai încredinţat, fecioară, ca o preaslăvită, şi
para focului în rouă o ai schimbat, şi mâniia taurului cu rugăciunea ta
o ai îmblânzit, ca cea întâiu pătimitoare.
 Cuviosul şi de Dumnezeu purtătoriul Părintele nostru Siluan
Athonitul. Tropariul, Glas 3.
Propoveduitoriu al iubirii lui Hristos, lumii întregi ai fost dat, de trei
ori fericite, între cuvântătorii de Dumnezeu cel prea duios, căci pre
Cel smerit şi blând ai văzut, şi inima aceluia o ai cunoscut; pentru
aceasta, prin graiurile tale toţi luminându-ne, Siluane, de Dumnezeu
însuflate, proslăvim Duhul, carele pre tine-au proslăvit.
Alt Tropariu, Glas 4.
Podóbie: Dreptar al Credinţei....
Pre Hristos, Învăţătoriu în calea smereniei, rugându-te, ai aflat, Duhul
mărturisind în inima ta mântuirea; pentru aceasta, călăuză nevoinţei
te-ai arătat, plin fiind de lumina cea Dumnezeiască. Cuvioase Părinte
Siluane, roagă pre Hristos Dumnezeu, să se mântuiască sufletele
noastre.
Condacul, Glas 8. Podóbie: Când s’au pogorât...
Pre pământ fiind, slujit-ai lui Hristos, pre urmele aceluia umblând;
acuma, în Ceriuri, pre carele ai dorit priveşti, împreună cu dânsul
petrecând, precum au făgăduit. Pentru aceasta, Părinte Siluane, calea
mă învaţă, carea ai urmat.
25. Cuvioasa Maica noastră Evfrosína.
Întru tine, Maică, cu osârdie... Fila 127.
Viiaţa cea de sus dorind să dobândeşti, desfătarea cea de jos cu
osârdie ai lăsat, şi pre tine singură te-ai amestecat în mijlocul
bărbaţilor, preaslăvită; că pentru Hristos, Mirele tău, de logodnicul cel
vremelnic nu te-ai grijit.
139
26. Mutarea Sfântului Apostol şi Evanghelist, Ioánn de Dumnezeu
Cuvântătoriul. Tropariul, Glas al 2-lea.
Apostole al lui Hristos Dumnezeu iubite, grăbeşte de izbăveşte pre
norodul cel fără de răspuns, că te priimeşte când cazi cătră dânsul cel
ce te-au priimit când te-ai răzemat pre pieptu-i; pre carele roagă, de
Dumnezeu Cuvântătoriule, şi norul păgânilor cel pus asupra noastră
să-l râsipească, cerând nouă pace şi mare milă.
Măririle tale, iubitoriule de feciorie, cine va spune? Că verşi minuni şi
izvorăşti tămăduiri, şi te rogi pentru sufletele noastre, ca un
Cuvântătoriu de Dumnezeu şi Priiaten al lui Hristos.
27. Sfântul Mucenic Callistrát, şi cei împreună cu dânsul.
Tropariu, Glas al 4-lea.
Mucenicii tăi, Doamne... Fila 130.
Condac, Glas al 4-lea, Podóbie: Arătatu-te-ai astăzi...
Toată osteneala voastră astăzi Biserica săvârşind, sfinţilor, laudă
acum cu taină pre voi, ca pre cei ce aţi pătimit pentru dânsa,
Dumnezeeşti Mucenici, bunilor biruitori preaînţelepţi.
 Sfântul Sfinţitul Mucenic Antím Ivireanul.
Tropariul, Glas 3.
Păstori şi învăţători turmei tale cu vrednicie ai rânduit, Sfinte Părinte
Ierarhe Antíme, şi râurile sfintelor tale cuvinte cu Dumnezeiască
înţelepciune ai revărsat; viiaţa pentru ai tăi păstoriţi ţi-ai pus, şi
cununa muceniciei dela Hristos Dumnezeu ai dobândit, pre carele
roagă, Sfinte Ierarhe Antime, să dăruiască pace şi mare milă celor ce
săvârşesc sfântă pomenirea ta.
Condac, Glas 3.
Învăţătoriule al dreptei cinstiri de Dumnezeu, Părinte Ierarhe Antíme,
lauda Arhiereilor Ţării Româneşti, podoaba cărturarilor şi dulce
grăitoriu al Dumnezeeştii înţelepciuni în graiul românesc te-ai arătat;
lupta cea bună luptând, şi dreapta Credinţă mărturisind, cu haină
mucenicească preafrumos te-ai împodobit, şi Împărăţiia lui Hristos ai
dobândit. Pentru aceasta, împreună cântăm, zicând: Bucură-te Sfinte
Preafericite Ierarhe Antíme.
28.  Cuviosul Părintele nostru Haríton, mărturisitoriul.
Cu curgerile lacrămilor tale, nerodirea pustiei ai lucrat, şi cu
suspinurile cele din adânc spre însutite ostenele o ai făcut roditoare, şi
te-ai făcut luminătoriu lumii, strălucind cu minunile, Harítone,
Părintele nostru, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să se mântuiască
sufletele noastre.
Condac, Glas al 2-lea, Podóbie: Întru rugăciuni...
Mângâindu-te, de Dumnezeu înţelepţite, cu înfrânarea, şi poftele
trupului oprindu-ţi, te-ai arătat cu credinţa crescând. Şi ca pomul vieţii
în mijlocul Raiului ai înflorit, Harítone, cu totul fericite preasfinţite.
29. ( ) Cuviosul Părintele nostru Kiriác Sihastrul.
Tropariu, Glas 1.
Lăcuitoriu pustiiului, şi Înger în trup, şi de minuni făcătoriu te-ai
arătat, de Dumnezeu purtătoriule Părintele nostru Kiriác; cu postul, cu
priveghiiarea, cu rugăciunea cereştile daruri luând, vindeci pre cei
bólnavi, şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă celui ce
au dat ţie putere. Slavă celui ce au încununat pre tine. Slavă celui ce
lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Condac, Glas al 8-lea, Podóbie: Apărătoarei Doamnei...
Ca pre un apărătoriu tare, şi sprijinitoriu, cinstind pre tine sfinţita
Lavră totdeauna, prăznuieşte cea de preste an pomenirea ta. Ci ca cel
ce ai îndrăznire cătră Domnul, de vrăjmaşii cei ce năvălesc asupra
noastră păzeşte pre noi, ca să strigăm: Bucură-te, Părinte, de trei ori
fericite.
30. ( ) Sfântul sfinţitul Mucenic Grigórie, al Arméniei ceii Mari.
Şi părtaş obiceiurilor... Fila 124.
Condac, Glas al 2-lea, Podóbie: Tăriia bunei vestiri...
Pre slăvitul şi Ierarhul, ca pre un nevoitoriu al adevărului, toţi astăzi
cu cântări şi cu laude să îl slăvim, pre Păstoriul cel deşteptat şi
învăţătoriul, pre Grigórie luminătoriul a toată lumea: că lui Hristos se
roagă să ne mântuim noi.
434 3 4 3 4 3 4 3 4 3 4 3
434 3 4 3 4 3 4 3 4 3 4
LUNA LUI OCTOVRIE
141
ARE ZILE 31.
Ziua are Ceasuri 11. Şi noaptea, Ceasuri 13.
1. Sfântul Apostol Ananía, unul din cei şaptezeci. Şi Cuviosul

Părintele nostru Romanò Cântăreţul.
Întru această zi, prăznuim Acoperemântul Preasfintei
Stăpânii noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei
Maríei.
Tropariul Apostolului, Glas al 3-lea.
Apostole sfinte Ananíe... Fila 131.
Alt Tropariu, al Cuviosului, Glas al 8-lea.
Întru tine, Părinte... Caută întru această Lună în 29.
Condac, Glas 2. Podóbie: Întru Rugăciuni...
Cel ce întru rugăciuni eşti prea cald folositoriu, şi celor ce cer
preagrabnic ascultătoriu, priimeşte rugăciunea noastră, Ananíe, şi
lui Hristos Unuia celui ce iaste Iubitoriu de oameni te roagă, să
mântuiască pre cei ce laudă pre tine.
2. ( ) Sfântul sfinţitul Mucenic Kiprián. Şi sfânta Muceniţă
Iustína. Tropariul Mucenicului, Glas 4.
Condac, Glas 1. Podóbie: Ceata Îngerească...
Dela meşteşugul vrăjitoresc întorcându-te, de Dumnezeu
înţelepţite, la cunoştinţa Dumnezeiască, te-ai arătat lumii doftor
preaînţelept, tămăduiri dăruind celor ce cinstesc pre tine, Kipriáne,
împreună cu Iustína, cu carii roagă-te Iubitoriului de oameni
Stăpânului, să se mântuiască sufletele noastre.
3. ( ) Sfântul sfinţit Mucenic Dionísie, Ariopaghítul.
Bunătate învăţându-te, şi trezvindu-te întru toate, cu bună
cunoştinţă ca un sfinţitoriu cuvios îmbrăcându-te, ai luat din vasul
alegerii cele negrăite, şi Credinţa păzind, întocma curgerea ai
săvârşit, sfinţite Mucenice Dionísie; roagă-te lui Hristos Dumnezeu
să se mântuiască sufletele noastre. Condac, Glas al 8-lea.
Podóbie: Apărătoarei Doamnei...
Prin porţile Cereşti ai trecut cu Duhul, Dionísie, ucenic fiind
Apostolului celui ce până la al treilea Ceriu a ajuns, şi cu toată
cunoştinţa celor negrăite te-ai îmbogăţit, şi ai luminat pre cei ce
şedeau întru întunerecul necunoştinţei. Pentru aceasta strigăm:
Bucură-te, Părinte a toată lumea.
4. Sfântul Părintele nostru Ierothéiu, Episcopul Athínei.
Bunătate învăţându-te... Vezi mai sus.
Condac, Glas 8. Podóbie: Apărătoarei Doamnei...
Pre tine Ierarhul Athínilor te lăudăm, ca cei ce ne-am învăţat prin
tine cele streine şi negrăite, că te-ai arătat de Dumnezeu priimit
cuvântătoriu de cântare. Ci roagă-te, preafericite Ierothée, să ne
izbăvim de toate greşalele, ca să strigăm: Bucură-te Părinte, de
Dumnezeu înţelepţite.
5. Sfânta Muceniţă Haritína. Tropariu, Glas al 4-lea.
Mieluşaua ta, Iisuse, Haritína... Fila 130.
Cu minte tare, Haritíno, prin credinţă întărindu-ţi sufletul, pre
luptătoriul vrăjmaş de faţă ai ruşinat, şi înnaintea lui Hristos stând,
întrutot-fericită, porţi porfiră din sângiurile tale, şi pururea
împreună cu Îngerii te bucuri; roagă-te pentru noi, răbdătoare de
chinuri.
6. ( ) Sfântul Apostol Thomà. Tropariul, Glas al 3-lea.
Apostole sfinte Thomà... Fila 131.
De darul înţelepciunii plin fiind Apostolul lui Hristos şi sluga cea
adevărată, întru pocăinţă a strigat cătră tine: Tu eşti Dumnezeul
mieu şi Domnul.
7. ( ) Sfinţii Mucenici Sérghie şi Vákh. Tropariu, Glas al 4-lea.
Condac, Glas al 3-lea. Podóbie: Fecioara astăzi...
Pre vitejii Mucenici şi fraţi, cu credinţă adunându-ne să-i
încununăm întru sfinte bune laude, pre Sérghie al Treimii tarele
ostaş, şi pre Vákh cel răbdătoriu în munci, şi carele a mărturisit pre
Hristos, mai-marele nevoitorilor şi Făcătoriul tuturor.
8. Cuvioasa Maica noastră Pelaghiia. Tropariul, Glas 8.
Întru tine, Maică, cu osârdie..., Fila 127.
Condac, Glas 2. Podóbie: Cele de sus căutând...
Trupul tău cu postul topind, cu rugăciuni neadormite pre Ziditoriul
ai rugat, ca să iai iertare desăvârşit pentru faptele tale, şi ai şi luat
aievea, Cuvioasă, calea pocăinţei arătând.
143
9. ( ) Sfântul Apostol Iácov al lui Alféu. Şi Cuviosul Părintele
nostru Andrónic. Dezlegare la vin şi la untdelemn. Tropariul
Apostolului, Glas al 3-lea.
Apostole sfinte Iácove... Fila 131.
Lăcuitoriu pustiiului... Fila 133.
Condac, Glas al 4-lea. Podóbie: Cel ce te-ai înnălţat...
Cel ce vânătoriu păgânilor prealuminat s’a arătat, şi între ucenici
preacinstit, şi cu Apostolii împreună-lăcuitoriu, Iácov, lumii
bogăţie de tămăduiri dăruieşte, pre cei ce laudă pre dânsul de
primejdii acoperă. Pentru aceasta, cu un glas strigăm lui:
Mântuieşte pre toţi, cu rugăciunile tale, Apostole. Condacul
Cuviosului, Glas 6.
Dela Înţelepciunea cea atotlucrătoare îmbrăcându-te întru puterea
Harului, pre păgâni la Dumnezeu ai adus, şi capeştile idoleşti ai
sfărmat, şi bătăi în multe feluri ai răbdat cu suflet preavoios, şi ai
strigat, preaslăvite: Hristos iaste cela ce au venit să mântuiască
neamul omenesc.
10. Sfinţii Mucenici Evlámpie şi Evlampíia. Tropariu, Glas 4.
Pre vitejii Mucenici şi fraţi dupre trup, pre înţeleptul Evlámpie, şi
pre Evlampíia, să îi cinstim; că aceştia meşteşugirile tíranilor au
ruşinat, cu puterea Celui ce s’au Răstignit. Pentru aceasta s’au
arătat Mucenicilor slavă, împreună şi laudă.
11. Sfântul Apostol Fílipp, unul din cei şapte Diaconi. Şi Cuviosul
Părintele nostru Theofán Mărturisitoriul, Mitropolitul Nikéii.
Tropariul Apostolului, Glas 3.
Apostole sfinte Fílippe... Fila 131.
Tropariul Cuviosului, Glas 8.
Al Pravosláviei îndreptătoriule, al bunei-cinstiri învăţătoriule, şi al
curăţiei, al lumii luminătoriule, podoaba Cuvioşilor cea de
Dumnezeu însuflată, Theofáne înţelepte, cu învăţăturile tale pre toţi
ai luminat, Alăută Duhovnicească; roagă-te lui Hristos Dumnezeu,
Condacul Apostolului, Glas 4. Podóbie: Arătatu-te-ai astăzi lumii...
Luminat fiind cu Preasfântul Duh, plinirile pământului luminezi cu
învăţăturile tale şi cu strălucirile minunilor, de sfinţenie
tăinuitoriule Apostole Fílippe.
Duminecă dupre 11 a aceştii Luni cântăm slujba Sfinţilor Părinţi
carii au fost la al 7-lea Sobor ce s’a făcut la Nikéia. Tropariu, Glas
8.
Preaproslăvit eşti Hristoase Dumnezeul nostru, cela ce luminători
pre pământ pre Părinţii noştri ai întemeiat, şi printr’înşii la
adevărata Credinţă pre noi pre toţi ai îndreptat, mult-Îndurate, slavă
ţie.
Propoveduirea Apostolilor şi învăţăturile Părinţilor, Bisericii o
Credinţă au pecetluit, carea şi haina Adevărului purtând, cea ţesută
din Bogosloviia cea de sus, drept îndreptează şi slăveşte Taina cea
mare a bunei-cinstiri.
12. Sfinţii Mucenici Próv, Taráh şi Androníc. Tropariu, Glas 5.
De isprăvile sfinţilor Mucenici, Puterile Cereşti prea s’au minunat,
că în trup muritoriu, pre vrăjmaşul cel fără de trup, cu puterea
Crucii nevoindu-se bine l-au biruit nevăzut. Şi se roagă Domnului,
să miluiască sufletele noastre.
A Treimii Slavă au arătat nouă vitejii ostaşi ai lui Hristos şi
Mucenici, împreună cu Taráh, Próv şi Androníc, că au mustrat
toată nedumnezeirea tíranilor, pentru Credinţă vitejaşte nevoindu-
se.
13. Sfinţii Mucenici Cárp şi Papíl. Tropariul, Glas 4.
Condac, Glas 4. Podóbie: Cel ce te-ai înnălţat pre Cruce...
Ca o vistierie de mult preţ, şi izvor ce izvorăşte izvoară de
tămăduiri, Stăpânul, celor de pre pământ au dat Moaştele voastre,
carile şterg neputinţele patimilor cele de multe feliuri, şi Har dau
sufletelor neîncetat. Pentru aceasta cu un glas, Dumnezeeştilor
Mucenici, cu dragoste a voastră prăznuire săvârşim.
14. Sfinţii Mucenici Nazárie, Ghervásie, Protásie şi Kélsie.
 Şi Cuvioasa Maica noastră Paraskéva.
Tropariul Mucenicilor, Glas 4.
Condacul Mucenicilor, Glas al 2-lea.
145
Luminători luminaţi arătându-vă, Dumnezeeştilor Mucenici, lumea
cu lumina minunilor să o luminaţi, stricând noaptea cea adâncă a
boalelor totdeauna, şi lui Hristos unul Dumnezeu rugându-vă, ca să
dea nouă milă.
Tropariul Cuvioasei, Glas 8.
Condacul Cuvioasei, Glas 3. Podóbie: Fecioara astăzi...
Pre sfânta folositoarea celor ce sânt întru nevoi, toţi cu bună
credinţă să o lăudăm, pre preacinstita Paraskéva; că aceasta viiaţa
cea stricăcioasă lăsând, pre cea nestricăcioasă a luat în veci. Pentru
aceea slavă a aflat, şi daruri de minuni, cu Porunca lui Dumnezeu.
15. Sfântul Cuviosul Mucenic Lukián, Preot al Bisericii Antiohíei.
Tropariu, Glas 4.
Mucenicul tău, Doamne, Lukián... Fila 124.
Pre cel ce a strălucit mai nainte întru postire, şi a doua oară întru
pătimire luminând, toţi ca pre o prealuminoasă lumină pre Lukián
cu cântări slăvite să cinstim, carele se roagă neîncetat pentru noi
toţi.
16. Sfântul Mucenic Lónghin sutaşul. Tropariu, Glas 4.
Mucenicul tău, Doamne, Lónghin... Fila 124.
Condac, Glas 4. Podóbie: Arătatu-te-ai astăzi...
Veselindu-se s’a bucurat Biserica astăzi întru pomenirea pururea-
slăvitului viteaz Lónghin, strigând: Tu eşti Puterea mea, Hristoase,
şi Întărirea.
17. Sfântul Proroc Osie. Şi sfântul Cuviosul Mucenic Andréiu
Criteanul. Tropariul, glas 4.
Pustniceşte mai nainte pedepsindu-te în munte, taberile vrăjmaşilor
cele netrupeşti cu toată arma Crucii le-ai pierdut, întrutot fericite, şi
iarăşi spre chinuire bărbăteşte te-ai îmbrăcat, ucigând pre
Coproním cu sabiia Credinţei, şi pentru amândouă te-ai încununat
dela Dumnezeu, Cuvioase Mucenice Andrée, pururea slăvite.
Prăznuieşte astăzi cetatea cea împărătească strălucitul praznic al
pomenirii tale ceii de lumină purtătoare, chemând la sine toată
cetatea şi laturea. Că se bucură, căci a dobândit vistierie mare,
mult-pătimitoriul tău trup, Andrée mucenice, al Pravosláviei
luminătoriule.
18. ( ) Sfântul Apostol şi Evanghelist Lucà. Dezlegare la vin şi la
untdelemn. Tropariul, Glas 3.
Apostole sfinte şi Evangheliste Lucà... Fila 131.
Ucenic făcându-te Cuvântului lui Dumnezeu, împreună cu Pável ai
luminat tot pământul, şi negura ai gonit, scriind Dumnezeiasca Evangheliia
lui Hristos.
19. Sfântul Proroc Ioíl. Şi sfântul Mucenic Uár.
Tropariul Mucenicului, Glas 4.
Mucenicul tău, Doamne, Uár... Fila 124.
Lui Hristos urmând, Mucenice Uáre, Păharul lui ai băut, şi cu
Cununa muceniciei încununându-te, împreună cu Îngerii dănţuieşti:
roagă-te neîncetat pentru sufletele noastre.
20. ( ) Sfântul marele Mucenic Artémie. Tropariul, Glas 4.
Mucenicul tău, Doamne, Artemie... Fila 124.
Condac Glas 2. Podóbie: Pre Propoveduitorii...
Pre cel bine-credincios şi de Cunună purtătoriul Mucenic, carele a
luat asupra vrăjmaşilor laude de biruinţă, adunându-ne dupre
vrednicie cu cântări să-l lăudăm, pre Artémie cel mare între
Mucenici, şi dătătoriul de minuni cel preabogat, că se roagă
Domnului pentru noi toţi.
21. ( ) Cuviosul Părintele nostru Ilaríon cel mare. Tropariul, Glas
8.
Cu curgerile lacrămilor tale... Fila 125.
Condac, Glas 3. Podóbie: Fecioara astăzi...
Ca pre un luminătoriu neapus, pre tine, Soarele cel înţelegătoriu,
adunându-ne astăzi, cu cântări te lăudăm, că ai luminat celor ce
erau întru întunerecul neştiinţei, pre toţi ridicând spre
Dumnezeiasca înnălţime, Ilaríone. Pentru aceasta strigăm: Bucură-
te, Părinte, întemeiarea Pustnicilor.
 Cuvioşii Mărturisitori Visarion Sarai, Sofronie dela Cioara şi
Mucenicul Nicolae Oprea din Sălişte. Tropariul, Glas 1.
Luptătorilor pentru Pravoslovie, ca nişte îngereşti trâmbiţe aţi
înviorat în suflete îndrăznirea mărturisirii dreptei credinţe, şi ca
nişte înţelepţi propoveduitori, pre norod aţi hrănit cu dreaptă şi
luminată învăţătură. Mari au fost ostenelele lucrării voastre, mare
şi osârdiia propoveduirii, mare şi rodul luptei voastre ceii drepte,
147
pururea pomeniţilor ostaşi ai lui Hristos. Condacul, Glas
al 4-lea.
Văzând noi astăzi toate nevoinţele voastre, cu nespusă bucurie
facem pomenirea voastră, Prealăudaţilor apărători ai Pravosláviei;
căci cu puterea lui Hristos fiind întrarmaţi, strălucite biruinţe
pentru norodul dreptcredincios aţi secerat, cei ce aţi fost adevăraţi
soli creştini, şi mucenicească pătimire aţi pătimit.
 Sfinţii Preoţi mărturisitori Ioánn din Galeş, şi Moisì Măcinic
din Sibiel. Tropariu, Glas 1.
Preoţi cu chemare sfântă, Moisì şi Ioánne, ca nişte ostaşi adevăraţi
ai lui Hristos Dumnezeu, cu putere dreapta credinţă ai propoveduit,
şi mărturisitori ai Pravosláviei v’aţi făcut pentru norodul cel
credincios. Drept aceea, moarte mucenicească priimind, rugaţi pre
Hristos Dumnezeu, să dăruiască Bisericii sale pace şi unire, iar
sufletelor noastre mare milă. Condac, Glas 3.
Să prăznuim astăzi cu vrednicie pre ostaşii lui Hristos, preoţii
Moisì şi Ioánn, carii s’au arătat în pământul Transilvaniei ca nişte
făclii aprinse ale dreptei credinţe, pentru carea cununa muceniciei
au priimit, şi cu dragoste să stigăm: Bucuraţi-vă, mărturisitori ai lui
Hristos, şi apărători ai Credinţei noastre strămoşeşti.
22. Sfântul şi întocma cu Apostolii Avérkie, Episcopul Ierapóliei
făcătoriul de minuni. Şi sfinţii şapte Tineri, cei din Efés.
Tropariul sfântului, Glas 4.
Îndreptătoriu Credinţei... Fila 124.
Alt Tropariu, al Mucenicilor, Glas 4.
Condac, Glas 8. Podóbie: Ca nişte pârgă a firii...
Ca pre un Preot mai mare şi împreună-lăcuitoriu cu Apostolii,
toată Biserica Credincioşilor cinsteşte pre tine, Avérkie; pre carea
cu rugăciunile tale o păzeşte, Fericite, nebiruită şi neviforată, şi
neîntinată de tot eresul, ca un pururea slăvit.
23. ( ) Sfântul Apostol Iácov, Fratele lui Dumnezeu. Dezlegare la
vin şi untdelemn. Tropariul, Glas 2.
Ca un Ucenic al Domnului, Drepte, ai luat Evangheliia; ca un
Mucenic ai neschimbare, îndrăzneală ca un Frate al lui Dumnezeu,
a te ruga ca un Ierarh. Roagă pre Hristos Dumnezeu, să se
Condac, Glas 4. Podóbie: Cel ce te-ai înnălţat...
Al Tatălui Unul-născut Dumnezeu Cuvântul, cel ce au venit la noi
în zilele cele de apoi, Iácove Dumnezeescule, pre tine întâiu au
arătat Ierusalimleanilor, păstoriu şi învăţătoriu, şi credincios
ispravnic Tainelor celor Duhovniceşti. Pentru aceasta toţi,
Apostole, pre tine cinstim.
24. Sfântul marele Mucenic Arétha, şi cei împreună cu dânsul.
Tropariu, Glas 1.
Pentru durerile Sfinţilor carii pentru tine au pătimit, fii milostiv,
rugămu-ne ţie.
Solitoare de veselie a sosit nouă astăzi, purtătoarea de lumină
prăznuirea ta, purtătoriule de chinuri, carea lăudându-o, slăvim pre
Domnul cel ce iaste întru cele Înnalte.
25. Sfinţii Mucenici Markián şi Martírie, Notarii.
Tropariu, Glas 4.
Condac, Glas 4.
Nevoindu-vă bine din pruncie, Markiáne, împreună cu înţeleptul
Martírie pre protivnicul Árie aţi surpat, nevătămată păzind
Pravoslavnica Credinţă, lui Pável urmând, înţeleptului învăţătoriu.
Pentru aceasta cu dânsul aţi aflat viiaţă, ca nişte apărători ai
Credinţei prea aleşi.
26. Sfântul marele Mucenic Dimítrie, Izvorâtoriul de Mir. Şi
pomenirea marelui şi înfricoşatului Cutremur. Praznic. Dezlegare
la vin şi la untdelemn. Tropariu, Glas 3.
Mare apărătoriu te-a aflat întru primejdii lumea, purtătoriule de
chinuri, pre cel ce ai biruit pre păgâni. Deci precum mândria lui Líe
ai surpat, şi la luptă îndrăzneţ ai făcut pre Néstor, aşa, sfinte
Dimítrie, pre Hristos Dumnezeu roagă-l, să dăruiască nouă mare
milă.
Tropariul Cutremurului, Glas al 8-lea.
Cel ce cauţi spre pământ şi-l faci pre el de se cutremură, izbăveşte
pre noi de groaza cea înfricoşată a cutremurului, Hristoase
Dumnezeul nostru; şi trimite nouă Milele tale cele bogate, pentru
Rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule Iubitoriule de
oameni.
Condac, Glas 2.
149
Cu curgerile sângiurilor tale, Dimítrie, Biserica o au roşit
Dumnezeu, cel ce au dat ţie tărie nebiruită, şi cetatea ta nevătămată
o păzeşte, că tu eşti întărirea eiĭ.
27. Sfântul Mucenic Néstor. Tropariu, Glas 4.
Mucenicul tău, Doamne, Néstor... Fila 124.
Nevoindu-te bine, Slava cea nemuritoare ai moştenit acum, ca un
Ostaş prea ales al Stăpânului făcându-te, cu rugăciunile lui
Dimítrie Mucenicului, cu carele împreună, Néstore înţelepte,
rugându-te nu înceta, pentru noi toţi.
 Cuviosul părintele nostru Dimítrie cel Nou din Basarabi.
Întru tine, Părinte, cu osârdie... Fila 143.
Condacul, Glas 8. Podóbie: Apărătoarei Doamnei...
Apărător al său nebiruit şi neînfrânt, ca cel ce prin tine din nevoi
s’a izbăvit, te pune înnainte cetatea ta, Dimítrie; şi ca cel ce ai
îndrăznire cătră Dumnezeu, de toate nevoile izbăveşte-o, ca să
strigăm ţie: Bucură-te, făcătoriule de minuni Dimítrie.
28. Sfinţii Mucenici Teréntie şi Neonílla. Şi cuviosul Părintele
nostru Stefan Savvaitul. Tropariul Mucenicilor, Glas
4.
Al Pravosláviei îndreptătoriule... Fila 137.
Condac, Glas 4.
Astăzi viind pomenirea mucenicească a lui Teréntie celui
preaînţelept, şi a soţiei lui, se veselesc toate; cu căldură dar să
alergăm ca să luăm vindecare, că aceştia au luat Har dela Sfântul
Duh, a vindeca neputinţele şi boalele noastre.
29. Sfânta Cuvioasa Muceniţă Anastasíia Râmleanca. Şi Cuviosul
Părintele nostru Avrámie închis de sine.
Tropariul Muceniţei, Glas 4.
Mieluşaua ta, Iisuse, Anastasíia... Fila 130.
Întru tine, Părinte, cu osârdie s’a mântuit cel dupre chip, că luând
Crucea ai urmat lui Hristos, şi lucrând ai învăţat să nu se uite la
trup, căci iaste trecătoriu, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel
Cuvioase Avrámie, duhul tău.
Cu apele fecioriei curăţindu-te, Cuvioasă, cu sângele muceniciei,
Anastasíe, încununându-te, dai celor ce sânt întru nevoi tămăduire
de boale, şi mântuire celor ce se apropie la tine din inimă. Că au
dat ţie Hristos tărie, cel ce izvoraşte Har pururea-curgătoriu.
30. Sfântul Mucenic Zinóvie, şi Zinovíia, soru-sa.
Tropariu, Glas 4.
Pre mărturisitorii adevărului, şi Propoveduitorii bunei-cinstiri, o însoţire
dupre vrednicie să o cinstim cu cântări de Dumnezeu însuflate, pre Zinóvie
împreună şi pre înţeleapta Zinovíia, pre cei ce împreună au vieţuit, şi
împreună s’au pristăvit, şi prin mucenicie au luat Cunună nestricăcioasă.
31. Sfinţii Apostoli Apéllie, Stáhie, Ámplie, Urván, Aristóvul,
Narkís. Şi Sfântul Mucenic Epimáh. Tropariu, Glas 3.
Sfinţilor Apostoli, rugaţi pre Milostivul Dumnezeu, să dăruiască
iertare de greşale sufletelor noastre.
Mucenicul tău, Doamne, Epimáh... Fila 124.
Ca pre nişte sfinţite vistierii ale Preasfântului Duh, şi raze ale
Soarelui Slavei, dupre datorie să lăudăm pre înţelepţii Apostoli, pre
Apéllie, pre Urván, şi pre Aristóvul, pre Ámplie, pre Narkís şi pre
Stáhie, pre carii Harul i-a adunat Dumnezeului nostru.



LUNA LUI NOEMVRIE.

ARE ZILE 30.
Ziua are Ceasuri 10. Şi noaptea, 14.
151
1. ( ) Sfinţii şi făcătorii de minuni, cei fără de argint, Cosmà şi
Damián, cei dela Asíia. Dezlegare la vin şi la untdelemn.
Tropariu, Glas 8.
Sfinţilor cei fără de arginţi, şi de minuni făcătorilor, cercetaţi
neputinţele noastre: în daru aţi luat, în daru daţi nouă.
Condac, Glas 2.
Har de tămăduiri luând, tindeţi sănătate celor ce sânt întru nevoi,
slăviţi Doftori, de minuni făcători. Deci cu cercetarea voastră
îndrăznirile oştitorilor împrotivă surpaţi, lumea tămăduind cu
minunile.
2. Sfinţii Mucenici Akindín, Pigásie, Afthónie, Elpidifór şi
Anempodíst. Tropariu, Glas 2.
Purtătorilor de chinuri ai Domnului, fericit iaste pământul carele
s’a adăpat cu sângiurile voastre, şi sfintele Lăcaşuri carile au
priimit trupurile voastre, că în privelişte pre vrăjmaşi aţi biruit, şi
pre Hristos cu îndrăzneală aţi propoveduit. Pre dânsul ca pre un
Bun rugaţi să se mântuiască, rugămu-ne, sufletele noastre.
Ca nişte stele nerătăcitoare ale Soarelui Slavei au strălucit pre
pământ Ostaşii lui Hristos, risipind negura patimilor, şi har cu
nepizmuire, fără sminteală, tuturor izvorând, şi mântuire fără de
primejdii dăruiesc, cu nădejdea Credinţei.
3. Sfinţii Mucenici Akepsimà, Iosíf şi Aithalà Diaconul. Şi
pomenirea înnoirii Bisericii Sfântului marelui Mucenic Gheórghie
ceii din Lída, unde iaste preacinstitul lui Trup. Tropariu, Glas
4.
Mucenicii tăi, Doamne..., Fila 130.
Cele Dumnezeeşti de taină le-ai învăţat, înţelepte, fără de prihană,
jertvă priimită te-ai făcut, de Dumnezeu fericite; că Păharul lui
Hristos ai băut, slăvite, sfinte Akepsimà, cu cei împreună-
pătimitori cu tine, rugându-te neîncetat pentru noi toţi.
4. Cuviosul Părintele nostru Ioanníkie cel Mare. Tropariu, Glas
8.
Întru sfinţită pomenirea ta astăzi adunându-ne toţi Credincioşii, ne
rugăm, Ioanníkie Cuvioase, ca să aflăm noi dela Domnul mare
milă.
5. Sfinţii Mucenici Galactíon şi Epistimíia. Tropariu, Glas 4.
Condac, Glas 2.
Cetelor Mucenicilor lui Hristos carii bine s’au nevoit v’aţi făcut
părtaşi, luminat nevoindu-vă, Galactíone slăvite, şi cu Epistimíia
soţia ta, carea a pătimit împreună cu tine; Unuia Dumnezeu
neîncetat vă rugaţi pentru noi toţi.
6. ( ) Sfântul Părintele nostru Pável Mărturisitoriul, Arhiepiscopul
Ţarigrádului. Tropariu, Glas 3.
Pentru mărturisirea Dumnezeieştii Credinţe, alt Pável pre tine
Biserica râvnitoriu între Preoţi te-a arătat. Strigă împreună cu tine
şi Ável cătră Domnul, şi sângele cel drept al Zaharíei. Părinte
Cuvioase, pre Hristos Dumnezeu roagă-l, să dăruiască nouă mare
milă.
Condac, Glas 2.
Luminând pre pământ ca o Stea din Ceriu luminătoare, luminezi
pravoslavnica Biserică acum, pentru carea şi pătimind, sufletul tău,
Pávle, ai pus, şi ca al Zaharíei şi a lui Ável, arătat strigă sângele tău
cătră Domnul.
7. Sfinţii 33 de Mucenici cei din Melitín. Şi Cuviosul Părintele
nostru şi făcătoriul de minuni Lázar, ce a sihăstrit în muntele
Galísiei.
Tropariu, Glas 4.
Şi al Cuviosului, Glas al 8-lea.
Cu rugăciunile cele cu priveghiiare, întru curgerile lacrămilor tale stâlpul
ţi-ai udat, şi cu suspinurile cele din adânc spre însutite ostenele l-ai făcut
roditoriu, şi ai fost Păstoriu, dând tuturor iertare, Cuvioase Părintele
nostru Lázare, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să se mântuiască sufletele
noastre.
Ca pre un luminătoriu preamare Biserica lui Hristos slăveşte pre
tine cu veselie întru cântări; pentru aceasta nu înceta rugându-te lui
Hristos, să dăruiască tuturor iertare de greşale.
153
8. Soborul mai-marilor Voievozi, şi Cetelor începători, Mihaíl
şi Gavriíl, şi ale tuturor Cereştilor Puteri. Praznic şi dezlegare la
vin şi la untdelemn. Tropariu, Glas al 4-lea.
Mai-marilor Voievozi ai Oştilor Cereşti, rugămu-vă noi,
nevrednicii, ca cu rugăciunile voastre să acoperiţi pre noi, cu
acoperemântul aripilor Slavei voastre ceii netrupeşti, păzind pre
noi cei ce cădem cu deadinsul şi strigăm: Izbăviţi-ne din nevoi, ca
nişte mai-mari preste Cetele Puterilor celor de sus. Condac,
Glas 2.
Mai-marilor Voievozi ai lui Dumnezeu, slujitorilor Dumnezeeştii
Slave, căpeteniile Îngerilor şi povăţuitorii oamenilor, ceea ce iaste
de folos cereţi nouă, şi mare milă, ca nişte mai-mari Voievozi ai
9. Sfinţii Mucenici Onisífor şi Porfírie. Şi Cuvioasa maica noastră
Matróna. Tropariu, Glas 4.
Şi al Cuvioasei, Glas al 8-lea.
Doi Mucenici tare pătimind, mândriia vrăjmaşilor în pământ o aţi
surpat; luminându-vă cu Harul neziditei Treimi, slăviţilor,
Onisífore şi Porfírie, rugaţi-vă neîncetat pentru noi toţi.
10. Sfinţii Apostoli Erást, Olimpà şi Rodión. Tropariu, Glas 3.
Sfinţilor Apostoli... Fila 143.
Arătatu-s’a astăzi cinstită prăznuirea Apostolilor, dând arătat iertare de
greşale tuturor celor ce săvârşesc pomenirea lor.
11. Sfinţii Mucenici Minà, Víctor şi Vikéntie. Şi sfânta Muceniţă
Stefanída.
( ) Şi Cuviosul Părintele nostru şi mărturisitoriul Theódor
Studítul.
Şi al Cuviosului, Glas al 8-lea.
Al Pravosláviei îndreptătoriule..., Fila 137.
Condacul Mucenicilor, Glas al 8-lea.
Ca pre nişte mărturisitori ai bunei-credinţe, şi viteji de Dumnezeu
înţelepţiţi, Biserica cinsteşte slăvind astăzi Dumnezeeştile chipuri,
al lui Minà purtătoriului de chinuri, al slăvitului Víctor şi al lui
Vikéntie înţeleptului viteaz; şi iubindu-i strigă, slăvind pre
Iubitoriul de oameni.
Condacul Cuviosului, Glas 2.
Cea pustnicească şi întocma cu Îngerii viiaţa ta, cu vitejeşti lupte o
ai luminat, şi împreună cu Îngerii lăcuitoriu, de Dumnezeu
fericite, te-ai arătat, Theódore, cu carii împreună lui Hristos
Dumnezeu roagă-te neîncetat pentru noi toţi.
12. ( ) Sfântul Părintele nostru Ioánn Patriarhul Alexandríei cel milostiv. Şi
Cuviosul Părintele nostru Níl pustnicul. Dezlegare la vin şi la untdelemn.
Întru răbdarea ta ai agonisit plata ta, Părinte Cuvioase, întru rugăciune
neîncetat răbdând, pre săraci iubind, şi pre aceia îndestulând. Ci te roagă
lui Hristos Dumnezeu, Ioánne milostive fericite, să se mântuiască sufletele
noastre.
Condac, Glas acelaşi.
Bogăţiia ta o ai împărţit săracilor, şi cerească bogăţie acum ai luat, Ioánne
preaînţelepte. Pentru aceasta toţi pre tine te cinstim, săvârşind pomenirea
ta cu milostenii, o, asemenea numite.
Condacul Cuviosului, Glas al 8-lea.
Zburdările patimilor cele pline de hreasturi dela trup despărţindu-le, Níle
fericite, întru priveghetoare rugăciunea ta le-ai tăiat. Ci ca cel ce ai
îndrăzneală cătră Domnul, din toate primejdiile mă slobozeşte, ca să strig
ţie: Bucură-te, Părinte a toată lumea.
13. Cel dintru sfinţi Părintele nostru Ioánn Gură de Aur,
Arhiepiscopul Ţarigrádului. Praznic. Dezlegare la vin şi la untdelemn.
Din gura ta, ca nişte lumină de foc strălucind Harul, lumea toată a
luminat; vistieriile neiubirii de argint lumii a câştigat; înnălţimea
gândului smerit nouă a arătat. Ci cu cuvintele tale învăţându-ne,
Părinte Ioánne Gură de Aur, roagă pre Cuvântul Hristos
Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre. Condacul, Glas al
6-lea.
Din Ceriuri ai luat Dumnezeescul Har, şi cu buzele tale pre toţi
înveţi, să se închine în Treime Unuia Dumnezeu; Ioánne Gură de
Aur, preafericite Cuvioase, dupre vrednicie lăudăm pre tine, că eşti
îndreptătoriu, ca cela ce arăţi cele Dumnezeeşti.
14.  Sfântul şi întrutot lăudatul Apostol Fílipp, unul din cei 12. Apostoli.
155
Dezlegare la peşte. Tropariul Apostolului, Glas 3.
Apostole sfinte Fílippe... Fila 131.
Condac, Glas 8.
Ucenicul şi priiatenul tău, şi următoriul Patimilor tale, lumii
Dumnezeu pre tine a propoveduit, de Dumnezeu grăitoriul Fílipp.
Pentru ale căruia rugăciuni, de vrăjmaşii cei fără de lege Biserica ta
şi Cetatea ta o păzeşte, pentru Născătoarea de Dumnezeu, mult-
Milostive.
15. Sfinţii Mucenici şi mărturisitori Gúrie, Samonà şi Avív
Diaconul.
Dintru această zi începem Postul Naşterii lui Hristos.
Alliluia. Sau Tropariul, Glas 5.
Minunile sfinţilor tăi Mucenici, zidiu nebiruit au dăruit nouă,
Hristoase Dumnezeule, pentru rugăciunile lor sfaturile păgânilor le
risipeşte, schiptrurile împărăţiei întăreşte, ca un Bun şi de oameni
Iubitoriu. Condac, Glas 2.
De Sus luând harul, înţelepţilor, celor dintru ispite le ajutoraţi,
prealăudaţilor. Pentru aceasta, sfinţilor, pre tânără din amară
moarte o aţi izbăvit, că voi sânteţi cu adevărat Slava Edéssului, şi a
lumii bucurie.
16. ( ) Sfântul Apostol şi Evanghelist Matthéiu. Dezlegare la vin
şi la untdelemn. Tropariu, Glas 3.
Apostole sfinte şi Evangheliste Matthéiu... Fila 131.
Jugul vămii lepădând, în jugul dreptăţii te-ai înjugat, şi te-ai arătat
neguţătoriu prea ales, bogăţie aducând înţelepciunea cea dintru înnălţime.
Pentru aceasta ai propoveduit Cuvântul adevărului, şi sufletele celor leneşi
le-ai ridicat, scriind Ceasul Judecăţii.
17. () Cel dintru sfinţi Părintele nostru Grigórie Episcopul Neokesáriei,
făcătoriul de minuni. Tropariu, Glas 8.
Întru rugăciuni priveghind, la lucrările minunilor răbdând,
asemenea numire cu îndreptările ai câştigat. Ci te roagă lui Hristos
Dumnezeu, Părinte Grigórie, să lumineze sufletele noastre, ca nu
cândva să adormim întru moarte. Condac, Glas 2.
A multora minuni luând lucrarea, cu semne înfricoşate pre draci ai
îngrozit, şi boalele oamenilor ai gonit, preaînţelepte Grigórie, şi
făcătoriu de minuni te numeşti, chemarea din fapte luând.
18. Sfinţii Mucenici Pláton şi Romanò. Tropariu, Glas 4.
Condac, Glas 2.
Sfântă pomenirea voastră lumea veseleşte, chemând pre toţi
Credincioşii la sfântă Biserica voastră; unde acum cu bucurie
adunându-ne, strigăm cătră voi cu cântări luminate, Plátone şi
Romane, de năvălirea păgânească izbăviţi cetatea voastră, sfinţilor.
19. Sfântul Proroc Avdíe. Şi sfântul Mucenic Varlaám.
Alliluia. Sau Tropariu, Glas 4.
Mucenicul tău, Doamne, Varlaám..., Fila 124.
Condac, Glas 4.
Arătatu-te-ai prealuminat cu tărie, ardere de tot, Liván cu bun
míros, pre tine aducând jertvă lui Hristos; şi Cununa muceniciei
luând, Varlaáme, pururea te rogi pentru noi, pătimitoriule.
20. Înnainte Prăznuirea Întrării în Biserică a Preasfintei de
Dumnezeu Născătoarei.
 Şi Cuviosul Părintele nostru Grigórie Decapolítul.
Şi cel dintru sfinţi Părintele nostru Próclu, Arhiepiscopul
Ţarigrádului.
Tropariul sfinţilor, Glas 4.
Bunătăţile tale, nu depărta Mila ta dela noi, ci pentru Rugăciunile
lor, în pace ocârmuieşte viiaţa noastră.
Slavă... Şi acum... Tropariu al înnainte-prăznuirii, Glas al 4-lea.
Bucurie mai nainte încredinţează nouă Anna astăzi, Rod protivnic
întristăciunii odrăslind, pre una pururea Fecioara, pre carea o şi
aduce acum în Biserica Domnului bucurându-se, Biserică
Cuvântului lui Dumnezeu, şi Maică Curată. Condac, Glas 4.
De veselie astăzi lumea toată s’a umplut, întru binevestit Praznicul
Născătoarei de Dumnezeu, strigând: Aceasta iaste Cortul cel Ceresc.
Condacul Sfântului Grigórie, Glas 3. Podóbie: Fecioara astăzi...
Soare luminos pre tine Biserica te cunoaşte, carele cu podoabele faptelor
bune şi cu razele tămăduirilor pre toţi luminezi, al lui Hristos slugă. Pentru
aceasta prăznuim Dumnezeiască pomenirea ta, şi cinstim nevoinţele tale,
preafericite Părinte, înţelepte Grigórie.
Condacul Sfântului Proclu, glas 4. Podóbie: Arătatu-te-ai astăzi...
Dupre vrednicie astăzi prăznuiaşte cea mai cinstită decât toate cetăţile cu
adevărat, cinstită mutarea ta, Părinte al Părinţilor, preafericite Procle
înţelepte.
157
21. Întrarea în Biserică a Preasfintei Stăpânei noastre de
Dumnezeu Născătoarei. Praznic. Şi dezlegare la peşte.
Tropariu, Glas 4.
Astăzi înnainte-însemnarea Bunei Voinţe a lui Dumnezeu şi
propoveduirea mântuirii oamenilor, în Biserica lui Dumnezeu
luminat Fecioara se arată, şi pre Hristos tuturor mai nainte îl
vesteşte. Aceştiia şi noi cu mare glas să-i strigăm: Bucură-te,
plinirea rânduielii Ziditoriului. Condac, Glas 4. Podóbie: Cel ce
te-ai înnălţat...
Preacurată Biserica Mântuitoriului, Cămara cea de mult preţ şi
Fecioara, Sfinţită Vistieriia Slavei lui Dumnezeu, astăzi în Casa
Domnului se aduce, împreună aducând Harul Duhului lui
Dumnezeu, pre carea o laudă Îngerii lui Dumnezeu: Aceasta iaste
Cortul cel Ceresc.
22. Sfinţii Apostoli, Filímon şi cei cu dânsul. Tropariu, Glas 3.
Condac, Glas 2.
Ca pre nişte Stele strălucitoare ce au luminat marginile, pre
Apostolii lui Hristos să îi lăudăm, pre Filímon slăvitul, şi pre
Arhípp cel sfinţit, pre Onisím, pre Márcu şi pre Apollós, cu carii şi
pre Apfíia cea întrutot-înţeleaptă, strigând: Rugaţi-vă neîncetat
pentru noi toţi.
23. Cei dintru sfinţi Părinţii noştri Grigórie, Episcopul
Acragándelor, şi Amfilóhie, Episcopul Iconíei. Tropariu,
Glas 4.
Dumnezeul Părinţilor noştri... Caută mai sus, Fila 149.
Cu luminoasele străluciri ale Sfântului Duh, Biserica luminează pre cei ce
săvârşesc luminată adormirea ta, Cuvioase Părinte preafericite Grigórie.
 Cuviosul Părintele nostru Antónie dela Iezeru-Vâlcea.
Tropariul, Glas 8.
Cu curgerile Lacrămilor tale... Fila 125.
Condacul, Glas 8.
Soare luminos pre tine Biserica cunoaşte, carele cu podoaba faptelor bune
şi cu razele tămăduirilor pre toţi luminezi, a lui Hristos slugă; pentru
aceasta, prăznuim prealăudată pomenirea ta, şi cinstim nevoinţele tale,
Preacuvioase Părinte Antónie.
24. ( ) Sfânta marea Muceniţă a lui Hristos Ecaterína. Şi Sfântul
marele Mucenic Mercúrie. Dezlegare la vin şi la untdelemn.
Tropariul sfintei, Glas 4.
Mieluşaua ta, Iisuse, Ecaterína... Fila 130.
Alt Tropariu, al Mucenicului, Glas 4.
Mucenicul tău, Doamne, Mercúrie... Fila 124.
Condacul sfintei, Glas 2.
Ceată cinstită Dumnezeieşte iubitorilor de Mucenici ridicaţi acum,
cinstind pre preaînţeleapta Ecaterína, că aceasta în privelişte pre
Hristos a propoveduit, şi pre şarpele a călcat, mintea ritorilor
defăimând. Condacul Mucenicului, Glas 4.
Cele Dumnezeeşti de taină bine învăţându-le, înţelepte, jertvă
priimită te-ai făcut, preaslăvite; că Păharul lui Hristos ai băut prea
cu osârdie. Pentru aceasta, Mercúrie, te rogi neîncetat pentru noi
toţi.
25. Cuvioşii Părinţii noştri şi sfinţiţii Mucenici, Clíment, Papa
Romii, şi Pétru al Alexandríei. Tropariu, Glas 4.
Dumnezeul Părinţilor noştri... Fila 149.
Ca cei ce sânteţi ai Bisericii neclătite şi Dumnezeeşti Turnuri, şi ai
Creştinătăţii îndumnezeiţi stâlpi tari, Clímente, împreună cu Pétru,
prealăudaţilor, cu rugăciunile voastre păziţi-ne pre toţi.
26. Cuviosul Părintele nostru Alípie stâlpnicul.
De nu iaste Alliluia, Tropariu, Glas 1.
Al răbdării stâlp ai fost... Fila 123.
Condac, Glas 8.
Ca pre o pricină a bunătăţilor şi podoabă pustnicilor, Biserica
slăveşte pre tine astăzi, şi te laudă, Alípie; cu rugăciunile tale, dă
celor ce cinstesc cu dragoste vitejiile şi luptele tale izbăvire de
cumplitele greşale, precum te numeşti.
27. ( ) Sfântul marele Mucenic Iácov Pérsul. Tropariu, Glas 4.
Mucenicul tău, Doamne, Iácov... Fila 124.
Condac, Glas 2.
Însemnat fiind de bună soţiia ta ca cel cu suflet răbdătoriu, şi de
înfricoşatul Judeţ temându-te, porunca Pérsilor şi îngrozirea ai
scuipat, Iácove, şi te-ai arătat Mucenic cinstit, la trup ca o viţă fiind
tăiat.
28. ( ) Sfântul Cuviosul Mucenic Stéfan cel Nou. Tropariu,
Glas 4.
Pustniceşte mai nainte... Fila 139.
159
Condac, Glas 8.
Pre iubitoriul Treimei şi Dumnezeescul Stéfan să-l lăudăm cu
credinţă din inimă, întru cântări, iubitorilor de Praznic, ca pre cel
ce a cinstit Chipul cel Frumos al Stăpânului şi al Maicii lui. Şi cu
un glas acum din dragoste să strigăm cătră dânsul, bucurându-ne:
Bucură-te, Părinte, pururea slăvite.
29. Sfântul Mucenic Paramón. Şi sfântul Mucenic Filumén. Şi
Cuviosul Acákie cel dela Scară. Tropariu, Glas 4.
Mucenicii tăi, Doamne... Fila 130. Sau Alliluia.
Condac, Glas 4.
Prin răbdarea Dumnezeeştilor Porunci, sufletul de spurcăciuni ţi-ai
curăţit, şi cătră patima cea de săvârşit ai ajuns, că nu ai voit a jertvi
înşelătorilor idoli, ci răvnind lui Hristos, cu suliţa ai fost junghiiat.
Roagă-te dar pentru lume, întrutot fericite Paramóne.
30.  Sfântul şi întrutot-lăudatul Apostol Andréiu cel întâiu
chemat. Praznic. Şi dezlegare la vin şi la untdelemn. Tropariu,
Glas 4.
Ca cel dintre Apostoli mai întâiu chemat, şi Verhovnicului frate adevărat,
Stăpânului tuturor, Andrée, roagă-te, pace lumii să dăruiască, şi sufletelor
noastre mare milă.
Condac, Glas 2. Podóbie: Pre cea întru Rugăciuni...
Pre grăitoriul de Dumnezeu cel cu nume de bărbăţie, şi cel mai întâiu
chemat decât Ucenicii Mântuitoriului, pre fratele lui Pétru să lăudăm, că
precum dedemult acestuia, şi nouă acum a strigat: Veniţi, aflat-am pre cel
dorit.
343 4 3 4 3 4 3 4 3 4 3 4
343 4 3 4 3 4 3 4 3 4 3 4
343
LUNA LUI DEKEMVRIE.
ARE ZILE 31.
Ziua are Ceasuri 9. Şi noaptea Ceasuri 15.
1. Sfântul Proroc Naúm. Tropariu, Glas 2, de nu iaste Alliluia.

A Prorocului tău Naúm... Fila 125.
Condac, Glas 4.
Luminându-se cu Duhul curată inima ta, s’a făcut priimitoare de
lumina prorociei, că vezi cele de departe ca cum ar fi de faţă.
Pentru aceasta te cinstim, Proroce Naúme, slăvite fericite.
2. Sfântul Proroc Avvacúm. Alliluia. Sau Tropariu, Glas 2.
A Prorocului tău Avvacúm... Fila 125.
Condac, Glas 8.
Cel ce ai strigat lumii dela amiază-zi venirea lui Dumnezeu din
Fecioară, Avvacúme de Dumnezeu grăitoriule, şi auzirea Străjii
ceii Dumnezeieşti, cu starea de faţă, dela Îngerul cel purtătoriu de
Lumină, Înviiarea lui Hristos lumii ai vestit. Pentru aceasta cu
veselie strigăm ţie: Bucură-te, frumseţea cea luminată a Prorocilor.
3. Sfântul Proroc Sofónie. Alliluia. Sau Tropariu, Glas 2.
A Prorocului tău Sofónie... Fila 125.
Condac, Glas 4.
Arătatu-te-ai luminat cu Dumnezeescul Duh, Proroce Sofónie,
vestind Arătarea lui Dumnezeu; bucură-te foarte, Fiica Siónului,
vesteşte, Fiica Ierusalímului, iată Împăratul tău vine mântuind.
4.  Sfânta marea Muceniţă Varvára. Şi Cuviosul Părintele nostru
Ioánn Damaskín. Dezlegare la vin şi la untdelemn.
Tropariul sfintei, Glas 4.
Pre sfânta Varvára să o cinstim, că cursele vrăjmaşului a sfărâmat, şi ca o
pasere s’a izbăvit dintr’însele, cu ajutoriul şi cu arma Crucii, preacinstita.
Al Pravosláviei Îndreptătoriule... Fila 137.
Condacul sfintei, Glas 4. Podóbie: Cel ce te-ai înnălţat...
Celui în Treime Dumnezeu cu bună-cinstire lăudat urmând, purtătoare de
chinuri, capiştile idolilor le-ai stins, şi în mijlocul priveliştii pătimind,
Varváro, de îngrozirile muncitorilor nu te-ai temut, ceea ce ai fost cu minte
bărbătească, cu mare glas pururea strigând, Cinstită: Treimea cinstesc,
Dumnezeire Una. Al Cuviosului, asemenea.
Pre scriitoriul de cântări, pre cinstitul de Dumnezeu grăitoriu, pre
povăţuitoriul şi Dascălul Bisericii, şi al vrăjmaşilor împrotivnic,
pre Ioánn să lăudăm. Căci Armă ridicând Crucea Domnului, toată
înşelăciunea eresurilor o a izgonit. Şi ca un fierbinte mijlocitoriu
cătră Dumnezeu, tuturor dă iertare de greşale.
161
5.  Cuviosul şi purtătoriul de Dumnezeu, Părintele nostru Sávva
cel sfinţit. Dezlegare la vin şi la untdelemn. Tropariu, Glas 8.
Condac, Glas acelaşi. Podóbie: Apărătoarei Doamnei...
Ca cel ce din pruncie lui Dumnezeu jertfă fără prihană te-ai adus
prin fapta bună, Sávvo fericite, lucrătoriu fiind al bunei-credinţe,
prin carea te-ai făcut podoabă Cuvioşilor, şi cetăţean pustiiului
dupre vrednicie lăudat. Pentru aceasta strigăm cătră tine: Bucură-
te, Părinte, pururea slăvite.
6. Cel dintru sfinţi Părintele nostru Nicolae, Arhiepiscopul dela Míra
Líkiei, făcătoriul de minuni. Praznic, dezlegare la vin şi la untdelemn.
Tropariu, Glas 4.
În Míra, Sfinte, sfinţitoriu te-ai arătat. Că Evangheliia lui Hristos
plinindu-o, Cuvioase, pus-ai sufletul tău pentru norodul tău,
mântuit-ai pre cei nevinovaţi din moarte; pentru aceasta te-ai
sfinţit, ca un mare tăinuitoriu al Harului lui Dumnezeu.
7. Cuviosul Părintele nostru Amvrósie, Episcopul Mediolánilor.
Condac, Glas 3.
Cu Dumnezeeştile Dogme strălucind, înşelăciunea lui Árie o ai
întunecat, tăinuitoriule de sfinţenie şi păstoriule Amvrósie, şi
lucrând minuni cu Puterea Duhului, feliuri de patimi de faţă ai
vindecat, Părinte Preacuvioase: roagă pre Hristos Dumnezeu, să se
 Şi Sfânta Muceniţă Filofteia fecioara. Tropariul, Glas al 8-
lea.
Întru răbdarea ta ai agonisit plata ta, Fericită Filofteia, întru ispite
neîncetat răbdând, întru bătăi suferind, întru necazuri binevoind, pre
săraci miluind, şi pre flămânzi săturând; roagă-te lui Hristos Dumnezeu,
bună fecioară, să se mântuiască sufletele noastre.
Condacul, glas al 6-lea. Podóbie: Apărătoarei Doamnei...
Filofteia preafericită, din pruncie te-ai adus, prin fapta bună, jertvă
fără prihană lui Dumnezeu, celuia ce mai nainte de a te naşte
cunoştea pre tine, ceea ce te-ai făcut podoabă fecioarelor şi
lăcuitoare cămării ceii de nuntă, vrednică de laudă. Pentru aceea
strigăm: Bucură-te, fecioară, pururea pomenită.
8. Cuviosul Părintele nostru Patápie. Alliluia. Sau Tropariu, Glas 8.
Biserica ta, sfinte, norodului celui ce prăznuieşte la dânsa cu
credinţă doftorie duhovnicească se află, şi rugându-se iau
tămăduire de neputinţe, şi dezlegare de greşalele cele din viiaţă, că
tu te-ai arătat folositoriu tuturor celor din nevoi, Patápie
preacuvioase.
9. ( ) Zămislirea sfintei şi Dumnezeeştii Strămoaşăi Ánnei, când a
zămislit pre Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Dezlegare la vin
Astăzi legăturile nerodirii de fii se dezleagă, că pre Ioakím şi pre Ánna
auzindu-i Dumnezeu, mai presus de nădejde a naşte pre Fiica lui
Dumnezeu arătat s’au făgăduit lor. Din carea însuşi s’au născut cel
necuprins, om făcându-se, Îngerului poruncind să strige eiĭ: Bucură-te ceea
ce eşti plină de har, Domnul iaste cu tine.
Prăznuieşte astăzi lumea zămislirea Ánnei, carea s’a făcut dela
Dumnezeu; că aceasta a născut pre ceea ce mai presus de cuvânt a
născut pre Cuvântul.
10. Sfinţii Mucenici Minà, Ermoghén şi Evgráf.
Tropariu, Glas 8. Podóbie: Porunca cea cu taină...
Cu înfrânarea, patimilor chipurile cele ca focul arzătoare şi
pornirile omorând, Mucenicii lui Hristos au luat har, boalele celor
neputincioşi a goni şi a face minuni, vieţuind şi dupre sfârşit. Cu
adevărat minune preaslăvită, că Oase goale izvorăsc tămăduiri.
Slavă unuia Înţeleptului şi Ziditoriului Dumnezeu.
Pre Minà cel minunat, pre Ermoghén dumnezeescul, şi pre Evgráf,
împreună cu sfinţite cântări să îi cinstim toţi, ca pre cei ce au cinstit
pre Domnul, şi au pătimit pentru dânsul, şi ceata celor fără de trup
în Ceriuri au ajuns, şi minuni izvorăsc.
11. Cuviosul Părintele nostru Daniíl stâlpnicul.
Al răbdării stâlp ai fost... Fila 123.
De cele de sus dorind, din cele de jos te-ai mutat, şi alt Ceriu
stâlpul ţi-ai făcut, prin carele ai strălucit raza minunilor, Cuvioase.
163
Pururea pre Hristos Dumnezeu rugând neîncetat, să mântuiască
sufletele noastre.
12.  Cel dintru sfinţi Părintele nostru şi făcătoriul de minuni
Spirídon. Praznic. Şi dezlegare la vin şi la untdelemn.
De aicea se întoarce Soarele din iarnă spre vară, ziua se adaoge,
iară noaptea se micşorează.
Tropariu, Glas 1.
Soborului celui dintâiu te-ai arătat apărătoriu, şi de minuni
făcătoriu, purtătoriule de Dumnezeu Spirídone, Părintele nostru.
Pentru aceasta cu cea moartă în groapă tu ai vorbit, şi şarpe în aur
ai întors, şi când ai cântat tu sfintele Rugăciuni, Îngeri ai avut
împreună cu tine slujind, preasfinte. Slavă celui ce au proslăvit pre
tine, Slavă celui ce au încununat pre tine, Slavă celui ce lucrează
prin tine tuturor tămăduiri.
Cu dragostea lui Hristos fiind rănit, preasfinte, mintea înnălţându-
ţi cu Raza Duhului, cu privirea ta la cele de sus, cea lucrătoare
lucrare ai aflat, de Dumnezeu priimite, Jărtvenic Dumnezeesc
făcându-te, cerând tuturor Dumnezeiasca Strălucire.
13.  Sfinţii Mucenici Evstrátie, Avxéntie, Evghénie, Mardárie şi
Orést. Şi sfânta Muceniţă Lukíia fecioara. Dezlegare la vin şi la
untdelemn. Tropariu, Glas 4.
Condac, Glas 2. Podóbie: Pre cea întru Rugăciuni neadormită...
Luminătoriu prealuminos te-ai arătat, propoveduitoriu de Hristos,
celor ce şedeau întru întunerecul necunoştinţei, purtătoriule de
chinuri. Că cu credinţa ca cu o suliţă îngrădindu-te, de semeţiile
vrăjmaşilor nu te-ai temut, Evstrátie, decât ritorii arătându-te mai
cu bună limbă.
Dumineca Sfinţilor Strămoşi, adecă a sfinţilor Părinţi celor mai de
nainte. Tropariu, Glas 2.
Întru Credinţă pre strămoşi ai îndreptat, printr’înşii mai nainte
logodindu-ţi Biserica cea din păgâni. Se laudă întru slavă sfinţii, că
din sămânţa lor iaste Rodul cel bine-slăvit, ceea ce a născut pre tine
fără de sămânţă. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule,
miluieşte pre noi.
Dupre a 3-a Cântare, Ipacoi Glas 2.
Focul în rouă coconilor s’a prefăcut, plângerea întru bucurie
muierilor s’a schimbat, că Îngerul amândurora minunilor a slujit.
Acelora adecă spre odihnă prefăcând cuptoriul, iară acestora
Înviiarea cea de a treia zi vestind, Începătoriule al vieţii noastre,
Doamne, slavă ţie.
Condac, Glas 6.
Chipul cel scris de mână necinstind, ci cu fiinţa cea nescrisă
întrarmându-vă, de trei ori fericiţilor, întru lupta focului v’aţi
proslăvit. Şi în mijlocul văpăii ceii nesuferite stând, pre Dumnezeu
chemaţi: Grăbeşte, o, Îndurate, şi sârguieşte ca un Milostiv spre
ajutoriul nostru, că poţi voind.
14. Sfinţii Mucenici Thírs, Lévkie, Filímon, Apollónie, Arrián şi
Calliníc. Alliluia. Sau Tropariu, Glas 4.
Condac, Glas 2.
Apărătorilor ai bunei credinţe, pre păgânul tíran scuipind, aţi mustrat
chipul cel de hiară şi vărsătoriu de sânge, şi aţi biruit împrotivirea lui cea
îngrozitoare. Cu ajutoriul lui Hristos fiind întăriţi, Thírse şi Lévkie,
împreună cu cei ce au pătimit cu voi, pentru noi rugaţi-vă.
15. Sfântul sfinţitul Mucenic Elevthérie. Şi Cuviosul Părintele nostru
Pável cel din Látro. Tropariu, Glas 4.
Altul, al Cuviosului, Glas acelaşi.
Ca pre cel împreună-lucrătoriu cu cei fără de trup, şi tuturor Cuvioşilor
părtaş, preasfinte Pávle, pre tine te lăudăm, şi ne rugăm ţie: Roagă-te
totdeauna pentru noi, ca să aflăm milă.
Condac, Glas 2. Podóbie: Pre propoveduitorii cei tari...
Ca pre o podoabă a Preoţilor, Cuvioase, şi îndemnătoriu
purtătorilor de chinuri, toţi pre tine lăudăm, şi te rugăm, sfinţitule
Mucenice Elevthérie, pre cei ce prăznuiesc cu dragoste pomenirea
ta, din multe feliuri de nevoi slobozeşte-i, rugându-te neîncetat
pentru noi toţi.
Condacul Cuviosului, Glas 8. Podóbie: Apărătoarei Doamnei...
Din tinereţe, înţelepte, cele mai presus de cuget dobândind bărbăteşte,
lumeasca turburare o ai lăsat, şi te-ai făcut prin Dumnezeiasca petrecere
Lăcaş al Treimei, şi ai luminat pre cei ce cu credinţă se apropie de tine.
Pentru aceasta strigăm: Bucură-te, Pávle prealăudate.
16. Sfântul Proroc Agghéu. Alliluia. Sau Tropariu, Glas 2.
165
A Prorocului tău Agghéu, Doamne... Fila 125.
Condac, Glas 3.
Cu Dumnezeescul Duh având gând luminat, Proroce, Tainele lui
Dumnezeu proroceşti, descoperind arătarea ce vrea să fie, şi spuind
lucrul ce vrea să se facă, Agghée întrutot-fericite. Roagă pre
Hristos Dumnezeu, să dăruiască nouă mare milă.
17. ( ) Sfântul Proroc Daniíl, şi sfinţii trei Coconi, Ananía, Azaría
şi Misaíl. Dezlegare la vin şi la untdelemn. Tropariu, Glas 2.
Mari sânt isprăvile Credinţei! În izvorul văpăii ca întru o apă de
odihnă sfinţii Trei Coconi s’au bucurat, şi Prorocul Daniíl leilor
păstoriu ca unor oi s’a arătat. Pentru rugăciunile lor, Hristoase
Dumnezeule, mântuieşte sufletele noastre.
Luminându-se cu Duhul curată inima ta, Vas de prorocie luminat
te-ai făcut; că vezi pre cele depărtate ca şi cum ar fi de faţă, şi pre
lei îmblânzeşti, fiind aruncat în groapă. Pentru aceasta te cinstim,
Proroce fericite, Daniíle slăvite. Alt Condac, Glas 6.
Chipul cel scris de mână..., Fila 156.
Duminecă înnaintea Naşterii lui Hristos, a sfinţilor Părinţi.
Tropariu, Glas 2.
Mari sânt isprăvile... Vezi mai sus, Fila 157.
Dupre a 3-a Cântare, Ipacoi Glas 8.
Îngerul a răcorit cuptoriul Tinerilor, iară acum plângerea Muierilor
a oprit, zicând: Pentru ce aduceţi miruri? Pre cine căutaţi în
Mormânt? Înviiat-au Hristos Dumnezeu; că el iaste Viiaţa şi
mântuirea neamului omenesc. Condac, Glas 1.
Veseleşte-te, Vithleéme, Efrathà găteşte-te, că iată Mieluşaua pre Păstoriul
cel mare în pântece purtând, grăbeşte să-l nască; pre carele văzând
purtătorii de Dumnezeu Părinţi, se bucură împreună cu Păstorii, lăudând
pre Fecioara ceea ce l-a hrănit cu lapte.
18. Sfântul Mucenic Sevastián, şi sfânta Muceniţă Zoì, şi cei cu dânşii.
Condac, Glas 4.
Cu văpsirea sângelui tău ţi-ai împiestrit Haina pătimirii,
îmbrăcatu-te-ai ca cu o porfiră scumpă, Sevastiáne. Pentru aceea te
sălăşluieşti împreună cu Hristos, întru Împărăţiia cea de sus şi fără
de sfârşit, împreună cu cei ce au pătimit cu tine, şi ai luat cunună,
înţelepte, împreună cu dânşii dănţuind pururea pomeneşte pre noi.
 Cuviosul părintele nostru Daniil Sihastrul.
Tropariul, Glas 8.
Întru tine, Părinte... Fila 143.
Condac, Glas 8.
Viiaţă îngerească pre pământ ai petrecut, chip şi pildă făcându-te
ucenicilor tăi; cu rugăciuni, postiri îndelungate şi privegheri, te-ai
învrednicit a te sălăşlui în pământul celor blânzi, Sfinte Daniile, de
Dumnezeu cinstitoriule, podoaba Sihaştrilor şi lauda Călugărilor.
19. Sfântul Mucenic Bonifátie. Alliluia. Sau Tropariu, Glas 4.

Mucenicul tău, Doamne, Bonifátie... Fila 124.
Condac, Glas 4.
Sfinţenie fără de prihană însuţi pre tine ai adus celui ce din
Fecioară pentru tine vrea să se nască, Sfinte, purtătoriule de cunună
preaînţelepte Bonifátie.
20. ( ) Înnainte Prăznuirea ceii dupre trup Naşteri a Domnului
nostru Iisus Hristos. Şi sfântul sfinţitul Mucenic Ignátie, de
Dumnezeu Purtătoriul. Dezlegare la vin şi la untdelemn.
Tropariul înnainte-Prăznuirii, Glas 4.
Găteşte-te, Vithleéme, deşchisu-s’au tuturor Edémul. Împodobeşte-te,
Efrathà, că Lemnul Vieţii în Peşteră a înflorit din Fecioara. Pentru că Raiu
înţelegătoriu pântecele aceiia s’a arătat, întru care iaste Dumnezeescul
Pom, din carele mâncând vom fi vii, iară nu vom muri, ca Adám. Hristos se
naşte ca să ridice chipul cel mai nainte căzut.
Tropariul sfântului, Glas al 4-lea.
Condacul înnainte-Prăznuirii, Glas 3. Podóbie: Fecioara astăzi...
Fecioara astăzi, pre Cuvântul cel preavecinic în Peşteră merge să-l nască
negrăit. Dănţuieşte lumea auzind, slăveşte cu Îngerii şi cu Păstorii, pre cel
ce va să se arate, Prunc Tânăr, Dumnezeu cel mai nainte de veci.
Condacul Sfântului, Glas acelaşi.
Ziua cea purtătoare de Lumină a nevoinţelor tale celor luminate
mai nainte vesteşte tuturor pre cel ce s’au născut din Fecioară în
Peşteră, că de acesta însetând din dragoste ca să te îndulceşti, te-ai
grăbit să te macini de hiară; pentru aceasta de Dumnezeu purtătoriu
te-ai chemat, Ignátie slăvite.
21. Sfânta Muceniţă Iuliiána cea din Nicomidíia. Tropariu, Glas
4.
Mieluşaua ta, Iisuse, Iuliiána... Fila 130.
167
Condac, Glas 2.
În Vithleém văzând cu scutece înfăşat pre cel ce ţine tot pământul
cu Mâna sa, cântări de prăznuire mai nainte ceiia ce a născut pre el
să aducem, că se veseleşte ca o Maică, ţiind în braţe pre Fiiul lui
Dumnezeu.
22. Sfânta Muceniţă Anastasíia, izbăvitoarea de otravă.
Tropariu, Glas 4.
Mieluşaua ta, Iisuse, Anastasíia... Fila 130.

Cei ce sânt întru ispite şi în necazuri, la Biserica ta alergând, iau
cinstite tămăduiri din Dumnezeescul har ce lăcuiaşte întru tine,
Anastasíia, că tu pururea izvorăşti lumii tămăduiri.
23. ( ) Sfinţii Zece Mucenici din Crít. Tropariu, Glas 3.
Crítul cel mult minunat să-l cinstim, cel ce a înflorit flori cinstite
pre mărgăritarii lui Hristos, stâlpările Mucenicilor. Că zece sânt cu
numărul fericiţii, şi toată mulţimea dracilor au ruşinat. Pentru
aceasta şi Cununi au luat Mucenicii lui Hristos cei cu suflet
răbdătoriu.
Luceafăr a strălucit pomenirea Mucenicilor, carea mai nainte
luminat arată nouă pre cel Născut în Peşteră, pre carele Fecioara
fără de sămânţă l-a născut.
24. Sfânta Cuvioasa Muceniţă Evghéniia.
Scrisu-s’a oarecând cu Bătrânul Iosíf în Vithleém Maríia, ca cea din
sămânţa lui Davíd, purtând în pântece Naşterea cea fără de sămânţă. Şi a
sosit vremea Naşterii, şi nici un loc nu era de sălăşluire. Ci ca o polată
frumoasă Peştera Împărătesii s’a arătat. Hristos se naşte, ca să ridice
chipul cel mai nainte căzut.
25. Cea dupre trup NAŞTEREA Domnului Dumnezeu, şi
Mântuitoriului nostru Iisus Hristos. Praznic. Dezlegare la toate.
Aşijderea şi în cele 12 zile, dezlegare şi părăsire de jumătăţile
Ceasurilor. Tropariu, Glas 4.
Naşterea ta, Hristoase Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina
cunoştinţei; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, dela Stea s’au învăţat, să
se închine ţie Soarelui Dreptăţii, şi să te cunoască pre tine, Răsăritul cel de
sus. Doamne, slavă ţie.
Dupre Peasna a 3-a. Ipacoi, Glas 8.
Pre începătura neamurilor Ceriul ţi-a adus, celui ce te-ai culcat în iesle,
prin Stea pre Mághi chemându-i; pre carii i-a şi spăimântat, nu
schiptrurile şi scaunele, ci sărăciia cea de istov. Că ce iaste mai prost decât
Peştera? Şi ce iaste mai smerit decât scutecele, întru carile a strălucit
Bogăţiia Dumnezeirii tale? Doamne, Slavă ţie.
Condac, Glas 3. Însăşi Podobiia.
Fecioara astăzi, pre cel mai presus de fiinţă naşte, şi pământul
Peşteră celui neapropiiat aduce. Îngerii cu Păstorii slavoslovesc, şi
Mághii cu Steaua călătoresc; că pentru noi s’au născut Cocon
tânăr, Dumnezeu cel mai nainte de veci.
26. () Soborul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu. Şi sfinţitul
Mucenic Evthímie Episcopul Sárdiei.
Tropariul Praznicului, Glas 4.
Naşterea ta, Hristoase Dumnezeul nostru... Vezi mai sus, Fila 160.
Condac, Glas 6.
Cel ce mai nainte de Luceafăr din Tatăl fără de mumă s’au născut,
astăzi pre pământ fără de tată s’au întrupat din tine. Pentru aceasta
Steaua binevesteşte Mághilor, şi Îngerii cu Păstorii laudă Naşterea
ta cea fără de sămânţă, ceea ce eşti plină de har.
Duminecă dupre Naşterea lui Hristos. Pomenirea Sfinţilor şi
Drepţilor, a lui Iosíf Logodnicului, şi a lui Davíd Împărat, şi a lui
Iácov fratele lui Dumnezeu. Tropariul, Glas 2.
Binevesteşte, Iosífe, lui Davíd, Dumnezeescului Părinte, minunile: Pre
Fecioara ai văzut născând, cu păstorii ai slăvit, cu Mághii te-ai închinat,
prin Înger înştiinţare luând. Roagă pre Hristos Dumnezeu, să se
De veselie astăzi Dumnezeescul Davíd se umple, şi Iosíf împreună cu Iácov
laudă aduce. Pentru că luând cunună pentru rudeniia cea cu Hristos, se
bucură, şi pre cel ce s’au născut negrăit pre pământ îl laudă, şi strigă:
Îndurate, mântuieşte pre ceia ce cinstesc pre tine.
 Preacuviosul Părintele nostru de Dumnezeu Purtătoriul Nicodim
dela Tismána.
Celuia ce au răsărit din Fecioara, Mai-marelui Păstorilor, ca o oaie
de turmă ai urmat, Părintele nostru Nicodime. Cu postul, cu
privegherea şi cu rugăciunile te-ai făcut lucrătoriu sfinţit de cele
cereşti, tămăduind sufletele celora ce aleargă la tine cu credinţă.
Pentru aceasta strigăm: Slavă celui ce au proslăvit pre tine; Slavă
169
celui ce au dat ţie putere; Slavă celui ce au arătat tuturor prin tine
îndreptare.
Ca cel împreună-râvnitoriu sfinţilor, şi ca pre un Părinte mai mare, toată
lavra ta Tismána cinsteşte pre tine cu credinţă, Sfinte Nicodime, pre carea
o păzeşte cu rugăciunile tale, fericite, totdeauna nebiruită şi neturburată de
toate nevoile, ca un părinte cuvios şi pururea lăudat.
27.  Sfântul Apostol întâiu Mucenic, şi Arhidiacon Stéfan.

Şi Cuviosul Părintele nostru şi Mărturisitoriul Theódor cel
însemnat.
Cu nevoinţă bună te-ai nevoit, întâiule Mucenice al lui Hristos şi Apostole,
şi păgânătatea tíranilor ai vădit. Căci cu pietri fiind ucis de mâinile celor
fără de lege, cunună din Dreapta cea de sus ai luat, şi cătră Dumnezeu ai
glăsuit strigând: Doamne, nu socoti lor păcatul acesta. Tropariul
Cuviosului, Glas 8.
Stăpânul ieri au venit la noi cu Trup, iară robul astăzi din trup a ieşit; ieri,
cel ce Împărăţeşte cu Trup s’au născut, astăzi sluga cu pietri se ucide;
pentru carile se şi sfârşeşte, Întâiul Mucenic şi Dumnezeescul Stéfan.
28. Sfinţii douăzeci de mii de Mucenici cei arşi în Nicomidíia.
Tropariu, Glas 2.
Purtătorilor de chinuri..., Fila 144.
Condac, Glas 2. Podóbie: Pre Propoveduitorii cei tari...
Cu suflet tare pentru credinţă sfinţii, prin foc pătimirea priimind
douăzeci de mii de pătimitori, strigă celui Născut din Fecioară:
Priimeşte arderea cea de tot a noastră pentru tine, dupre cum
darurile împăraţilor celor Perseşti, Aur, Zmirnă şi Tămâie,
Dumnezeule cel preavecinic.
29. Sfinţii Prunci cei ucişi de Iród, patrusprezece mii. Şi Cuviosul
Părintele nostru Markéll Igumenul neadormiţilor.
Tropariul sfinţilor, Glas 1.
Pentru durerile sfinţilor... Fila 141.
Întru tine, Părinte, cu osârdie s’a mântuit cel dupre chip, că luând
Crucea ai urmat lui Hristos, şi lucrând ai învăţat să nu se uite la
trup, căci iaste trecătoriu, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel
Cuvioase Markélle, duhul tău.
Condac, Glas 6. Podóbie: Plinind rânduiala...
În Vithleém la Împăratul cel ce s’au născut, Mághii dela răsărituri
cu daruri au venit, prin Stea din înnălţime povăţuiţi fiind. Dară Iród
s’a turburat, şi a secerat pre prunci ca pre nişte grâu, temându-se că
stăpâniia lui se va strica curând.
30. Sfânta Muceniţă Anisíia. Şi Cuviosul Zotíc Preotul.
Tropariul Muceniţei, Glas 4.
Mieluşaua ta, Iisuse, Anisíia... Fila 130.
Condac, Glas 4.
Preste patimi trupeşti împărăţind, cu patimile cele făcătoare de
viiaţă ai împărăţit, Anisie, din sângele tău văpsindu-ţi Porfiră
cinstită, nestricăcioasă prin buna-credinţă. Pentru aceea te-ai arătat
mireasă fără de prihană Împăratului tuturor: Ci izbăveşte pre noi
din nevoi, cei ce săvârşim sfântă pomenirea ta.
31. Cuvioasa Melániia râmleanca. Tropariu, Glas 4.
Luminându-ţi-se sufletul cu luminările celui ce au strălucit nouă
din Fecioară, ai strălucit întru bunătăţi, ceea ce eşti pururea lăudată,
că risipind avuţiia ceea ce se strică în pământ, ai dobândit avuţiia
cea Cerească, şi în sihăstrie ai strălucit luminat. Pentru aceea cu
dragoste te cinstim, Melánie.


LUNA LUI IANNUARIE.
ARE ZILE 31.
1. Cea dupre trup Tăiarea împrejur a Domnului nostru Iisus
Hristos. Şi cel întru sfinţi, Părintele nostru Vasílie cel Mare,
Arhiepiscopul Kesáriei Cappadókiei. Praznic.
În tot pământul a ieşit vestirea ta, că acela a priimit Cuvântul tău;
prin carele cu Dumnezeiască cuviinţă ai învăţat, firea celor ce sânt
ai arătat, obiceiurile oamenilor ai împodobit, Împărăteasca Preoţie,
171
Părinte Cuvioase, roagă pre Hristos Dumnezeu, să se mântuiască
sufletele noastre. Alt Tropariu, al Praznicului, Glas acelaşi.
Cel ce şezi pre Scaun în chipul focului întru cei de sus, împreună
cu Părintele cel fără de început, şi cu Dumnezeescul tău Duh, bine
ai voit a te naşte pre pământ, din Fecioara Maica ta cea neispitită
de bărbat, Iisuse. Pentru aceasta te-ai şi tăiat împrejur ca un om a
opta zi. Slavă Sfatului tău celui preabun; Slavă Rânduialii tale;
Slavă Smereniei tale, unule Iubitoriule de oameni.
Condacul sfântului, Glas al 4-lea. Podóbie: Arătatu-te-ai astăzi...

Arătatu-te-ai temeiu neclătit Bisericii, dând tuturor oamenilor
Domniia cea nefurată, pecetluindu-o cu învăţăturile tale, de cele
Cereşti arătătoriule, Vasílie Cuvioase.
Condacul Praznicului, Glas 3. Podóbie: Fecioara astăzi...
Domnul tuturor tăiare împrejur rabdă, şi greşalele muritorilor ca un
bun le taie; dă mântuire astăzi lumii. Şi se bucură întru cei de sus
Ierarhul Ziditoriului, şi purtătoriul de Lumină, Dumnezeescul
tăinuitoriu al lui Hristos, Vasílie.
2. Înnainte-prăznuirea Arătării lui Dumnezeu. Şi cel dintru sfinţi
Părintele nostru Silvéstru Papa Romii. Tropariul sfântului, Glas
4.
Tropariul înnainte-Prăznuirii, Glas acelaşi.
Găteşte-te Zavulóne, şi bine te împodobeşte Nefthalíme, Iordáne
râule stăi, priimeşte săltând pre Stăpânul cel ce vine să se boteze.
Bucură-te Adáme împreună cu Strămoaşa; nu vă ascundeţi, ca mai
nainte în Raiu, că cel ce au văzut pre voi goli s’au arătat, ca să vă
îmbrace în haina cea dintâiu. Hristos s’au arătat, toată zidirea vrând
să înnoiască.
Condacul sfântului, Glas 4. Podóbie: Cel ce te-ai înnălţat...
Între preoţi, Preot te-ai arătat, al Împăratului şi Dumnezeu, de
Dumnezeu purtătoriule, cu pustnicii împreună-vorbitoriu fiind.
Pentru aceasta împreună te bucuri acum cu cetele Îngerilor,
Părinte, veselindu-te întru cele Cereşti; Silvéstre slăvite păstoriule,
mântuieşte pre cei ce săvârşesc cu dragoste pomenirea ta.
Condacul înnainte-Prăznuirii, Glas 4. Podóbie: Arătatu-te-ai
astăzi...
La răpejunile Iordánului astăzi viind Domnul, cătră Ioánn au
strigat: Nu te teme a mă boteza, că am venit să mântuiesc pre
Adám cel întâiu-zidit.
3. Sfântul Proroc Malahía. Şi Sfântul Mucenic Górdie.
Tropariu, Glas 4.
Mucenicul tău, Doamne, Górdie... Fila 124.
Condacul Mucenicului, Glas 8. Podóbie: Ca nişte pârgă a firii...
Ale tale sudori preaslăvite tot pământul au adăpat, şi cu cinstitele
sângiuri, Górdie, lumea toată o ai veselit. Cu rugăciunile tale, de
Dumnezeu, înţelepţite, mântuieşte pre toţi cei ce cântă ţie cu
credinţă şi te fericesc, şi-ţi strigă cântare vrednică, prealăudate, ca
unui mult-pătimitoriu.
Condacul Prorocului, Glas 4. Podóbie: Arătatu-te-ai astăzi...

Cu darul prorociei îmbogăţindu-te, Proroce, venirea lui Hristos
mai nainte o ai vestit arătat, şi mântuirea lumii, cu a căruia
Strălucire lumea s’a luminat.
4. Soborul sfinţilor celor 70 de Apostoli. Şi Cuviosul Părintele
nostru Theoctíst, igumenul dela Cucumía Sikelíei. Tropariu,
Glas 3.
Condacul înnainte-Prăznuirii, Glas 4.
La răpejunile Iordánului... Caută mai sus, Fila 164.
Condacul Apostolilor, Glas 2. Podóbie: Cele de sus căutând...
Ceata Ucenicilor lui Hristos celor şaptezeci, Credincioşii cu
Dumnezeeşti cântări să o lăudăm, că printr’înşii toţi ne-am învăţat
a cinsti Treimea cea nedespărţită, şi sânt luminătorii Dumnezeeştii
Credinţe.
5. Sfinţii Mucenici Theopémpt şi Theonà. Şi Cuvioasa Sinclitikíia.
Întorsu-s’a oarecând râul Iordánului prin cojocul lui Elisséiu,
înnălţându-se Ilíe, şi s’a despărţit apa într’o parte şi într’alta; şi s’a
făcut lui calea uscată ceea ce era udă, spre chipul Botezului cu
adevărat, prin care noi curgerea vieţii cea trecătoare o trecem.
Hristos s’au arătat la Iordán, să sfinţească apele. Condac, Glas
2.
Hristoase, curăţind mulţimea greşalelor tuturor cu îndurarea prin
Mila cea nemăsurată, în apele Iordánului mergi să te botezi ca un
173
om, cu haina slavei ceii dintâiu îmbrăcând pre mine cel golit
cumplit.
6. Sfânta Dumnezeiasca Arătarea Domnului Dumnezeu şi
Mântuitoriului nostru Iisus Hristos. Praznic şi dezlegare la toate.
Tropariu, Glas 1.
În Iordán botezându-te tu, Doamne, închinarea Treimei s’a arătat.
Că glasul Părintelui a mărturisit ţie, Fiiu iubit pre tine numindu-te,
şi Duhul în chip de porumb au adeverit întărirea Cuvântului. Cel ce
te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, şi lumea ai luminat, slavă ţie.
Ipacoi, Glas al 5-lea.
Când cu arătarea ta ai luminat toate, atuncea marea cea sărată a
necredinţei a fugit, şi Iordánul cel ce curgea în jos s’a întors, la
Ceriu ridicând pre noi. Ci cu înnălţimea Dumnezeeştilor tale
Porunci păzeşte pre noi, Hristoase Dumnezeule, pentru rugăciunile
Născătoarei de Dumnezeu, şi ne miluieşte.
Condac, Glas 4. Însăşi Podobiia.

Arătatu-te-ai astăzi lumii, şi Lumina ta, Doamne, s’a însemnat
preste noi, carii cu cunoştinţă te lăudăm: Venit-ai şi te-ai arătat,
Lumina cea neapropiiată.
7. ( ) Soborul sfântului slăvitului Proroc înnainte-Mergătoriului,
şi Botezătoriului Ioánn. Praznic şi dezlegare la peşte.
Tropariu, Glas 2.
Pomenirea Dreptului cu laude, iară ţie destul iaste mărturiia
Domnului, Mergătoriule-înnainte. Că te-ai arătat cu adevărat şi
decât Prorocii mai cinstit, că şi a boteza în răpejuni pre cel
Propoveduit te-ai învrednicit. Drept aceea, pentru Adevăr
nevoindu-te, bucurându-te bine ai vestit şi celor din iad, pre
Dumnezeu cel ce s’au arătat în Trup, carele au ridicat păcatul
lumii, şi au dăruit nouă mare milă.
Condac, Glas 2.
De venirea ta cea trupească temându-se Iordánul, cu frică s’a
întors; şi slujba cea duhovnicească plinindu-o Ioánn, cu cutremur
s’a tras înnapoi; cetele Îngerilor s’au spăimântat, văzând pre tine în
răpejuni cu Trupul botezându-te; şi toţi cei din întunerec s’au
luminat, lăudând pre tine, cel ce te-ai arătat şi ai luminat toate.
8. Cuvioşii Părinţii noştri, Gheórghie Hozevítul şi Emilián
Mărturisitoriul. Şi Cuvioasa maica noastră Domníca.
9. Sfântul Mucenic Poliéuct.
Tropariul Praznicului. Şi al Sfântului, Glas 4.
Mucenicul tău, Doamne, Poliéuct... Fila 124.
Mântuitoriul plecându-şi capul în Iordán, capetele bălaurilor au
sfărâmat; iară capul lui Poliéuct tăindu-se, pre cel înşelătoriu a
ruşinat.
10. Cel dintru sfinţi Părintele nostru Grigórie, Episcopul Nissíei.
Şi Cuviosul Dometián, Episcopul Melitíniei. Şi Cuviosul Markián
Preotul şi Iconomul Bisericii ceii mari. Tropariu, Glas 4.
Condac, Glas 2.
Dumnezeescul Ierarh al Bisericii, şi al înţelepciunii cinstitoriul
scriitor de cântări, mintea cea deşteptată a Nissíei, Grigórie, cu
Îngerii dănţuind şi desfătându-se întru Dumnezeiasca Lumină, se
roagă neîncetat pentru noi toţi.
11.  Cuviosul Părintele nostru Theodósie începătoriul Obştiei.

Dezlegare la vin şi la untdelemn. Tropariu, Glas 8.
Condac, Glas 8.
Sădit fiind în Curţile Domnului tău, cu cuvioasele tale bunătăţi
frumos ai înflorit, şi ai înmulţit fiii tăi în pustie, cu ploile lacrămilor
tale udându-i, Dumnezeescule începătoriule de turmele
Dumnezeeştilor Lăcaşuri. Pentru aceasta strigăm: Bucură-te,
Părinte Theodósie.
12. Sfânta Muceniţă Tatiiána.
13. Sfinţii Mucenici Ermíl şi Stratoníc.
Întru această zi se cântă şi Slujba sfinţilor Părinţi, pentru că în 14
zile se odovăiaşte Praznicul Sfintei Arătări. Tropariu, Glas 4.
Tropariul Părinţilor, Glas 4.
Condac, Glas 2.
Din gâlceava lumii aţi fugit, şi la Limanul cel lin v’aţi mutat prin
sângele muceniciei, şi cu ostenelele pustniciei v’aţi încununat.
175
Pentru aceasta v’aţi şi arătat cu Mucenicii şi cu Cuvioşii împreună-
lucrători.
14. Cuvioşii Părinţii noştri cei ucişi în Sináiu şi în Raíth.
Întru această zi se odovăiaşte Praznicul Sfintei Arătări.
15. ( ) Cuvioşii Părinţii noştri Pável Thivéul şi Ioánn Colibáşul.
Tropariu, Glas 4.
Din pruncie pre Domnul iubind cu căldură, lumea ai lăsat, şi cele în lume
frumoase; şi pustnicind cu cuviinţă, ţi-ai pus coliba înnaintea porţilor
părinţilor tăi. Zdrobit-ai pânditurile dracilor, preafericite. Pentru aceasta
pre tine, Ioánne, Hristos dupre vrednicie te-au proslăvit.
Condac, Glas 2.
Iubind, înţelepte, sărăciia ceea ce nu se fură, bogăţiia părinţilor tăi
ai urât; şi Evangheliia în mâinile tale ţiind, ai urmat lui Hristos
Dumnezeu, Ioánne, rugându-te neîncetat pentru noi toţi.
Alt Condac, al sfântului Pável, Glas al 4-lea.
Pre luminătoriul cel ce a strălucit întru înnălţimea bunătăţilor, toţi
Credincioşii să-l lăudăm, pre Dumnezeescul Pável, strigând: Tu
eşti, Hristoase, a Cuvioşilor bucurie.
16. ( ) Închinarea cinstitului Lanţ, al sfântului şi atotlăudatului

Apostol Pétru. Dezlegare la vin şi la untdelemn.
Tropariu, Glas 4.
Roma nepărăsind, la noi ai venit, prin cinstitele Lanţuri carile ai
purtat, cel ce ai fost decât Apostolii mai întâiu pre scaun şezătoriu.
Cărora cu credinţă închinându-ne, ne rugăm: Cu ale tale rugăciuni,
cele cătră Domnul, dăruiaşte nouă mare milă.
Condac, Glas 2.
Piatra Hristos, pre Piatra Credinţei, pre cel mai întâiu decât
Ucenicii pre scaun şezătoriu îl proslăveşte luminat. Că cheamă pre
toţi să prăznuiască, Pétre, minunile cinstitului tău Lanţ, şi dă iertare
de greşale.
17. Cuviosul şi purtătoriul de Dumnezeu Părintele nostru
Antónie cel mare. Praznic şi dezlegare la vin şi la untdelemn.
Tropariu, Glas 4.
Râvnitoriu lui Ilíe cu obiceiurile asemănându-te, Botezătoriului cu
drepte cărări urmând, Părinte Antónie, pustiiului te-ai făcut
lucrătoriu, şi lumea ai întărit cu rugăciunile tale. Pentru aceasta,
roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să se mântuiască sufletele noastre.
Condac, Glas 2.
Valurile lumeşti lepădând, viiaţă fără de gâlceavă ai săvârşit,
Botezătoriului urmând cu tot obiceiul, Preacuvioase. Deci
împreună cu dânsul te cinstim, Antónie, întemeierea Părinţilor.
18. ( ) Cei dintru sfinţi Părinţii noştri, Arhiepiscopii Alexandríei
Athanásie şi Kiríll. Praznic. Şi dezlegare la vin şi la untdelemn.
Tropariu, Glas 3.
Cu lucrurile Pravosláviei strălucind, şi toată reua-slăvire stingând,
biruitori purtători de biruinţă aţi fost; cu buna-cinstire pre toţi
îmbogăţind, Biserica foarte împodobind, dupre vrednicie aţi aflat
pre Hristos Dumnezeu, cel ce dăruieşte nouă mare milă.
Condac, Glas 2.
Învăţăturile Pravosláviei sădind, spinii relei-slăviri ai tăiat,
înmulţind sămânţa bunei-cinstiri cu ploaia Duhului, Cuvioase.
Pentru aceasta pre tine te lăudăm, Athanásie.
19. ( ) Cuviosul Părintele nostru Macárie Eghipteanul.
Tropariu, Glas 1.
Lăcuitoriu Pustiiului... Fila 133.

În Casa înfrânării Domnul cu adevărat te-au pus, ca pre o stea
nerătăcitoare, luminând marginile, Părinte al Părinţilor, Macárie
Cuvioase.
20.  Cuviosul şi de Dumnezeu purtătoriul Părintele nostru
Evthímie cel mare. Praznic. Şi dezlegare la vin şi la untdelemn.
Tropariu, Glas 4.
Veseleşte-te, pustie, ceea ce nu năşteai, bucură-te ceea ce nu aveai
dureri; că a înmulţit ţie copii bărbatul doririlor celor duhovniceşti,
cu buna-cinstire sădindu-i, cu înfrânarea hrănindu-i, spre săvârşirea
bunătăţilor. Cu ale căruia rugăciuni, Hristoase Dumnezeule,
mântuieşte sufletele noastre. Condac, Glas 8.
Întru cinstită naşterea ta, bucurie zidirea a aflat; şi întru
Dumnezeiască pomenirea ta, Cuvioase, veselie a luat, pentru multe
minunile tale, din carile dă sufletelor noastre din destul, şi ne
curăţeşte de spurcăciunea păcatelor, ca să cântăm: Alliluia.
177
21. Cuviosul Părintele nostru Máxim mărturisitoriul. Şi sfântul
Mucenic Neofít. Şi sfinţii Mucenici Evghénie, Canídie, Valerián şi
Akíla. Tropariul Cuviosului, Glas 8.
Astăzi Biserica se împodobeşte cu cântări, şi lumea se luminează
cu minuni, că sfinţii aceşti patru împrotiva înşelăciunii s’au
îmbărbătat, şi pre Hristos prin Credinţă au mărturisit. Pentru
aceasta dară voi cereţi dezlegare păcatelor celor ce laudă
pomenirea voastră, sfinţilor.
Pre râvnitoriul Treimei, pre marele Máxim, cel ce a învăţat luminat
Dumnezeiasca Credinţă, a slăvi pre Hristos în două Firi, şi în două
Voi şi Lucrări, întru cântări vrednice Credincioşii să îl cinstim,
strigând: Bucură-te, Propoveduitoriule al Credinţei.
22. ( ) Sfântul Apostol Timothéiu. Şi sfântul Cuviosul Mucenic
Anastásie Pérsul. Dezlegare la vin şi la untdelemn.
Tropariul Apostolului, Glas 4.
Bunătate învăţându-te... Fila 135.
Mucenicul tău, Doamne, Anastásie... Fila 124.

Pre Dumnezeescul Ucenic, şi împreună-călătoriu cu Pável, pre
Timothéiu Credincioşii să îl lăudăm cu cântări, împreună cu dânsul
cinstind pre înţeleptul Anastásie, cel ce a strălucit din Persída ca o
stea, şi goneşte patimile noastre cele sufleteşti şi boalele trupului.
23. ( ) Sfântul Sfinţitul Mucenic Clíment, Episcopul dela Ankíra.
Şi sfântul Mucenic Agathánghel. Tropariu, Glas 4.
Viţă de sfinţenie şi stâlpare de chinuire, floare preasfinţită şi rod de
Dumnezeu dat Credincioşilor, preasfinţite, pururea înflorind te-ai
dăruit. Ci ca cela ce ai fost împreună cu Mucenicii pătimitoriu, şi
cu Ierarhii împreună pre scaun şezătoriu, roagă-te lui Hristos
Dumnezeu, să se mântuiască sufletele noastre.
Cinstită stâlpare din viţa Hristos te-ai făcut, prealăudate Clíment,
mult pătimitoriu arătându-te, cu cel ce împreună cu tine a pătimit,
ai strigat: Tu eşti, Hristoase, a Mucenicilor luminată bucurie.
24. Cuvioasa maica noastră Xéniia. Tropariu, Glas 8.
Condac, Glas 2.
Pomenirea ta, iubitoare de streini Xénie, săvârşind noi, cei ce te
cinstim cu dragoste, lăudăm pre Hristos, cel ce au dat ţie întru toate
putere de tămăduiri. Pre carele roagă totdeauna pentru noi toţi.
25. Cel dintru sfinţi Părintele nostru Grigórie Bogoslóvul,
Arhiepiscopul Ţarigrádului. Praznic şi dezlegare la vin şi la
Fluierul cel păstoresc al bogoslóviei tale trâmbiţele ritorilor a
biruit, că ţie, ca celui ce ai cercat adâncurile Duhului, şi
frumseaţele vorbii ţi s’au adaos. Ci roagă pre Hristos Dumnezeu,
Părinte Grigórie, să se mântuiască sufletele noastre. Condac,
Glas 3.
Cu limba ta cea de Dumnezeu grăitoare împletiturile ritorilor
dezlegând, slăvite, cu haina Pravosláviei cea ţesută de sus Biserica
ai împodobit; carea şi purtându-o, împreună cu noi, fiii tăi, strigă:
Bucură-te, Părinte, Mintea Bogoslóviei cea preaînnaltă.
26. Cuviosul Părintele nostru Xenofónt, şi soţiia sa Maríia. Şi fiii
lor Arcádie şi Ioánn.
Tropariu, Glas 4.

În Curţile Stăpânului ai priveghiiat, săracilor împărţindu-ţi averea cu
linişte, fericite, împreună cu soţiia ta şi cu copiii. Pentru aceasta moşteniţi
Dumnezeiasca desfătare.
27.  Aducerea Moaştelor celui dintru Sfinţi Părintele nostru
Ioánn Gură de Aur. Praznic şi dezlegare la vin şi la untdelemn.
Tropariu, Glas 8.
Din gura ta, ca nişte lumină de foc... Fila 147.
Veselitu-s’a tainic cinstita Biserică întru întoarcerea cinstitelor tale
Moaşte; şi acestea ascunzindu-le, ca nişte aur de mult preţ, celor ce laudă
pre tine, neîncetat dăruiaşte-le, prin rugăciunile tale, harul tămăduirilor,
179
Ioánne Gură de Aur.
28. ( ) Cuviosul Părintele nostru Efrém Sírul. Tropariu, Glas 8.
Condac, Glas 2.
Ceasul Judecăţii pururea mai nainte văzând, ai plâns cu amar,
Efréme, ca un iubitoriu de tăcere; şi lucrătoriu învăţătoriu ai fost în
fapte, Cuvioase. Pentru aceasta, Părinte a toată lumea, pre cei
leneşi îi ridici cătră pocăinţă.
29. ( ) Aducerea Moaştelor sfântului sfinţitului Mucenic Ignátie
de Dumnezeu purtătoriul. Tropariu, Glas 4.
Dela răsărit astăzi ai strălucit, şi zidirea toată luminându-o cu
învăţăturile, cu muceniciia te-ai împodobit, de Dumnezeu
purtătoriule şi Dumnezeescule Ignátie.
30. Sfântul sfinţitul Mucenic Ippolít, Papa Romii.
Şi cei dintru sfinţi Părinţii noştri marii Ierarhi Vasílie cel
Mare, Grigórie de Dumnezeu Cuvântătoriul şi Ioánn Gură de Aur.
Praznic. Şi dezlegare la vin şi la untdelemn.
Tropariu, Glas 4.
Ca cei ce aţi fost întru un obiceiu cu Apostolii, şi lumii învăţători,
Stăpânului tuturor rugaţi-vă, pace lumii să dăruiască, şi sufletelor
noastre mare milă.
Condac, Glas 2. Podóbie: Pre Propoveduitorii cei tari...
Pre sfinţii Propoveduitori, şi de Dumnezeu Vestitori, Căpeteniia
învăţătorilor tăi, Doamne, ai priimit întru desfătarea Bunătăţilor
tale şi odihna, că ostenelele acelora şi moartea ai priimit, mai
vârtos decât toată roada, Unule cela ce proslăveşti pre Sfinţii tăi.
31. ( ) Sfinţii şi făcătorii de minuni cei fără de arginţi Kír şi
Ioánn.
Tropariu, Glas 5.
Minunile sfinţilor tăi Mucenici... Fila 148.
Din Dumnezeescul Har daru de minuni luând, sfinţilor, minuni
lucraţi neîncetat, toate patimile noastre cu meşteşugul doftoriei cel
nevăzut tăindu-le, Kíre, de Dumnezeu înţelepţite, împreună cu
Ioánn, pururea slăvitul; că voi Dumnezeeşti doftori sânteţi.

LUNA LUI FEVRUARIE.

Are zile 28. Iară de iaste bisect, 29.
1. Întâia zi, înnainte-Prăznuirea Întimpinării Domnului Dumnezeu
şi Mântuitoriului nostru Iisus Hristos. Şi sfântul Mucenic
Trífon.
Mucenicul tău, Doamne, Trífon... Fila 124.
Tropariul înainte-Prăznuirii, Glas 1.
Cereasca ceată, a Îngerilor Cereşti, privind spre pământ, vede viind
ca pre un Prunc pre cel mai întâiu Născut decât toată zidirea,
aducându-se la Biserică de Maica cea neispitită de bărbat, şi
cântare mai nainte de Prăznuire acum împreună cu noi cântă
bucurându-se.
Cu întărirea Treimei, mulţimea dumnezeilor o ai stricat dela
margini, preaslăvite, cinstit întru Hristos făcându-te. Şi biruind pre
tírani întru Dumnezeu Mântuitoriul, cununa Muceniciei tale ai luat,
şi harurile Dumnezeeştilor tămăduiri, ca un nebiruit.
2. Întimpinarea Domnului nostru Iisus Hristos. Praznic. Şi
dezlegare la peşte. Tropariu, Glas 1.
Bucură-te cea plină de har, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că
din tine a răsărit soarele Dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru,
luminând pre cei dintru întunerec. Veseleşte-te şi tu, Bătrânule
drepte, cel ce ai purtat în braţe pre Slobozitoriul sufletelor noastre,
cel ce au dăruit nouă şi Înviiare.
Condac, Glas 1.
Cel ce ai sfinţit pântecele Fecioarei cu naşterea ta, şi mâinile lui
Simeón ai blagoslovit, precum se cădea, întimpinând şi acum, ai
mântuit pre noi, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta împacă
lumea întru războaie, şi întăreşte Pravoslaviia pre carea o ai iubit,
Unule Iubitoriule de oameni.
3. ( ) Sfântul şi dreptul Simeón de Dumnezeu priimitoriul. Şi
Ánna Prorociţa. Tropariul şi Condacul Praznicului.
4. Cuviosul Părintele nostru Isídor Pilusiótul.
181
Tropariu, Glas 8.
Alt luceafăr pre tine Biserica aflându-te întru sine, cu fulgerile
cuvintelor tale luminându-se, strigă către tine: Bucură-te, fericite,
de Dumnezeu înţelepţite Isídore.
5. Sfânta Muceniţă Agáthi. Tropariu, Glas 4.
Mieluşaua ta, Iisuse, Agáthi... Fila 130.
Să se împodobească astăzi Biserica cu porfiră slăvită, văpsită din
curate sângiurile Agáthiei Muceniţei; bucură-te, strigând, Lauda
Catániei.
6. Cuviosul Părintele nostru Vúcol, Episcopul din Smírna.
7. Cuviosul Părintele nostru Parthénie, Episcopul Lampsácului. Şi
Cuviosul Lucà. Tropariu, Glas 4.
Dumnezeescul har de minuni ai luat, de Dumnezeu înţelepţite,
sfinte Parthenie, făcătoriule de minuni de Dumnezeu purtătoriule,
toate patimile credincioşilor curăţind, duhurile vicleanului
gonindu-le, Părinte. Pentru aceasta pre tine te lăudăm, ca pre un
mare tăinuitoriu al harului lui Dumnezeu.
8. ( ) Sfântul marele Mucenic Theódor Stratilát. Şi sfântul Proroc
Zaharía. Dezlegare la vin şi la untdelemn. Tropariu, Glas 4.
Cu numirea oştirii ceii adevărate, purtătoriule de chinuri, al
Cerescului Împărat preabun Voievod te-ai făcut, Theódore; căci cu
armele Credinţei te-ai oştit, înţelepte, biruit-ai cetele dracilor, şi
purtătoriu de biruinţă viteaz te-ai arătat. Pentru aceasta pre tine cu
credinţă pururea te fericim. Condac, Glas 2.
Cu bărbăţiia sufletului întru Credinţă ca întru o platoşă
îmbrăcându-te, şi graiul lui Dumnezeu ca o suliţă în mână luând,
pre vrăjmaşul ai rănit, între Mucenici prea mare, Theódore. Cu
carii împreună lui Hristos Dumnezeu rugându-te nu înceta pentru
noi toţi.
9. Sfântul Mucenic Nikífor.
Întru această zi se odovăiaşte Praznicul Întimpinării.
Tropariu, Glas 4.
Mucenicul tău, Doamne, Nikífor... Fila 124.
Condac, Glas 1.
Cu legătura dragostei legându-te, Nikífore, ai dezlegat răutatea
pizmuirii, şi cu sabie capul tău tăindu-se, te-ai făcut Mucenic
Dumnezeesc al Mântuitoriului celui ce s’au întrupat. Pre carele
roagă-l pentru noi, cei ce lăudăm slăvită pomenirea ta.
10. Sfântul Mucenic Haralámpie.
De nu iaste Postul cel Mare, cântăm împreună şi slujba sfântului Mucenic
Nikífor. Tropariu, Glas 4.
Arătatu-te-ai, fericite Haralámpie, ca un stâlp nemişcat Bisericii lui
Hristos, şi sfeşnic lumii pururea luminos; strălucit-ai în lume prin
Mucenie, înţelepte, şi ai risipit întunecarea idolilor. Drept aceea,
roagă-te lui Hristos cu îndrăzneală, ca să ne mântuim noi.
Făcutu-te-ai Preoţilor strălucit purtătoriu de Lumină, şi Părinţilor
laudă, şi cinste veselitoare, sfinţite Mucenice Haralámpie; că tu
păzeşti de vătămare pre robii tăi.
11. Sfântul Sfinţitul Mucenic Vlásie, Episcopul Sevástiei.
Tropariu, Glas 4.
Condac, Glas 2.
Dumnezeiască Odraslă, Floarea cea neveştejită, Mlădiţa Viţii lui
Hristos cea mult roditoare, de Dumnezeu purtătoriule Vlásie, pre
cei ce săvârşesc cu credinţă pomenirea ta, de veseliia ta umple-i,
rugându-te neîncetat pentru noi toţi.
12. Cel dintru sfinţi Părintele nostru Melétie, Arhiepiscopul
Antiohíei ceii mari. Tropariu, Glas 4.
Condac, Glas 6.
De duhovniceasca îndrăzneala ta temându-se protivnicul
Makedónie a fugit, iară noi robii tăi slujbă de rugăciune săvârşind,
cu dragoste la tine alergăm, împreună cu Îngerii vorbitoriule
Melétie, cel ce eşti sabie de foc a lui Hristos Dumnezeul nostru,
carele tai pre toţi cei fără de Dumnezeu; pre tine te lăudăm,
luminătoriule, carele luminezi toate.
13. Cuviosul Părintele nostru Martinián. Tropariu, Glas 8.
183
Văpaia ispitelor cu curgerile lacrămilor o ai stins, fericite, şi
valurile mării şi pornirile hiarălor înfrânându-le, ai strigat:
Preaproslăvit eşti, Atotputernice, cel ce m’ai mântuit de foc şi de
vifor.
Condac, Glas 2.
Ca pre un osârduitoriu al bunei-cinstiri iscusit, şi de bună voie
nevoitoriu, şi vieţuitoriu în pustie şi lucrătoriu, întru cântări dupre
vrednicie să lăudăm pre Martinián pururea cinstitul, că el pre
şarpele a călcat.
14. Cuviosul Părintele nostru Avxéntie. Tropariu, Glas 1.
Condac, Glas 2.
Îndulcindu-te cu postul, de Dumnezeu înţelepţite, şi înfrânând
pofta trupului tău, prin credinţă te-ai arătat luminătoriu, şi ca un
pom în mijlocul Raiului ai înflorit, Părinte sfinţite Avxéntie.
15. Sfântul Apostol Onisím. Tropariu, Glas 3.
Apostole sfinte Onisíme... Fila 131.
Ca o rază ai strălucit lumii, fiind luminat cu razele lui Pável,
Soarelui celui prealuminos, carele a luminat lumea; pentru aceasta
te cinstim, Onisíme slăvite.
16. Sfântul Mucenic Pamfíl, şi cei împreună cu dânsul.
Tropariu, Glas 4.
La munci înfricoşate fiind puşi pătimitorii Domnului cei viteji, cu
gând nebiruit bucurându-se împreună au vorbit, de trup negrijindu-
se. Pentru aceasta au moştenit slava cea vecuitoare, rugându-se
pururea pentru noi, cei ce lăudăm luptele lor.
17. ( ) Sfântul marele Mucenic Theódor Tíron. Dezlegare la vin

Mari sânt isprăvile Credinţei! În izvorul văpăii, ca întru o apă de
odihnă, Sfântul Mucenic Theódor s’a bucurat; că cu foc tot
arzându-se, ca nişte pâine dulce Treimei s’a adus. Pentru
rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, mântuieşte sufletele
noastre.
Condac, Glas 8.
Credinţa lui Hristos ca o pavăză înlăuntru în inima ta priimind,
puterile cele protivnice ai călcat, mult-pătimitoriule, şi cu Cunună
Cerească te-ai încununat în veci, Theódore, ca un nebiruit.
18. Sfântul Părintele nostru Léon Papa Romii. Tropariu, Glas 4.
Pre Scaunul Arhieriei, slăvite, şezând, şi gurile leilor celor
cuvântători astupând cu Dogme de Dumnezeu însuflate, Lumina
cunoştinţei de Dumnezeu a cinstitei Treimi o ai luminat turmei
tale. Pentru aceasta te-ai proslăvit, ca un Dumnezeesc tăinuitoriu al
harului lui Dumnezeu.
19. Sfântul Apostol Arhípp. Tropariu, Glas 3.
Apostole sfinte Arhíppe... Fila 131.
Ca pre o Stea mare Biserica câştigându-te, Arhíppe, cu razele
minunilor tale fiind luminată strigă cătră tine: Mântuieşte pre cei ce
cinstesc cu credinţă pomenirea ta.
20. Cuviosul Părintele nostru Léon Episcopul Catániei.
Tropariu, Glas 4.
Ca pre un luminătoriu prea mare, preafericite, Biserica te are,
strălucind mai mult decât Soarele, pre carea, cu rugăciunile tale
cătră Stăpânul, cele bine priimite, nebiruită şi neturburată de tot
eresul păzeşte-o, ca un pururea slăvit.
21. Cuviosul Părintele nostru Timothéiu cel din Simbóli.
Tropariu, Glas 4.

Ca o Stea mult luminoasă dela Răsărit strălucind, ai luminat în
inimile Credincioşilor faptele minunilor tale, de minuni
purtătoriule, preafericite Timothée.
22. Aflarea cinstitelor Moaşte a sfinţilor Mucenici celor din
Evgheniia. Tropariu, Glas 4.
185
Din pământ strălucind ca nişte luminători, toată negura păgânătăţii
aţi gonit, şi pre Credincioşi aţi luminat, Dumnezeeştilor Mucenici,
ai Treimei apărători.
23. Sfântul Sfinţitul Mucenic Policárp, Episcopul Smírnei.
Tropariu, Glas 4.
Roduri cuvântătoare Domnului aducând, Policárpe înţelepte, prin
fapte Dumnezeeşti, te-ai arătat dupre vrednicie dumnezeiesc Ierarh,
fericite. Pentru aceasta, luminându-ne cu cuvintele tale, lăudăm a ta
vrednică de laudă pomenire, pre Domnul slăvind.
24.  Întâia şi a doua Aflare a Cinstitului Cap al Mergătoriului-
înnainte. Dezlegare la vin şi la untdelemn. Tropariu, Glas 4.
Din pământ răsărind Capul Mergătoriului-înnainte, razele
nestricăciunii slobozeşte, Credincioşilor de tămăduiri; de sus adună
mulţimea Îngerilor, jos cheamă neamul omenesc, cu un glas să
înnalţe slavă lui Hristos Dumnezeu. Condac, Glas 2.
Proroce al lui Dumnezeu, şi Mergătoriule-înnainte al harului,
Capul tău ca un trandafir preasfinţit din pământ aflându-l,
tămăduiri totdeauna luăm. Pentru că iarăşi, ca şi mai nainte în
lume, propoveduieşti pocăinţa.
25. Sfântul Tarásie, Arhiepiscopul Ţarigrádului. Tropariu, Glas
4.
Cu Pravoslavnice învăţături Biserica luminând, şi Cinstită Icoana lui
Hristos, fericite, a o cinsti şi a se închina ei pre toţi învăţând, ai mustrat
porunca cea fără de Dumnezeu a luptătorilor împrotiva Icoanelor. Pentru
aceasta strigăm cătră tine, o, Părinte: Bucură-te, înţelepte Tarásie.
26. Cel dintru sfinţi Părintele nostru Porfírie, Arhiepiscopul Gázii.

Tropariu, Glas 4.
Condac, Glas 2.
Cu preasfinţitele tale obiceiuri fiind înfrumseţat, cu haina Arhieriei
te-ai luminat, preafericite, de Dumnezeu înţelepţite Porfírie, şi cu
înnălţările tămăduirilor eşti împodobit, rugându-te neîncetat pentru
noi toţi.
27. Cuviosul Părintele nostru şi Mărturisitoriul Procópie
Decapolítul.
Tropariu, Glas 8.
Luceafăr astăzi Biserica avându-te, toată negura relei-slăviri
risipeşte cinstind pre tine, de cele Cereşti tăinuitoriule Procópie
slăvite.
28. Cuviosul şi Mărturisitoriul, Părintele nostru Vasílie, ce a
sihăstrit împreună cu sfântul Procópie. Tropariu, Glas 1.
Condac, Glas 2.
De sus luând Dumnezeiasca descoperire, ai ieşit, înţelepte, din
mijlocul gâlcevilor, şi sihăstrind cu cuviinţă, ai luat lucrarea
minunilor şi boalele a vindeca cu harul, Vasílie cu totul fericite
preasfinţite.
29. Cuviosul Părintele nostru Cassián râmleanul. Alliluia.
 Cuviosul Părintele nostru Gherman din Dobrogea.
Tropariul, Glas 8.
Cu ostenelile tale, cu privegheri neîncetate, cu rugăciuni şi post te-
ai nevoit, Cuvioase Părinte Ghermane, împreună cu Sfântul Ioánn
Cassián din pământul Dobrogei odrăslind, şi curgerile harului
preoţesc cu rugăciunile lui Ioánn cel cu Gura de Aur te-ai
învrednicit a le priimi. Bogăţie de daruri duhovniceşti din Ţara
Sfântă, prin osârdie, ai agonisit, şi prin aceasta pre mulţi ai
învrednicit lui Hristos a urma. Pentru aceasta, Părinte al Dobrogei,
roagă pre Hristos Dumnezeu, să se mântuiască sufletele noastre.
Condac, Glas 4.
Toţi ne bucurăm, Cuvioase, de naşterea ta pre pământul Dobrogei,
cel binecuvântat de Apostolul Andrei, cel întâiu chemat. Împreună
cu Sfântul Ioánn Cassián, de monastiri întemeietoriu arătându-te,
Părinte Ghermane, şi lepădând grijile cele lumeşti, viiaţă
sihăstrească ai dus, cununa biruinţei ai luat, şi de braţele părinteşti
te-ai învrednicit. Pentru aceasta, ca unul ce eşti vas ales al
sfinţeniei, cu umilinţă alergăm cătră tine, ca să dobândim mântuire
dela Dumnezeu cu rugăciunile tale.
187

LUNA LUI MARTIE.

Are zile 31.
1. Cuvioasa Muceniţă Evdokíia. De iaste Postul cel Mare, Alliluia;
iară de nu, Tropariu, Glas 8.
2. Sfântul sfinţitul Mucenic Theodót, Episcopul Kirinéii.
Alliluia sau Tropariu, Glas 4.
3. Sfinţii Mucenici Evtrópie şi cu ai săi: Cleoníc şi Vasilísc.
4. Cuviosul Părintele nostru Gherásim, cel dela Iordán.
5. Sfântul Mucenic Cónon. Alliluia.
6. Sfinţii Mucenici 42, de curând arătaţi, cei din Amoréia.
Pre pământ pentru Hristos pătimind, şi arătându-vă bine-cinstitori
purtători de chinuri, Ceriul aţi luat a vieţui întru bucurie, că toată
meşteşugirea vrăjmaşului surpând cu durerile şi sângiurile ranelor
voastre, celora ce laudă pre voi pururea de sus dezlegare de păcate
le dăruiţi.
7. Sfinţii sfinţiţii Mucenici, cei ce au fost Episcopi în Hersón,
Vasílie, Efrem, Capitón, Evghénie, Ethérie şi alţii. Alliluia.
8. Cuviosul şi Mărturisitoriul Părintele nostru Theofílact,
Episcopul Nicomídiei. Alliluia.
9.  Sfinţii 40 de Mucenici, cei ce s’au muncit în Iázerul
Sevástiei. Dezlegare la vin şi la untdelemn. Tropariu, Glas 1.
Pentru durerile Sfinţilor, carii pentru tine au pătimit, fii milostiv,
rugămu-ne ţie.
Condac, Glas 6.
Toată Oştirea lumii lăsându-o, de Stăpânul cel din Ceriuri v’aţi
lipit, purtătorilor de chinuri ai Domnului cei patruzeci, că prin foc
şi prin apă trecând, fericiţilor, dupre vrednicie aţi luat slavă din
Ceriuri, şi mulţime de Cununi.
10. Sfântul Mucenic Codrát, şi cei împreună cu dânsul. Alliluia.
11. Cel dintru sfinţi Părintele nostru Sofrónie, Patriarhul
Ierusalímului. Alliluia.
12. Cuviosul Părintele nostru şi Mărturisitoriul Theofán al
Sigriánii.
Alliluia.
13. Aducerea Moaştelor a celui dintru sfinţi Părintelui nostru
Nikífor Patriarhul Ţarigrádului. Alliluia.
14. Cuviosul Părintele nostru Venedíct. Şi sfântul Mucenic
Alexándru Preotul cel din Pídnea. Alliluia.
15. Sfântul Mucenic Agápie, şi cei împreună cu dânsul şase
Mucenici.
Alliluia.
16. Sfinţii Mucenici Savín şi Pápa. Alliluia.
17. Cuviosul Părintele nostru Aléxie omul lui Dumnezeu.
Alliluia.
18. Cel dintru sfinţi Părintele nostru Kiríll, Arhiepiscopul
Ierusalímului. Alliluia.
19. Sfinţii Mucenici Hrisánth şi Daríia. Alliluia.
20. Cuvioşii Părinţii noştri cei ucişi în Mănăstirea sfântului Sávvei.
Alliluia.
21. Cuviosul şi mărturisitoriul Părintele nostru Iácov Episcopul.
Alliluia.
22. Sfântul sfinţitul Mucenic Vasílie, Preotul Bisericii din Ankíra.
Alliluia.
23. Sfântul Cuviosul Mucenic Nícon. Şi cei o sută nouăzeci şi
nouă ucenici ai lui carii au mărturisit împreună cu dânsul.
Alliluia.
24. Înnainte Prăznuirea Buneivestiri. Şi sfântul Cuviosul Părintele
nostru Zaharía.
Tropariu, Glas 4.
189
Astăzi începăturile bucuriei a toată lumea a cânta Prăznuirea
înnainte îndeamnă, că iată Gavriíl, aducând Fecioarei Bunavestire,
cătră dânsa strigă: Bucură-te cea plină de har, Domnul iaste cu tine.
Condac, Glas 4.
Cu venirea Preasfântului Duh, pre cel împreună cu Tatăl pre Scaun
şezătoriu şi de o fiinţă, prin glasul Arhanghelului l-ai zămislit, de
Dumnezeu Născătoare, chemarea lui Adám.
25. Bunavestire a Preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu
Născătoarei. Praznic şi dezlegare la peşte, de nu iaste în săptămâna
Patimilor. Tropariu, Glas 4.
Astăzi iaste începătura mântuirii noastre, şi arătarea Tainii ceii din
veac: Fiul lui Dumnezeu, Fiiul Fecioarei se face, şi Gavriíl harul
binevesteşte. Pentru aceasta şi noi împreună cu dânsul Născătoarei
de Dumnezeu să-i strigăm: Bucură-te cea plină de har, Domnul
iaste cu tine. Condac, Glas 8. Însăşi Podobiia.
Apărătoarei Doamnei, laude pentru biruinţă cu mulţămită,
izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoarei de Dumnezeu, noi
robii tăi. Ci ca ceea ce ai Stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din
toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă nenuntită.
26. ( ) Soborul Arhanghelului Gavriíl. Dezlegare la vin şi la

Mai-marele Voievod al Oştilor Cereşti... Fila 126.
Tu eşti, Arhistratighe preaslăvit, slujitoriul Prealuminoasei şi
Cinstitei, şi atotfăcătoarei, nenumăratei şi Înfricoşatei Treimi. Deci
roagă-te acum neîncetat, Rugătoriule, să ne izbăvim noi de toate
nevoile şi muncile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Acoperemântul
robilor tăi.
27. Sfânta Muceniţă Matróna, cea din Thessaloníc. Alliluia.
28. Cuviosul Stéfan făcătoriul de minuni, şi Cuviosul Ilaríon cel
nou.
Alliluia.
29. Cuviosul Părintele nostru Márco Episcopul Arethusíilor. Şi
Kiríll Diaconul, şi cei împreună cu dânşii. Alliluia.
30. Cuviosul Părintele nostru Ioánn carele a scris Scara.
Tropariu, Glas 8.
Roduri pururea înflorind, învăţăturile cele din Cartea ta aducând,
înţelepte, îndulceşti inimile celor ce iau aminte la dânsele cu
trezvie, fericite. Că scară iaste, carea sufletele celora ce cu credinţă
cinstesc pre tine de pre pământ ridică la Slava cea Cerească, carea
rămâne pururea.
31. Cuviosul şi făcătoriul de minuni Ipátie Episcopul Gángriei.

LUNA LUI APRILIE.

Are zile 30.
1. Cuvioasa Maica noastră Maríia Eghipteanca. Tropariu, Glas
8.
Condac, Glas 2.
Cu ostenelele nevoinţelor tale, de Dumnezeu priimită, greutatea
pustiei o ai sfinţit. Pentru aceasta pomenirea ta o slăvim cu cântări,
Maríe, cinstind pre tine, podoaba Cuvioşilor.
2. Cuviosul Părintele nostru şi făcătoriul de minuni Tít. Alliluia.
3. Cuviosul Părintele nostru Nikíta, Igumenul Monastirii Midikìei.
Alliluia.
4. Cuviosul Părintele nostru Iosíf scriitoriul de cântări. Şi
Gheórghie cel dela Maleò. Alliluia.
5. Sfinţii Mucenici Theodúl şi Agathopód. Alliluia.
6. Cel dintru Sfinţi Părintele nostru Evtíhie, Arhiepiscopul
Ţarigrádului. Alliluia.
7. Cuviosul Părintele nostru Gheórghie Episcopul Melitíniei.
Alliluia.
8. Sfinţii Apostoli Irodíon, Agáv, Rúf, şi cei împreună cu dânşii.
Alliluia.
191
9. Sfântul Mucenic Evpsíhie. Alliluia.
10. Sfinţii Mucenici Teréntie, Pómpie şi cei împreună cu dânşii.
Alliluia.
11. Sfântul sfinţitul Mucenic Antípa, Episcopul Pergámului Asíei.
Tropariu, Glas 4.
Înşelăciunea idolească o ai surpat, Antípo, şi puterea diavolească o ai
călcat, înnaintea luptătorilor de Dumnezeu cu îndrăzneală ai mărturisit
pre Hristos. Pentru aceea împreună cu cetele Îngereşti întru cele de sus
sălăşluindu-te, Stăpânului tuturor slavoslovie aduci, şi pentru noi
rugăciune de mulţămită înnainte puind, har de vindecări dăruieşti. Pentru
aceea cinstim pre tine, Mucenice Antípo; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să
se mântuiască sufletele noastre.
Scaunului Apostolesc ai fost priimitoriu, şi podoabă Arhiereilor, Fericite;
muceniceşte proslăvindu-te, ai strălucit ca Soarele luminând tuturor,
Antípo sfinţite, şi ai risipit noaptea cea adâncă a nedumnezeirii. Pentru
aceasta te cinstim, ca pre un Dumnezeesc sfinţit Mucenic, şi dătătoriu de
vindecări.
 Sfântul Ierarh Calliníc dela Cernica. Tropariul, Glas 1.
De Dumnezeu purtătoriule, Părintele nostru Calliníc,
povăţuitoriule al Călugărilor, podoaba Cuvioşilor, şi lauda
Arhiereilor, ajutătoriule al celor din nevoi şi făcătoriule de minuni,
cu nevoinţele tale chip de sfinţenie te-ai arătat, iară acum cu Îngerii
în Ceriuri te veseleşti; cu carii roagă pre Milostivul Dumnezeu, să
dăruiască nouă pace şi mare milă. Condacul,
Glas 8.
Pomenirea ta cea purtătoare de lumină, Ierarhe Calliníc, veseleşte
sufletele celor credincioşi, şi atingerea sicriului sfintelor tale
moaşte sfinţeşte simţirile şi dăruieşte tămăduiri. Pentru aceasta,
dupre datorie cinstim pre tine, şi cu bucurie strigăm ţie: Bucură-te,
Părinte, de Dumnezeu însufleţite.
12. Cuviosul Părintele nostru şi mărturisitoriul Vasílie Episcopul
Paríei. Alliluia.
13. Sfântul sfinţitul Mucenic Artemón. Alliluia.
14. Cel dintru sfinţi Părintele nostru şi mărturisitoriul Martín, Papa
Romii. Alliluia.
15. Sfinţii Apostoli Aristárh, Púd şi Trofím. Alliluia.
16. Sfintele Muceniţe Agápiia, Irína şi Hioníia.
17. Cuviosul Părintele nostru Simeón cel din Persída.
18. Cuviosul Părintele nostru Ioánn, ucenicul sfântului Grigórie
Decapolitul. Şi sfântul Părintele nostru Ioánn Arhiepiscopul
Antiohíei.
Alliluia.
19. Cuviosul Părintele nostru Ioánn cel dela Lavra Veche.
Alliluia.
20. Cuviosul Părintele nostru Theódor Trihinà. Alliluia.
21. Sfântul sfinţitul Mucenic Iannuárie Episcopul, şi cei împreună
cu dânsul. Şi sfântul sfinţit Mucenic Theódor cel din Pérghiia.
Alliluia.
22. Cuviosul Părintele nostru Theódor Sikeótul. Tropariu, Glas

2.
Cunoscut fiind din scutece sfinţit, şi plin de har arătându-te, cu minunile
lumea ai luminat, şi întunearecile dracilor ai gonit, lucrătoriule de sfinţenie
Theódore. Pentru aceasta, roagă-te pentru noi Domnului. Condac,
Glas 3. Podóbie: Fecioara astăzi...
Ca întru o căruţă de foc, prin fapte bune suindu-te, purtătoriule de
Dumnezeu, ai alergat la lăcaşurile cele Cereşti, şi ca un Înger
împreună cu oamenii ai vieţuit, şi ca un om împreună cu Îngerii
dănţuieşti. Pentru aceea te-ai arătat priimitoriu de minuni
Dumnezeeşti, Theódore Preacuvioase.
23. Sfântul Slăvitul marele Mucenic purtătoriul de biruinţă, şi
făcătoriul de minuni Gheórghie. Praznic. Şi dezlegare la vin şi la
Ca un izbăvitoriu al celor robiţi, şi celor săraci folositoriu,
neputincioşilor doftor, împăraţilor ajutătoriu, purtătoriule de
biruinţă, mare Mucenice Gheórghie, roagă pre Hristos Dumnezeu,
Lucrat fiind de Dumnezeu, te-ai arătat lucrătoriu preacinstit bunei-
credinţe, spicele faptelor bune adunând ţie. Că sămănând cu
lacrămi, cu veselie seceri, şi chinuindu-te prin sânge, pre Hristos ai
luat, şi cu rugăciunile tale, sfinte, tuturor dai iertare de greşale.
24. Sfântul Mucenic Sávva Stratilát. Tropariu, Glas 4.
Mucenicul tău, Doamne, Sávva... Fila 124.
193
Nebiruit Voievod arătându-te, meşteşugirile varvarilor ai biruit, şi
prea tare pătimind, slăvite, mulţimea vrăjmaşilor celor nevăzuţi ai
înfrânt. Pentru aceasta, Cunună de biruinţă ai împletit ţie; roagă-te
lui Hristos pentru noi, Sávvo preafericite, cei ce cu credinţă te
cinstim.
 Sfinţii Ierarhi şi Mărturisitori Ilíe Iorest şi Sávva, Mitropoliţii
Transilvaniei. Tropariul, Glas 8.
Mărturisitori ai Pravosláviei şi buni arhipăstori ai Bisericii lui
Hristos, îndreptători ai norodului, Preafericiţi Ierarhi purtători de
biruinţă, Iorest şi Savva, cei ce v’aţi învrednicit de cununa vieţii,
rugaţi-vă Domnului, să se mântuiască sufletele noastre.
Condacul, Glas 4.
Ierarhilor preaîncuviinţaţi ai dreptei credinţe, şi apărători ai
Bisericii lui Hristos, ocrotiţi pre toţi dreptcredincioşii, carii cântă
pururea: Bucuraţi-vă, Iorest şi Savva, minunaţi mărturisitori ai
Domnului.
 Sfântul Ierarh Iosíf Mărturisitoriul din Maramureş.
Tropariul, Glas 4.
Mare slujitoriu lui Dumnezeu, sfinte Părinte Ierarhe Iosífe, cu
cântări cinstim şi pomenim numele tău; căci pre Hristos
mărturisind, şi dreapta Credinţă în Maramureş apărând, ocrotitoriu
te-ai făcut turmei tale. Pentru aceasta, roagă pre Hristos Dumnezeu,
să se mântuiască sufletele noastre. Condac, Glas 4.
Îndreptătoriu Credinţei, şi învăţătoriu preablând te-ai arătat
păstoriţilor tăi, şi cu smerenie slujind, pre Hristos ai mărturisit.
Drept aceea, cu neîncetată cântare lăudăm pre tine, zicând: Bucură-
te, Sfinte Părinte Ierarhe Iosífe, al dreptcredincioşilor
maramureşeni ocrotitoriule.
25. ( ) Sfântul Apostol şi Evanghelist Márco. Dezlegare la vin şi
Apostole sfinte şi Evangheliste Márco... Fila 131.
Condac, Glas 2.
Dintru înnălţime luând harul Duhului, împletiturile ritorilor ai dezlegat,
Apostole, şi pre toţi păgânii vânând, Márco preaslăvite, Stăpânului tău i-ai
dus, propoveduind Dumnezeiasca Evanghelie.
26. Sfântul sfinţitul Mucenic Vasílie Episcopul Amasíei. Alliluia.
27. ( ) Sfântul sfinţitul Mucenic Simeón Rudeniia Domnului.
Tropariu, Glas 1.
Pre tine, rudeniia lui Hristos, Simeóne Ierarhe, şi Mucenicul cel
tare, cu sfinţenie te lăudăm, cel ce ai pierdut înşelăciunea, şi
credinţa ai păzit. Pentru aceasta astăzi preasfântă pomenirea ta
prăznuind, dezlegare de păcate cu rugăciunile tale luăm.

Ca pre o Stea prea mare Biserica câştigând astăzi pre grăitoriul de
Dumnezeu Simeón, se luminează strigând: Bucură-te cinstită
podoaba Mucenicilor.
28. Sfinţii Apostoli Iáson şi Sosipátru. Şi sfinţii Mucenici Máxim,
Dáda şi Kintilián. Alliluia.
29. Sfinţii nouă Mucenici, cei din Kizíc. Şi Cuviosul Părintele
nostru Mémnon făcătoriul de minuni.
30. ( ) Sfântul Apostol Iácov, fratele sfântului Ioánn
Cuvântătoriul de Dumnezeu. Dezlegare la vin şi la untdelemn.
Tropariu, Glas 3.
Apostole sfinte Iácove... Fila 131.
Condac, Glas 2.
Glas Dumnezeesc auzind chemându-te, dragostea tătâne-tău o ai
trecut cu vederea, şi ai alergat la Hristos, Iácove, cu fratele tău,
slăvite, cu carele împreună te-ai învrednicit a vedea Dumnezeiasca
Schimbarea la Faţă a Domnului.


LUNA LUI MAI.
Are zile 31.
1. Sfântul Proroc Ieremía. Tropariu, Glas 2.

A Prorocului tău Ieremía... Fila 125.
Curăţind cu Duhul inima ta cea dătătoare de Lumină, slăvite mare
Proroce şi Mucenice Ieremío, ai priimit de sus darul prorociei, şi la
margini cu mare glas ai strigat: Iată Dumnezeul nostru, şi nu iaste
asemenea ca dânsul, s’au arătat pre pământ.
195
2. ( ) Aducerea Moaştelor a celui dintru sfinţi Părintelui nostru
Athanásie cel mare. Dezlegare la vin şi la untdelemn.
Tropariu, Glas 3.
Stâlp Pravosláviei ai fost, prin Dumnezeeşti învăţături întărind
Biserica, Ierarhe Athanásie. Căci pre Fiiul deofiinţă cu Tatăl
mărturisind, ai ruşinat pre Árie, Părinte Cuvioase; roagă pre
Hristos Dumnezeu să dăruiască nouă mare milă. Condac, Glas
2.
A Pravosláviei învăţături sădind, spinii relei slăviri ai tăiat,
înmulţind sămânţa Credinţei cu plouarea Duhului, Cuvioase.
Pentru aceasta pre tine lăudăm, Athanásie.
3. Sfinţii Mucenici Timothéiu şi Mávra. Tropariu, Glas 4.
Multe feliuri de rane răbdând, şi Cununi dela Dumnezeu luând, pentru noi
cei ce săvârşim sfinţită pomenirea voastră rugaţi-vă cătră Domnul,
preacuvioase Timothee, şi preaslăvită Mávro, ca să împace cetatea şi
norodul; că el iaste Credincioşilor Întărire.
4. Sfânta Cuvioasa Muceniţă Pelághiia. Tropariu, Glas 4.
Mieluşaua ta, Iisuse, Pelághiia... Fila 130.
5. Sfânta şi slăvita Muceniţă Irína. Tropariu, Glas 4.
Mieluşaua ta, Iisuse, Irína... Fila 130.
Cu podoabele fecioriei împodobindu-te, fecioară, cu chinuirea mai
frumoasă te-ai făcut, Iríno, cu sângiurile tale cele curse văpsită
fiind, şi înşelăciunea nedumnezeirii surpând. Pentru aceasta ai şi
luat răsplătire pentru biruinţă, din mâna Ziditoriului tău.
6. Sfântul şi Dreptul Ióv mult-răbdătoriul. Tropariu, Glas 1.
Bogăţiia bunătăţilor lui Ióv văzând vrăjmaşul drepţilor, s’a
meşteşugit a o fura; şi rumpând turnul trupului, Vistieriia Duhului
nu o a furat, că a aflat întrarmat sufletul celui fără de prihană; iară
pre mine şi golindu-mă m’a robit. Deci întimpinându-mă mai
nainte de sfârşit, izbăveşte-mă de cel viclean, Mântuitoriule, şi mă
mântuieşte.
Ca un adevărat şi drept, de Dumnezeu cinstitoriu şi fără de
prihană, sfinţit arătându-te, preaslăvite, sluga lui Dumnezeu cea
adevărată, ai luminat lumea întru răbdarea ta, răbdătoriule şi
preaviteazule. Pentru aceasta toţi, de Dumnezeu înţelepţite, lăudăm
pomenirea ta.
7. ( ) Pomenirea semnului Cinstitei Cruci. Şi pomenirea sfântului
Mucenic Acákie. Tropariu, Glas 8.
Chipul Crucii tale acum mai mult decât Soarele a strălucit, carea
de la sfântul Munte până la locul Căpăţânii o ai întins, şi într’însa a
ta Putere, Mântuitoriule, ai luminat, printr’însa întărind pre
credincioşii împăraţii noştri; pre carii şi mântuieşte totdeauna în
pace, pentru Rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Hristoase
Dumnezeule, ca un Iubitoriu de oameni.
Preacinstita Cruce, ceea ce a deşchis Ceriurile cele încuiate, pre
Ceriu s’a arătat, şi pre pământ raze luminoase a strălucit. Pentru
aceasta, cei ce luăm Strălucirea eiĭ, la Lumina cea neapusă ne
îndreptăm, şi întru războaie o avem pre dânsa armă de pace,
8. Sfântul slăvitul şi întrutot lăudatul Apostol şi Evanghelist
Ioánn Cuvântătoriul de Dumnezeu. Şi Cuviosul Părintele nostru
Arsénie cel mare. Dezlegare la vin şi la untdelemn. Tropariul
Cuviosului, Glas 8.
Condac, Glas 2.
Viiaţa Îngerilor în trup priimind, Arsénie de Dumnezeu
purtătoriule, şi cinstei lor te-ai învrednicit, înnaintea Scaunului
Stăpânului împreună cu dânşii stând, şi tuturor cerând
Dumnezeiască iertare.
9. Sfântul Proroc Isaía. Şi sfântul Mucenic Hristófor.
Tropariul Prorocului, Glas 2.
A Prorocului tău Isaía pomenire, Doamne... Fila 125.
Cu haine din sângiuri împodobindu-te, stai înnaintea Domnului,
Împăratului tuturor, Hristófore pururea slăvite, unde cu cetele celor
fără de trupuri şi a Mucenicilor cânţi cu dulce cântare întreit-sfântă
şi înfricoşată. Pentru aceasta, cu rugăciunile tale, mântuieşte turma
ta.
Condacul Prorocului, Glas 2.
197
Harul prorociei luând, Prorocule şi Mucenice Isaío, de Dumnezeu
propoveduitoriule, tuturor ai arătat întruparea Domnului, strigând
cu mare glas marginilor: Iată Fecioara în pântece va lua.
10. ( ) Sfântul Apostol Símon Zilót. Tropariu, Glas 3.
Apostole sfinte Símone... Fila 131.
Condac, Glas 2.
Pre cel ce cu tărie a pus învăţăturile înţelepciunii în sufletele
binecinstitorilor, cu laude să-l fericim toţi, pre Símon de
Dumnezeu grăitoriul, că înnaintea Scaunului Slavei acum stă, şi cu
cei fără de trupuri se veseleşte, rugându-se neîncetat pentru noi toţi.
11. Sfântul Sfinţitul Mucenic Mókie. Şi Înnoirea Ţarigrádului.
Alt Tropariu, al Înnoirii, Glas al 4-lea.
Cetatea Născătoarei de Dumnezeu, cu cuviinţă Născătoarei de
Dumnezeu a sa stare închină, că într’însa se întăreşte şi
împărăţeşte, printr’însa se mântuieşte şi se ţine şi petrece, strigând
cătră dânsa: Bucură-te, Nădejdea tuturor marginilor pământului.
Condacul Mucenicului, Glas 2.
Întrarmându-te cu pavăza Credinţei, taberile necinstitorilor ai
sfărâmat, sfinţite Mucenice, şi Cunună dela Hristos ai luat, Mókie.
Pentru aceasta şi cu Îngerii bucurându-te, mântuieşti din primejdii
pre cei ce laudă pre tine, rugându-te neîncetat pentru noi toţi.
12. Cei dintru sfinţi Părinţii noştri Epifánie Episcopul Kíprului şi

Ghermanò Patriarhul Ţarigrádului. Tropariu, Glas 4.
Minunata însoţire a Ierarhilor să o lăudăm Credincioşii dupre
datorie, împreună cu Ghermanò pre Dumnezeescul Epifánie; că
aceştia au ars limbile celor fără de Dumnezeu, Dogme
preaînţelepte puind tuturor celor ce cu pravoslavie întru cântări
laudă pururea mare Taina bunei-cinstiri.
 Sfântul Mucenic Ioánn Valáhul. Tropariul, Glas 4.
Astăzi duhovniceşte prăznuieşte Biserica dreptcredincioşilor
români, şi cu bucurie strigă: Veniţi, iubitorilor de mucenici, să
prăznuim pomenirea cea de preste an a luptelor noului Mucenic
Ioánn. Că acesta, dintre noi cu voia lui Dumnezeu răsărind, în
împărăteasca Cetate a lui Constantín a înflorit minunat, aducând
Stăpânului rod bogat şi bine priimit, prin mucenicie, iară acum se
roagă neîncetat în Ceriuri, să se mântuiască sufletele noastre.
Condacul, Glas 4.
Arătatu-s’a nouă astăzi cel preaînfrumseţat cu curăţiia, tânărul ostaş al
Mântuitoriului, luminând pre toţi cei ce strigă: Bucură-te Ioánne, mare
Mucenice al lui Hristos.
13. Sfânta Muceniţă Glikériia. Tropariu, Glas 4.
Mieluşaua ta, Iisuse, Glikériia... Fila 130.
Pre Fecioara şi de Dumnezeu Născătoarea Mariia iubindu-o,
nestricată fecioriia ta ai păzit, şi din dragostea cea cătră Domnul
îndemnându-te, ai pătimit cu bărbătesc gând până la moarte. Pentru
aceasta o, Glikérie, cu îndoită Cunună au încununat pre tine Hristos
Dumnezeu.
14. Sfântul Mucenic Isídor cel din Ostrovul Híos. Tropariu, Glas
4.
Mucenicul tău, Doamne, Isídor... Fila 124.
Îndreptătoriu prea mare lumii te-ai arătat, sfinţite, cu rugăciunile
tale cele cătră Dumnezeu. Pentru aceasta lăudăm pre tine astăzi,
Mucenice de Dumnezeu înţelepţite, Isídore slăvite.
15. ( ) Cuviosul Părintele nostru Pahómie cel Mare. Dezlegare la
vin şi la untdelemn. Tropariu, Glas 8.
Condac, Glas 2.
Îngerească viiaţă în trup luând, Pahómie de Dumnezeu
purtătoriule, şi slavei te-ai învrednicit, înnaintea Scaunului
Stăpânului împreună cu dânşii stând, şi tuturor cerând
Dumnezeiasca iertare.
16. Cuviosul Părintele nostru Theódor sfinţitul, ucenicul
Cuviosului Pahómie. Tropariu, Glas 1.
17. Sfântul Apostol Andrónic şi cei împreună cu dânsul.
Tropariu, Glas 3.
199
18. Sfântul sfinţitul Mucenic Theodót cel din Ankíra. Şi sfinţii
Mucenici Pétru, Dionísie şi cei împreună cu dânşii. Şi sfintele şapte
fecioare. Tropariu, Glas 4.
Condac, Glas 2.
Muceniceşte bine nevoindu-te, împreună cu ai tăi, Theodóte,
Cununi cinstite aţi luat, cu cinstitele răbdătoare de chinuri fecioare.
Pentru aceea neîncetat rugaţi pre Hristos Dumnezeu pentru noi toţi.
19. Sfântul sfinţitul Mucenic Patríkie, Episcopul Prúsiei, şi cei
împreună cu dânsul. Tropariu, Glas 4.
Ca un strălucitoriu cu frumseţea Preoţiei, şi împodobit cu sângele
muceniciei, împreună cu cei ce au pătimit cu tine, Patríkie,
înnaintea lui Hristos stând, adu-ţi aminte de noi ca un cinstit
pătimitoriu.
20. Sfântul Mucenic Thallaléu. Tropariu, Glas 4.
Mucenicul tău, Doamne, Thallaléu... Fila 124.
Împreună cu Mucenicii pătimitoriu arătându-te, şi de armă
purtătoriu, şi Ostaş ales Împăratului Slavei făcându-te, prin chinuri
şi prin munci, înnălţarea slujitorilor idoleşti o ai călcat. Pentru
aceasta cinstită pomenirea ta lăudăm, o, Thallalée înţelepte.
21.  Sfinţii mari Împăraţi, şi întocma cu apostolii Constantín şi
Eléna. Praznic. Şi dezlegare la vin şi la untdelemn.
Tropariu, Glas 8.
Chipul Crucii tale pre Ceriu văzând, şi ca Pável chemarea nu dela
oameni luând, cel între împăraţi Apostolul tău, Doamne,
împărăteasca cetate în mâinile tale o a pus, pre carea mântuieşte-o
totdeauna în pace, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu,
unule Iubitoriule de oameni. Condac, Glas 3. Podóbie:
Fecioara astăzi...
Constantín astăzi cu maica sa Eléna, Crucea au arătat, Lemnul cel
preacinstit, carea iaste ruşinarea tuturor jidovilor, şi Arma
credincioşilor împăraţi asupra protivnicilor; că pentru noi s’a arătat
semn mare, şi în războaie înfricoşat.
22. Sfântul Mucenic Vasilísc. Tropariu, Glas 4.
Mucenicul tău, Doamne, Vasilísc... Fila 124.
Întru pătimire tare şi viteaz te-ai arătat, şi întru minuni
preaminunat, Numele lui Hristos arătând, pre tírani ai ruşinat.
Pentru aceea te cinstim, Vasilíske preacinstite, pururea strigând:
Bucură-te, frumseţea Mucenicilor cea preaminunată.
23. Cuviosul Părintele nostru şi mărturisitoriul Mihaíl Episcopul
Sinádiei. Tropariu, Glas 4.
Ca un Arhiereu întrutot-cinstit, şi al Credinţei sfinţit pătimitoriu,
de groaza celui cu nume rău netemându-te, împrotivirea lui cea
ereticească o ai biruit, cu slobod glas tare strigând: Icoanei lui
Hristos mă închin, şi a Preacuratei lui Maice. Pentru aceea te
cinstim, Mihaíle.
24. ( ) Cuviosul Părintele nostru Simeón, cel din muntele cel
minunat. Dezlegare la vin şi la untdelemn. Tropariu, Glas 1.
Condac, Glas 2.
De cele de sus dorind, cele de jos ai lepădat, şi ca un Ceriu stâlpul
făcându-ţi, printr’însul ai strălucit cu raza minunilor, Cuvioase, şi
lui Hristos Dumnezeu te rogi neîncetat pentru noi toţi.
25.  A treia Aflare a Cinstitului Cap a Mergătoriului Înnainte şi
Botezătoriului Ioánn. Dezlegare la vin şi la untdelemn.
Tropariu, Glas 4.
Ca o Dumnezeiască vistierie ascunsă în pământ, Hristos au
descoperit Capul tău nouă, Proroce şi înnainte-Mergătoriule. Deci
toţi adunându-ne întru aflarea lui, cu cântări de Dumnezeu
grăitoare pre Mântuitoriul lăudăm, cela ce mântuieşte pre noi din
stricăciune cu rugăciunile tale.
Condac, Glas 2.
Proroce al lui Dumnezeu... Fila 177.
Sau acesta, Glas al 4-lea. Podóbie: Arătatu-te-ai astăzi...

Iród, Mergătoriule-înnainte, fărădelege făcând, muierii a dat
Cinstit Capul tău, întru a căruia Aflare, strigăm cătră tine: Cere ca
tuturor să se dăruiască milă.
201
26. Sfântul Apostol Cárp, unul din cei şaptezeci. Tropariu, Glas
3.
Apostole sfinte Cárpe... Fila 131.
Ca o Stea prealuminată Biserica te-a câştigat pre tine, Apostole
Cárpe, prin multe minunile tale luminându-se, mântuieşte pre cei
ce cu credinţă cinstesc pomenirea ta.
27. Sfântul sfinţitul Mucenic Therapónt. Tropariu, Glas 4.
Condac, Glas 1.
Plăcute al lui Hristos, Therapónte, pătimind dupre Lege, te-ai
arătat adevărat Arhiereu şi Mucenic. Pentru aceea te rugăm, sfinte:
roagă pre Iubitoriul de oameni şi Voitoriul milei Hristos, să
tămăduiască patimile noastre cele cu anevoie a le vindeca.
28. Cuviosul Părintele nostru Nikíta, Episcopul Halkidónului. Şi
sfântul sfinţitul Mucenic Elládie. Tropariu, Glas 4.
Cu strălucirea faptelor tale ai luminat, Preacuvioase Nikíto,
următoriu fiind Scaunului Apostolesc, şi ca Soarele ai strălucit
turmei tale, Părinte, plinind toate Dumnezeeştile Porunci. Pentru
aceea strigăm cătră tine: Bucură-te, podoaba Halkidónului.
29. Sfânta Cuvioasa Muceniţă Theodosíia Fecioara. Tropariu, Glas
4.
Mieluşaua ta, Iisuse, Theodosíia... Fila 130.
Condac, Glas 2.
Cu ostenelele la viiaţa cea fără de ostenele ai ajuns, iară cu sângele
pre Coproním ai înnecat, Muceniţă, pre vrăjmaşul cel spurcat al
Bisericii lui Hristos, întrutot fericită Theodosíe, şi acum cu Cetele
cele de sus te bucuri, acoperind pre cei ce cinstesc pomenirea ta.
30. Cuviosul Părintele nostru Isaákie, cel din Monastirea
Dalmatiei.
Tropariu, Glas 8.
Condac, Glas acelaşi. Podóbie: Ca nişte pârgă a firii...

Ca un credincios plăcut lui Dumnezeu fiind, râvna Bisericii
aprinzându-te, de frâul calului lui Válent ai apucat, prorocind lui
înnaintea tuturor moarte groaznică. Pentru aceasta, roagă-te pentru
noi, ceia ce cinstim pre tine, Isaákie Preacuvioase.
31. Sfântul Apostol Ermía. Şi Sfântul sfinţitul Mucenic Erméiu.
Tropariu, Glas 3.
Apostole sfinte Ermía... Fila 131.
Mucenicul tău, Doamne, Erméiu... Fila 124.
Condac, Glas 4.
Ca o Stea ai strălucit lumii, luminat fiind cu strălucirea lui Pável,
Soarelui celui întrutot-luminos, fericite, carele a luminat marginile.
Pentru aceea te cinstim, Ermíe.

LUNA LUI IUNIE.

Are zile 30.
1. Sfântul Mucenic Iustín Filósoful, şi alt Mucenic Iustín, şi cei
împreună cu dânşii. Tropariu, Glas 4.
Condac, Glas 2.
Cu înţelepciunea Dumnezeeştilor tale cuvinte, Iustíne, toată
Biserica s’a împodobit, şi cu strălucirea vieţii tale toată lumea se
luminează. Iară pentru vărsarea sângelui tău cunună ai luat, şi cu
Îngerii stând înnaintea lui Hristos te rogi neîncetat pentru noi toţi.
2. Cel dintru sfinţi Părintele nostru şi mărturisitoriul Nikífor
Patriarhul Ţarigrádului.
 Şi sfântul marele Mucenic Ioánn cel nou dela Suceavă.
Tropariu, Glas 4.
Cunună de biruinţă, o, Nikífore slăvite, ca cel ce ai luat din Ceriu
dela Dumnezeu, mântuieşte pre cei ce te cinstesc cu credinţă, ca
pre un Ierarh, şi învăţătoriu.

203
Viiaţa bine îndreptând pre pământ, Pătimitoriule, cu milosteniile, cu
desele rugăciuni şi cu lacrămile, şi iarăşi cătră pătimire bărbăteşte
pornindu-te, necredinţa persească ai înfruntat. Pentru aceea Bisericii eşti
întărire, şi Credincioşilor laudă, Ioánne pururea pomenite.
Înnotând luciul mării cu neguţătorie, dela răsărit te-ai sârguit cătră
miazănoapte. Ci chemându-te Dumnezeu, precum Matthéiu vama,
şi tu neguţătoriia lăsând, ai urmat aceluia prin sângele Muceniei, cu
cele vremelnice răscumpărând cele netrecătoare, şi ai luat Cunună
nebiruită.
3. Sfântul Mucenic Lukillián, şi cei împreună cu dânsul.
Tropariu, Glas 4.
Condac, Glas 2.
Ceata cea cu numărul de cinci a sfinţilor Mucenici cea strălucită,
carea luminează Biserica lui Hristos, adunându-ne astăzi, să
cinstim sfântă prăznuirea pomenirii lor bucurându-ne, căci ca nişte
tari pătimitori şi slugi ale lui Hristos stându-i înnainte, neîncetat se
roagă pentru noi toţi.
4. Cel dintru sfinţi Părintele nostru Mitrofán, Patriarhul
Ţarigrádului.
Tropariu, Glas 4.
Condac, Glas 2.
Credinţa lui Hristos luminat învăţând, şi păzindu-o pre ea, întru
mulţime cu adevărat ai crescut credincioasă turma ta. Pentru
aceasta împreună cu Îngerii, Mitrofáne, te bucuri acum, şi lui
Hristos rugându-te neîncetat pentru noi toţi.
5. Sfântul sfinţitul Mucenic Dorothéiu, Episcopul Tírului.
Tropariu, Glas 4.
Condac, Glas 5.
Cu faptele cele bune şi cu Dumnezeeştile tale învăţături mai mult
decât Soarele ai luminat, şi cu pătimirile ai strălucit, fericite. Şi
slobozind raze în tot pământul, Dorothée, ai gonit întunericul
mulţimei dumnezeilor, şi cumplitele eresuri. Pentru aceasta
prăznuim pomenirea ta cea întrutot luminată.
6. Cuviosul Părintele nostru Vissaríon, făcătoriul de minuni. Şi
Cuviosul Părintele nostru Ilaríon cel nou, dela Monastirea
Dalmátiei.
Tropariu, Glas 4.
Condac, Glas 2.
Râvnind Puterilor de sus, Preacuvioase, viiaţă în chipul paserilor ai
trăit, uitând toate cele vremelnice, cu neîncetată dorire fiind tras de
Împăratul Hristos cătră faptele cele bune, până când ai ajuns la
dânsul, Vissaríone: roagă-te neîncetat pentru noi toţi.
7. Sfântul sfinţitul Mucenic Theodót Episcopul Ankírii.
Tropariu, Glas 4.
Condac, Glas 2.
Arătatu-te-ai Stea luminoasă în lume, carea ai vestit pre Soarele
Hristos prin strălucirile tale, purtătoriule de chinuri, sfinte
Mucenice Theodóte. Pentru aceasta roagă-te neîncetat lui Hristos
pentru noi toţi.
8. ( ) Sfântul marele Mucenic Theódor Stratilát. Dezlegare la vin
Cu numirea oştirii ceii adevărate... Fila 173.
Ca un pătimitoriu şi următoriu Mântuitoriului, şi dătătoriu de
darurile cele de acolo cu rugăciunile tale cele cătră Dumnezeu,
întimpini pururea pre toţi cei ce scapă la Dumnezeiască Biserica ta,
şi cu credinţă aleargă la sfânt acoperemântul tău. Pentru aceasta
strigăm: Izbăveşte pre noi din primejdii, preafericite Theódore.
9. Cel dintru sfinţi Părintele nostru Kiríll Arhiepiscopul
Alexandríei.
Tropariu, Glas 8.
Împletiturile eresurilor rumpând întru Puterea lui Hristos cu
Dumnezeeşti cuvinte, Biserica, Kirílle, o ai îmbogăţit, toate
neghinele lui Nestórie tăind. Pentru aceasta şi stai înnainte cu
cetele Îngerilor, lui Hristos rugându-te, fericite, cu osârdie, să
dăruiască tuturor iertare de greşale.
10. Sfântul sfinţitul Mucenic Timothéiu, Episcopul Prúsiei.
205
Tropariu, Glas 4.
11. ( ) Sfinţii Apostoli Vartholoméiu şi Varnáva. Dezlegare la vin
Slujitoriu prea adevărat al Domnului ai fost, şi din Apostolii cei
şaptezeci te-ai arătat întâiu, şi ai luminat împreună cu Pável
propoveduirea ta, tuturor vestind pre Hristos Mântuitoriul. Pentru
aceasta cu cântări Dumnezeiască pomenirea ta, Varnávo, săvârşim.
Alt Condac, Glas 4. Podóbie: Arătatu-te-ai astăzi...
Arătatu-te-ai mare Soare lumii cu strălucirile învăţăturii şi a
înfricoşatelor minuni, la Lumină povăţuind pre cei ce cinstesc pre
tine, Vartholomée, al Domnului Apostole.
12. Cuviosul Părintele nostru Onúfrie. Şi Cuviosul Părintele nostru
Pétru dela Athón. Tropariu, Glas 4.
Condac, Glas 2.
Stea luminoasă te-ai arătat Călugărilor, precum raza noaptea
luminează marginilor, aşa, Părinte, ai strălucit întru pustnicie ca
Soarele. Pentru aceasta, Onúfrie, nu înceta rugându-te pentru noi
toţi.
Alt Condac, Glas 8.
Lumină înţelegătoare şi Cerească înlăuntru luând în inima ta,
nestricatei Treimi vas te-ai arătat prealuminat, şi har de tămăduiri
ai luat strigând: Alliluia.
13. Sfânta Muceniţă Akilína. Şi sfântul Trifílie, Episcopul
Levcusíei Kíprului. Tropariu, Glas 4.
Mieluşaua ta, Iisuse, Akilína... Fila 130.
Condac, Glas 2.
Cu frumseţea fecioriei tale mai nainte curăţind sufletul tău, cătră
înnălţimea muncilor ai alergat, Akilíno întrutot cinstită, de
dragostea Mirelui tău Hristos fiind rănită, căruia împreună cu
Îngerii stând te veseleşti, cu carii nu înceta rugându-te pentru noi
toţi.
14. Sfântul Proroc Elisséiu. Şi cel dintru sfinţi Părintele nostru
Methódie Patriarhul Ţarigrádului. Tropariul Prorocului, Glas
4.
Cel ce a fost Înger în trup, temeiul Prorocilor, al doilea
mergătoriu-înnainte al venirii lui Hristos, Ilíe slăvitul, carele a
trimis de sus lui Elisséiu har, boalele goneşte, şi pre cei leproşi
curăţeşte. Pentru aceasta şi celora ce cinstesc pre dânsul le
izvoraşte tămăduiri.
Alt Tropariu, al Ierarhului, Glas 4.
Condacul Prorocului, Glas 2.
Proroc al lui Dumnezeu te-ai arătat, îndoit har luând dupre adevăr
vrednic ţie, Elissée fericite. Că cu Ilíe împreună ai fost lăcuitoriu,
cu carele lui Hristos Dumnezeu roagă-te neîncetat pentru noi toţi.
Condacul Ierarhului, Glas 2.
Pre pământ te-ai nevoit ca un fără de trup, şi Ceriurile ai moştenit,
Methódie, ca cel ce ai luminat pre la margini închinăciunea
Icoanelor, că întru dureri şi ostenele mai cu asupră petrecând, n’ai
încetat cu îndrăzneală mustrând pre cei ce se lepăda de Icoana lui
Hristos.
15. Sfântul Proroc Ammós. Tropariu, Glas 2.
A prorocului tău Ammós pomenire, Doamne...Fila 125.
Curăţindu-se cu Duhul inima ta cea cu raze luminoase, Proroce
Ammóse, luat-ai de sus harul prorociei, strigând în părţi cu mare
glas: Acesta e Dumnezeul nostru, şi nu se va muta altul cătră
dânsul.
16. Sfântul şi făcătoriul de minuni Tíhon dela Amathúnda.
Tropariu, Glas 1.
Întru sihăstrie, de Dumnezeu iubite sfinte, petrecând, puterea
Mântuitoriului de sus ai luat, idolii înşelăciunii a surpa şi pre
noroade a mântui, dracii a goni, şi boalele a vindeca. Pentru aceasta
te cinstim ca pre un priiaten al lui Dumnezeu, Tíhone fericite.
17. Sfinţii Mucenici Manuíl, Savélie şi Ismaíl. Tropariu, Glas
4.
207
Condac, Glas 2.
Cu credinţa lui Hristos fiind răniţi, preafericiţilor, şi Păharul lui cu
credinţă bând, închinăciunea persilor şi îndrăzneala în pământ o aţi
surpat, cei întocma cu numărul Treimei, rugăciuni făcând pentru
noi toţi.
18. Sfântul Mucenic Leóntie. Tropariu, Glas 4.
Mucenicul tău, Doamne, Leóntie... Fila 124.

Meşteşugirile cele viclene ale tíranilor ai ruşinat, şi slujbele
ellinilor cele fără de Dumnezeu defăimând, luminat ai arătat
cunoştinţa de Dumnezeu tuturor oamenilor, cu învăţăturile bunei-
cinstiri, de Dumnezeu înţelepţite Mucenice. Pentru aceasta a ta
pomenire cinstim cu dragoste, înţelepte Leóntie.
19. ( ) Sfântul apostol Iúda, fratele Domnului. Dezlegare la vin şi
la untdelemn. Tropariu, Glas 1.
Al lui Hristos frate, o, Iúdo, pre tine ştiindu-te, şi Mucenic tare, cu
sfinţenie te lăudăm, pre cel ce ai călcat înşelăciunea, şi credinţa ai
păzit. Pentru aceasta astăzi preasfântă pomenirea ta prăznuind,
dezlegare de păcate cu rugăciunile tale luăm. Condac, Glas 2.
Cu Pável împreună petrecătoriu arătându-te, Apostole, cu
deadinsul Propoveduirea Dumnezeescului har ai vestit nouă, de
taine grăitoriule, Iudo fericite. Pentru aceasta strigăm cătră tine: Nu
înceta rugându-te pentru noi toţi.
20. Sfântul sfinţitul Mucenic Methódie Episcopul Patárelor.
Tropariu, Glas 4.
Sângele tău, înţelepte, strigă în taină din pământ ca şi a lui Ável
cătră Dumnezeu, de Dumnezeu înţelepţite Methódie, propoveduind
luminat Întruparea lui Dumnezeu. Pentru aceasta ai ruşinat
înţelepciunea lui Orighén, şi te-ai mutat la Cămara Cerească: roagă
pre Hristos Dumnezeu, să se mântuiască sufletele noastre.
Tăinuitoriu de sfinţenie al Sfintei Treimi, şi de cele mai presus de
minte Porunci Dumnezeeşti propoveduitoriu, şi Pravoslávnicilor
întărire te-ai făcut, Methódie; vădit-ai gândurile celor rău-
credincioşi, arătându-te sfinţit Mucenic prin sângele tău pentru
dreapta credinţă; şi stând înnaintea lui Hristos împreună cu Îngerii,
roagă-te să ne mântuim noi.
21. Sfântul Mucenic Iulián dela Tarséu. Tropariu, Glas 4.
Mucenicul tău, Doamne, Iulián... Fila 124.
Condac, Glas 2.
Pre Ostaşul bunei credinţe cel nebiruit, şi pre mărturisitoriul
adevărului şi viteazul Iulián, toţi dupre vrednicie să îl lăudăm
astăzi, şi să strigăm cătră dânsul: Roagă pre Hristos Dumnezeu
pentru noi toţi.
22. Sfântul sfinţitul Mucenic Evsévie Episcopul Samosátelor.
Tropariu, Glas 4.
Condac, Glas 2.
Vieţuind cu bună credinţă întru Arhierie, şi trecând calea
Muceniciei, jertvele idoleşti ai stins, Evsévie sfinţite. Ci ca cel ce ai
îndrăzneală cătră Hristos Dumnezeu, roagă-te să se mântuiască
sufletele noastre.
23. Sfânta Muceniţă Agripína. Tropariu, Glas 4.
Mieluşaua ta, Iisuse, Agripína... Fila 130.
Cu luminarea nevoinţelor tale, a sosit zi purtătoare de lumină, şi
întru dânsa cinstindu-te Dumnezeiasca Biserică, pre toţi cheamă, ca
să strige ţie cu veselie: Bucură-te fecioară, şi Muceniţă Agripíno
întrutot lăudată.
24. Naşterea Cinstitului Slăvitului Proroc, Mergătoriului
Înnainte şi Botezătoriului Ioánn. Praznic. Şi dezlegare la peşte.
Tropariu, Glas 4.
Prorocule şi Mergătoriule înnainte al venirii lui Hristos, dupre
vrednicie a lăuda pre tine nu ne pricepem, cei ce cu dragoste te
cinstim, că nerodirea ceiia ce te-a născut şi amuţirea părintelui tău
s’au dezlegat întru slăvită şi cinstită naşterea ta, şi Întruparea
Fiiului lui Dumnezeu lumii se propoveduiaşte.
Ceea ce mai nainte era stearpă, astăzi pre Mergătoriul-înnainte al
lui Hristos naşte, că ea iaste plinirea a toată prorociia; că pre carele
Prorocii mai nainte l-au propoveduit, pre acesta în Iordán mâna
209
puindu-şi, s’a arătat Cuvântului lui Dumnezeu Proroc
Propoveduitoriu, împreună şi înnainte-Mergătoriu.
25. Sfânta Cuvioasa Muceniţă Fevróniia. Tropariu, Glas 4.
Mieluşaua ta, Iisuse, Fevróniia... Fila 130.
Condacul Mergătoriului-înnainte.
26. Cuviosul Părintele nostru Davíd dela Thessaloníc.
Tropariu, Glas 8.
Livadă pururea fiind înflorită, aduci roduri de fapte bune,
arătându-te ca un pom, şi ca o pasere cu dulce cântare, sau mai
vârtos Raiu, având în inima ta pre Domnul Pomul vieţii ca un de
Dumnezeu lucrat, înţelepte, cu carele pururea ne hrăneşti cu Harul.
Roagă-te pentru noi, Davíde preafericite.
27. Cuviosul Părintele nostru Sampsón priimitoriul de streini.
Tropariu, Glas 8.
Întru răbdarea ta ai agonisit plata ta... Fila 147.
Ca pre un doftor prea ales şi rugătoriu bine priimit, cei ce alergăm
la dumnezeescul tău sicriu, Sampsóne de Dumnezeu înţelepţite
Cuvioase, adunându-ne cu dragoste, întru cântări şi laude slăvim
pre tine, pre Hristos slăvind, cel ce au dat ţie un har ca acesta de
tămăduiri.
28. Aducerea Moaştelor sfinţilor şi făcătorilor de minuni cei fără
de arginţi Kír şi Ioánn. Tropariu, Glas 5.
Minunile sfinţilor tăi Mucenici... Fila 148.
Condac, Glas 4.
Doftoriia cea mare a lumii, însoţirea lui Hristos cea dorită, pre
luminătorii cei ce strălucesc cu razele tămăduirilor, să îi lăudăm
Credincioşii cu mare glas înlăuntrul Bisericii lor strigând: Kír şi
Ioánn, dătătorii de minuni şi doftorii celor bólnavi, luminează
marginile.
29. Sfinţii slăviţii şi întrutot lăudaţii şi mai marii Apostolilor,
Pétru şi Pável. Praznic. Şi dezlegare la peşte. Tropariu, Glas 4.
Cei ce sânteţi între Apostoli mai întâiu pre scaun şezători,
Stăpânului tuturor rugaţi-vă, pace lumii să dăruiască şi sufletelor
noastre mare milă. Condac, Glas 2.
Pre Propoveduitorii cei tari şi de Dumnezeu vestitori, căpeteniia
Ucenicilor tăi, Doamne, ai priimit întru desfătarea Bunătăţilor tale,
şi odihna; că chinurile acelora şi moartea ai priimit, mai vârtos
decât toată roada, Unule cela ce ştii cele din inimă.
30.  Soborul sfinţilor slăviţilor şi întrutot lăudaţilor 12 Apostoli.
Praznic. Şi dezlegare la peşte. Tropariu, Glas 4.
Cei ce sânteţi între Apostoli... Caută mai sus.
Condac, Glas 2.
Piatra Hristos pre piatra Credinţei proslăveşte luminat, pre cel
decât Ucenicii mai ales, şi împreună cu Pável tot Soborul celor
doisprezece la număr astăzi. A cărora pomenire săvârşind cu
credinţă, pre cel ce au proslăvit pre ei, îl proslăvim.
 Sfântul Ierarh Ghelasie dela Râmeţ. Tropariul, Glas 4.

De Dumnezeu purtătoriule, Părinte al nostru Ghelasie,
povăţuitoriule al Călugărilor, Preoţilor şi credincioşilor, podoaba
Cuvioşilor, şi lauda Arhiereilor, sprijinitoriule al celor întru
necazuri, şi făcătoriule de minuni, cu nevoinţele tale chip de
sfinţenie te-ai arătat, iară acum cu Îngerii în Ceriuri te veseleşti. Cu
aceştia roagă pre Milostivul Dumnezeu, să dăruiască nouă pace şi
mare milă. Condac, Glas 3.
Mărturisitoriu al Credinţei Pravoslavnice, şi apărătoriu al Bisericii
lui Hristos, Preafericite Părinte Ghelasie, purtătoriule de biruinţă,
ocroteşte cu rugăciunile tale pre binecredincioşii carii cântă ţie
pururea: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ghelasie, Părintele nostru.


LUNA LUI IULIE.
Are zile 31.
1. () Sfinţii făcători de minuni cei fără de arginţi Cósma şi
Damián. Dezlegare la vin şi la untdelemn.
Tropariul şi Condacul, caută Noemvrie, 1.
 Sfântul Ierarh Leontie dela Rădăuţi. Tropariul, Glas 8.
Întru nevoinţe duhovniceşti toată viiaţa ai petrecut, şi harul arhieriei
priimind, cu smerenie şi cu frica lui Dumnezeu Biserica lui Hristos ai slujit.
211
Pre acela roagă, Sfinte Părinte Leontie, să se mântuiască sufletele noastre.
Condac, Glas 3.
Pre Ierarhul lui Hristos, vasul cel prea ales al Duhului Sfânt, carele
cu înţelepciune şi smerenie s’a nevoit cu privegherea sihăstriei, şi
cu povăţuirea celor încredinţaţi lui pre calea mântuirii, pre Sfintul
Ierarh Leontie cu cântări duhovniceşti lăudând îl cinstim.
2. () Punerea cinstitului Veşmânt al Preasfintei Stăpânii noastre
de Dumnezeu Născătoarei în Vlahérne. Dezlegare la vin şi la
untdelemn.
Tropariu, Glas 8.
Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, Acoperemântul oamenilor,
Veşmântul şi Brâul Preacuratului tău Trup, puternic Acoperemânt Cetăţii
tale ai dăruit, prin Naşterea ta cea fără sămânţă nestricată rămâind. Că
întru tine şi firea se înnoiaşte, şi vremea. Pentru aceasta te rugăm, pace
Cetăţii tale dăruieşte, şi sufletelor noastre mare milă.

Îmbrăcăminte de nestricăciune tuturor Credincioşilor, de
Dumnezeu dăruită Curată, ai dăruit sfinţitul tău Veşmânt, cu carele
sfinţit trupul tău ai acoperit, Acoperemântule al tuturor oamenilor.
A căruia punere prăznuim cu dragoste, şi strigăm cu frică cătră
tine, Curată: Bucură-te Fecioară, Lauda Creştinilor.
 Dreptcredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt.
Tropariul, Glas 1.
Apărătoriu neînfricat al dreptei Credinţe, şi al patriei străbune
ocrotitoriu, mare ctitor de lăcaşuri sfinte, Ştefane Voievode, roagă
pre Hristos Dumnezeu, să ne izbăvească din nevoi şi din necazuri.
Condac, Glas 8.
Iubind pre Dumnezeu cu adevărat, binecredincioase Voievode
Ştefane, sfinte biserici şi monastiri ai înnălţat, pre săraci ai ajutat, şi
pre cei greşiţi ai îndreptat. Pentru aceste fapte ale tale, înţelepciune
şi putere a dat ţie Dumnezeu, ca să biruieşti pre vrăjmaşii ţării, şi ai
Credinţei creştineşti. Drept aceea, pentru vredniciile tale, ca pre un
evlavios biruitoriu pre tine cinstim.
3. Sfântul Mucenic Iakínth. Şi cel dintru sfinţi Părintele nostru
Anatólie Patriarhul Ţarigrádului. Tropariu, Glas 4.
Mucenicul tău, Doamne, Iakínth... Fila 124.
Alt Tropariu, al Ierarhului, Glas al 4-lea.
Condac, Glas 6.
Mucenicul tău, Hristoase, Credinţa ta câştigând, Raiu a cinstitului
Edém i s’a făcut, având în mijlocul sufletului său Pomul vieţii, că
pierzând lemnul înşelăciunii şarpelui cu Puterea Duhului, s’a
încununat cu slava ta, mult-Milostive.
4. Cel dintru sfinţi Părintele nostru Andréiu, Arhiepiscopul
Crítului, Ierusalimleanul. Şi Preacuvioasa Mártha, muma sfântului
Simeón făcătoriul de minuni. Tropariu, Glas 4.
Tropariul Preacuvioasei, Glas 8.
Condacul sfântului, Glas 2.
Trâmbiţând luminat Dumnezeeştile cântări cele cu dulceaţă, te-ai
arătat luminătoriu lumii prealuminat, cu Lumina Treimei
strălucind, Andrée Cuvioase. Pentru aceasta toţi strigăm cătră tine:
Nu înceta rugându-te pentru noi toţi.
5.  Cuviosul şi purtătoriul de Dumnezeu Părintele nostru
Athanásie dela Athón. Şi Cuviosul Lampádie. Tropariu, Glas
3.
De viiaţa ta cea în trup s’au minunat cetele Îngereşti, cum cu trupul la
luptele cele nevăzute ai ieşit, pururea slăvite, şi ai rănit cetele drăceşti.
Pentru care, Athanásie, Hristos ţie au răsplătit cu bogate daruri. Drept
aceasta, Părinte, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
Condac, Glas 2.
Jugul lui Hristos luând, Athanásie, şi Crucea ta pre umere
râdicând, următoriu prea ales Patimilor lui te-ai făcut, şi părtaş
Slavei lui ceii Dumnezeeşti, împărtăşindu-te şi desfătării ceii fără
de sfârşit.
6. Sfântul Părintele nostru Sissóe cel Mare. Tropariu, Glas 1.
Sihăstrind, Înger pre pământ te-ai văzut, luminând, Cuvioase,
gândurile Credincioşilor cu Dumnezeeşti semne totdeauna. Pentru
aceasta pre tine, Sissóe, cu credinţă te cinstim.
7. Cuvioşii Părinţii noştri Thomà cel din Maleò, şi Acákie cel dela
Scară. Şi sfânta marea Muceniţă Kiriakì. Tropariu, Glas 4.
Condac, Glas 2.
213
Lumea părăsind, lui Hristos ai urmat din pruncie, preaînţelepte
Acákie Cuvioase, şi râvnind Smereniei lui ceii de bunăvoie, ai
surpat mândriia tíranului. Roagă-te neîncetat pentru noi toţi.
8. () Sfântul marele Mucenic Procópie. Dezlegare la vin şi la
Mucenicul tău, Doamne, Procópie... Fila 124.
Condac, Glas 2.
Cu râvnă Dumnezeiască spre Hristos fiind aprins, şi cu Puterea
Crucii ocolit, întărâtarea vrăjmaşilor şi îndrăzneala ai surpat,
Procopie, şi cinstita Biserică o ai înnălţat, întru credinţă sporind şi
luminând pre noi.
9. Sfântul sfinţitul Mucenic Pangrátie, Episcopul Tavroméniei.
Tropariu, Glas 4.

Stea luminoasă Tavroménilor te-ai ivit, şi sfinţit pătimitoriu pentru
Hristos te-ai arătat, căruia acum înnainte stând, roagă-te pentru cei
ce cinstesc pre tine.
10. Sfinţii 45 de Mucenici, cei din Nicópolea Arméniei.
Tropariu, Glas 4.
Pentru Hristos multe munci aţi luat, Mucenicilor, toată mulţimea
dumnezeilor o aţi surpat, şi toată înşelăciunea păgânătăţii o aţi
stricat cu Puterea lui Hristos, iară pre noi pre toţi ne-aţi învăţat a
striga de faţă: Alliluia.
11. () Sfânta şi lăudata Muceniţă Evfimíia, carea a fost hotarul
Părinţilor. Tropariu, Glas 4.
Mieluşaua ta, Iisuse, Evfimíia... Fila 130.
Întru chinuirea ta bine te-ai nevoit, şi dupre moarte pre noi ne
sfinţeşti cu izvoarele minunilor, prealăudată; pentru aceasta sfântă
adormirea ta cinstim, ca să ne izbăvim de neputinţele sufleteşti, şi
dar de minuni să luăm.
12. Sfinţii Mucenici Próclu şi Ilárie. Şi Cuviosul Părintele nostru
Mihaíl cel din Maleín. Tropariu, Glas 4.
Condac, Glas 4.
Ca o Stea de dimineaţă a răsărit cinstita pătimire a Mucenicilor,
Próclu şi Ilárie, înnainte luminând nouă cu strălucirea minunilor.
Pentru aceea, prăznuind pomenirea voastră, rugaţi pre Hristos
Dumnezeu, ca să mântuiască sufletele noastre.
13. () Soborul Arhanghelului Gavriíl. Şi pomenirea Cuviosului
Părintelui nostru Iosíf Thessaloneanul.
Tropariul Arhanghelului, Glas 4.
Mai-marele Voievod al Oştilor Cereşti... Fila 126.
Altul, al Cuviosului, Glas 8.
Condacul Arhanghelului, Glas 6.
Cel ce în Ceriuri vezi Slava lui Dumnezeu, şi pre pământ din
înnălţime dai har, mai-marele Îngerilor, înţelepte Gavriile, al Slavei
lui Dumnezeu slujitoriule, şi al lumii Dumnezeescule apărătoriule,
mântuieşte şi păzeşte pre cei ce strigă cătră tine: Însuţi fii ajutoriu,
şi nimenea împrotiva noastră.
14. Sfântul Apostol Akíla. Tropariu, Glas 3.
Apostole sfinte Akílo... Fila 131.
Ca un Soare mare, Biserica câştigând pre tine acum, Akílo slăvite,
cu razele învăţăturilor tale luminează, pre cei ce cu Credinţă
cinstesc pre tine, Apostole al Domnului.
15. () Sfinţii Mucenici Kiríc şi Iulíta. Tropariu, Glas 4.
Condac, Glas 4.
În braţe purtând Muceniţa lui Hristos Iulíta pre Kiríc, în privelişte
bărbăteşte bucurându-se a strigat: Hristos iaste Lauda Mucenicilor.
16. Sfântul sfinţitul Mucenic Athinoghén, şi cu zece ucenici ai lui.
Tropariu, Glas 4.
CADE-SE A ŞTI: Că întru această zi, adecă în 16 zile a lui Iulie, facem pomenirea sfinţilor
Părinţi cei dela Soborul dintâiu, carii s’au adunat la Nikéia, 318; şi al doilea Sobor, ce s’au
adunat la Ţarigrád, 108; şi al treilea în Efés, 200; şi al patrulea în Halkidón, 630; şi al cincilea,
160; şi al şaselea, 170.
Tropariul Părinţilor, Glas al 8-lea.
Preaproslăvit eşti Hristoase Dumnezeul nostru... Fila 137.
215
Propoveduirea Apostolilor... Caută Octovrie 11, Fila 137.
17. () Sfânta marea Muceniţă Marína. Dezlegare la vin şi la
Mieluşaua ta, Iisuse, Marína... Fila 130.
Condac, Glas 3.
Cu frumseţele fecioriei fiind împodobită, fecioară, cu Cununi
nestricăcioase te-ai încununat, Maríno, şi cu sângele Muceniciei
văpsindu-te, şi cu minunile tămăduirilor luminându-te, răsplătiri
pentru biruinţă, Muceniţă, ai luat din Mâna Ziditoriului tău.
18. Sfântul Mucenic Iakínth, cel din Amastrída. Şi sfântul
Mucenic Emilián.
Tropariu, Glas 4.
19. Cuviosul Părintele nostru Día. Şi Cuvioasa maica noastră Macrína,

sora marelui Vasílie.
Lăcuitoriu pustiiului... Fila 133.
Tropariul Cuvioasei, Glas 8.
Condac, Glas 4.
Iubit-ai pre Preabunul Dumnezeu cu toată inima ta, şi cinstita lui
Cruce pre umere luând, Cuvioasă Macríno, cu nevoinţă ai urmat
lui; de unde iertare de greşale ai aflat.
20.  Sfântul slăvitul Proroc Ilíe Thesviteanul. Praznic. Şi
dezlegare la vin şi la untdelemn. Tropariu, Glas 4.
Cel ce a fost Înger în trup... Fila 196.
Condac, Glas 2.
Prorocule şi înnainte-văzătoriule al lucrurilor celor mari ale
Dumnezeului nostru, Ilíe cel cu nume mare, carele cu cuvântul tău
ai oprit norii cei curgători de apă, roagă pentru noi pre Unul
Iubitoriul de oameni.
21. Cuvioşii Părinţii noştri Simeón cel ce s’a făcut nebun pentru
Hristos. Şi Ioánn cel ce a sihăstrit împreună cu dânsul. Şi sfântul
Proroc Iezekiíl. Tropariul Cuvioşilor, Glas 4.
Tropariul Prorocului, Glas 2.
A Prorocului tău Iezekiíl... Fila 125.
Pre cel ce în trup s’a arătat fără de trup, şi cu bunătăţile mai presus
de lume a strălucit, pre Simeón cel întocma cu Îngerii şi de
Dumnezeu purtătoriul, împreună cu dânsul şi pre Ioánn cel pururea
slăvit, să-i lăudăm cu credinţă şi cu dragoste, ca pre cei ce se roagă
neîncetat Domnului pentru noi toţi.
22. Sfânta Mironosiţă şi întocma cu Apostolii Mariia Magdalína.
Şi aducerea Moaştelor sfântului sfinţit Mucenic Focà. Dezlegare la
vin şi la untdelemn.
Întru această zi norodul rusesc a priimit Dumnezeescul Botez, la anii dela Hristos 998, cneaz
fiind întru acea vreme sfântul Vasílie Vladimír, cel întocma cu Apostolii.
Tropariu, Glas 1.
Lui Hristos celui ce s’au născut din Fecioară pentru noi, cinstită
Magdalíno Maríe ai urmat, aceluia îndreptările şi legile păzind.
Pentru aceasta astăzi preasfântă pomenirea ta prăznuim, şi
dezlegare de păcate cu rugăciunile tale luăm.
Tropariul sfinţitului Mucenic, Glas al 4-lea.
Condac, Glas 3.
Pre Uceniţa lui Hristos şi cea mai întâiu între Mironosiţe, carea
bine a vestit Apostolilor zicând: Bucuraţi-vă, toţi cu Psalmi şi cu
cântări să o slăvim, laudă înnălţând Domnului tuturor, celui ce un
izvor ca acesta de minuni în lume au dăruit nouă.
23. Sfinţii Mucenici Trofím, Theofíl şi cei împreună cu dânşii.
Tropariu, Glas 4.
Condac, Glas 1.
Cu gând viteaz trecând muncile, şi luând biruinţă asupra lor,
fericite, lupul ai prefăcut în miel, prin harul cel Dumnezeesc, şi l-ai
plecat a pătimi împreună cu tine prin credinţă. Pentru aceea toţi te
cinstim cu bucurie, Trofíme slăvite.
24. () Sfânta marea Muceniţă Hristína. Tropariu, Glas 4.
Mieluşaua ta, Iisuse, Hristína... Fila 130.
Luminoasă Porumbiţă te-ai cunoscut, având aripi de aur, şi la
înnălţimea Ceriurilor ai zburat, Hristíno cinstită. Pentru aceasta al
tău slăvit praznic săvârşim, cu credinţă închinându-ne sicriului
217
Moaştelor tale, din care izvoraşte tuturor cu adevărat
Dumnezeiasca tămăduire sufletului şi trupului.
25. () Adormirea sfintei Ánnei Muma Născătoarei de
Dumnezeu. Şi sfintele muieri, Olimbiiáda şi Evpraxíia. Dezlegare
la vin şi la untdelemn. Tropariu, Glas 4.
Pre ceea ce a născut Viiaţa, în pântece o ai purtat, pre Preacurata
Maica lui Dumnezeu, de Dumnezeu înţelepţită Ánno. Pentru
aceasta la priimirea Cerească, unde iaste Lăcaşul celor ce se
veselesc întru slavă, bucurându-te acum te-ai mutat, celor ce te
cinstesc pre tine cu dragoste cerând iertare de greşale, pururea
fericită.
Condac, Glas 2.
Pomenirea Moşilor lui Hristos să o prăznuim, cerând cu credinţă
ajutoriul lor, ca să se izbăvească de tot necazul toţi cei ce strigă:
Dumnezeul nostru iaste cu noi, cel ce au proslăvit pre aceştia
precum bine au voit.
26. Sfântul sfinţitul Mucenic Ermoláe, şi cei împreună cu dânsul.
Şi Sfânta Cuvioasa Muceniţă Paraschevì. Tropariul Mucenicilor,
Glas 4.
Şi al sfintei, Glas 1,
Osârdiia ta asemenea chemării făcându-o, ceea ce eşti cu acelaşi
nume numită, credinţa ta întocma cu numele întru lăcuinţă o ai
moştenit, Paraskévo cea purtătoare de chinuri. Pentru aceasta verşi
tămăduiri, şi te rogi pentru sufletele noastre.
Condac, Glas 2.
Purtătoarei de chinuri Paraskévei, Credincioşilor, veniţi cântare cu
un glas să-i cântăm, că străluceşte cu minunile în lume, gonind
întunerecul înşelăciunii, şi dând har fără de pizmuire celor ce cu
credinţă strigă: Bucură-te Muceniţă mult-pătimitoare.
27.  Sfântul marele Mucenic şi tămăduitoriul Panteleímon.
Praznic. Dezlegare la vin şi la untdelemn. Tropariu, Glas 3.
Purtătoriulede chinuri sfinte şi tămăduitoriule Panteleímone, roagă pre
milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşale sufletelor noastre.
Condac, Glas 5.
Următoriu fiind celui Milostiv, şi har de tămăduiri dela dânsul
luând, purtătoriule de chinuri şi Mucenice al lui Hristos Dumnezeu,
cu rugăciunile tale boalele noastre cele sufleteşti vindecă, gonind
pururea smintelele luptătoriului, dela cei ce cu credinţă strigă:
Mântuieşte pre noi, Doamne.
28. Sfinţii apostoli şi Diaconi, Próhor, Nicánor, Tímon şi Parmenà.
Tropariu, Glas 3.
Condac, Glas 1. Podóbie: Mormântul tău...
Diaconi cinstiţi, singuri văzători Cuvântului, şi vase alese v’aţi
arătat prin credinţă, Nicánore şi Próhore, Parmenà şi Tímone
slăvite. Pentru aceasta astăzi a voastră sfinţită pomenire prăznuim
întru veseliia inimii, pre voi fericind.
29. Sfântul Mucenic Calliníc. Tropariu, Glas 4.
Mucenicul tău, Doamne, Calliníc... Fila 124.
Condac, Glas 2.
Cele de sus frumoase dupre vrednicie acum le-ai moştenit, că cu
dragostea lui Hristos foarte aprinzându-te, Calliníke, asupra focului
prin aceasta bărbăteşte ai îndrăznit, căruia acum stându-i înnainte,
nu înceta rugându-te pentru noi toţi.
30. Sfinţii Apostoli Síla şi Siluán. Tropariu, Glas 3.
Viţe ale Viei lui Hristos v’aţi arătat, înţelepţilor, aducând strugurii
faptelor bune, izvorând nouă Vinul mântuirii, pre carele luându-l,
ne umplem de veselie, prăznuind întrutot cinstita pomenirea
voastră, întru carea vă rugaţi pentru iertarea păcatelor noastre,
Apostolii Domnului.
31. Înnainte Prăznuirea scoaterii Cinstitei şi de viiaţă făcătoarei
Cruci. Şi Sfântul şi dreptul Evdokím. Tropariul sfântului, Glas
4.
Cel ce au chemat pre tine de pre pământ la Cereştile Lăcaşuri,
păzeşte şi dupre moarte nevătămat trupul tău, sfinte. Că tu cu
curăţiia şi cu cinstită viiaţă, fericite, ai vieţuit, nespurcându-ţi
trupul, sfinte Evdokíme. Pentru aceasta cu îndrăzneală roagă pre
Hristos Dumnezeu, să mântuiască pre noi.
Tropariul Înnainte Prăznuirii, Glas 1.
Mântuieşte, Doamne, norodul tău... Fila 129.
Cinstită pomenirea ta astăzi pre noi ne-a adunat la Dumnezeesc
sicriul Moaştelor tale. Deci toţi cei ce se apropie şi se închină, toată
219
vătămarea dracilor gonesc, şi de multe feliuri de boale se izbăvesc
degrab, fericite Evdokíme.

  
      
   

LUNA LUI AVGUST.

Are zile 31.
1. () Scoaterea Cinstitelor lemne, ale Cinstitei şi de viiaţă făcătoarei
Cruci. Şi pomenirea sfinţilor şapte Mucenici Maccavéi, a cărora
numele sânt acestea: Avím, Antónie, Gúrie, Eleázar, Evsévon, Ahím
şi Markéll, şi maica lor Solomonì, şi Dascălul lor Eleázar.
De aicea începem Postul Născătoarei de Dumnezeu.
Tropariu, Glas 1.
Pentru durerile sfinţilor... Fila 141.
Slavă... Şi acum... Tropariul Crucii, Glas acelaşi.
Mântuieşte, Doamne, norodul tău... Fila 129.
Condacul Crucii, Glas 4. Însăşi Podobiia.
Cel ce te-ai înnălţat... Fila 129.
Condacul sfinţilor, Glas 4.

Stâlpii Înţelepciunii lui Dumnezeu cei şapte cu numărul, şi Sfeşnicile
Dumnezeeştii Lumini ceii cu şapte luminări, Maccavéi preaînţelepţi,
cei ce sânteţi mai nainte de Mucenici preamari Mucenici, cu carii
împreună Dumnezeului tuturor rugaţi-vă, să mântuiască pre cei ce
cinstesc pre voi.
2. Aducerea Moaştelor sfântului întâiului Mucenic şi Arhidiaconului
Stéfan. Tropariul, Glas al 4-lea.
Cu Împărăteasca Cunună s’a încununat creştetul tău, din chinurile
cele ce ai răbdat pentru Hristos Dumnezeu, mai întâiu decât
Mucenicii, pătimitoriule Stéfane. Că tu mustrând nebuniia jidovilor, ai
văzut pre Mântuitoriul tău de-a dreapta Tatălui, pre carele roagă-l
pentru sufletele noastre. Condac, Glas 8.
Întâiu tu te-ai sămănat pre pământ de Cerescul Lucrătoriu, prealăudate
Stéfane; întâiu tu pre pământ pentru Hristos sângele ţi-ai vărsat, fericite;
întâiu tu cu Cunună de biruinţă dela dânsul te-ai încununat în Ceriuri, al
pătimitorilor începătoriule, purtătoriule de cunună cel ce mai nainte decât
Mucenicii ai pătimit.
3. Cuvioşii Părinţii noştri Isaákie, Dalmát şi Fávst. Tropariu, Glas 4.
218
Condac, Glas 2.
Pre cei ce cu sihăstriia au strălucit ca nişte luminători, şi eresurile au
surpat prin Credinţă, cu cântări pre Isaákie să lăudăm, şi împreună cu
Dalmát pre Fávst, ca pre nişte slugi ale lui Hristos; carii îl roagă pre
dânsul pentru noi toţi.
4. Sfinţii 7 Coconi cei din Efés. Şi sfânta Cuvioasa Muceniţă
Evdokíia. Tropariu, Glas 4.
Cei ce ale lumii ca nişte stricăcioase le-au trecut cu vederea, şi
nestricăcioase daruri au luat, fără stricăciune au rămas dupre ce au
murit. Pentru aceasta s’au sculat dupre mulţi ani, îngropând toată
necredinţa vrăjmaşilor. Pre carii întru laude astăzi Credincioşii
slăvindu-i, pre Hristos lăudăm.
5. Înnainte Prăznuirea Schimbării la Faţă a Domnului nostru Iisus
Hristos. Şi sfântul Mucenic Evsígnie. Tropariu, Glas 4.
Schimbarea la Faţă a lui Hristos mai nainte să o întâmpinăm, luminat
prăznuind cele mai nainte de Praznic Credincioşii, şi să strigăm:
Sosit-a Ziua Dumnezeeştii veselii, se suie în Muntele Thavórului
Stăpânul, frumseţea Dumnezeirii sale să o strălucească.
Întru Dumnezeiască Schimbarea la Faţă, astăzi toată firea omenească
străluceşte Dumnezeieşte, întru veselie strigând: Schimbă-se la faţă
Hristos, mântuind pre toţi.
 Cuviosul Părintele nostru Ioánn Iacov Hozevitul.
Tropariul, Glas 1.
Pre tine, Părinte te cinstim, căci lumea lăsând şi patriia ta, Crucea ai
luat, lui Hristos urmând; şi în valea Iordánului, în peşteră pustnicească
la Hozéva nevoindu-te, la cel dorit te-ai mutat. Pentru aceasta,
împreună cu Îngerii se bucură, Preacuvioase Părinte Ioánne, duhul
tău.
Condac, Glas 8.
Pre unul Dumnezeu iubind, de cele trecătoare ai fugit, şi în pustie
lăcuind, cu liniştea duhului te-ai logodit, sfinte preacuvioase Părinte
Ioánne, neîncetat slăvind pre Hristos, Mântuitoriul lumii. Pentru
aceasta, cu evlavie, laudă şi cântare aducem ţie, zicând: Bucură-te,
sfinte preacuvioase Părinte Ioánne, astăzi, floare prea aleasă a
Bisericii noastre.
219
6. Sfânta Schimbarea la Faţă a Domnului Dumnezeu, şi

Mântuitoriului nostru Iisus Hristos. Praznic. Şi dezlegare la peşte.
Tropariu, Glas 7.
Schimbatu-te-ai la faţă în munte, Hristoase Dumnezeule, arătând
Ucenicilor tăi Slava ta, pre cât li se putea. Strălucească şi nouă,
păcătoşilor, Lumina ta cea pururea fiitoare, pentru rugăciunile
Născătoarei de Dumnezeu, Dătătoriule de Lumină slavă ţie.
Condac, Glas 7.
În munte te-ai schimbat la Faţă, şi pre cât au cuprins Ucenicii tăi,
Slava ta, Hristoase Dumnezeule, au văzut; ca deaca te vor vedea
Răstignit, să cunoască Patima cea de bunăvoie, şi lumii să
propoveduiască: Că tu eşti cu adevărat Raza Tatălui.
7. Sfântul Cuviosul Mucenic Dométie.
 Cuvioasa Theodora dela Sihla. Tropariul, Glas 8.
Cele pământeşti părăsind, şi jugul cel aspru al pustniciei în peşterile Schitului
Sihla asupra ta luând, mireasă lui Hristos te-ai făcut, fericită Theodoro; cu
rugăciunea pre Îngeri ajungând, cu postul şi lacrămile pre diavoli arzând,
slăbiciunea firii omeneşti ai biruit, şi pre mulţi sihaştri din Carpaţi întrecând,
la cele Cereşti te-ai mutat, lăsând nouă mângâiere peştera şi pilda vieţuirii.
Sfântă Preacuvioasă Theodoro, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
Condac, Glas 3.
Aleasă fiind de Dumnezeu pentru îngereasca viiaţă de sihăstrie, cele
trecătoare ai părăsit, Preacuvioasă, şi în peşteră la Sihla te-ai retras; şi acolo,
de paserile ceriului hrănită fiind, neîncetat pre Dumnezeu cel în Treime
închinat ai slăvit. Pentru aceasta, cu credinţă să strigăm: Bucură-te
preacuvioasă Maică Theodoro.
8. Sfântul Emilián mărturisitoriul, Episcopul Kizícului.
9. () Sfântul Apostol Matthía. Tropariu, Glas 3.
Apostole sfinte Matthíe... Fila 131.
Ca un Soare cu rază luminoasă în toată lumea ieşind vestirea ta, a
luminat Biserica păgânilor cu harul, purtătoriule de minuni Matthíe
Apostole.
10. Sfântul Mucenic şi Arhidiacon Lavréntie. Tropariu, Glas 4.
Mucenicul tău, Doamne, Lavréntie... Fila 124.
Condac, Glas 2.
220
Cu foc Dumnezeesc aprinzându-ţi inima, focul patimilor până în
sfârşit în cenuşă l-ai întors, întărirea pătimitorilor, de Dumnezeu
purtătoriule Mucenice Lavréntie, şi întru chinuri ai strigat cu credinţă:
Nimenea mă va despărţi de dragostea lui Hristos.
11. Sfântul Mucenic şi Arhidiacon Évplu. Tropariu, Glas 4.
Mucenicul tău, Doamne, Évplu... Fila 124.
Legile lui Hristos în mâini purtând, ai stătut înnaintea vrăjmaşilor
strigând în privelişte: De mine însumi chemat de faţă sânt a pătimi
preatare. Pentru aceasta plecând grumazul tău cu bucurie, ai luat tăiare
de sabie, sfârşind alergarea ta.
12. Sfinţii Mucenici Fótie şi Anikít.
Întru această zi se cântă şi slujba Cuviosului Părintelui nostru, şi mărturisitoriul Máxim.
Condac, Glas 2.
Al Bisericii apărătoriule, de Dumnezeu grăitoriule, întărirea
Pravosláviei şi luminarea, alăută şi organul bunei-cinstiri, a
Călugărilor Dumnezeiască şi sfinţită podoabă, nu înceta rugându-te
pentru noi toţi.
13. Cuviosul Părintele nostru Máxim Mărturisitoriul.
Întru această zi se odovăiaşte Praznicul Schimbării la Faţă. Iară slujba sfântului Máxim se
cântă în 12 zile.
14. Înnainte Prăznuirea Adormirii Preasfintei Născătoarei de
Dumnezeu. Şi sfântul Proroc Mihéa.
Tropariul Înnainte Prăznuirii, Glas 4.
Noroadelor înnainte prăznuiţi, în mâini plesnind cu credinţă, şi cu
dragoste vă adunaţi astăzi bucurându-vă, şi luminat strigând toţi cu
veselie: Că Maica lui Dumnezeu va să treacă dela cele pământeşti la
cele de sus cu proslăvire, pre carea cu cântări pururea ca pre
Născătoarea de Dumnezeu să o slăvim.
Întru slăvită pomenirea ta lumea mai nainte dănţuind, astăzi cu veselie
în taină, Născătoare de Dumnezeu, strigă cătră tine: Bucură-te
Fecioară, Lauda Credincioşilor.
221
15. Adormirea Preasfintei Slăvitei Stăpânei noastre de Dumnezeu

Născătoarei, şi pururea Fecioarei Mariei. Praznic, şi dezlegare la
peşte. Tropariu, Glas 1.
Întru Naştere fecioriia ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit, de
Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la Viiaţă, fiind Maica Vieţii, şi cu
rugăciunile tale izbăveşti din moarte sufletele noastre.
Condac, Glas 2.
Pre Născătoarea de Dumnezeu, cea întru Rugăciuni neadormită, şi
întru folosinţă Nădejdea cea neschimbată, mormântul şi moartea nu o
au ţinut; căci ca pre Maica Vieţii la Viiaţă o au mutat, cel ce s’au
sălăşluit în pântecele eiĭ cel pururea fecioresc.
16. () Aducerea a ceii nefăcute de mână Icoane a Domnului nostru
Iisus Hristos, adecă sfânta Măhramă, dela Cetatea Edéssa, la Ţarigrád.
Şi sfântul Mucenic Diomíd. Tropariu, Glas 2.
Preacuratului tău chip... Fila 221.
Mucenicul tău, Doamne, Diomíd... Fila 124.
Condacul sfintei Icoane, Glas 2.

Negrăită şi Dumnezeiască Orânduiala ta cea cătră oameni, Nescrisule-
împrejur Cuvinte al Tatălui, şi Chipul cel nescris şi de Dumnezeu
scris biruitoriu, nemincinoasă Întruparea ta ştiind, o cinstim pre aceea
sărutându-o.
 Sfinţii Mucenici Constantín Vodă Brâncoveanul, cu cei patru fii,
Constantín, Ştéfan, Rádu şi Matthéi, şi sfetnicul Ianáke.
Tropariul, Glas 3.
Cela ce pentru dreapta Credinţă, şi pentru neam, te-ai învrednicit a
suferi moarte de mucenic, împreună cu fiii tăi, Constantín, Ştéfan,
Rádu şi Matthéi, şi cu sfetnicul Ianáke, dreptcredincioase Voievode
Constantíne, roagă pre Hristos Dumnezeu, să se mântuiască sufletele
noastre. Condac, Glas 8.
În Cetatea sfântului împărat Constantín şi tu, împreună cu fiii tăi,
Voievode Constantíne, astăzi pre Hristos ai mărturisit, şi cu puterea
Sfintei Cruci pre necredincioşi ruşinând, cu vrednicie toţi cununa
muceníei aţi priimit. Pentru aceasta, cântări şi laude aducem vouă, ca
celora ce sânteţi ocrotitori, şi rugători pentru Biserica şi neamul
românesc.
17. Sfântul Mucenic Míron.
222
18. Sfinţii Mucenici Flór şi Lávru.
19. Sfântul Mucenic Andréiu Stratilát, şi cei împreună cu dânsul,
două mii cinci sute nouăzeci şi trei.
20. Sfântul Proroc Samuíl.
21. Sfântul Apostol Thaddéu. Şi sfânta Muceniţă Vássa.
22. Sfântul Mucenic Agathoníc, şi cei împreună cu dânsul.
23. Sfântul Mucenic Lúpp.
Întru această zi se odovăiaşte Praznicul Adormirii. Iară slujba sfântului Lúpp se cântă în 22 de
zile.
24. Sfântul sfinţitul Mucenic Evtíhie, ucenicul sfântului Ioánn
Cuvântătoriul de Dumnezeu. Tropariu, Glas 4.
Întocma de un Scaun cu apostolii, şi Frumseţea Arhiereilor fiind,
Evtíhie, muceniceşte te-ai proslăvit şi ai strălucit ca Soarele, luminând
pre toţi, şi noaptea cea adâncă a nedumnezeirii o ai râsipit. Pentru
aceasta cinstim pre tine, ca pre un adevărat tăinuitoriu de sfinţenie al
lui Hristos.
25. () Întoarcerea Moaştelor sfântului Apostol Vartholoméu. Şi
pomenirea sfântului Apostol Tít. Tropariu, Glas 3.
Condac, Glas 2.
Cu Pável împreună petrecătoriu arătându-te, Apostole, împreună cu
dânsul nouă mai nainte ai vestit Cuvântul Dumnezeescului Har,
grăitoriule de taine Títe pururea slăvite; pentru aceasta strigăm cătră
tine: Nu înceta rugându-te pentru noi toţi.
26. Sfinţii Mucenici Adrián şi Natalíia. Tropariu, Glas 4.
Dumnezeeştile cuvinte ale fămeii ceii de Dumnezeu înţelepţite în
inimă puind Adriáne, Mucenice al lui Hristos, la munci ai alergat,
împreună cu soţiia ta Cunună luând.
223
27. Cuviosul Părintele nostru Pímen. Tropariu, Glas 8.
Din strălucirea nevoinţelor tale, Preacuvioase Părinte, astăzi a sosit
sfântă pomenirea ta, veselind sufletele Credincioşilor, Pímene
Părintele nostru, de Dumnezeu înţelepţite.
28. Cuviosul Părintele nostru Moisì arapul. Tropariu, Glas 1.
Condac, Glas 3. Podóbie: Dumnezeeştii Credinţe...
Cu Dumnezeiască strălucire îmbogăţindu-te, întunericul patimilor ai
stricat, preafericite, şi cu rugăciunile tale cele cu priveghiiare ai
veştejit gândul trupului celui înnalt, şi la Cetatea cea de sus cea
preaînnaltă te-ai suit, Părinte Cuvioase: pre Hristos Dumnezeu roagă,
să dăruiască nouă mare milă.
29. Tăiarea Cinstitului Cap, al Sfântului slăvitului Proroc
înnainte-Mergătoriului şi Botezătoriului Ioánn. Praznic. Şi Post ori în
ce zi se va întâmpla. Tropariu, Glas 2.
Pomenirea dreptului cu laude... Fila 166.
Condac, Glas 5.
Slăvită tăiarea Mergătoriului-înnainte, o rânduială oarecarea
Dumnezeiască a fost, ca şi celor din iad să propoveduiască venirea
Mântuitoriului. Să se tânguiască Irodíia, carea a cerut ucidere fără de
lege; că nu Legea lui Dumnezeu, nici Viiaţa cea vie a iubit, ci cea
amăgitoare vremelnică.
30. Cei dintru sfinţi Părinţii noştri Patriarhii Ţarigrádului, Alexándru,
Ioánn şi Pável cel nou. Tropariu, Glas 4.
Condacul Mergătoriului-înnainte.
31. () Punerea Cinstitului Brâu, al Preasfintei de Dumnezeu
Născătoarei. Dezlegare la vin, şi la untdelemn. Tropariu, Glas 8.
Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară... Fila 201.
Condac, Glas 2.
Cinstitul tău Brâu, cel ce a cuprins Pântecele tău cel de Dumnezeu
priimitoriu, Născătoare de Dumnezeu, Tărie nebiruită iaste Cetăţii
tale, şi Vistierie de bunătăţi neîmpuţinată, Una ceea ce ai născut
pururea Fecioară.
Sfârşitul Sinaxariului.
224







   
   
 TROPARELE ÎNVIERII 
Ce se cântă dupre Fericiţi cei fără prihană... în toate
Duminecile preste tot Anul, Glas 5.
Şi la fieştecare Tropariu zicem:
Bine eşti cuvântat, Doamne, învaţă-mă îndreptările tale.
Soborul Îngeresc s’a mirat văzându-te întru cei morţi socotit, şi
puterea morţii, Mântuitoriule, stricând, şi împreună cu tine pre Adám
sculând, şi din iad pre toţi slobozindu-i.
Bine eşti cuvântat, Doamne...
Pentru ce Miruri prin milostivire cu lacrămi o, Uceniţe, amestecaţi?
Îngerul cel ce a strălucit în Mormânt a zis Mironosiţelor: Vedeţi voi
groapa şi înţelegeţi, că Mântuitoriul au înviiat din Mormânt.
Foarte de dimineaţă Mironosiţele au alergat la groapa ta tânguindu-
se, ci înnaintea lor a stătut Îngerul şi a zis: Vremea tânguirii a încetat,
nu plângeţi, ci Apostolilor Înviierea spuneţi.
Mironosiţele Muieri, cu Miruri viind la groapa ta, Mântuitoriule, au
plâns, iară Îngerul cătră dânsele a grăit zicând: Pentru ce cu cei morţi
pre cel Viu socotiţi; căci ca un Dumnezeu au înviiat din Mormânt.
Slavă...
Închinămu-ne Tatălui, şi Fiiului, şi Sfântului Duh, Sfintei Treimi întru
o Fiinţă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne.
Şi acum...
Pre Dătătoriul de viiaţă născându-l, Fecioară, de păcat pre Adám ai
izbăvit, şi bucurie Evei în locul întristării ai dăruit; şi pre cei căzuţi
225
din viiaţă i-au îndreptat la aceeaşi cel ce din tine s’au întrupat
Dumnezeu şi om.
Alliluia, Alliluia, Alliluia, Slavă ţie Dumnezeule.

  

  
TROPARELE MORŢILOR
Carile se cântă Sâmbetele dupre Fericiţi cei fără prihană..., Glas 5.
Şi la acestea, la fieştecare Tropariu cântăm:
Ceata Sfinţilor a aflat Izvorul Vieţii, şi uşa Raiului: Să aflu şi eu calea
prin pocăinţă. Eu sânt Oaia cea pierdută, cheamă-mă, Mântuitoriule, şi
mă mântuieşte. Bine eşti cuvântat, Doamne...
Ceia ce pre Mielul lui Dumnezeu aţi mărturisit, şi aţi fost junghiiaţi ca
nişte miei, fiind mutaţi la Viiaţa cea neîmbătrânitoare, şi pururea
vecinică, Sfinţilor: Aceluia cu deadinsul, Mucenicilor, vă rugaţi, să ne
dăruiască dezlegare datoriilor. Bine eşti cuvântat, Doamne...
Ceia ce aţi umblat pre calea cea strâmtă şi cu scârbe, toţi carii întru
viiaţă Crucea ca jugul aţi luat, şi Mie aţi urmat cu credinţă: Veniţi de
luaţi Darurile, carile am gătit vouă, şi Cununile Cereşti.
Chipul Slavei tale ceii negrăite sânt, măcar de şi port ránele păcatelor;
miluieşte zidirea ta, Stăpâne, şi o curăţeşte cu Îndurarea ta, şi
moştenirea cea dorită dăruiaşte-mi, făcând pre mine iarăşi cetăţean
Raiului. Bine eşti cuvântat, Doamne...
Cela ce cu mâna dintru nefiinţă m’ai zidit, şi cu Chipul tău cel
Dumnezeesc m’ai cinstit, iară pentru călcarea Poruncii iarăşi m’ai
întors în pământ, din carele am fost luat: la cel dupre asemănare mă
ridică, cu frumseţa cea dintâiu iarăşi împodobindu-mă.
Odihneşte, Dumnezeule, pre robii tăi, şi-i aşază în Raiu, unde Cetele
Sfinţilor, Doamne, şi Drepţii ca luminătorii strălucesc: Pre adormiţii
robii tăi odihneşte-i, trecând lor toate greşalele. Slavă...
Pre o Dumnezeire în trei străluciri, cu bună credinţă să o lăudăm
strigând: Sfânt eşti, Părinte fără de început, Fiiule cel împreună fără
de început, şi Duhule cel Dumnezeesc, luminează pre noi, carii cu
credinţă slujim ţie, şi ne scoate din focul cel de veci. Şi acum...
Bucură-te, Curată, ceea ce ai născut pre Dumnezeu cu Trup, spre
mântuirea tuturor. Că neamul omenesc a aflat mântuire prin tine. Şi
noi să aflăm Raiul, Născătoare de Dumnezeu, Curată şi Blagoslovită.
Alliluia, Alliluia, Alliluia, Slavă ţie Dumnezeule.
227
TROPARELE ŞI CONDACELE
TRIODULUI

DUMINECA VAMEŞULUI, ŞI A FARISEULUI.

Tropariul Învierii al Glasului de rând.
Să fugim de vorba cea înnaltă a Fariseului, şi să ne învăţăm
înnălţimea graiurilor celor smerite ale Vameşului, cu pocăinţă
strigând: Mântuitoriul lumii, milostiveşte-te spre noi robii tăi.
ÎN DUMINECA FIIULUI CELUI PIERDUT.
Tropariul Învierii al Glasului.
Din Părinteasca Slava ta m’am depărtat neînţelepţeşte, întru răutăţi
risipind bogăţiia, carea mi-o ai dat. Pentru aceasta, cu glasul celui
întru pierzare strig: Greşit-am înnaintea ta, Părinte Îndurate;
priimeşte-mă, pre cel ce mă pocăiesc, şi mă fă ca pre unul din
argaţii tăi.
ÎN SÂMBĂTA LĂSATULUI DE CARNE.
Tropariul, Glas 8.
Cela ce prin adâncul Înţelepciunii, cu Iubirea de oameni toate la
chiverniseşti, şi ceea ce iaste de folos tuturora dăruieşti, Unule
Făcătoriule, odihneşte Doamne sufletele robilor tăi, că spre tine
nădejdea şi-au pus, spre Făcătoriul şi Ziditoriul şi Dumnezeul
nostru.
Condac, Glas 8.
ÎN DUMINECA LĂSATULUI DE CARNE.
Tropariul Învierii al Glasului. Condac, Glas 1.
Când vei veni, Dumnezeule, pre pământ cu Slavă, şi se vor
cutremura toate, şi râul cel de foc înnaintea Divanului va curge, şi
Cărţile se vor deşchide, şi cele ascunse se vor vădi, atuncea să mă
izbăveşti de focul cel nestins, şi să mă învredniceşti a sta de-a
dreapta ta, Judecătoriule preadrepte.
228
ÎN SÂMBĂTA BRÂNZII
Facem pomenirea tuturor celor ce au strălucit întru sihăstrie,
Cuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţilor noştri.
Tropariul, Glas 4.
Blândeţile tale, nu depărta Mila ta dela noi, ci pentru rugăciunile
lor, în pace ocârmuieşte viiaţa noastră.
Condac, Glas 8. Podóbie: Ca nişte pârgă...
Ca pre nişte Propoveduitori ai bunei-cinstiri, şi înfrânători ai
păgânătăţii, adunarea purtătorilor de Dumnezeu o ai luminat,
Doamne, carii partea cea de supt Soare o au strălucit. Pentru
rugăciunile lor, în pace desăvârşit, pre cei ce slăvesc pre tine şi te
măresc păzeşte-i, ca să te laude şi să cânte ţie: Alliluia.
CADE-SE A ŞTI.
Că în Miercurea şi în Vinerea brânzii, dupre al noauălea ceas, mâncăm brânză şi oauă, pentru
Iacoviteani şi Miercuréni, dupre Canonul celui întru sfinţi Părintele nostru Nikífor, Patriarhul
Ţarigrádului.
ÎN DUMINECA BRÂNZII
Tropariul Învierii al Glasului. Condac, Glas 6.
Al înţelepciunii Îndreptătoriule, şi de ştiinţă Dătătoriule, al celor
neînţelepţi Învăţătoriule, şi al săracilor Sprijinitoriule, întăreşte şi
înţelepţeşte inima mea, Stăpâne. Tu dă mie cuvânt, Cuvinte al
Tatălui, că iată buzele mele nu le opresc a striga cătră tine:
Milostive, miluieşte-mă pre cel căzut.
Întru această zi la Vecernie cântăm acest Prochímen, Glas 8.
Să nu întorci Faţa ta dela sluga ta, când mă necăjesc; degrab mă
auzi. Ia aminte spre sufletul mieu, şi mântuieşte pre el.
Stíh 1. Mântuirea ta, Dumnezeule, să mă sprijinească.
Stíh 2. Vază săracii, şi să se veselească.
Stíh 3. Căutaţi pre Dumnezeu, şi va fi viu sufletul vostru.
Şi iarăşi cu glas mai înnalt,
Să nu întorci Faţa ta, dela sluga ta...
ÎNTÂIA SÂMBĂTĂ A MARELUI POST.
Facem pomenirea minunii ce s’a făcut pentru colive, de Sfântul
Marele Mucenic Theódor Tíron. Tropariul, Glas 2.
Mari sânt isprăvile Credinţei! În izvorul văpăii, ca întru o apă de
odihnă, Sfântul Mucenic Theódor s’a bucurat; că cu foc tot
arzându-se, ca nişte pâine dulce Treimii s’a adus. Pentru
229
rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, mântuieşte sufletele
noastre.
Condac, Glas 8.
Credinţa lui Hristos ca o pavăză înlăuntru în inima ta priimind,
puterile cele protivnice ai călcat, mult-pătimitoriule, şi cu Cunună
Cerească te-ai încununat în veci, Theódore, ca un nebiruit.
ÎN DUMINECA ÎNTÂIU A MARELUI POST
Adecă a Pravosláviei. Facem pomenirea sfinţilor Proroci, a lui
Moisì, Aarón, şi a celorlalţi. Şi înnălţarea Sfintelor şi Cinstitelor
Icoane.
Tropariul Învierii al Glasului. Slavă, Glas 2.
Precuratului tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare
greşalelor noastre, Hristoase Dumnezeule. Că de voie bine ai voit
cu Trupul a te sui pre Cruce, ca să izbăveşti din robiia vrăjmaşului
pre carii ai zidit. Pentru aceasta, cu mulţămită strigăm ţie: Toate le-
ai umplut de bucurie, Mântuitoriul nostru, cel ce ai venit să
mântuieşti lumea.
Toate Tainele tale sânt mai presus de cuget, toate-s preaslăvite,
Născătoare de Dumnezeu; curăţiia fiind pecetluită, şi fecioria
păzită, Maică te-ai cunoscut nemincinoasă, născând pre Dumnezeu
cel adevărat, pre carele roagă-l să se mântuiască sufletele noastre.
Condac, Glas 8.
Cuvântul cel nescris-împrejur al Tatălui, din tine Născătoare de
Dumnezeu s’au scris, întrupându-se. Şi chipul cel întinat, la Chipul
cel dintâiu întorcându-l, cu Dumnezeiasca podoabă l-au amestecat.
Deci mărturisind mântuirea, cu fapta şi cu cuvântul pre acesta
închipuim.
Întru această zi la Vecernie cântăm Prochímenul, Glas 8.
Dat-ai Moştenire celor ce se tem de tine, Doamne.
Stíh 1. Dela marginile pământului cătră tine am strigat.
Stíh 2. Acoperi-mă-voiu întru Acoperemântul Aripilor tale.
Stíh 3. Aşa voiu cânta Numelui tău în veci.
Şi iarăşi cu glas mai înnalt,
Dat-ai Moştenire celor ce se tem de tine, Doamne.
Şi aşa cântăm pre rând, unul dupre altul, până se sfârşesc
Duminecile Postului.
ÎN DUMINECA A DOUA A SFÂNTULUI POST
230
Cântăm Slujba celui dintru sfinţi Părintelui nostru Grigórie
Arhiepiscopul Thessalonícului, făcătoriului de minuni.
Tropariul Învierii al Glasului. Slavă...Tropariul sfântului, Glas 8.
Luminătoriule al Pravosláviei, întărirea Bisericii şi învăţătoriule,
podoaba Arhiereilor, apărătoriule cel nebiruit al Bogoslóvilor,
Grigórie făcătoriule de minuni, lauda Thessalonícului,
propoveduitoriule al Harului, roagă-te pururea, să se mântuiască
sufletele noastre.
Pre tine, Organul Înţelepciunii cel sfinţit şi Dumnezeesc, Trâmbiţa
cuvântării de Dumnezeu cea luminoasă, cu un glas te lăudăm
Grigórie, de Dumnezeu grăitoriule. Ci cela ce stai ca o minte
înnaintea Minţii ceii dintâiu, cătră dânsul mintea noastră, Părinte,
îndreptează-o, ca să strigăm: Bucură-te, propoveduitoriule al
Harului.
ÎN DUMINECA A TREIA A MARELUI POST.
Prăznuim închinăciunea Cinstitei şi făcătoarei de viiaţă Cruci.
Tropariul Învierii al Glasului de rând. Slavă...
Mântuieşte, Doamne, norodul tău, şi blagosloveşte moştenirea ta:
biruinţă binecredinciosului Domnului nostru, asupra protivnicilor
dăruiaşte, şi cu Crucea ta păzeşte pre norodul tău.
Şi acum... Bogorodícĭna dela Glasul Tropariului Crucii.
Condac, Glas 7.
Nu mai păzeşte încă sabiia cea de văpaie poarta Edémului, că
într’însa a venit preaslăvita legătură, prin Lemnul Crucii. Acul
morţii şi biruinţa iadului s’au gonit; că de faţă ai stătut,
Mântuitoriul mieu, strigând celor din iad: Întraţi iarăşi în Raiu.
ÎN DUMINECA A PATRA A MARELUI POST.
Cântăm slujba Preacuviosului Părintelui nostru Ioánn Scăráriul.
Tropariul Învierii, Slavă... Tropariul sfântului, Glas 1.
Lăcuitoriu pustiiului, şi Înger în trup, şi de minuni făcătoriu te-ai
arătat, de Dumnezeu purtătoriule, Părintele nostru Ioánne, cu
postul, cu priveghiiarea, cu rugăciunea, cereştile haruri luând,
vindeci pre cei bólnavi, şi sufletele celor ce aleargă la tine cu
credinţă. Slavă celui ce au dat ţie putere. Slavă celui ce au
încununat pre tine. Slavă celui ce lucrează prin tine tuturor
tămăduiri.
Şi acum... Bogorodícĭna. Glas acelaşi.
231
Întru înnălţimea înfrânării au pus Domnul pre tine, ca pre o Stea
adevărată şi nerătăcită, luminând marginile, învăţătoriule Ioánne,
Părintele nostru.
JOI A CINCEA SĂPTĂMÂNĂ A MARELUI POST.

Cântăm Slujba Canonului celui Mare. Condac, Glas 6.
Suflete al mieu, suflete al mieu scoală-te, pentru ce dormi?
Sfârşitul se apropie, şi vei să te turburi, scoală-te dar, ca să se
milostivească spre tine Hristos Dumnezeu, cel ce pretutindenea
iaste, şi toate le umple.
SÂMBĂTĂ A CINCEA A MARELUI POST.
Cântăm Cântarea Acáthistului Preasfintei Născătoarei de
Dumnezeu.
Tropariu, Glas 8.
Porunca cea cu taină luându-o întru cunoştinţă, cel fără de trup în
casa lui Iosíf degrab a stătut înnainte, zicând ceiia ce nu ştia de
nuntă: Cel ce cu pogorârea au plecat Ceriurile, încape fără de
schimbare tot întru tine; pre carele şi văzând în pântecele tău, luând
chip de rob, mă spăimântez a striga cătră tine: Bucură-te Maică
pururea Fecioară.
Condac, Glas 8.
Apărătoarei Doamnei, pentru biruinţă...
ÎN DUMINECA A CINCEA A MARELUI POST.
Cântăm slujba Preacuvioasei Maicii noastre Mariei Eghipteancii.
Tropariul, Glas 8.
Întru tine Maică cu osârdie...
Condac, Glas 4. Podóbie: Cela ce te-ai înnălţat...
Din negura păcatului scăpând, şi cu Lumina pocăinţii luminând
inima ta, slăvită, ai venit la Hristos, pre a căruia Maica cea cu totul
fără prihană şi Sfântă, Rugătoare Preamilostivă o ai luat. Pentru
aceasta şi iertare de greşale ai aflat, şi cu Îngerii împreună pururea
te bucuri.
SÂMBĂTĂ A ŞASEA DIN POST.
Cântăm slujba Sfântului şi Dreptului Lázăr.
232
Tropariul, Glas 1.
Înviiarea cea de obşte, mai nainte de Patima ta încredinţându-o, pre
Lázăr din morţi ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta şi
noi ca Coconii semnele biruinţii purtând, ţie Biruitoriului morţii
strigăm: Osannà întru cei de sus, bine eşti cuvântat cel ce vii întru
Numele Domnului.
Bucuriia tuturor Hristos, Adevărul, Lumina, Viiaţa, Înviiarea
lumii, celor de pre pământ s’au arătat cu a sa Bunătate, şi s’au făcut
chip Învierii, dând tuturor Dumnezeiasca iertare.
ÎN DUMNINECA STÂLPĂRILOR
Tropariu, Glas 1.
Înviiarea cea de obşte..., de 2 ori. Vezi mai sus.
Alt tropariu. Slavă. Şi acum. Glas 4.
Îngropându-ne împreună cu tine prin Botez, Hristoase Dumnezeul
nostru, Vieţii ceii fără de moarte ne-am învrednicit cu Înviiarea ta,
şi cântând strigăm: Osannà celui dintru înnălţime, bine eşti
cuvântat cel ce vii întru Numele Domnului. Ipacoi, Glas 6.
Cu stâlpări lăudându-l mai întâiu, cu lemne mai pre urmă au prins
pre Hristos Dumnezeu, nemulţămitorii jidovi; iară noi cu credinţă
neschimbată pururea lăudându-l ca pre un Făcătoriu de bine,
totdeauna strigăm cătră dânsul: Bine eşti cuvântat cel ce vii să
chemi pre Adám.
Condac, Glas 6.
Pre Scaun în Ceriu, şi pre mânz pre pământ fiind purtat, Hristoase
Dumnezeule, laudă dela Îngeri ai priimit, şi cântare dela Coconii
cei ce strigă ţie: Bine eşti cuvântat cel ce vii să chemi pre Adám.
ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI LUNI LA UTRENIE.
Tropariu, Glas 8.
Iată Mirele vine în miezul nopţii, şi fericit iaste robul, pre carele va
afla priveghind; dară nevrednic iaste iarăşi, pre carele va afla
lenevindu-se. Vezi dar, suflete al mieu, cu somnul să nu te
îngreuezi, ca să nu te dai morţii, şi afară de Împărăţie să te încui; ci
te deşteaptă strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeule; pentru
233
Iacóv plângea pentru lipsirea lui Iosíf, şi viteazul şedea în căruţă,
ca un împărat cinstindu-se. Că dezmierdărilor Eghipteancii atuncea
nefăcându-se rob, s’a proslăvit dela cel ce vede inimile oamenilor
şi trimite Cunună nestricăcioasă.
ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI MARŢI.
Tropariu, Glas 8.
Iată Mirele vine în miezul nopţii... Vezi mai sus.
La ceasul sfârşitului, suflete, gândind, şi de tăiarea smochinului
temându-te, talantul cel dat ţie cu iubire de osteneală lucrează,
ticăloase, priveghind şi strigând: Să nu rămânem afară de Cămara
lui Hristos.
ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI MIERCURI.

Tropariu, Glas 8.
Iată Mirele vine în miezul nopţii. Vezi mai sus.
Condac, Glas 4. Podóbie: Cela ce te-ai înnălţat...
Mai mult decât curva făcând, Bunule, fărădelege, ploi de lacrămi
nicicum ţi-am adus, ci cu tăcere rugându-mă caz cătră tine, cu
dragoste sărutând preacuratele tale picioare, ca iertare de greşale
să-mi dai ca un Stăpân, celui ce strig, Mântuitoriule: De
întinăciunea lucrurilor mele izbăveşte-mă.
ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI JOI.
La Alliluia. Tropariu, Glas 8.
Când slăviţii Ucenici, la spălarea Cinii s’au luminat, atuncea Iúda
cel rău-cinstitoriu, cu iubirea de argint bolnăvindu-se, s’a
întunecat. Şi judecătorilor celor fără de lege, pre tine, dreptul
Judecătoriu, te-a dat. Vezi, iubitoriule de avuţie, pre cela ce pentru
acestea spânzurare şi-a agonisit. Fugi de sufletul nesăţios, cel ce
unele ca acestea asupra Învăţătoriului a îndrăznit. Cela ce eşti spre
toţi Bun, Doamne, slavă ţie.
Pâinea luând în mâini vânzătoriul, pre ascuns aceleaşi le-a tins, şi a
luat preţul celui ce au plăsmuit cu mâinile sale pre om; şi
neîndreptat a rămas Iúda, robul şi înşelătoriul.
ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI VINERI.
Tropariu, Glas 8. Când slăviţii Ucenici...
Condac, Glas 8.
234
Pre cel ce s’au răstignit pentru noi, veniţi toţi să-l lăudăm, că pre
acesta au văzut Mariia pre lemn, şi au zis: Deşi rabzi Răstignire, tu
eşti Fiiul şi Dumnezeul mieu.
ÎN SFÂNTA ŞI MAREA SÂMBĂTĂ.
Tropariu, Glas 2.
Iosíf cel cu bun chip, de pre Lemn luând Preacurat Trupul tău, cu
giulgiu curat înfăşurându-l, şi cu mirezme în mormânt nou
îngropându-l a pus. Slavă...
Când te-ai pogorât la moarte, Viiaţa cea fără de moarte, atuncea
iadul ai omorât cu Strălucirea Dumnezeirii. Şi când ai înviiat pre
cei morţi din cele dedesupt, toate Puterile Cereşti au strigat:
Dătătoriule de viiaţă, Hristoase Dumnezeul nostru, slavă ţie. Şi
acum...
Mironosiţele muieri stând lângă Mormânt, Îngerul a strigat:
Mireazmele morţilor sânt cuvioase, iară Hristos putrejunii s’au
arătat strein.
Condac, Glas 6.
Cela ce au încuiat adâncul, s’au văzut mort, şi cu smirnă, şi cu
giulgiu înfăşurându-se, în Mormânt s’au pus, ca un mort, cel fără
de moarte, şi muierile au venit să ungă pre el cu mir, plângând cu
amar şi strigând: Aceasta iaste Sâmbăta cea Blagoslovită, întru
carea Hristos adormind, va înviia a treia zi.
ÎN SFÂNTA ŞI MAREA SÂMBĂTĂ
În loc de Heruvic cântăm Tropariul, Glas 6.
Să tacă tot trupul omenesc, şi să stea cu frică şi cu cutremur, şi
nimica pământesc întru sine să nu gândească; că Împăratul
împăraţilor şi Domnul domnilor merge să se junghie, şi să se dea
spre mâncare Credincioşilor. Merg înnaintea lui Cetele Îngereşti,
cu toată Căpeteniia şi Puterea, Heruvimii cei cu ochi mulţi, şi
Serafimii cei cu şase aripi, feţele acoperindu-şi, şi cântând cântare:
Alliluia, Alliluia, Alliluia.
PRICEASTNA.
Sculatu-s’au ca din somn Domnul, şi au înviiat, mântuind pre noi.
  





  

TROPARELE ŞI CONDACELE
PENTICOSTARIULUI

PENTRU CEASURILE PAŞTILOR
Cade-se a şti că din această sfântă şi mare zi a Duminecii Paştilor,
până la Dumineca Thomii, Ceasurile şi Pavecerniţa cetim întru acest
chip: Dupre ce blagosloveşte Preotul, zicem:
Hristos au înviiat din morţi, cu moartea pre moarte călcând, şi celor
din mormânturi viiaţă dăruindu-le. De 3 ori.
Înviiarea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului
Iisus, unuia celui fără de păcat. Crucii tale ne închinăm, Hristoase, şi
sfântă Înviiarea ta lăudăm şi slăvim, că tu eşti Dumnezeul nostru,
afară de tine pre altul nu ştim, Numele tău numim. Veniţi toţi
Credincioşii, să ne închinăm Sfintei Învierii lui Hristos. Că iată a venit
prin Cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pre
Domnul, lăudăm Înviiarea lui, că Răstignire răbdând pentru noi, cu
moartea pre moarte au călcat. De 3 ori. Ipacoi, Glas 4.
Venit-au mai nainte de dimineaţă cele ce au fost cu Mariia, şi aflând
piatra răsturnată de pre Mormânt, auzit-au dela Înger: Pre cela ce iaste
întru Lumina cea pururea fiitoare, cu morţii pentru ce îl căutaţi ca pre
un om? Vedeţi înfăşurăturile cele de îngropare, alergaţi, şi lumii
propoveduiţi, că s’au sculat Domnul, omorând moartea, că iaste Fiiul
lui Dumnezeu, cel ce au mântuit neamul omenesc. O dată.
Condac, Glas 8.
De te-ai şi pogorât în Mormânt, cela ce eşti fără de moarte, dar
puterea iadului ai zdrobit, şi ai înviiat ca un biruitoriu, Hristoase
Dumnezeule, zicând muierilor Mironosiţe: Bucuraţi-vă, şi Apostolilor
tăi pace dăruindu-le, cela ce ai dat celor căzuţi Înviiare. O dată.
În Mormânt cu Trupul, în iad cu Sufletul ca un Dumnezeu, în Raiu cu
tâlhariul, şi pre Scaun ai fost, Hristoase, cu Tatăl şi cu Duhul, toate
umplându-le, cela ce eşti nescris împrejur. Slavă...
Ca un purtătoriu de Viiaţă, ca un mai înfrumseţat decât Raiul cu
adevărat, şi decât toată cămara împărătească mai luminat s’a arătat,
Hristoase, Mormântul tău, Izvorul Învierii noastre.
236  Tropárele şi Condácele Penticostáriului 
Ceea ce eşti Lăcaş sfinţit Dumnezeesc al celui Preaînnalt, bucură-te,
că prin tine s’a dat Bucuriia, Născătoare de Dumnezeu, celor ce
strigăm: Blagoslovită eşti tu între muieri, ceea ce eşti cu totul fără
prihană, Stăpână. Doamne miluieşte, de 40 de ori. Slavă... Şi acum...
Ceea ce eşti mai Cinstită... Întru Numele Domnului blagosloveşte,
Părinte.
Preotul: Pentru rugăciunile sfinţilor Părinţilor... Iară noi zicem: Amin.
Şi iară zicem: Hristos au înviiat din morţi..., de 3 ori.
Slavă... Şi acum. Doamne miluieşte, de 3 ori. Blagosloveşte. Şi
Otpústul Ceasului întâiu.
Întru acestaşi chip cetim pentru al 3-lea, al 6-lea şi al 9-lea Ceas, şi pentru Pavecerniţă, şi pentru
Polonóştniţă, până la Dumineca Thomii, câte o dată. Iară la sfârşitul Pavecerniţei
Zicem şi Rugăciunea aceasta:
Bine eşti cuvântat Stăpâne Atotţiitoriule... Fila 94.
ÎN DUMINECA SFÂNTULUI APOSTOL THOMA.
Tropariul, Glas 7.
Pecetluit fiind Mormântul, Viiaţă din groapă ai răsărit, Hristoase
Dumnezeule; şi uşile fiind încuiate, înnaintea Ucenicilor ai stătut,
Înviiarea tuturor, Duh drept printr’înşii înnoind nouă dupre mare Mila
ta. Condac, Glas 8.
Cu dreapta cea osârduitoare, coasta ta cea de viiaţă dătătoare, Thoma
o au cercat, Hristoase Dumnezeule. Că deaca ai întrat, uşile fiind
încuiate, cu ceialalţi Apostoli a strigat cătră tine: Domnul eşti şi
Dumnezeul mieu.
ÎN DUMINECA MIRONOSIŢELOR.
Tropariul, Glas 2.
Când te-ai pogorât la moarte, Viiaţa cea fără de moarte, atuncea iadul
ai omorât cu Strălucirea Dumnezeirii. Şi când ai înviiat pre cei morţi
din cele dedesupt, toate Puterile Cereşti au strigat: Dătătoriule de
Viiaţă, Hristoase Dumnezeul nostru, Slavă ţie. Slavă...
Iosíf cel cu bun chip, de pre Lemn luând Preacurat Trupul tău, cu
giulgiu curat înfăşurându-l, şi cu mirezme în Mormânt nou
îngropându-l a pus. Ci a treia zi ai înviiat, Doamne, dăruind lumii
mare milă. Şi acum...
 Tropárele şi Condácele Penticostáriului  237
Mironosiţele muieri stând lângă Mormânt, Îngerul a strigat:
Mireazmele morţilor sânt cuvioase, iară Hristos putrejunii s’au arătat
strein. Ci strigaţi: Înviiat-au Domnul, dăruind lumii mare milă.
Condac, Glas 2.
A se bucura Mironosiţelor poruncind, plângerea strămoaşei Evei o ai
potolit, cu Înviiarea ta, Hristoase Dumnezeule; şi Apostolilor tăi a
propovedui ai poruncit: Mântuitoriul au înviiat din Mormânt.
ÎN DUMINECA SLĂBĂNOGULUI.
Tropariul Învierii. Condac, Glas 3. Podóbie: Fecioara astăzi...
Sufletul mieu, Doamne, cel slăbănogit cu toate fealiurile de păcate, şi
cu netreabnice fapte, ridică-l cu Dumnezeească Ajutorinţa ta, precum
şi pre slăbănogul ai ridicat dedemult, ca să strig, fiind mântuit:
Îndurate slavă, Hristoase, Puterii tale.
MIERCURI LA ÎNJUMĂTĂŢIREA
A Cincizeci de zile. Tropariul, Glas 8.
Înjumătăţindu-se Praznicul, sufletul mieu cel însetat adapă cu apele
bunei-cinstiri. Că tuturor, Mântuitoriule, ai strigat: Cel însetat să vie la
mine şi să bea. Izvorule al vieţii noastre, Hristoase Dumnezeule, slavă
ţie. Condac, Glas 4. Podóbie: Cela ce te-ai înnălţat...
Praznicul Legii înjumătăţindu-se, făcătoriule a toate şi Stăpâne, cătră
cei ce erau de faţă ai zis, Hristoase Dumnezeule: Veniţi şi scoateţi apa
nemuririi. Pentru aceasta la tine cădem, şi cu credinţă strigăm:
Îndurările tale dăruieşte nouă, că tu eşti Izvorul vieţii noastre.
ÎN DUMINECA SAMARINENCII.
Tropariul Învierii. Condac, Glas 8.
Cu credinţă viind la puţ Samarineanca, a văzut pre tine Apa
Înţelepciunii, carea bând din destul, Împărăţiia cea de sus a moştenit
în vecie pururea slăvita.
ÎN DUMINECA ORBULUI.
Tropariul Învierii. Condac, Glas 4. Podóbie:
Arătatu-te-ai astăzi lumii...
La ochii sufletului fiind orbit, cătră tine, Hristoase, viu, ca şi orbul cel
din naştere, cu pocăinţă strigând cătră tine: Tu celor din întunerec eşti
Lumină prealuminoasă.
ÎN JOIA ÎNNĂLŢĂRII. Tropariu, Glas 4.
238  Tropárele şi Condácele Penticostáriului 
Înnălţatu-te-ai întru slavă, Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie
făcând Ucenicilor cu făgăduinţa Sfântului Duh, încredinţându-se ei
prin blagoslovenie că tu eşti Fiiul lui Dumnezeu, Izbăvitoriul lumii.
Condac, Glas 6.
Plinind rânduiala cea pentru noi, şi cele de pre pământ unind cu cele
Cereşti, te-ai înnălţat întru Slavă, Hristoase Dumnezeul nostru,
nicicum despărţindu-te, ci rămâind nedepărtat, şi strigând celor ce
iubesc pre tine: Eu sânt cu voi, şi nimenea împrotiva voastră.
ÎN DUMINECA Sfinţilor şi Purtătorilor de Dumnezeu Părinţi, celor
din Nikeia. Tropariu, Glas 8.
Preaproslăvit eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, cela ce luminători pre
pământ pre Părinţii noştri ai întemeiat, şi printr’înşii la adevărata
Credinţă pre noi pre toţi ai îndreptat, mult-Îndurate, slavă ţie.
Condac, Glas 2.
Propoveduirea Apostolilor şi învăţăturile Părinţilor, Bisericii o
Credinţă au pecetluit: carea şi haina adevărului purtând, cea ţesută din
Bogosloviia cea de sus, drept îndreptează şi slăveşte Taina cea mare a
bunei-cinstiri.
ÎN SÂMBĂTA cea dintâiu a Pogorârii Sfântului Duh, facem
pomenirea tuturor celor din veac adormiţi Părinţilor şi Fraţilor noştri.
Tropariul şi Condacul caută-le în Sâmbăta Lăsatului de carne, Fila
219.
ÎN DUMINECA POGORÂRII DUHULUI SFÂNT.
Tropariul, Glas 8.
Bine eşti cuvântat, Hristoase Dumnezeul nostru, cela ce preaînţelepţi
pre pescari ai arătat, trimiţând lor Duhul Sfânt, şi printr’înşii lumea ai
vânat, Iubitoriule de oameni slavă ţie.
Condac, Glas 8.
Când s’au pogorât, amestecând limbile, despărţit-au neamurile cel
Preaînnalt, iară când au împărţit Limbi de Foc, întru o unire pre toţi au
chemat; şi cu un glas slăvim pre Preasfântul Duh.
ÎN DUMINECA TUTUROR SFINŢILOR.
Tropariul Învierii şi al Sfinţilor, Glas 4.
Cu Sângiurile Mucenicilor tăi celor din toată lumea, ca şi cu o porfiră
şi cu visson Biserica ta împodobită fiind, printr’înşii strigă cătră tine,
Hristoase Dumnezeule: Norodului tău trimite îndurările tale, pace
Obştii tale dăruieşte, şi sufletelor noastre mare milă.
Condac, Glas 8.
 Tropárele şi Condácele Penticostáriului  239
Ca nişte pârgă a firii ţie, Săditoriului zidirii, lumea îţi aduce, Doamne,
adâncă Biserica ta, pentru Născătoarea de Dumnezeu, o păzeşte, mult-
Milostive.


  
TROPARELE ÎNVIERII
La Opt Glasuri, cu Ipacoì al lor, şi Condacele.
TROPARIU, GLAS 1.
Piatra fiind pecetluită de Iudei, şi ostaşii străjuind Preacurat Trupul
tău, înviiat-ai a treia zi, Mântuitoriule, dăruind lumii viiaţă. Pentru
aceasta Puterile Ceriurilor strigă ţie, Dătătoriule de viiaţă: Slavă
Învierii tale, Hristoase, Slavă Împărăţiei tale, Slavă Purtării tale de
grijă, Unule Iubitoriule de oameni. Bogorodícĭna.
Gavriíl zicând ţie, Fecioară: Bucură-te, împreună cu glasul s’au
întrupat Stăpânul tuturor, întru tine, Chivotul cel Sfânt, precum a zis
dreptul Davíd; arătatu-te-ai mai desfătată decât Ceriurile, ceea ce ai
purtat pre Ziditoriul tău. Slavă celui ce s’au sălăşluit întru tine, slavă
celui ce au ieşit din tine, slavă celui ce au slobozit pre noi prin
Naşterea ta. Ipacoì.
Pocăinţa tâlhariului Raiul a apucat, iară plângerea Mironosiţelor a
vestit bucurie, că ai înviiat, Hristoase Dumnezeule, dăruind lumii
mare milă. Condac, Glas 1.
Înviiat-ai ca un Dumnezeu din Mormânt întru slavă, şi lumea
împreună o ai înviiat, şi firea omenească ca pre un Dumnezeu te
laudă, şi moartea a perit, şi Adám dănţuieşte, Stăpâne, şi Eva acum
slobozită fiind din legături, se bucură strigând: Tu eşti cela ce dai
tuturor, Hristoase, Înviiarea.
TROPARIU, GLAS al 2-lea.
viiaţă, Hristoase Dumnezeul nostru, slavă ţie. Bogorodícĭna.
Toate tainele tale sânt mai presus se cuget, toate sânt preaslăvite,
Născătoare de Dumnezeu. Cu curăţiia fiind pecetluită, şi cu fecioriia
păzită, Maică te-ai cunoscut nemincinoasă, născând pre Dumnezeu cel
adevărat. Pre carele roagă-l să mântuiască sufletele noastre. Ipacoì.
Dupre Patimă, mergând muierile la Mormânt să ungă Trupul tău,
Hristoase Dumnezeule, văzut-au Îngeri în groapă, şi s’au spăimântat.
241
 Tropárele Învierii 
Că glas au auzit dela dânşii, că au înviiat Domnul, dăruind lumii mare
milă.
Înviiat-ai din Mormânt, atotputernice Mântuitoriule, şi iadul văzând
minunea s’a spăimântat, şi morţii s’au sculat, şi zidirea văzând se
bucura de tine, şi Adám împreună se veselea, şi lumea, Mântuitoriul
mieu, te laudă pururea.
Să se veselească cele Cereşti, şi să se bucure cele pământeşti, că au
făcut biruinţă cu braţul său Domnul; călcat-au cu moartea pre moarte,
cel întâiu născut din morţi s’au făcut, din pântecele iadului ne-au
izbăvit pre noi, şi au dat lumii mare milă. Bogorodícĭna.
Pre tine, ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru, te lăudăm,
Născătoare de Dumnezeu Fecioară. Căci cu Trupul cel luat din tine,
Fiiul tău şi Dumnezeul nostru, prin Cruce luând patimă, au izbăvit pre
noi din stricăciune, ca un Iubitoriu de oameni. Ipacoì.
Îngrozind cu vederea, rourând cu graiurile, Îngerul strălucind a zis
Mironosiţelor: Ce căutaţi pre cel Viu în Mormânt? Sculatu-s’au
deşărtând mormânturile; pre Schimbătoriul stricăciunii cunoaşte-ţi-l
neschimbat. Ziceţi lui Dumnezeu: Câtu-s de înfricoşate lucrurile tale,
că ai mântuit neamul omenesc.
Înviiat-ai astăzi din Mormânt, Îndurate, şi pre noi ai scos din porţile
morţii. Astăzi Adám dănţuiaşte, şi se bucură Eva, şi împreună Prorocii
cu Patriarhii laudă neîncetat Puterea cea Dumnezeiască a Stăpânirii
tale.
Propoveduirea Învierii cea luminată înţelegând dela Înger uceniţele
Domnului, şi lepădând osândirea cea strămoşască, Apostolilor
lăudându-se au zis: Jăfuitu-s’a moartea, sculatu-s’au Hristos
Dumnezeu, dăruind lumii mare milă. Bogorodícĭna.
Taina cea din veac ascunsă şi de Îngeri neştiută, prin tine, Născătoare
de Dumnezeu, celor de pre pământ s’a arătat, Dumnezeu întru
împreunare neamestecată întrupându-se, şi Crucea de bunăvoie pentru
noi luând; prin carea, înviind pre cel întâiu zidit, au mântuit din
moarte sufletele noastre. Ipacoì.
242  Tropárele Învierii 
Cele ce au fost ale preaslăvitei Sculării tale, mai nainte alergând
Mironosiţele au vestit Apostolilor, Hristoase; că ai înviiat ca un
Dumnezeu, dăruind lumii mare milă.
Condac, Glas 4-lea. Podóbie: Arătatu-te-ai astăzi lumii...

Mântuitoriul şi Izbăvitoriul mieu, din Mormânt, ca un Dumnezeu au
sculat din legături pre pământeni, şi porţile iadului au zdrobit, şi ca un
Stăpân au înviiat a treia zi.
Cuvântul cel împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, carele
s’au născut din Fecioară spre mântuirea noastră, să îl lăudăm
Credincioşii şi să i ne închinăm; că bine au voit a se sui cu Trupul pre
Cruce, şi moarte a răbda, şi a ridica pre cei morţi, întru slăvită
Înviiarea sa. Bogorodícĭna.
Bucură-te Poarta Domnului cea neumblată. Bucură-te Zidiul şi
Acoperemântul celor ce aleargă la tine. Bucură-te Limanul cel
neviforat şi neispitit de nuntă, ceea ce ai născut cu Trup pre Făcătoriul
tău şi Dumnezeu, nu lipsi a te ruga pentru cei ce cântă şi se închină
Naşterii tale. Ipacoì.
De Îngereasca vedere spăimântându-şi mintea, şi cu Dumnezeiasca
sculare luminându-se la suflet, Mironosiţele Apostolilor bine au vestit:
Vestiţi întru neamuri Înviiarea Domnului, cel împreună lucrând cu
minuni, şi dăruind nouă mare milă. Condac, Glas al 5-lea.
La iad, Mântuitoriul mieu, te-ai pogorât, şi porţile sfărmând ca un
Atotputernic, pre cei morţi ca un Ziditoriu împreună i-ai înviiat, şi
acul morţii, Hristoase, ai zdrobit, şi Adám din blestem s’a izbăvit,
Iubitoriule de oameni. Pentru aceasta toţi strigăm cătră tine:
Mântuieşte pre noi, Doamne.
Puterile Îngereşti, la Mormântul tău, şi strejarii i-au amorţit; şi Mariia
sta la Mormânt, căutând Preacurat Trupul tău. Prădat-ai iadul, nefiind
ispitit de dânsul; întâmpinat-ai pre Fecioara, dăruind viiaţă. Cela ce ai
înviiat din morţi, Doamne, slavă ţie. Bogorodícĭna.
Cela ce ai numit pre Maica ta Blagoslovită, venit-ai la Patimă prin
Sfatul cel de bună voie. Strălucit-ai pre Cruce, vrând să cauţi pre
Adám, grăind Îngerilor: Bucuraţi-vă împreună cu mine, că s’a aflat
drahma cea pierdută. Cela ce cu Înţelepciunea toate le-ai tocmit,
Dumnezeul nostru, slavă ţie. Ipacoì.
243
Cu moartea ta cea de bună voie şi de viiaţă făcătoare, Hristoase,
porţile iadului sfărâmând ca un Dumnezeu, deşchis-ai nouă Raiul cel
dedemult. Şi înviind din morţi, ai izbăvit din stricăciune viiaţa noastră.

Cu palma cea începătoare de viiaţă, pre cei morţi din zăpodiile cele
întunecoase Dătătoriul de viiaţă înviindu-i pre toţi, Hristos Dumnezeu,
înviiare au dăruit neamului omenesc, că iaste Mântuitoriul tuturor,
Înviiarea, şi Viiaţa, şi Dumnezeu a toate.
Stricat-ai cu Crucea ta moartea, deşchis-ai tâlhariului Raiul, plângerea
Mironosiţelor o ai schimbat, şi Apostolilor tăi a propovedui ai
poruncit; că ai înviiat, Hristoase Dumnezeule, dăruind lumii mare
milă. Bogorodícĭna.
Ca ceea ce eşti Vistieriia Învierii noastre, pre cei ce se nădăjduiesc
spre tine, întrutot-Lăudată, scoate-i din groapa şi din adâncul
greşalelor. Că tu pre cei vinovaţi păcatului ai mântuit, ceea ce ai
născut Mântuirea, carea mai nainte de Naştere ai fost Fecioară, şi în
Naştere Fecioară, şi dupre Naştere iarăşi ai rămas Fecioară. Ipacoì.
Cela ce ai luat chipul nostru, şi ai răbdat Crucea trupeşte, mântuieşte-
mă cu Înviiarea ta, Hristoase Dumnezeule, ca un Iubitoriu de oameni.
Nu va mai putea încă stăpâniia morţii, cu puterea să ţie pre oameni, că
Hristos s’au pogorât, sfărâmând şi stricând puterile eiĭ. Legat iaste
iadul. Prorocii cu un glas se bucură, că de faţă au stătut Mântuitoriul,
zicând celor ce erau în credinţă: Ieşiţi, Credincioşilor, la Înviiare.
Dintru înnălţime te-ai pogorât, Milostive, îngropare ai luat de trei zile,
ca să slobozeşti pre noi din patimi. Cela ce eşti Viiaţa şi Înviiarea
noastră, Doamne slavă ţie. Bogorodícĭna.
Cela ce pentru noi te-ai născut din Fecioară, şi răstignire ai răbdat,
Bunule, carele cu moartea pre moarte ai prădat, şi Înviiarea ai arătat ca
un Dumnezeu, nu trece cu vederea pre carii ai zidit cu mâna ta; arată
iubirea ta de oameni Milostive, priimeşte pre Născătoarea de
Dumnezeu, ceea ce a născut pre tine, carea se roagă pentru noi, şi
mântuieşte, Mântuitoriul nostru, pre norodul cel deznădăjduit.
Ipacoì.
Mironosiţele stând înnaintea Mormântului Dătătoriului de viiaţă, pre
Stăpânul cel fără de moarte între cei morţi căuta, şi bunele vestiri de
bucurie de la Înger luând, Apostolilor au vestit: Că au înviiat Domnul,
dăruind lumii mare milă.
Condac, Glas 8.
Înviind din Mormânt, pre cei morţi ai ridicat, şi pre Adám ai înviiat, şi
Eva dănţuiaşte întru Înviiarea ta, şi marginile lumii prăznuiesc întru
Scularea ta cea din morţi, mult-Milostive.



BOGORODÍCĬNELE TROPÁRELOR
CE SE CÂNTĂ PRESTE TOT ANUL.
La Vecérnie, şi la Utrenie la Dumnezeu iaste Domnul,
şi la sfârşitul Utreniei.
DUMINECĂ seara, şi LUNI,
La Dumnezeu iaste Domnul, Glas 1.
Minunea minunilor, ceea ce eşti plină de Har, întru tine văzând
zidirea, se bucură; că ai zămislit fără sămânţă, şi ai născut negrăit
pre carele începătoriile Cetelor Îngereşti a-l vedea nu pot. Pre acela
roagă pentru sufletele noastre. La sfârşitul Utreniei:
Preacurată de Dumnezeu Născătoare, ceea ce eşti în Ceriuri
Binecuvântată, şi pre pământ Slăvită, bucură-te, Mireasă nenuntită.
LUNI seara şi MARŢI,
Ceea ce ai zămislit fără de ardere Focul Dumnezeirii, şi ai născut
fără de sămânţă pre Domnul, Izvorul vieţii, ceea ce eşti plină de
Har, Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte pre cei ce măresc pre
tine.
La sfârşitul Utreniei:
Pre cel fără de mumă în Ceriu, mai presus de gând şi de auz pre
pământ fără de tată l-ai născut. Pre acela roagă, Născătoare de
Dumnezeu, pentru sufletele noastre.
245
MARŢI seara, şi MIERCURI,
A ta folosinţă agonisind, Preacurată, şi cu Rugăciunile tale din
nevoi izbăvindu-ne, cu Crucea Fiiului tău pretutindenea fiind
păziţi, dupre datorie pre tine toţi cu bună-cinstire te mărim. La
sfârşitul Utreniei:
Preacurată de Dumnezeu Născătoare... (caută mai sus).
MIERCURI seara şi JOI,

Ceea ce ai zămislit… (caută mai sus).
Pre cel fără de mumă… (caută mai sus).
JOI seara şi VINERI
A ta folosinţă agonisind… (caută mai sus).
Preacurată de Dumnezeu Născătoare... (caută mai sus).
VINERI seara şi SÂMBĂTĂ,
Gavriíl zicând ţie Fecioară: Bucură-te... (caută la Troparele
Învierii, Fila 231.) La sfârşitul Utreniei:
Pre cel fără de mumă… (caută mai sus).


DUMINECĂ seara şi LUNI,
Ceea ce eşti izvorul milei, milostivirii învredniceşte pre noi,
Născătoare de Dumnezeu. Caută spre norodul cel păcătos, arată
precum deapururea puterea ta. Că întru tine nădăjduind, strigăm
ţie: Bucură-te, ca şi oarecând Gavriíl, al celor fără de trup mai-
marele Voievod. La sfârşitul Utreniei:
Maică Sfântă, a Luminii ceii negrăite, cu îngereşti cântări pre tine
cinstind, cu bună-cinstire te mărim.
Firii ceii Dumnezeieşti ne-am făcut părtaşi prin tine, Născătoare de
Dumnezeu pururea Fecioară. Că pre Dumnezeu Întrupat ai născut
nouă. Pentru aceasta, dupre datorie, pre tine toţi cu bună-cinstire te
mărim. La sfârşitul Utreniei:
Pre tine mărim, de Dumnezeu Născătoare, strigând: Bucură-te
Norul Luminii ceii neapuse, ceea ce ai purtat în braţe pre Domnul
slavei.
Preaproslăvită eşti, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, lăudămu-te
pre tine, că prin Crucea Fiiului tău s’a surpat iadul, şi moartea s’a
omorât, cei morţi ne-am sculat, şi vieţii ne-am învrednicit, Raiul
am luat, desfătarea cea de demult. Pentru aceasta mulţămind
slăvim, ca pre un Puternic, pre Hristos Dumnezeul nostru, şi unul
mult-Milostiv.
Pre tine mărim, Născătoare de Dumnezeu, strigând: Bucură-te
Toiagul, din carele fără sămânţă Dumnezeu odrăslind, au pierdut
prin Lemn moartea.
Firii ceii Dumnezeieşti... (caută mai sus).
Pre tine mărim, Născătoare... (caută mai sus).
Preaproslăvită eşti, Născătoare... (caută mai sus).
Pre tine mărim, Născătoare... (caută mai sus).
Toate tainele tale sânt mai presus de cuget... (caută la Troparele
Învierii, Fila 231.)
Maică Sfântă, a Luminii…(caută mai sus).
Iară de se va întâmpla Alliluia la fieştecare Glas,

247
se zic acestea, Glas 2.
Drepţilor, carii bine aţi săvârşit lupta, şi Credinţa aţi păzit,
îndrăzneală având cătră Mântuitoriul, pre acela ca pre un Bun
rugaţi-l pentru noi, să mântuiască, rugămu-vă, sufletele noastre.
Pomeneşte, Doamne, ca un Bun pre robii tăi, şi câte în viiaţă au
greşit, iartă-le; că nimenea iaste fără de păcat, fără numai tu, cel ce
poţi şi celor răposaţi a le da odihnă.




La Dumnezeu iaste Domnul, Glas al 3-lea.
De frumseţea fecioriei tale, şi de prealuminată curăţiia ta Gavriíl
mirându-se, a strigat ţie, Născătoare de Dumnezeu: Ce laudă
vrednică voiu aduce ţie? Ce te voiu numi pre tine? Nu mă pricep, şi
mă minunez. Pentru aceasta, precum mi s’a poruncit, strig ţie:
Bucură-te ceea ce eşti plină de Har. La sfârşitul Utreniei:
Fieştecine unde se mântuieşte, acolo dupre dreptate şi aleargă. Şi
carea altă scăpare iaste ca aceasta, precum tu, de Dumnezeu
Născătoare, carea acoperi sufletele noastre?
Ceea ce eşti scăparea şi puterea noastră, de Dumnezeu Născătoare,
tare Ajutătoare lumii, cu rugăciunile tale acoperă pre robii tăi de
toată nevoia, Una Blagoslovită. La sfârşitul Utreniei:
Fieştecine unde se mântuieşte… (caută mai sus).
Toiag de putere dobândind Crucea Fiiului tău, Născătoare de
Dumnezeu, cu dânsa surpăm întărâtările vrăjmaşilor, cei ce cu
dragoste pre tine neîncetat te mărim. La sfârşitul Utreniei:
Ceea ce eşti scăparea şi puterea noastră (caută mai sus).
Prorocii au propoveduit, Apostolii au învăţat, Mucenicii au
mărturisit, şi noi am crezut, că tu eşti de Dumnezeu Născătoare
dupre adevăr. Pentru aceasta şi mărim naşterea ta negrăită.
Fieştecine unde se mântuieşte… (caută mai sus).
Toiag de putere dobândind (caută mai sus).
Ceea ce eşti scăparea şi puterea noastră (caută mai sus).

Pre tine, ceea ce ai mijlocit... Fila 232.
Prorocii au propoveduit… (caută mai sus).


Ceii ce s’a hrănit în Biserică în Sfânta Sfintelor, ceii îmbrăcate cu
credinţa, şi cu înţelepciunea, şi cu nemăsurata feciorie, mai-marele
Voievod Gavriíl din Ceriu i-a adus închinăciune şi acest Bucură-
te: Bucură,te, ceea ce eşti Blagoslovită, bucură-te Preaproslăvită,
Domnul iaste cu tine. La sfârşitul Utreniei:
Pentru că decât toată făptura eşti mai Înnaltă, a lăuda pre tine
dupre vrednicie nepricepându-ne, de Dumnezeu Născătoare,
rugămu-te, în daru miluieşte pre noi.
Cătră Născătoarea de Dumnezeu, acum cu osârdie să alergăm noi
păcătoşii şi smeriţii, şi să cădem cu pocăinţă, strigând dintru
249
adâncul sufletului: Stăpână, ajută nouă, milostivindu-te spre noi.
Sârguieşte că perim de mulţimea păcatelor; nu întoarce pre robii tăi
deşerţi, că pre tine una Nădejde te-am câştigat. La sfârşitul
Utreniei:
Pre tine mărim, de Dumnezeu Născătoare, strigând: Tu eşti Rugul,
întru carele fără de ardere Moisì a văzut, ca o văpaie, Focul
Dumnezeirii.
Fecioară cu totul fără prihană, Maica lui Hristos Dumnezeu, armă
a străbătut prin Sfânt Sufletul tău, când ai văzut răstignit de voie
pre Fiul şi Dumnezeul tău. Pre carele, Blagoslovită, rugându-l nu
înceta, iertare de greşale nouă să dăruiască. La sfârşitul
Utreniei:
Pre tine mărim, de Dumnezeu Născătoare, strigând: Tu eşti
Muntele, din carele negrăit s’a tăiat Piatra, şi porţile iadului au
sfărâmat.

Pre Cuvântul Tatălui, din tine întrupat l-am cunoscut, de
Dumnezeu Născătoare Fecioară, ceea ce eşti una Curată, una
Blagoslovită. Pentru aceasta, neîncetat lăudându-te, pre tine mărim.
Pentru că decât toată făptura... (caută mai sus).
Fecioară cu totul fără prihană... (caută mai sus).
Pre tine mărim, de Dumnezeu Născătoare... (caută mai sus).
Taina cea din veac ascunsă... Fila 232.
Pre tine mărim, de Dumnezeu Născătoare... (caută mai sus).


Cu Îngerii cele Cereşti, cu oamenii cele pământeşti, întru un glas
de bucurie, de Dumnezeu Născătoare, strigăm cătră tine: Bucură-te
Poarta cea mai desfătată decât Ceriurile. Bucură-te una Mântuirea
pământenilor. Bucură-te Curată, ceea ce eşti plină de Haruri, carea
ai născut pre Dumnezeu cel ce s’au întrupat.
Cela ce din Fecioară ai răsărit lumii, Hristoase Dumnezeule, şi fii
Luminii printr’însa ne-ai arătat, miluieşte pre noi.
Acoperemântul tău cel grabnic, şi Ajutoriul şi Mila, arată-le spre
robii tăi, şi valurile gândurilor celor deşarte, Curată, potoleşte, şi
sufletul mieu cel căzut ridică, de Dumnezeu Născătoare, că ştiu,
Fecioară, ştiu câte poţi. La sfârşitul Utreniei:
Maica lui Dumnezeu Preasfântă, Zidul Creştinilor, izbăveşte dupre
obicinuinţă pre norodul tău, carele strigă cătră tine cu osârdie: Stăi
împrotiva gândurilor celor de ruşine şi mândre, ca să strig cătră
tine: Bucură-te, pururea Fecioară.
Cu Crucea Fiiului tău, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită,
înşelăciunea idolilor toată s’a surpat, şi tăriia dracilor s’a călcat.
Pentru aceasta Credincioşii, dupre datorie, pre tine pururea te
lăudăm şi bine te cuvântăm, şi Născătoare de Dumnezeu dupre
adevăr mărturisindu-te te mărim. La sfârşitul
Utreniei:
Cela ce din Fecioară ai răsărit... (caută mai sus).
Taina Fecioarei cea streină, lumii s’a arătat de mântuire. Că
dintr’însa te-ai născut fără sămânţă, şi cu Trup te-ai arătat fără
stricăciune, Bucuriia tuturor, Doamne slavă ţie.
251
Maica lui Dumnezeu Preasfântă... (caută mai sus).
Cu Crucea Fiiului tău... (caută mai sus).
Bucură-te Poarta Domnului cea neumblată... Fila 233.

Începătura mântuirii, vestirea lui Gavriíl cătră Fecioara s’a făcut.
Că a auzit aceasta: Bucură-te, şi nu a fugit de închinăciune. Nici s’a
îndoit ca Sárra în Cort, ci aşa a zis: Iată Roaba Domnului, fie mie
dupre graiul tău. La sfârşitul Utreniei:
Îngerescul cuvânt ai luat, şi Scaun de Heruvimi te-ai arătat, şi în
braţele tale ai purtat, de Dumnezeu Născătoare, pre cel ce iaste
Nădejdea sufletelor noastre.
Nădejdea lumii cea Bună, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, a ta
una şi cea tare folosinţă cerem. Milostiveşte-te spre norodul cel
fără ajutoriu; roagă pre Milostivul Dumnezeu, să izbăvească
sufletele noastre de toată îngrozirea, ceea ce una eşti Blagoslovită.
Nimenea din cei ce aleargă la tine nu iese ruşinat, Curată, de
Dumnezeu Născătoare Fecioară; ci cerând bun daru, priimeşte
dăruirea cătră cererea cea de folos.
De Dumnezeu Născătoare Fecioară, roagă pre Fiiul tău, cel ce s’au
pironit de bună voie pre Cruce, şi lumea din înşelăciune au
slobozit, pre Hristos Dumnezeul nostru, să mântuiască sufletele
noastre.
Pre cel ce s’au născut mai nainte de veci din Tatăl fără de mumă,
pre Fiiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, în anii cei mai de pre urmă l-ai
născut întrupat din Curate Sângiurile tale, fără de bărbat, de
Dumnezeu Născătoare. Pre carele roagă să dăruiască nouă iertare
de păcate mai nainte de sfârşit.
Sfântă Stăpână Curată, Maica Dumnezeului nostru, ceea ce ai
născut negrăit pre Făcătoriul tuturor, roagă-te împreună cu sfinţii
Apostoli totdeauna Bunătăţii lui, ca să izbăvească pre noi de
patimi, şi să dea nouă iertare de păcate. La sfârşitul Utreniei:
De mari haruri, Curată Fecioară, Maica lui Dumnezeu, tu te-ai
învrednicit. Că ai născut cu Trup pre Unul din Treime, pre Hristos
Dătătoriul de viiaţă, spre mântuirea sufletelor noastre.
De Dumnezeu Născătoare Fecioară... (caută mai sus).
Pre cel ce s’au născut mai nainte... (caută mai sus).

Mai nainte a spus Ghedeon zămislirea, şi a tâlcuit Davíd naşterea
ta, Născătoare de Dumnezeu. Că s’au pogorât ca ploaia pre lână
Cuvântul în pântecele tău. Şi ai odrăslit fără sămânţă, Pământe
Sfinte, lumii Mântuirea, pre Hristos Dumnezeul nostru, ceea ce eşti
plină de Har.
Pre cel ce s’au născut mai nainte... (caută mai sus).


253
De Dumnezeu Născătoare Fecioară neîntinată, pre Fiiul tău roagă,
cu Puterile cele de sus, iertare de greşale mai nainte de sfârşit să
dăruiască nouă, celor ce cu credinţă pre tine fericim.
Covârşit-ai Puterile Cereşti, pentru că Biserică Dumnezeiască te-ai
arătat, Blagoslovită de Dumnezeu Născătoare, ca ceea ce ai născut
pre Dumnezeu, Mântuitoriul sufletelor noastre.
Bucură-te ţie aducem, de Dumnezeu Născătoare, că decât Îngerii
mai Înnaltă te-ai arătat, pre Dumnezeu născând.
Împacă cu rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Viiaţa noastră
celor ce strigăm cătră tine: Milostive Doamne, slavă ţie.
Pre Hristos Dumnezeu, cel ce s’au răstignit pentru noi, şi au stricat
puterea morţii, neîncetat roagă-l, de Dumnezeu Născătoare
Fecioară, să mântuiască sufletele noastre.
Izbăveşte-ne, de Dumnezeu Născătoare, de păcatele carile cuprind
pre noi, că altă nădejde credincioşii nu avem, fără numai pre tine,
şi pre Dumnezeu cel ce din tine s’au născut.

Rodul pântecelui tău, Preacurată, iaste plinirea Prorocilor şi a
Legii. Pentru aceasta pre tine, de Dumnezeu Născătoare, întru
ştiinţă slăvindu-te, cu bună-cinstire te mărim. La sfârşitul
Utreniei:
Rodul pântecelui tău, Dumnezeiască Mireasă, oamenilor s’au
arătat Solitoriu de mântuire. Pentru aceasta pre tine, de Dumnezeu
Născătoare, cu cunoştinţa şi cu limba Credincioşii te mărim.
Pre Hristos Dumnezeu, cel ce s’au răstignit... (caută mai sus).
Izbăveşte-ne, de Dumnezeu Născătoare... (caută mai sus).
Ca ceea ce eşti Vistiieria Învierii noastre... Caută la Fila 234.
Bucură-te ceea ce ai încăput în pântecele tău pre cel neîncăput în
Ceriuri. Bucură-te Fecioară, Propoveduirea Prorocilor, prin carea a
strălucit Emmanuíl. Bucură-te Maica lui Hristos Dumnezeu.

Bucură-te ceea ce prin Înger Bucuriia lumii ai luat. Bucură-te ceea
ce ai născut pre Făcătoriul tău şi Domnul. Bucură-te ceea ce te-ai
învrednicit a fi Maică lui Hristos Dumnezeu.
Bucură-te Poarta Împăratului Slavei, prin carea Unul cel Preaînnalt
au trecut, şi pre tine Una pecetluită te-au păzit, spre mântuirea
sufletelor noastre.
Întărirea Credinţei cea neclătită, şi cinstitul Daru al sufletelor
noastre, pre Născătoarea de Dumnezeu cu cântări să o mărim
Credincioşii. Bucură-te, ceea ce Piatra Vieţii în pântecele tău o ai
încăput. Bucură-te, Nădejdea marginilor, Sprijineala celor scârbiţi.
Bucură-te, Mireasă nenuntită.
Fecioară Preacurată, mântuieşte pre noi cu Rugăciunile tale,
mişcând Milostivirea ta cea de Maică cătră Fiiul tău şi Dumnezeul
nostru.
Pre Mieluşelul şi Păstoriul şi Mântuitoriul lumii pre Cruce văzând,
ceea ce l-a născut a zis lăcrămând: Lumea se bucură, luând
izbăvire, iar pântecele mieu arde, văzând Răstignirea ta, carea
pentru toţi o rabzi, Fiiule şi Dumnezeul mieu.
255
Rodul pântecelui tău, Preacurată, iaste plinirea Prorocilor şi a
Legii. Pentru aceasta pre tine, de Dumnezeu Născătoare, întru
ştiinţă slăvindu-te, cu bună-cinstire te mărim.
Poarta Vieţii cea înţelegătoare, Preacurată de Dumnezeu
Născătoare, pre cei ce aleargă la tine cu credinţă izbăveşte din
nevoi, ca să slăvim Preasfântă Naşterea ta, spre mântuirea
sufletelor noastre.
Fecioară Preacurată, mântuieşte pre noi... (caută mai sus).
Pre Mieluşelul şi Păstoriul... (caută mai sus).
Rodul pântecelui tău, Preacurată... (caută mai sus).
Cela ce pentru noi te-ai născut din Fecioară... Caută la Fila 234.
Fecioară Preacurată, mântuieşte pre noi... (caută mai sus).




TROPARELE PRESTE TOATĂ

 SĂPTĂMÂNA 
LUNI. Tropariul, Glas 4.

Mai-marilor Voievozi ai Oştilor Cereşti, rugămu-vă noi, nevrednicii,
ca cu rugăciunile voastre să acoperiţi pre noi, cu acoperemântul
aripilor Slavei voastre ceii netrupeşti, păzind pre noi cei ce cădem cu
deadinsul şi strigăm: Izbăviţi-ne din nevoi, ca nişte mai-mari preste
Cetele Puterilor celor de sus. Condac, Glas 2.
Mai-marilor Voievozi ai lui Dumnezeu, slujitorii Dumnezeeştii Slave,
povăţuitorii oamenilor şi Căpeteniile celor fără de trupuri, ceea ce
iaste de folos cereţi nouă, şi mare milă, ca nişte mai-mare Voievozi ai
MARŢI. Tropariul, Glas 2.
Pomenirea Dreptului cu laude, iară ţie destul iaste Mărturiia
Domnului, Mergătoriule-înnainte. Că te-ai arătat cu adevărat şi decât
Prorocii mai cinstit, că şi a boteza în răpejuni pre cel Propoveduit te-ai
învrednicit. Drept aceea, pentru adevăr nevoindu-te, bucurându-te
bine ai vestit şi celor din iad, pre Dumnezeu cel ce s’au arătat în Trup,
pre cel ce au ridicat păcatul lumii, şi au dăruit nouă mare milă.
Condac, Glas 3.
Ceea ce mai nainte era stearpă, astăzi pre Mergătoriul-înnainte al lui
Hristos naşte, că ea iaste plinirea a toată prorociia; că pre carele
Prorocii mai nainte l-au propoveduit, pre acesta în Iordán mâna
puindu-şi, s’a arătat Cuvântului lui Dumnezeu Proroc
Propoveduitoriu, împreună şi înnainte-Mergătoriu.
MIERCURI. Tropariul, Glas 1.
Mântuieşte, Doamne, norodul tău, şi blagosloveşte moştenirea ta:
biruinţă binecredinciosului Domnului nostru, asupra protivnicilor
dăruieşte, şi cu Crucea ta păzeşte pre norodul tău.
Condac, Glas 4.
Cela ce te-ai înnălţat pre Cruce de bunăvoie, norodului tău celui nou,
numit cu Numele tău, Îndurările tale dăruieşte, Hristoase
Dumnezeule; veseleşte cu puterea ta pre împăratul nostru, dăruind lui
 Tropárele preste toată Săptămâna  257
biruinţă asupra protivnicilor, având ajutoriul tău, armă de pace,
JOI. Tropariul, Glas 3.
Sfinţilor Apostoli, rugaţi pre Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască
iertare de greşale sufletelor noastre. Alt Tropariu, Glas 4.
Ierarhe Nicolae, roagă pre Hristos Dumnezeu, să se mântuiască
sufletele noastre. Condac, Glas 2.
Pre propoveduitorii cei tari şi de Hristos vestitori, Căpeteniile
toată roada, Unule cela ce ştii cele din inimă. Alt Condac, Glas 3.
În Míra, Sfinte, sfinţitoriu te-ai arătat. Că Evangheliia lui Hristos,
Cuvioase, plinindu-o, pus-ai sufletul tău pentru norodul tău, mântuit-
ai pre cei nevinovaţi din moarte; pentru aceasta te-ai sfinţit, ca un
mare tăinuitoriu al Harului lui Dumnezeu.
VINERI. Tropariul şi Condacul, caută înnapoi la MIERCURI.
SÂMBĂTĂ. Tropariul, Glas 2.

Drepţilor, carii bine aţi săvârşit lupta, şi Credinţa aţi păzit, îndrăzneală
având cătră Mântuitoriul, pre acela ca pre un Bun rugaţi-l pentru noi,
să mântuiască, rugămu-vă, sufletele noastre.
Alt Tropariu, Glas acelaşi.
Pomeneşte, Doamne, ca un Bun pre robii tăi, şi câte în viiaţă au
greşit, iartă lor; că nimenea iaste fără de păcat, fără numai tu, cel ce
poţi şi celor răposaţi a le da odihnă. Slavă, Glas 8.
durere, nici întristare, nici suspin, ci viiaţă fără de sfârşit. Şi acum...
Multmilostive.
SFÂRŞITUL  TROPARELOR.

 


  
   
    
    
SLUJBA ACÁTHISTULUI
DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS
Blagoslovind Preotul, zicem: Slavă ţie, Dumnezeul nostru, Slavă ţie.

Împărate ceresc, Sfinte Dumnezeule, Preasfântă Treime, şi dupre
Tatăl nostru, Vozglás. Apoi Troparele acestea, Glas 6: Miluieşte-ne
pre noi Doamne... Slavă... Doamne miluieşte pre noi... Şi acum... Uşa
milostivirii... Şi îndată: Crez întru Unul Dumnezeu...
Deci Stíhirile acestea, Glas 6. Podóbie:
I
Toată nădejdea...
isuse Preadulce, îndulcirea sufletului mieu, Iisuse curăţirea
minţii mele, Stăpâne mult-Milostive, Iisuse mântuieşte-mă;
Iisuse Mântuitoriul mieu, Iisuse al mieu Atotputernice, să nu mă
laşi pre mine, Mântuitoriule, Iisuse miluieşte-mă, şi mă izbăveşte de
toată munca, Iisuse, şi mă învredniceşte părţii celor ce se mântuiesc,
Iisuse, şi în ceata aleşilor mă rânduieşte, Iisuse Iubitoriule de oameni.
Iisuse Preadulce, slava Apostolilor, Iisuse al mieu, lauda Mucenicilor.
Stăpâne Atotputernice, Iisuse mântuieşte-mă pre cela ce alerg la tine,
Iisuse Mântuitoriul mieu, Iisuse al mieu Preaînfrumseţate,
Mântuitoriule Iisuse miluieşte-mă, cu solirile ceiia ce a născut pre
tine, şi ale tuturor sfinţilor tăi, Iisuse, şi ale tuturor Prorocilor,
Mântuitoriul mieu Iisuse, şi desfătării Raiului mă învredniceşte, Iisuse
Iubitoriule de oameni.
Iisuse Preadulce, lauda monahilor, Iisuse îndelung-Răbdătoriule,
desfătarea şi podoaba pustnicilor. Iisuse, mântuieşte-mă, Iisuse
Mântuitoriul mieu. Iisuse al mieu, Preabunule, răpeşte-mă din mâna
bălaurului, Mântuitoriule Iisuse, şi mă slobozeşte acum, Mântuitoriule
Iisuse, din cursele acestuia, şi din groapa cea mai de jos, Mântuitoriul
mieu Iisuse, scoţându-mă, numără-mă împreună cu Oile cele de-a
dreapta ta, Iisuse. Slavă..., Şi acum..., Bogorodícĭna. Glas 2.
Născătoare de Dumnezeu ceea ce ai născut pre Iisus cel Preadulce,
pre Iisus cel întru tot Îndurat, şi Dumnezeul cel Iubitoriu de oameni,
 Acáthistul Domnului nostru Iisus Hristos  259
pre Iisus cel singur Bun Îndurătoriu. Pre acela roagă, Stăpâna lumii
întrutot nevinovată, să miluiască pre mine, păcătosul, şi de partea cea
de-a stânga să mă izbăvească, şi stării ceii de-a dreapta să mă
învrednicească, când va şedea să judece lumea precum iaste scris.
LA STIHÓVNĂ, Stíhirile Glas 6.
Mântuitoriul mieu, Iisuse, cela ce ai mântuit pre curvariul,
Mântuitoriul mieu Iisuse, carele ai priimit pre curva, miluieşte-mă şi
pre mine acum, Iisuse mult-Milostive, îndură-te spre mine, o, Iisuse,
Făcătoriule de bine, precum, Milostive, spre Manassì, Iisuse al mieu,
ca un singur Iubitoriu de oameni.
Stíh: Ascultă, Dumnezeule, rugăciunea mea, şi nu trece cu vederea
ruga mea.
Nici una din Poruncile tale pre pământ am făcut; cum mă voiu arăta
ţie, celui ce şezi pre Scaun? Şi cum voiu da răspuns? Şi cum voiu fi
judecat pentru toate carile întru cunoştinţă, şi întru necunoştinţă,
totdeauna am lucrat, Hristoase al mieu, Iisuse. Drept aceea strig ţie:
Pentru rugăciunile robilor tăi, Iisuse, mântuieşte pre mine, păcătosul.
Stíh: Eu cătră Dumnezeu am strigat, şi Domnul
au auzit pre mine.
Cine nu va plânge pre mine, carele am călcat Porunca ta, Iisuse, cu
neînfrânarea? Şi în iad m’am sălăşluit, Iisuse, în locul Raiului; prin
vedere pre cele dulci, carile mijlocesc mie spre moarte, le-am mâncat,
şi de Slava ta, Iisuse, Mântuitoriul mieu, şi de viiaţă m’am făcut
strein! Ci mă priimeşte pre carele mă pocăiesc, ca un Milostiv, şi
Iubitoriu de oameni, Iisuse al mieu, pentru mare Mila ta.
Preacurată Fecioară, ceea ce singură ai născut pre Iisus, izbăveşte-mă
de păcatele cele sufleteşti, şi mă mântuieşte pre cel mort, rogu-mă. Că
tu eşti nădejdea celor fără de nădejde, şi Ajutătoarea lumii, că-mi poţi
ajuta, Fecioară, ca o Maică a Domnului: nu trece rugăciunea mea, nici
mă lăsa, întrutot-Curată Stăpână, şi ca o Iubitoare de oameni mă
mântuieşte.
Apoi, Doamne miluieşte, de 12 ori. Slavă... Şi acum... Veniţi să ne
închinăm, de 3 ori. Şi Psalmul 142, Doamne auzi rugăciunea mea.
Slavă... Şi acum..., Alliluia, de 3 ori. Apoi, îndată cântăm Dumnezeu
iaste Domnul. Tropariul, Glas 2.
260  Acáthistul Domnului nostru Iisus Hristos 
viiaţă, Hristoase Dumnezeul nostru, slavă ţie. De 2 ori.
Toate tainele tale sânt mai presus se cuget, toate sânt preaslăvite,
Născătoare de Dumnezeu. Cu curăţiia fiind pecetluită, şi cu fecioriia
adevărat. Pre carele roagă-l, să se mântuiască sufletele noastre.
Doamne miluieşte, de 3 ori. Slavă... Şi acum... Psalm 50, Miluieşte-
mă, Dumnezeule.
CANON DE UMILINŢĂ
Cătră Domnul nostru Iisus Hristos.
Facerea Sfântului Theoctíst Studítului.
Cântarea 1. Glas 2. Irmós.
Î
ntru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon puterea cea
prea întrarmată, iară întrupându-se Cuvântul, păcatul cel prea rău
au pierdut Domnul cel preaslăvit, căci cu Slavă s’au proslăvit.
Stíh: Iisuse Preadulce, Fiiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă
Iisuse Preadulce Hristoase, Iisuse îndelung-Răbdătoriule, vindecă
ránele sufletului mieu, Iisuse, şi îndulceşte inima mea, mult-Milostive,
rogu-mă, Iisuse Mântuitoriul mieu, ca să te slăvesc fiind mântuit.
Iisuse Preadulce Hristoase, Iisuse deşchide-mi uşile pocăinţei,
Iubitoriule de oameni, Iisuse, şi mă priimeşte pre cela ce caz la tine şi
fierbinte cer, Iisuse Mântuitoriul mieu, iertare de greşale. Slavă...
Iisuse Preadulce Hristoase, Iisuse răpeşte-mă din mâna veliárului
celui viclean, Iisuse, şi mă fă stătătoriu de-a dreapta Slavei tale. Iisuse
Mântuitoriul mieu, de partea cea de-a stânga izbăvindu-mă.
Stăpână carea ai născut pre Iisus Dumnezeu, roagă-l pentru
netrebnicii robii tăi, Preacurată, ca să ne izbăvim de muncă, cu
Solirile tale, neîntinată, noi cei întinaţi, îndulcindu-ne de Slava cea de-
a pururea vecuitoare.
Cântarea a 3-a. Irmós.
Pre piatra Credinţei întărindu-mă, deşchis-ai gura mea asupra
vrăjmaşilor miei, că s’a veselit Duhul mieu a cânta ţie: Nu iaste sfânt
ca Dumnezeul nostru, şi nu iaste drept afară de tine, Doamne.
Auzi, Iubitoriule de oameni, Iisuse al mieu, pre robul tău carele strigă
întru umilinţă. Şi mă izbăveşte, Iisuse al mieu, de osândă, şi de
muncă, singure îndelung-Răbdătoriule, Iisuse Preadulce mult-
Milostive.
Priimeşte pre robul tău, Iisuse al mieu, cela ce caz cu lacrămi, Iisuse
al mieu, şi mă mântuieşte, Iisuse, pre cela ce mă pocăiesc, şi de
gheena, Stăpâne, mă izbăveşte, Iisuse Preadulce mult-Milostive.
Slavă...
Vremea, Iisuse, pre carea ai dat mie, în patimi o am cheltuit, Iisuse al
mieu. Pentru carile nu mă lepăda pre mine, Iisuse al mieu. Ci iarăşi
mă cheamă, rogu-mă, Stăpâne Iisuse Preadulce, şi mă mântuieşte.
Fecioară carea ai născut pre Iisus al mieu, roagă-l să mă izbăvească
de gheena, ceea ce eşti singură Părtinitoare a celor necăjiţi, de
Dumnezeu dăruită, şi mă învredniceşte vieţii ceii neîmbătrânitoare,
ceea ce eşti cu totul fără de prihană.
Catavásiia.
Păzeşte-ne de nevoi pre robii tăi, Milostive, că noi cu deadinsul cătră
tine scăpăm, ca la Izbăvitoriul cel Milostiv, Stăpânul a toate, Domnul
Iisus.
Sedealna, Glas 3.
Cele Cereşti şi cele pământeşti, cu Cuvântul tău ai adus întru fiinţă, ca
un Atotputernic. Iară Cetele Îngerilor, cu cutremur stându-ţi înnainte,
neîncetat laudă aduc ţie, Stăpâne, celui ce pre toate marginile le-ai
strălucit cu Lumina ta. Prin carii şi noi strigăm ţie: Mântuieşte pre noi
cu milostivirea ta. Slavă...
Iisuse Preadulce Lumina lumii, luminează ochii sufletului mieu,
Fiiule al lui Dumnezeu, cu Lumina ta cea Dumnezeieşte strălucitoare,
ca să laud pre tine, lumina cea neînserată. Şi acum...
Bogorodícĭna.
A ta folosinţă agonisind, Preacurată, şi cu rugăciunile tale din nevoi
izbăvindu-ne, cu Crucea Fiiului tău pretutindenea fiind păziţi, dupre
datorie pre tine toţi cu bună-credinţă te mărim.
Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici Înger, ci tu însuţi, Doamne, te-ai
întrupat, şi pre mine, tot omul, m’ai mântuit, pentru aceea strig ţie:
Slavă Puterii tale, Doamne.
Vindecă, Iisuse al mieu, ranele sufletului mieu, Iisuse al mieu, rogu-
mă, şi răpeşte pre mine din mâna veliárului celui stricătoriu de suflete,
Iisuse al mieu Milostive, şi mă mântuieşte.
Păcătuit-am, Iisuse al mieu Preadulce, Multmilostive. Iisuse al mieu,
mântuieşte-mă, pre cela ce scap la Acoperemântul tău, Iisuse
îndelung-Răbdătoriule, şi Împărăţiei tale mă învredniceşte. Slavă...
Nimenea a păcătuit, Iisuse al mieu, precum eu am păcătuit, ticălosul.
Iară acum caz rugându-mă: Iisuse al mieu, mântuieşte-mă, şi-mi
dăruiaşte moştenirea Vieţii, Iisuse al mieu.
Cu totul Lăudată, ceea ce ai născut pre Iisus Domnul, pre dânsul
roagă-l, ca să izbăvească de muncă pre toţi cei ce laudă pre tine, şi
Născătoare de Dumnezeu cu adevărat te numesc.
Cântarea a 5-a. Irmós:
Luminarea celor ce zăceau întru întunerec, şi mântuirea celor
deznădăjduiţi Tu eşti, Hristoase, Mântuitoriul mieu, şi la tine mânec,
Împăratul păcii, luminează-mă cu Strălucirea ta, că nu ştim alt
Dumnezeu afară de tine.
Tu eşti Lumina minţii mele, Iisuse al mieu, tu Mântuirea sufletului
mieu celui deznădăjduit, Mântuitoriule, tu, Iisuse al mieu, de muncă,
şi de gheenă mă izbăveşte, pre cel ce strig: Mântuieşte-mă, Iisuse al
mieu, Hristoase, pre mine ticălosul.
Cu totul fiind surpat la patimile necinstei, Iisuse al mieu, acum strig:
Tu Iisuse al mieu, trimiţând mie mână de ajutoriu, scoate-mă pre cel
ce strig: Mântuieşte-mă, Iisuse al mieu, Hristoase, pre mine ticălosul.
Slavă...
Minte pângărită, Iisuse, purtând eu, strig ţie: Curăţeşte-mă de
întinăciunea greşalelor, şi mă izbăveşte, pre cela ce din neştiinţă m’am
alunecat, întru adâncurile răutăţii, Mântuitoriule, Iisuse al mieu, şi mă
mântuieşte, rogu-mă. Şi acum... Bogorodícĭna.
Fecioară Născătoare de Dumnezeu, carea ai născut pre Iisus, pre
acesta roagă-l să mântuiască pre toţi, pre Pravoslávnici, pre Monahi, şi
pre mireni, şi să izbăvească de gheena pre ceia ce strigă: Nu am
cunoscut altă părtinitoare tare afară de tine.
Întru adâncul păcatelor fiind încungiurat, chem adâncul Milostivirii
tale cel neurmat: din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.
263
 Acáthistul Domnului nostru Iisus Hristos 
Iisuse al mieu, Hristoase mult-Milostive, priimeşte-mă, Stăpâne, pre
cela ce mă mărturisesc ţie, o, Iisuse, şi mă mântuieşte, şi din
stricăciune, Iisuse al mieu, răpeşte-mă.
Iisuse al mieu, nu a fost alt curvariu nici unul, precum sânt eu,
ticălosul, o, Iisuse Iubitoriule de oameni. Ci tu, Iisuse, mântuieşte-mă.
Slavă...
Iisuse al mieu, şi pre curva, şi pre curvariul, şi pre Manassì, şi pre

vameşul am covârşit cu patimile, o, Iisuse al mieu, şi pre tâlhariul,
Iisuse, şi pre Nineviteani. Şi acum... Bogorodícĭna.
Fecioară Preacurată, ceea ce ai născut pre Iisus, Hristosul mieu, carea
singură eşti neîntinată, pre mine cel ce sânt întinat, cu Issopul
Rugăciunilor tale acum curăţeşte-mă.
Catavásiia.
Păzeşte-ne din nevoi pre robii tăi, Milostive, că noi cu deadinsul cătră
tine scăpăm, ca la Izbăvitoriul cel Preamilostiv, Stăpânul a toate,
Domnul Iisus.
Condac, Glas 4. Podóbie:
Arătatu-te-ai astăzi...
Iisuse Preadulce Lumina lumii, luminează ochii sufletului mieu,
Fiiule al lui Dumnezeu, cu Lumina Dumnezeieştii tale străluciri, ca să
laud pre tine, lumina cea neînserată.
Apoi înnaintea Icoaselor zicem Rugăciunea aceasta, cătră Domnul

nostru Iisus Hristos, a Sfântului Isaác Sírului.
D oamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul mieu, carele cercetezi

făptura ta, căruia sânt arătate patimile mele, şi neputinţa firii
noastre ceii omeneşti, şi tăriia împrotivă-luptătoriului nostru:
Tu însuţi mă acoperă de răutatea lui, că puterea lui iaste tare, iară firea
noastră ticăloasă, şi puterea noastră neputincioasă. Tu dar, o, Bunule,
cela ce ştii neputinţa noastră, carele şi porţi nelesnirea neputinţii
noastre, păzeşte-mă de turburarea gândurilor, şi de potopul patimilor,
şi mă fă vrednic sfintei slujirii tale aceştiia, ca nu cumva în patimile
mele să stric pre dulceaţa eiĭ, şi să mă aflu obraznic înnaintea ta, şi
îndrăzneţ. Ci, Doamne, Preadulcele mieu Iisuse, miluieşte-mă şi mă
mântuieşte.
CONDACELE ŞI ICOASELE Mântuitorului nostru Iisus Hristos
Condac 1, Glas al 8-lea.
D oamne, Apărătoriule Voievodule, al iadului Biruitoriule, ca

cel izbăvit de moartea cea vecinică, cele de biruinţă, eu,
zidirea ta şi robul tău, înnalţ ţie. Ci ca cela ce ai Milostivire
netâlcuită, din tot feliul de primejdii slobozeşte-mă, pre cela ce strig
ţie: Iisuse, Fiiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă.
Icos, 1.
A l Îngerilor Făcătoriule şi Doamne al Puterilor, deşchide-mi

mintea cea nedumerită şi limba mea, spre lauda Preacuratului
Numelui tău, precum dedemult ai deşchis limba surdului şi
gângavului, ca să strige cătră tine unele ca acestea:
Iisuse întrutot-Minunate, spăimântarea Îngerilor;
Iisuse Atotputernice, Izbăvirea Strămoşilor;
Iisuse Preadulce, slava Patriarhilor;
Iisuse Preaslăvite, îngrădirea Împăraţilor;
Iisuse Preadorite, plinirea Prorocilor;
Iisuse Preaînfricoşate, întărirea pătimitorilor;
Iisuse Prealine, veselia Monahilor;
Iisuse întrutot-Milostive, dulceaţa Preoţilor;
Iisuse Preadulce, bucuria Drepţilor;
Iisuse Preaîndurate, înfrânarea Postnicilor;
Iisuse întrutot Cinstite, întreaga-înţelepciune a feciorelnicilor;
Iisuse Preavecinice, mântuirea greşiţilor;
Iisuse, Fiiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă.
Condac, al 2-lea
Văzând, Doamne, pre văduva plângând foarte, milă ţi s’a făcut, şi ai
înviiat pre fiul eiĭ, pre carele îl ducea la mormânt; milostiveşte-te şi
spre mine, Iubitoriule de oameni, şi pre sufletul mieu cel omorât cu
păcatele înviiază-l, carele strigă: Alliluia.
Icos, al 2-lea
Cunoştinţa cea necunoscută căutând Fílipp să o cunoască, grăia:
Arată nouă, Doamne, pre Tatăl. Iară tu către dânsul ai zis cum că: Eu
întru Tatăl, şi Tatăl întru mine iaste. Pentru aceea, celui neurmat, şi eu
cu frică strig ţie:
Iisuse, Dumnezeule Preavecinice;
Iisuse, Împărate Atotputernice;
Iisuse, Stăpâne îndelung-Răbdătoriule;
Iisuse, mult-Milostive Mântuitoriule;
Iisuse, Păzitoriul mieu Preabunule;
Iisuse, păcatele mele treci-le;
Iisuse, piiarde fărădelegile mele;
Iisuse, lasă nedreptăţile mele;
Iisuse, Nădejdea mea, să nu mă laşi pre mine;
Iisuse, Ajutoriule, să nu mă lepezi pre mine;
Iisuse, Făcătoriule, să nu mă împingi pre mine;
Iisuse, Păstoriule, să nu mă pierzi pre mine;
Condac, al 3-lea.
Cu putere dintru înnălţime pre Apostolii carii şedea în Ierusalim
îmbrăcându-i, Doamne, şi pre mine, cel de toate faptele de bine
dezgolit, îmbracă-mă, cu căldura Sfântului tău Duh, şi cu dorire dă-mi
să cânt ţie: Alliluia.
Icos, al 3-lea.
Având bogăţie de milostivire, pre vameşi şi pre păcătoşi şi pre cei
necredincioşi ai chemat, Iisuse; şi pre mine, cel asemănat lor, să nu
mă treci cu vederea, ci ca pre un mir de mult preţ, priimeşte cântarea
aceasta:
Iisuse, Puterea cea neluptată;
Iisuse, Mila cea nesfârşită;
Iisuse, Frumseţea cea preastrălucită;
Iisuse, Dorirea cea negrăită;
Iisuse, al lui Dumnezeu celui Viu Fiiule;
Iisuse, al păcătoşilor cu adevărat Mântuitoriule;
Iisuse, auzi-mă, pre cel întru fărădelegi zămislit;
Iisuse, curăţeşte-mă, pre cel în păcate născut;
Iisuse, învaţă-mă, pre netrebnicul;
Iisuse, pre cel dintru întunerec, luminează-mă;
Iisuse, pre întinatul, curăţeşte-mă;
Iisuse, pre curvariul, schimbă-mă;
Condac, al 4-lea.
Vifor de gânduri îndoite având înlăuntru Pétru, se afunda; dar
văzându-te, Iisuse, în trup fiind şi pre ape umblând, a cunoscut pre
tine Dumnezeu adevărat, şi de mântuitoarea dreapta ta apucându-se,
zicea: Alliluia.
Icos, al 4-lea.
Auzitu-te-a orbul mergând pre cale, Doamne, şi a strigat: Iisuse, Fiiul
lui Davíd, miluieşte-mă. Precum pre acela atuncea chemându-te l-ai
miluit, deşchizând ochii lui, aşa şi ochii mei cei cugetători cu Mila ta
luminează, ca şi eu cu îndrăzneală să strig ţie:
Iisuse, Făcătoriul celor de sus;
Iisuse, Răscumpărătoriul celor de jos;
Iisuse, al celor dedesubt cu totul Pierzătoriule;
Iisuse, a toată zidirea Împodobitoriule;
Iisuse, al sufletului mieu Mângâierea;
Iisuse, al minţii mele Luminarea;
Iisuse, al inimii mele Bucuriia;
Iisuse, al trupului mieu Însănătoşarea;
Iisuse, Mântuitoriule, mântuieşte-mă;
Iisuse, Strălucirea mea, luminează-mă;
Iisuse, de tot feliul de tirăníe izbăveşte-mă;
Iisuse, pre nevrednicul, păzeşte-mă;
Condac, al 5-lea.
Precum de demult, Iisuse, cu sângele cel din Dumnezeu curs ai
răscumpărat pre noi din blestemul Legii, aşa şi din cursa şarpelui ne
scoate, cu carea, prin patimile trupului, şi cu boldul curviei, a amăgit
pre noi, legându-ne cu lenevirea cea rea, ca să strigăm Ţie: Alliluia.
Icos, al 5-lea.
Văzutu-te-au pruncii Evreilor în chip omenesc, pre cel ce ai zidit pre
om cu mâna, şi Stăpân înţelegând pre tine, au sârguit cu stâlpările a
sluji ţie, Osannà strigându-ţi. Iară noi cântarea aceasta aducem ţie,
zicând:
Iisuse, Dumnezeul mieu adevărate;
Iisuse, al lui Davíd dupre trup Fiiule;
Iisuse, Împărate preaslăvite;
Iisuse, Mielule preacurate;
Iisuse, Păstoriul mieu preabunule;
Iisuse, al prunciei mele Păzitoriule;
Iisuse, Hrănitoriul tinereţii mele;
Iisuse, Toiagul bătrâneţii mele;
Iisuse, Întimpinarea cea dela moarte;
Iisuse, Viiaţa cea dupre moarte;
Iisuse, când vei veni în Slavă să judeci pre mine,
Iisuse, atuncea pre mine să nu ruşinezi;
Condac, al 6-lea
Zicerile Propoveduitorilor celor grăitori de Dumnezeu plinind, Iisuse,
pre pământ te-ai arătat, şi cu oamenii, cel neîncăput, împreună ai
petrecut, şi neputinţele noastre ai purtat. Pentru aceea şi de ráne de
tine vindecându-ne, ne-am învăţat a cânta: Alliluia.
Icos, al 6-lea.
Strălucind lumii Luminarea Adevărului, amăgirea dracilor o ai gonit.
Că idolii Mântuitoriule, nesuferind Tăriia ta, au căzut, iară noi,
mântuire dobândind, strigăm ţie:
Iisuse, însuţi Adevărul cela ce pre amăgire o ai surpat;
Iisuse, Lumina cea preaînaltă carele pre toate luminile ai biruit;
Iisuse, Împărate, Întăritoriul tuturor tăriilor, întăreşte-mă;
Iisuse Dumnezeule, Noianul milostivirii, miluieşte-mă;
Iisuse, Pâinea vieţii, hrăneşte-mă, pre flămândul;
Iisuse, izvorul cunoştinţii, adapă-mă, pre însetatul;
Iisuse, cu haina veseliei, pre stricatul, îmbracă-mă;
Iisuse, Acoperemântul cel de bucurie, pre cel nevrednic, acoperă-mă;
Iisuse, dă-mi zdrobire pentru păcatele mele;
Iisuse, dă-mi întoarcere dela fărădelegile mele;
Iisuse, tot răul mieu şterge.
Iisuse, pre pierdutul sufletul mieu mântuieşte;
Condac, al 7-lea.
Vrând să descoperi Taina cea din veac ascunsă, ca o Oaie la junghiere
te-ai adus, Iisuse, şi ca un miel fără de glas înnaintea celui ce tunde
pre el. Dar Dumnezeu fiind, din morţi te-ai sculat, şi cu Slavă la
Ceriuri te-ai înnălţat, şi pre noi acolo ai suit, carii strigăm ţie:
Alliluia.
Icos, al 7-lea.
Arătat-ai zidire nouă, arătându-te nouă, Ziditoriule, din Fecioară fără
sămânţă născându-te, din Mormânt fără stricăciune ai înviiat, şi uşile
încuiate fiind, înnaintea Ucenicilor tăi ai stătut. Pentru aceea şi noi
minunându-ne, strigăm ţie:
Iisuse, Cuvinte negrăite;
Iisuse, Cuvinte nevăzute;
Iisuse, Puterea cea nemărginită;
Iisuse, Înţelepciunea cea nemăsurată;
Iisuse, Dumnezeirea cea împregiur nescrisă;
Iisuse, Domniia cea nenumărată cu anii;
Iisuse, Împărăţiia cea nebiruită;
Iisuse, Stăpâniia cea nesfârşită;
Iisuse, Tăriia cea mai presus de lume;
Iisuse, Vecinica Oblăduire;
Iisuse, Făcătoriule, îndură-te spre mine;
Iisuse, Mântuitoriule, mântuieşte pre mine;
Condac, al 8-lea.
Văzând că Dumnezeu cu înstreinare s’au înomenit, de lumea cea
deşartă să ne înstreinăm, cu mintea la cele Dumnezeieşti mutându-ne.
Că pentru aceasta Dumnezeu pre pământ s’au pogorât, ca pre noi să
ne suie în Ceriuri, carii strigăm: Alliluia.
Icos, al 8-lea.
Cu totul era întru cei de jos, şi de cei de sus nicicum s’au depărtat cel
necuprins. Pătimit-au pre pământ de bună voie, cu moartea pre moarte
o au omorât, şi cu Înviiarea viiaţă ne-au dăruit, celor carii cântăm
acestea:
Iisuse, Dulceaţa inimii;
Iisuse, Repejunea minţii;
Iisuse, Puterea trupului;
Iisuse, Tăriia sufletului;
Iisuse, Bucuriia ştiinţei;
Iisuse, Lesnirea cunoştinţei;
Iisuse, Înţelepciunea cea mai nainte de veacuri;
Iisuse, Lauda cea mai presus de Ceriuri;
Iisuse, Slava cea preaînnaltă;
Iisuse, Dorirea cea nesăţioasă;
Iisuse, Păstoriule, caută-mă;
Iisuse, Mântuitoriule, mântuieşte-mă;
Condac, al 9-lea.
Toată firea Îngerilor neîncetat slăveşte Preasfânt Numele tău, Iisuse,
cântarea cea întreit Sfântă în Ceriuri strigând ţie. Iară noi, păcătoşii,
pre pământ, cu buze de tină cântăm ţie, lui Dumnezeu: Alliluia.
Icos, al 9-lea.
Pre ritorii cei mult grăitori ca pre nişte peşti fără de glas îi vedem,
pentru tine, Mântuitoriul nostru. Că nu se dumeresc să spuie cum
Dumnezeu cel neschimbat rămâi şi om desăvârşit. Iară noi, de
înfricoşata Taină minunându-ne, cu credinţă strigăm:
Iisuse, Dumnezeul cel mai nainte de veacuri;
Iisuse, Împăratul împăraţilor;
Iisuse, Stăpânul stăpânitorilor;
Iisuse, Judecătoriul viilor şi al morţilor;
Iisuse, Nădejdea deznădăjduiţilor;
Iisuse, Mângâitoriul scârbiţilor;
Iisuse, purtarea de grijă săracilor;
Iisuse, Ajutoriul judecăţilor;
Iisuse, risipeşte toată trândăviia mea;
Iisuse, curăţeşte-mă de toată greşala mea;
Iisuse, mintea mi-o străluceşte;
Iisuse, pomenirea morţii îmi dăruieşte;
Condac, al 10-lea.
Vrând să mântuieşti lumea, Răsărite al răsăriturilor, cătră apusul cel
întunecat venind, firea noastră o ai luat, şi până la moarte pre sineţi ai
smerit. Pentru aceea Numele tău preste tot numele s’a preaînnălţat, şi
dela toate neamurile Cereşti şi pământeşti auzi: Alliluia.
Icos, al 10-lea.
Zidiu eşti al pământenilor, Împărate preavecinice, trimite nouă pre
Mângâitoriul, şi curăţeşte pre noi de toată întinăciunea, precum
dedemult ai curăţit pre cei zece leproşi, şi tămăduiaşte pre noi, precum
ai tămăduit sufletul cel iubitoriu de argint a lui Zakheu vameşului, ca
cu umilinţă să strigăm ţie:
Iisuse, Comoara cea nelipsită;
Iisuse, Bogăţia cea necheltuită;
Iisuse, Hrana cea dătătoare de viiaţă;
Iisuse, Băutura cea nedeşărtată;
Iisuse, Îmbrăcămintea golilor;
Iisuse, Sprijinirea văduvilor şi a sirimanilor;
Iisuse, Ocrotirea celor lipsiţi;
Iisuse, Odihna celor obosiţi;
Iisuse, al celor ce călătoresc împreună-Călătoriul;
Iisuse, al celor ce înnoată Ocârmuitoriul;
Iisuse, al celor din învăluire şi din furtună Alinarea;
Iisuse, al celor căzuţi Povăţuirea;
Condac, al 11-lea.
Cântare cu umilinţă aduc ţie eu, nevrednicul, şi ca Hananiianca strig
ţie: Iisuse, miluieşte-mă. Nu fiică, ci trup am, carele cumplit se
îndrăceşte, şi cu mâniia se aprinde, şi dă mie vindecare, celui ce strig
ţie: Alliluia.
Icos, al 11-lea.
Cela ce eşti Lumină Adevărată, dătătoare de lumină celor ce sânt întru
întunerecul necunoştinţei, precum dedemult prin glasul cel din Ceriu
ai deşchis urechile sufletului lui Pavel, celui ce prigonea pre tine, şi
ascuţimea minţii lui cu totul o ai strălucit, aşa şi génile inimii mele
cele întunecate luminează, ca să strig ţie:
Iisuse, Împărate cel Preatare;
Iisuse, Dumnezeule Atotputernice;
Iisuse, Atotţiitoriule Nemuritoriule;
Iisuse, Ziditoriul mieu Preaslăvitule;
Iisuse, Povăţuitoriul celor întunecaţi;
Iisuse, Odihna celor împovăraţi;
Iisuse, Stăpâne Milostivule;
Iisuse, Mântuitoriul mieu Preînduratule;
Iisuse, luminează simţirile mele cele întunecate cu patimile;
Iisuse, vindecă pre mine cel tot înleproşat cu păcatele;
Iisuse, curăţeşte mintea mea de gânduri urâte;
Iisuse, păzeşte inima mea de pofte viclene;
Condac, al 12-lea.
Haru dă mie, Dezlegătoriule al tuturor datoriilor, şi priimeşte-mă, pre
carele mă pocăiesc ţie, precum ai priimit pre Pétru carele s’a lepădat
de tine, şi înnapoi mă cheamă, pre cel ce mă lenevesc, precum
oarecând pre Pavel carele prigonea pre tine ai chemat, şi auzi pre
mine, carele strig ţie: Alliluia.
Icos, al 12-lea.
Cântând înomenirea ta, lăudăm pre tine toţi, şi crezând cu Thomà
strigăm ţie: Domnul şi Dumnezeul nostru, cel ce şezi de-a dreapta
Tatălui, şi va să judeci viii şi morţii, şi pre noi atuncea învredniceşte-
ne părţii ceii de-a dreapta ta, carii strigăm ţie:
Iisuse, Împărate al veacurilor, miluieşte-mă;
Iisuse, Floarea cea binemirositoare, mirezmeşte-mă;
Iisuse, cu fierbinţeala Dragostei tale încălzeşte-mă;
Iisuse, cu al tău har acoperă-mă;
Iisuse, cu haină luminoasă îmbracă-mă;
Iisuse, cu Lumina ta străluceşte-mă;
Iisuse, Lumina cea adevărată, luminează-mă;
Iisuse, Soarele Dreptăţii, străluceşte-mă;
Iisuse, Făcătoriule de lumină, luminat arată-mă;
Iisuse, de boala sufletului şi a trupului izbăveşte-mă;
Iisuse, din mâna celor protivnici răpeşte-mă;
Iisuse, de focul cel nestins şi de toată munca slobozeşte-mă;
Condac, al 13-lea.
O, Preadulce şi întrutot-Îndurate Iisuse, priimeşte această a noastră
rugătoare cerere, precum ai priimit cei doi bani ai văduvii, şi păzeşte
moştenirea ta de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, de năvălirea celor de
alt neam, de boala ciumii, şi de tot feliul de nevoie, şi de rană
purtătoare de moarte, şi izbăveşte de muncă pre cei ce strigă ţie:
Alliluia.
Apoi iarăşi zicem Icosul cel dintâiu: Al Îngerilor Făcătoriule şi
Doamne al Puterilor...
Apoi Condacul: Doamne Apărătoriule Voievodule...
Rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos.

A Sfântului Isaác Sírul.
D
oamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, carele ai plâns pentru
Lázăr, şi lacrămi de întristare şi de milostivire ai vărsat pentru dânsul,
priimeşte lacrămile mele. Cu patimile tale, vindecă patimile mele. Cu
ránele tale, tămăduiaşte ránele mele. Cu Sângele tău curăţeşte sângele
mieu, şi amestecă în trupul mieu mireazma Trupului tău celui de
viiaţă făcătoriu. Fierea, cu carea vrăjmaşii te-au adăpat, îndulcească
amărăciunea cu carea protivnicul m’a adăpat. Trupul tău întins pre
Cruce să întindă cătră tine mintea mea cea trasă jos de diavoli. Capul
tău, carele l-ai plecat pre Cruce, să înnalţe capul mieu cel pălmuit de
protivnici. Preasfintele tale mâini, pironite de cei fără de lege pre
Cruce, să mă tragă cătră tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit
preasfântă gura ta. Faţa ta, cea batjocurită cu pălmuiri şi cu scuipiri, să
umple de strălucire faţa mea cea întinată întru fărădelegi. Duhul tău,
carele l-ai încredinţat Tatălui când erai pre Cruce, să mă povăţuiască
cătră tine, prin harul tău. Nu am inimă plină de durere ca să te caut.
Nu am pocăinţa, nici umilinţa carile întorc pre fii la moştenirea lor.
Nu am lacrămi mângâitoare, Stăpâne. Întunecatu-s’a mintea mea cu
cele lumeşti, şi nu poate să caute spre tine cu durere. Răcitu-s’a inima
mea de atâtea ispite, şi nu poate să se înfierbânte cu lacrămile
dragostei ceii pentru tine. Ci tu, Doamne, Iisuse Hristoase,
Dumnezeule, Vistieriul bunătăţilor, dăruiaşte mie pocăinţă neştirbită,
şi inimă îndurerată, ca să pornesc cu tot sufletul întru căutarea ta; că
fără de tine mă voi înstreina de tot binele. Dă-mi dară, Bunule, harul
tău. Tatăl, carele au născut pre tine din sânurile sale, fără de ani şi mai
nainte de veci, să înnoiască în mine închipuirea icoanei tale. Părăsitu-
te-am, Doamne: să nu mă părăseşti. Ieşit-am dela tine: ieşi în căutarea
mea. Du-mă la păşunea ta cea duhovnicească. Numără-mă între oile
turmei tale prea alese. Împreună cu ele mă hrăneşte, din verdeaţa
Dumnezeeştilor tale Taine. Căci inima lor curată sălaşul tău iaste, şi
strălucirea descoperirilor tale într’însa se vede. Strălucirea ta iaste
mângâierea şi odihna celor ce s’au ostenit pentru tine în necazuri, şi în
tot feliul de munci. Căreia străluciri, şi pre nevrednicul, mă
învredniceşte, cu harul şi cu iubirea de oameni a Mântuitoriului nostru
Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin.
Chipul cel de aur în câmpul Deirà cinstindu-se, călcat-au cei trei
Tineri porunca cea prea fără de Dumnezeu, şi în mijlocul focului fiind
aruncaţi, răcorindu-se au cântat: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul
Părinţilor noştri.
Hristoase Iisuse, nimenea a greşit pre pământ din veac, o, Iisuse al
mieu, precum am greşit eu, ticălosul şi curvariul; pentru aceasta,
Iisuse al mieu, strig ţie, milostiveşte-te spre mine, cel ce cânt: Bine
eşti cuvântat, Dumnezeul Părinţilor noştri.
273
 Acáthistul Domnului nostru Iisus Hristos 
Hristoase Iisuse, pătrunde-mă cu frica ta, strig cătră tine, o, Iisuse al
mieu, şi la Limanul cel bine liniştit mă povăţuiaşte acum, ca
mântuindu-mă, Iisuse al mieu îndurate, să cânt ţie strigând: Bine eşti
cuvântat, Dumnezeul Părinţilor noştri. Slavă...
Hristoase Iisuse, de mii de ori eu ticălosul, o, Iisuse al mieu, am
făgăduit ţie a mea pocăinţă, ci am minţit, ticălosul. Pentru aceasta,
Iisuse al mieu, strig ţie: Luminează sufletul mieu, carele fără de
simţire petrece, Hristoase Dumnezeule al Părinţilor noştri.
Ceea ce ai născut pre Hristos Iisus înfricoşat, şi mai presus de fire, pre
acela roagă, ceea ce eşti cu totul fără prihană, să ierte toate greşalele
mele cele afară de fire, Fecioară, ca mântuindu-mă, să strig: Bine eşti
cuvântată, ceea ce ai născut pre Dumnezeu cu trup.

Pre Dumnezeu, cel ce s’au pogorât în cuptoriul cel cu foc cătră
Tinerii Evreeşti, şi văpaia întru răcoreală o au prefăcut, ca pre un
Dumnezeu lăudaţi-l, lucrurile, şi-l preaînnălţaţi întru toţi vecii.
Pre tine, Iisuse al mieu te rog, precum ai izbăvit pre curva, Iisuse al
mieu, de multe greşale, aşa şi pre mine, Iisuse al mieu, Hristoase, mă
izbăveşte, şi curăţeşte sufletul mieu cel întinat, Iisuse al mieu.
Supusu-m’am, Iisuse al mieu, dulceţilor celor dobitoceşti, şi
necuvântătoriu m’am arătat, şi dobitoacelor cu adevărat, o, Iisuse al
mieu, Mântuitoriule, jalnic m’am asemănat eu, ticălosul. Pentru
aceasta Iisuse al mieu, de dobitocie izbăveşte-mă. Slavă...
Căzut-am, o, Iisuse, întru tâlharii cei stricători de suflet, şi m’am
dezgolit acum de Haina cea ţesută de Dumnezeu, Iisuse al mieu, şi zac
rănit cu ráne: toarnă untdelemn şi vin, Hristoase al mieu.
Ceea ce ai purtat nespus pre Iisus Hristos, Dumnezeul mieu,
Născătoare de Dumnezeu Marie, pre acesta roagă deapururea, să
mântuiască din primejdii pre robii şi pre cântăreţii tăi, Fecioară
neispitită de bărbat.
Pre Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, carele cu negrăită
înţelepciune au venit să înnoiască pre Adám cel căzut rău prin
mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-se
pentru noi, credincioşii, cu un gând întru laude să îl slăvim.
Pre Manassì, Iisuse al mieu, pre vameşul, pre curva şi pre curvariul i-
am covârşit o, Iisuse al mieu, cu lucruri prea de ruşine şi necuvioase,
Iisuse. Ci tu, Iisuse al mieu, întimpinând mântuieşte-mă.
Pre toţi cei ce au greşit dela Adám, Iisuse al mieu, mai nainte de lege
şi în lege, Iisuse, şi dupre lege, şi în Legea Harului, Iisuse al mieu,
jalnic i-am biruit eu, ticălosul, cu patimile. Ci tu, Iisuse al mieu, cu
judecăţile tale mântuieşte-mă. Slavă...
Să nu fiu despărţit, Iisuse al mieu, de Slava ta cea negrăită, să nu
dobândesc, Iisuse, partea cea de-a stânga, Preadulce Iisuse. Ci tu pre
mine, cu Oile cele de-a dreapta, Hristoase Iisuse al mieu, numărând,
mă odihneşte, ca un Îndurat. Şi acum... Bogorodícĭna.
Pre Iisus, Născătoare de Dumnezeu, pre carele singură ai purtat,
Marie, Fecioară neispitită de bărbat, pre acesta, Curată, îmblânzeşte,
ca pre Fiiul tău şi Ziditoriul, să izbăvească de ispite şi de primejdii pre
cei ce aleargă la tine, şi de focul ce va să fie.
SVEATÍLNA.
Iisuse, Dătătoriul gândului şi a înţelepciunii, Îndreptătoriul săracilor,
Folositoriul lipsiţilor, Doftorul bólnavilor, tămăduiaşte şi luminează
inima mea, Iisuse, cea acoperită cu bubele păcatelor, şi cu stricăciunea
patimilor, Iisuse, şi mă mântuieşte.
Bogorodícĭna.
Cu strălucirea Luminii celui ce au răsărit dintru tine, Fecioară, mintea
mea o străluceşte, şi inima o luminează, întunerecul patimilor îl
goneşte, şi piiarde ceaţa lenii mele.
LA HVALITE. Stíhirile, Glas al 4-lea.
Numele tău cel minunat, Iisuse Mântuitoriul nostru, Îngerii îl laudă în
Ceriuri. Iară noi păcătoşii pre pământ cu buze de tină îl lăudăm,
pentru carele miluieşte pre noi.
Numele tău cel preamare, Mântuitoriule, şezând tu de-a dreapta
Tatălui, în Ceriuri se cinsteşte, şi pre pământ negrăită Întruparea ta se
slăveşte, iară pogorârea în iad, îngrozire dracilor vesteşte. De carii şi
pre noi izbăveşte, Hristoase Dumnezeule, şi mântuieşte pre noi.
Avvacúm ca întru o gâcitură mai nainte cunoscând Lucrurile tale cele
minunate, cu frică s’a spăimântat; iară dupre ce s’au apropiat anii,
curvelor şi tâlharilor, Iisuse, te-ai arătat. Iară eu ticălosul, fără de grijă
petrec. Ci dă mie de acum înnainte pricepere, şi frica ta, Îndurate, şi
mare milă. Slavă... Şi acum... Bogorodícĭna.
Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti Izbăvitoare tare celor ce
nădăjduiesc întru tine, îndreptează pre noi la liniştea cea lină a
Dumnezeeştii Voiri, cu îndrăzneala ta cea de Maică, pre carea o ai
cătră Fiiul tău, Mireasă Dumnezeiască.
Apoi: Cade-se să te fericim, Sfinte Dumnezeule, Preasfântă
Treime, Şi dupre Tatăl nostru, Tropariul: Când te-ai pogorât la
moarte. Slavă..., Şi acum..., Toate tainele tale... Doamne miluieşte, de
40 de ori. Ceea ce eşti mai Cinstită...
Slavă..., Şi acum... Şi Otpústul.






 
 
 
    
CANON AL PURTĂTOAREI
DE VIIAŢĂ CRUCI
Făcut de Kesárie Dapónte.
Cântarea 1. Glas al 4-lea. Irmós.

Deşchide-voiu gura mea, şi de Duh se va umplea, şi cuvânt răspunde-
voiu de Viiaţă purtătoarei Cruci, şi mă voiu arăta luminat prăznuind,
şi voi cânta minunile eiĭ, bucurându-mă.
Stíh: De Viiaţă Făcătoare Cruce, mântuieşte-ne.
Schiptru sfânt al lui Hristos, însufleţit cu Duhul, Cruce Preacinstită,
Eléna văzându-te a strigat ţie: Bucură-te, Slava lui Hristos, prin carele
toţi cu slavă ne-am îmbrăcat.
Nebiruită Putere, bucură-te Cruce de trei ori fericită; bucură-te Sabiia
Credincioşilor celor ce se roagă ţie, carea tai coarnele dracilor;
bucură-te preasfânt Pom, de Lumină purtătoriu. Slavă...
Toiag ce ai odrăslit pre Izvorâtoriul de viiaţă Hristos, bucură-te,
dintru carele mâncând noi Rod, viiaţă dobândim. Bucură-te, Semn
slăvit al Stăpânului, de carele se vor clăti pământul şi cele Cereşti. Şi
acum...
Veseliia Îngerilor, bucură-te, Mântuirea oamenilor, Rană Preacinstită
a dracilor de mult suspin pricinuitoare, de Viiaţă purtătoare Cruce,
Mântuirea şi Sprijinirea celor ce se afundă.
Pre ai tăi cântăreţi, de viiaţă Dătătoare, îndestulate Izvor de tămăduiri,
carii au alcătuit ceată duhovnicească, întăreşte-i, şi întru
Dumnezeiasca ta Slavă, Cununilor Slavei învredniceşte-i.
Crucea, începutul mântuirii; Crucea, bucuria Mucenicilor,
propoveduirea Apostolilor, unirea Bisericilor, acoperă, îngrădeşte şi
păzeşte, pre cei ce se laudă întru Tăriia ta.
Taberile dracilor se gonesc cu însemnarea ta puternică, pentru carea
Bucură-te strigăm ţie: Bucură-te, prin carea s’au unit pământul şi cele
Cereşti, şi omul s’a îndumnezeit. Slavă...
277
 Acáthistul Cinstitei Cruci 
Bucură-te calea, carea duci la Lăcaşurile cele Cereşti; bucură-te Arma
Iisusului mieu cea strălucită; bucură-te, Cununa împăraţilor; bucură-
te, mântuirea lumii; bucură-te, Toiagul îndreptării. Şi acum...
Bucură-te, Toiagul împărăţiei şi a Puterii lui Hristos; bucură-te,
Toiagul, pre carele a trimis Domnul din Sión; bucură-te, Sad
nemuritoriu, supt carele toţi se acopăr.
Cela ce şade în Slavă, pre Scaunul Dumnezeirii, pre Lemnul Crucii au
venit Iisus, cel mai presus de Dumnezei, prin nestricată Palmă, şi au
mântuit pre cei ce strigă: Slavă, Hristoase, Puterii tale.
Bine te cuvântăm cu osârdie, Aşternut zicându-ţi, al picioarelor
Domnului, întru carea ne închinăm, Preasfântă: Bucură-te, Cruce; şi
înnălţăm pre cel ce au înnălţat firea cea căzută prin călcarea
Strămoşului.
Iordánul mărturiseşte Dumnezeiască puterea ta cea înfricoşată,
Crucea Domnului, oprindu-se mai presus de cuvânt, şi loc Patriarhului
celui ce trecea dând, şi săcurea lui Elisséiu ridicând.
Bucură-te ceea ce pre şerpi ucideai, în pustie văzându-te; bucură-te,
Lumina Domnului, carea luminezi toate marginile; bucură-te, Boldul
varvarilor, stricarea idolilor şi pierzarea Iudeilor. Slavă...
Ostroavele şi tot uscatul, cu cinstit numele tău se laudă, lauda lumii,
Cruce de viiaţă purtătoare, înnalţă cornul tuturor Hristonumiţilor, şi
oboară întărâtarea protivnicilor. Şi acum...
Strigăm ţie ca unui însufleţit: Bucură-te Lemn de trei ori fericit;
bucură-te Lemn de viiaţă; bucură-te, pururea fiind închinat, de Îngeri
şi de oameni; bucură-te, Lauda Ceriului şi a pământului, mântuieşte-
ne cu Puterea ta.
Spăimântatu-s’au toate de Dumnezeiască Slava ta, că tu, o, de trei ori
fericite Lemn, ai avut în înnălţime pre Dumnezeu cel preste toate, şi
ne-ai arătat pre cel fără de ani, tuturor celor ce te lăudăm mântuire
dăruind.
Armă de Dumnezeu lucrată, Pavăza Credinţei, Coiful cel neclătit în
războaie, Crucea Domnului, bucură-te Sabiia Credincioşilor, cea cu
două ascuţituri; bucură-te, prin carea Agarénii se biruiesc, şi semne de
biruinţă se ridică.
278  Acáthistul Cinstitei Cruci 
Tăriia şi Întărirea oamenilor, Cruce Cinstită, Scară carea ai avut pre
Dumnezeu răzămat pre tine; bucură-te, propoveduirea tuturor
Prorocilor; bucură-te, prin carea lumea s’a sfinţit, şi satana s’a oborât.
Patimă slăvită, bucură-te sfârşitul Patimilor Domnului, celui ce de
voie au pătimit, din carele Dumnezeiasca Băutură a izvorât tuturor,
Preacuratul Sângele său, şi am băut, oamenii, îmbielşugându-ne.
Slavă...
Încă curgerile Dumnezeescului Sânge udându-te, Preasfântă Cruce de
Dumnezeu Cinstită, mântuieşte de primejdii, de ciumă şi foamete, pre
cei ce cu credinţă strigă ţie: Bucură-te Izvorul, carele adăpi pre toate
cu Apele cele mântuitoare. Şi acum...
Blagosloveşte, Doamne, cu harul Crucii tale, anul Bunătăţii tale, pre
Preoţi şi pre Împăraţi, şi Oastea, şi pre tot alesul norod, carii cu
credinţă se închină Crucii tale ceii luminate.
Cugetătorii de Dumnezeu, carii pliniţi acest Praznic Dumnezeesc şi
cu totul cinstit al de Dumnezeu priimitoarei Cruci, cu mâinile să
plesnim, slăvind pre Dumnezeu, cel ce pre ea s’au întins.
Tot pământul ne închinăm ţie, şi cântăm sfânt numele tău, Cruce
preaînnaltă, cel cinstit Îngerilor, şi înfricoşat şi înşişi boiarilor
dracilor.
Eléna, cunoscând că din pământ a strălucit Pomul cel preavestit al
împărăţiei ceii Creştineşti, Bucură-te, striga ţie; bucură-te Slava
noastră, şi Întărirea. Slavă...
Iată şi noi strigăm ţie: Bucură-te Crucea Domnului Preaslăvită;
bucură-te Nădejdea noastră; bucură-te, că pre toţi ne înnalţi, cu cea în
toată lumea acum Dumnezeiască Înnălţarea ta. Şi acum...
Pricina bucuriei fiind, ne bucurăm acum, Credincioşii, de puterea ta,
şi ne închinăm ţie; bucură-te, Luminătoare prealuminată; bucură-te,
Păzitoarea pruncilor, şi prealăudată.
Cele de lume veselitoare douăzeci şi patru de Icoase, cătră

înţelegătoarea Scară. Adecă cătră Cinstita şi de viiaţă
făcătoarea Cruce a Domnului nostru Iisus Hristos.
CONDAC, Glas al 8-lea.
O, de trei ori fericită şi Preacinstită Cruce, ţie ne închinăm,
Credincioşii, şi te mărim, veselindu-ne de Dumnezeiasca ta înnălţare;
279
ci, ca o Pavăză şi Armă nebiruită, ocroteşte şi acoperă cu harul tău,
pre cei ce strigă: Bucură-te Lemn fericit.
ICOS, 1.
Îngerii din Ceriu nevăzut încungiură cu frică Crucea cea de viiaţă
purtătoare, şi văzându-o că dă Credincioşilor acum har de lumină
dătătoriu cu strălucire, se spăimântează şi stau strigând cătră dânsa
unele ca acestea:
Bucură-te Cruce, păzitoarea lumii;
Bucură-te, Slava Bisericii;
Bucură-te, ceea ce izvorăşti tămăduiri cu îndestulare;
Bucură-te, ceea ce luminezi marginile lumii.
Bucură-te, Lemn de viiaţă mirositoriu, şi Vistieriia minunilor;
Bucură-te, preafericită, şi de haruri dătătoare.
Bucură-te, că eşti Dumnezeesc aşternut Picioarelor;
Bucură-te, că te-ai pus spre închinarea tuturor;
Bucură-te, Păhar, plin de curată beutură;
Bucură-te Luminătoriu a strălucirii ceii de Sus;
Bucură-te, prin carea se blagosloveşte zidirea;
Bucură-te, prin carea se închină Ziditoriul;
Bucură-te, Lemn fericit.
CONDAC, al 2-lea.
Văzându-se Eléna pre sineşi întru dorire, a zis împăratului cu
îndrăznire: Lucrul cel preadorit sufletului tău se arată prea de bucurie
osârdiei mele. Căutând însă Arma cea prea biruitoare pentru tine,
precum zici, strigă: Alliluia.
ICOS, al 2-lea.
Cunoştinţa cea necunoscută mai nainte împărăteasa cunoscând, a
strigat cătră cei ce slujea: Din sânurile pământului siliţi-vă îngrab a
afla, şi Crucea a mi-o da, cătră carea privind cu frică au zis, însă
strigând aşa:
Bucură-te Semnul adevăratei bucurii;
Bucură-te izbăvirea vechiului blestem;
Bucură-te Comoară, pentru zavistie în pământ ascunsă;
Bucură-te, ceea ce te-ai arătat cu Stele încununată;
Bucură-te Cruce cu împătrite raze în chipul focului;
Bucură-te Scară, pre înnălţime răzămată, mai nainte oarecând arătată;
Bucură-te Lumina Îngerilor, cea cu alinare închipuită;
Bucură-te Rana dracilor cea mult suspinată;
Bucură-te Odor veselitoriu al Cuvântului;
Bucură-te Stingătoarea focului rătăcirii;
Bucură-te, Cruce, apărătoarea deznădăjduiţilor;
Bucură-te tare Ajutătoare a celor ce bine călătoresc.
CONDAC, al 3-lea.
Puterea Lemnului s’a arătat atuncea, spre adevărata încredinţare
tuturor, şi pre cea fără de glas şi moartă spre viiaţă o au sculat,
înfricoşată privire celor ce vreau a culege mântuire, când cântă aşa:
Alliluia.
ICOS, al 3-lea.
Având Eléna Arma cea nebiruită, a alergat cătră fiiul său. Iară el tare
săltând îndată, Crucea cea prea mare cunoscând, se bucura, şi cu
săltările ca cu nişte cântări cătră dânsa unele ca acestea striga:
Bucură-te Cruce, Vasul Luminii;
Bucură-te Cruce, Vistiiariul Vieţii;
Bucură-te dătătoarea darurilor Duhului;
Bucură-te Limanul cel neviforat al celor ce călătoresc pre mare;
Bucură-te Masa, carea ţii ca pre o jertvă pre Hristos;
Bucură-te Viţă, carea porţi Strugurul cel copt carele dă pre Vinul cel
tainic;
Bucură-te că schiptrurile împăraţilor păzeşti;
Bucură-te că ale bălaurilor capete zdrobeşti;
Bucură-te strălucită cunoştinţă a Credinţei;
Bucură-te Păzitoarea a toată lumea;
Bucură-te a lui Dumnezeu cătră muritori blagosloveniia;
Bucură-te a celor muritori cătră Dumnezeu mijlocirea;
CONDAC, al 4-lea.
Dumnezeiască râvnă întru sineşi Eléna luând, a căutat, şi cu osârdie
Crucea a aflat, ceea ce în pământ era ascunsă, şi pre Ceriu
împăratului se arătase; pre carea o a înnălţat, şi norodul văzându-
o, întru credinţă au zis: Alliluia.
ICOS, al 4-lea.
În chipul Soarelui s’a arătat Crucea în lume, şi toţi de luminare
umplându-se, şi ca spre o Stea alergând, o văd pre aceasta ca pre o
pricinuitoare de Bunătăţi, în mâinile cele sfinte înnălţată, pre carea
lăudându-o au zis:
281
Bucură-te raza Soarelui celui gândit;
Bucură-te Izvorul Mirului celui nedeşărtat;
Bucură-te, a lui Adám şi a Evei chemarea;
Bucură-te, a boiarilor iadului omorârea;
Bucură-te că, înnălţându-te, împreună acum pre noi înnalţi;
Bucură-te că, închinându-te, pre suflete sfinţeşti;
Bucură-te, Lauda Apostolilor, cea în lume propoveduită;
Bucură-te, Tăriia nevoitorilor, cea preaiubită;
Bucură-te Cruce, mustrarea Evreilor;
Bucură-te, Lauda Credincioşilor;
Bucură-te, prin carea s’a surpat iadul;
Bucură-te, prin carea a răsărit harul;
CONDAC, al 5-lea.
Lemnul cel de Dumnezeu dăruit privindu-l toţi, la acoperemântul lui
acum să alergăm, şi ca pre o Armă ţiindu-l, printr’însul biruim taberile
vrăjmaşilor, şi pipăind pre cel nepipăit, cu buzele să strigăm lui:
Alliluia.
ICOS, al 5-lea.
Văzut-a lumină din Ceriu marele Constantin, arătându-se Semnul
Crucii cu Stele, întru carele şi biruind pre mulţimea vrăjmaşilor, a
sârguit a arăta Lemnul şi a striga cătră dânsul unele ca acestea:
Bucură-te marginea Sfatului celui negrăit;
Bucură-te Cornul norodului celui blagoslovit;
Bucură-te, cel ce taberile vrăjmaşilor înfrângi;
Bucură-te, cel ce ca văpaia pre draci arzi;
Bucură-te Schiptru Ceresc al Împărăteştii Oşti;
Bucură-te Armă nebiruită a iubitoarei de Hristos Oşti;
Bucură-te, ceea ce obori sprânceana varvarilor;
Bucură-te, ceea ce ocârmuieşti sufletele oamenilor;
Bucură-te, multelor răutăţi Izbăvitoarea;
Bucură-te, multelor bunătăţi Dăruitoarea;
Bucură-te, prin carea saltă purtătorii de Hristos;
Bucură-te, prin carea Iudeii se tânguiesc;
CONDAC, al 6-lea.
Scară până la Ceriu s’a făcut Crucea Domnului, pre toţi suind dela
pământ cătră înnălţimea Ceriului, ca să lăcuiască împreună totdeauna
cu Cetele Îngerilor, lăsând pre cele ce sânt acum ca pre cele ce nu
sânt, şi ştiind ei a cânta: Alliluia.
ICOS, al 6-lea.
Lumină, Mântuitoriule, strălucind preste toţi cei din iad, ai luminat
pre cei ce zăceau jos. Iară portarii iadului, nesuferind Raza ta, ca nişte
morţi au căzut; iară cei ce de dânşii s’au izbăvit, Crucea acuma
văzând, strigă:
Bucură-te, a celor omorâţi Înviiarea;
Bucură-te, a celor ce se tânguiesc Mângâierea;
Bucură-te deşărtarea vistieriei iadului;
Bucură-te Câştigarea desfătării Raiului;
Bucură-te Toiag, carele pre Oastea eghiptenească o ai afundat;
Bucură-te, carea iarăşi pre norodul Israiltenesc ai adăpat;
Bucură-te Lemn însufleţit, a tâlhariului Mântuirea;
Bucură-te Triandáfil bine mirositoriu, a blagocestívilor mirosirea.
Bucură-te Hrana celor ce flămânzesc întru Duhul;
Bucură-te Pecetea, pre carea oamenii o au luat;
Bucură-te Cruce, a tainelor Uşa;
Bucură-te, prin carea se răvarsă Râuri Dumnezeeşti;
CONDAC, al 7-lea.
Vrând Moisì pre mult-truditul neam a izbăvi din stricăciune, datu-te-
ai lui ca un Toiag, dar i te-ai cunoscut şi Semn Dumnezeesc. Pentru
aceea s’a spăimântat, Cruce Cinstită, de tăriia ta, strigând: Alliluia.
ICOS, al 7-lea.
Cela ce dedemult au dat Lege văzetoriului de Dumnezeu în Sinái, de
voie pre Cruce s’au pironit pentru cei fără de lege de bărbaţii fără de
lege, şi blestemul cel vechiu al Legii au dezlegat, ca Puterea Crucii
văzându-o toţi acum să strigăm:
Bucură-te Îndreptarea căzuţilor;
Bucură-te căderea de-lume-slujitorilor;
Bucură-te înnoirea Învierii lui Hristos;
Bucură-te dumnezeiasca desfătare a Monahilor;
Bucură-te Copaciul bine-înfrunzit, supt carele se acopăr Credincioşii;
Bucură-te Lemn de Proroci grăit, pre pământ sădit;
Bucură-te Ajutoriul împărăţiei împrotiva vrăjmaşilor;
Bucură-te tare Apărare a cetăţii;
Bucură-te a Dreptului Judecătoriu Arătare;
283
Bucură-te a greşiţilor osândire;
Bucură-te Cruce, Sprijinirea sirimánilor;
Bucură-te Cruce, Îmbogăţirea săracilor;
CONDAC, al 8-lea.
Streină minune văzând, streină viiaţă să vieţuim, mintea la Ceriu
înnălţându-o. Că pentru aceasta Hristos pre Cruce s’au pironit, şi cu
Trupul au pătimit, vrând a trage pre cei ce strigă lui: Alliluia.
ICOS, al 8-lea.
Cu totul au venit din înnălţime, avându-şi Dumnezeirea, singur
Cuvântul cel mai nainte de veacuri; şi născându-se din Fecioara
Maică, şi lumii arătându-se om smerit, şi Crucea priimind, au făcut vii
pre cei ce strigă lui:
Bucură-te, Cruce, Arma păcii;
Bucură-te Semnul călătorilor;
Bucură-te Înţelepciunea şi întărirea celor ce se mântuiesc;
Bucură-te nebuniia şi sfărâmarea celor ce dosedesc;
Bucură-te Sad bine rodit, nemuritoriu şi de viiaţă purtătoriu;
Bucură-te Floare, carea ai înflorit mântuirea noastră;
Bucură-te, că împreunezi pre cele de pre pământ cu cele de sus;
Bucură-te, că luminezi inimile celor de jos;
Bucură-te, prin carea stricăciunea s’a stricat;
Bucură-te, prin carea mâhniciunea s’a pierdut;
Bucură-te Bogăţiia Bunătăţilor celor înmiite;
Bucură-te Lauda Credincioşilor cea de mii de ori numită;
CONDAC, al 9-lea.
A căzut tabăra dracilor cea cu tot feliul de săgeţi întrarmată, şi neamul
Evreilor s’a ruşinat, văzând ei că de cătră toţi cu dor Crucea se
închină, şi că de-a pururea izvoraşte tămăduiri celor ce strigă: Alliluia.
ICOS, al 9-lea.
Râurile cugetărilor celor rău-slăvitori s’au oprit, pironindu-te pre
Lemn, Hristoase; că cu adevărat nu se dumeresc cum şi Crucea ai
suferit, şi de stricăciune ai scăpat. Iară noi Înviiarea slăvind, strigăm:
Bucură-te Înnălţimea Înţelepciunii lui Dumnezeu;
Bucură-te adâncimea Proniei lui;
Bucură-te necunoştinţa necuvântătorilor bârfitori;
Bucură-te piiarderea nebunilor de stele vrăjitori;
Bucură-te, că Înviiarea lui Hristos arăţi;
Bucură-te, că Pătimirile lui le înnoieşti;
Bucură-te, ceea ce călcarea de Poruncă a celor întâiu-zidiţi o ai
dezlegat;
Bucură-te, ceea ce întrările Raiului ai deşchis;
Bucură-te Cruce, cea tuturor Cinstită;
Bucură-te, a neamurilor celor necredincioase împrotivnică;
Bucură-te Cruce, Doftorul celor ce bolesc;
Bucură-te pururea Ajutătoarea celor ce glăsuiesc;
CONDAC, al 10-lea.
Lumea vrând a mântui Împodobitoriul lumii, la dânsa s’au pogorât
negrăit; şi Dumnezeu fiind, Crucea au suferit, şi pentru noi pre toate
ca noi le priimeşte. Pentru aceasta şi izbăvindu-ne, dela toţi aude:
Alliluia.
ICOS, al 10-lea.
Zidiu al lumii, o, purtătoare de viiaţă Cruce, nebiruit şi Dumnezeesc
te înţelegem. Că Făcătoriul Ceriului şi al pământului gătindu-te, pre
tine îşi întinde Mâinile, streină auzire! Şi pre toţi învaţă a striga:
Bucură-te Temeiul blagocéstiei;
Bucură-te biruinţa moştenirii.
Bucură-te, ceea ce pre Amalíc cel gândit ai înfrânt;
Bucură-te, ceea ce de mâinile lui Iacóv mai nainte te-ai închipuit;
Bucură-te, că tu umbrele cele preavechi le-ai înnoit;
Bucură-te, că tu glasurile cele de Proroci grăite le-ai plinit;
Bucură-te, ceea ce ai purtat pre Mântuitoriul tuturor;
Bucură-te, cea ce ai stricat pre stricătoriul sufletelor;
Bucură-te, prin carea cu Îngerii ne-am unit;
Bucură-te, prin carea cu Lumina ne-am strălucit;
Bucură-te că, cinstindu-te, ţie ne închinăm;
Bucură-te că, strigând, ţie glăsuim;
CONDAC, al 11-lea.
Cântarea toată se micşorează, vrând a urma mulţimea minunilor tale;
fiindcă deşi vom aduce ţie, o, preacinstită Cruce, mulţime de laude,
285
nimic vrednic împlinim, de cele ce ai dat nouă; dar încă strigăm:
Alliluia.
ICOS, al 11-lea.
Strălucire de lumină dătătoare, celor ce sânt întru întunerec se
dăruieşte Crucea aceasta de viiaţă dăruitoare. Că lumina cea
nematerialnică o au priimit, şi spre Dumnezeiasca cunoştinţă pre toţi
povăţuiaşte, şi înnălţându-se acum, pre mintea noastră o înnalţă a
cânta acestea:
Bucură-te Luminătoriul, cel ce te arăţi celor ce sânt întru întunerec;

Bucură-te Stea, ceea ce străluceşti lumea;
Bucură-te Fulger, carele pre ucigaşii lui Hristos orbeşti;
Bucură-te trăsnet, carele pre necredincioşi slăbănogeşti;
Bucură-te, că ai strălucit cetele Pravoslávnicilor;
Bucură-te, că ai risipit capiştile idolilor;
Bucură-te, a căriia chip din Ceriu s’a arătat;
Bucură-te, a căriia har pre vicleşuguri a gonit;
Bucură-te, ceea ce însemnezi pre a trupului omorâre;
Bucură-te, ceea ce omori pre a patimilor ridicare;
Bucură-te, pre carea Hristos s’au răstignit.
Bucură-te, prin carea toată lumea s’a mântuit;
CONDAC, al 12-lea.
Haru voind Hristos a da oamenilor, mâinile pre lemn îşi întinde, şi
neamurile toate împreună le cheamă, şi Împărăţiia Ceriurilor o dă
tuturor, celor ce cu credinţă cântă cântare, şi cu credinţă strigă:
Alliluia.
ICOS, al 12-lea.
Cântând cântarea ta, te lăudăm din doru, pre tine Lemnul Domnului,
ca pre un însufleţit. Că pre tine pironindu-se cu Trupul cel ce
stăpâneşte preste Puterile cele de sus, ne-au sfinţit, ne-au slăvit, şi ne-
au învăţat a striga acestea:
Bucură-te Cruce, arma cea gândită;
Bucură-te sfânta privire a sfinţilor;
Bucură-te înnainte-propoveduirea Prorocilor şi a Drepţilor;
Bucură-te purtătoare de lumină meşteşugire a lui Hristos;
Bucură-te frumseţea şi coroana blagocestívilor împăraţi;
Bucură-te stăpânirea şi întărirea cucernicilor Preoţi;
Bucură-te podoaba cea prealăudată a Adevărului;
Bucură-te pornirea cea prea norocită a mântuirii;
Bucură-te Strălucirea cea luminată a tuturor;
Bucură-te gonitoarea Agarénilor;
Bucură-te a Luminii ceii nestricate Făcliia;
Bucură-te, a sufletului mieu veseliia;
CONDAC, al 13-lea.
Întrutot-cântat Lemn, carele ai odrăslit pre Cuvântul cel mai Sfânt
decât toţi sfinţii, priimind rugăciunile noastre, de toată primejdiia pre
toţi izbăveşte, şi de vecinica muncă mântuieşte pre cei ce strigă ţie:
Alliluia.
Apoi iarăşi zicem Icosul cel dintâiu: Îngerii din Ceriu nevăzut
încungiură...
Apoi Condacul: O, de trei ori fericită...
Nu au slujit zidirii cugetătorii de Dumnezeu, decât Ziditoriului; ci
îngrozirea focului bărbăteşte călcându-o, se bucurau cântând:
Prealăudate, Doamne al Părinţilor şi Dumnezeu, bine eşti cuvântat.
Bucură-te Podul, carele duce de la pământ la cele Cereşti; bucură-te
Semnul, cu care arma cea de foc s’a depărtat, şi tâlhariul în Raiu a
întrat. Laud Puterea ta izvorâtoare de viiaţă, Podoaba Preoţilor:
Bucură-te, temeiul Bisericii noastre, Liniştea a toată lumea; bucură-te
chemarea, păzirea pocăinţei şi a fecioriei; bucură-te Lemnul
nestricăciunii.
Triandáfil mirositoriu, bucură-te Floare neveştejită, Toiag care ai
odrăslit mântuirea noastră; bucură-te, Masa Vieţii, carea ai Pâinea cea
pusă înnainte; bucură-te Hrana celor ce flămânzesc, şi Limanul celor
ce se înviforăsc. Slavă...
Te laudă fericindu-te marginile, şi strigă ţie: Bucură-te, Căruţa lui
Dumnezeu, în carea împrejur au alergat, veselindu-se ca un uriiaş
oarecarele, adâncul şi Ceriul, până la marginile Ceriurilor.
Şi acum...
287
Curăţitoarea tuturor, bucură-te, cinstită Cruce, bucură-te întărirea a
toată lumea; prin tine, ceea ce te înnalţi, împreună ne înnălţăm, şi
diavolul cade în iadul cel gătit lui.
Pre cuvioşii Tineri în cuptoriu, chipul ceii priimitoare de Dumnezeu i-
a păzit, atuncea adecă închipuindu-se, iară acum lucrându-se, pre toată
lumea o ridică a cânta ţie: Pre Domnul lucruri lăudaţi-l, şi-l
preaînnălţaţi întru toţi vecii.
Ape din Izvorul cel mântuitoriu a Dumnezeieştii Cruci, de Dumnezeu
izvorâte, toţi să scoatem cu îndestulare, din Coasta celui ce ne-au
zidit, cei ce cu osârdie strigăm, şi cu credinţă cântăm: Crucea
Domnului o lăudăm, cea Cinstită, şi o preaînnălţăm întru toţi vecii.
Între Ceriu şi între pământ te-ai întărit ca o scară, Crucea Domnului
preafrumoasă, ca noi să alergăm, prin suirea ta, la cele Cereşti,
cântând: Pre Cinstita Cruce o lăudăm, şi o preaînnălţăm întru toţi
vecii.
Locul, pre care picioarele Domnului cele sfinte, spre mântuire pre tine
au stătut: pentru aceea ne închinăm ţie, Crucii ceii în chipul Soarelui,
desfătarea Pustnicilor, Steagul cel strălucit al biruinţei Atotţiitoriului
asupra lui veliár, Patul cel priimitoriu de Dumnezeu. Slavă...
Morţii prin tine se înviiază, că pre Omorâtoriul morţii ai purtat, orbii
iarăşi văd, urechile se deşchid, dracii se izgonesc, patimile se
depărtează, Vistiiariule a mii de bunătăţi, Crucea Mântuitoriului,
Cheia Raiului. Şi acum...
Te-ai arătat lui Constantín celui Mare, Împăratul Blagocéstiei, o,
Preacinstită Cruce de Dumnezeu dăruită, şi cu totul preaminunată, şi
decât razele Soarelui mai strălucită; pentru aceea pre tine, Doamne,
cel ce o ai dat, te lăudăm şi te preaînnălţăm întru toţii vecii.
Tot pământeanul salte cu Duhul luminându-se, şi prăznuiască firea
minţilor celor nematerialnice, lăudând sfintele minuni a Maicii lui
Dumnezeu, şi strige: Bucură-te, cu totul Preafericită, Născătoare de
Dumnezeu Curată, pururea Fecioară.
Îndreptează viiaţa noastră, Cruce preafericită, a celor ce ne închinăm
ţie, spre poruncile lui Hristos, ca Bucură-te să-ţi strigăm: Bucură-te,
izbăvirea de blestem, fiindcă s’au întins pre tine Domnul, şi blestemul
au dezlegat, şi în locul lui blagoslovenie ne-au dat.
Ridicatu-s’a preste tot pământul Slava ta, Cruce, şi a umplut şi cele
Cereşti. Pentru aceasta pururea Bucură-te strigăm ţie: Bucură-te, prin
carea toate neamurile ne-am mântuit, închinându-ne nedespărţitei
Treimi, Tatălui, Fiiului, şi Duhului.
Tu eşti Crucea cu carea dedemult Moisì marea a despărţit, tu eşti
Toiagul lui Aarón, cel ce a odrăslit nucile, tu eşti Lemnul cel ce a
îndulcit apele Mérrei; ţie strigăm: Bucură-te cea grăită de Proroci,
lucrătoare de minuni în toată vremea.
Din tot sufletul Bucură-te strigăm ţie, Cruce preasfântă, şi pecetluită
pre sine-ne şi cetăţi, corabii şi veşminte, şi toate lucrurile cu sfântul
chipul tău însemnându-le, întru tine îndrăznind şi biruind.
Slavă...
Înnalţă, Hristoase, obştea noastră, a celor ce slujim ţie, şi ne închinăm

fiitoarei de viiaţă Cruci, şi înfricoşatelor tale şi sfinte Patimi, şi
zdrobeşte pre cei ce zic împrotivă, ca toţi să cunoască nebiruita
Putere, a Cinstitei Crucii tale. Şi acum...
Mântuieşte-mă cu harul Preacuratei Maicii tale, rogu-mă, şi cu
Dumnezeiască Puterea făcătoarei de viiaţă Cruci, carea o ai şi răbdat,
o, Iisuse, îndelung-Răbdătoriule şi mult-Milostive, ca să mântuieşti
făptura cea stricată, cea dupre Chipul şi Asemănarea ta, purtându-o.






    









289

 
  



SLUJBA
A NEŞEZUTEI CÂNTĂRI
ADECĂ
ACÁTHISTUL BUNEIVESTIRI
A Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, şi pururea
Fecioarei MARIEI.
Blagoslovind Preotul, zicem: Slavă ţie, Dumnezeul nostru, Slavă ţie.

Împărate ceresc, Sfinte Dumnezeule, Preasfântă Treime, şi dupre
Tatăl nostru, Vozglásul. Apoi Troparele acestea, Glas 6: Miluieşte pre
noi, Doamne... Slavă... Doamne, miluieşte pre noi... Şi acum... Uşa
milostivirii... Şi îndată: Crez întru Unul Dumnezeu...
La Doamne strigat-am, Stíhirile acestea, Glas al 6-lea.
Podóbie: Toată nădejdea...
S fatul cel mai nainte de veci descoperind ţie, Fecioară, Gavriíl a

stătut de faţă, pre tine heretisínd, şi grăind: Bucură-te, Pământ
nesemănat, bucură-te Rug nears, bucură-te Adânc cu anevoie
văzut, bucură-te Podul, carele muţi la Ceriuri, şi Scara cea înnaltă, pre
carea o a văzut Iacóv, bucură-te Dumnezeiască Năstrapă a Mánnei,
bucură-te Dezlegarea blestemului, bucură-te Chemarea lui Adám, cu
tine iaste Domnul.
Te arăţi mie ca un om, zis-a Nestricata Fecioară cătră Arhistratígul, şi
cum grăieşti graiu mai presus de om? Că ai zis că cu mine Dumnezeu
va fi, şi în mítrasul mieu se va sălăşlui. Şi cum mă voiu face, spune
mie, Sălaş desfătat, şi Loc al Sfinţeniei, al celui ce se poartă pre
Heruvimi? Să nu mă înşeli cu amăgire, că nu am cunoscut dulceaţă;
de nuntă sânt neîmpărtăşită, dar Prunc cum voiu naşte?
Dumnezeu unde voiaşte, rânduiala firii se biruiaşte, a zis cel fără de
trup, şi cele mai presus de om se lucrează. Graiurilor mele celor
adevărate crede, Preasfântă prea fără de prihană. Iară ea a strigat: Fie
mie acum dupre graiul tău, şi voiu naşte pre cel fără de trup, Trup
dintru al mieu împrumutându-se, ca să ridice pre om, ca un singur
Puternic, la vredniciia cea dintâiu, prin amestecare.
291
 Acáthistul Buneivestiri 
Slavă... Şi acum..., Glas al 2-lea.
Taina cea din veac se descoperă astăzi, şi Fiiul lui Dumnezeu, Fiiul
Omului se face, ca împărtăşindu-se din cel mai rău, să dea mie din cel
mai bun. Amăgitu-s’a dedemult Adám, şi poftind să fie Dumnezeu, nu
s’a făcut. Om se face Dumnezeu, ca pre Adám să-l facă Dumnezeu.
Veselească-se zidirea, sălteze firea, căci Arhanghelul Fecioarei cu
frică-i stă înnainte, şi Bucură-te îi aduce, pre împrotivnica scârbii.
Cela ce pentru îndurările Milei te-ai înomenit, Dumnezeul nostru,
slavă ţie.
LA STIHÓVNĂ, Stíhirile Glas 1. Podóbie:
Ceea ce eşti Bucuriia...
Din Crúgurile Cereşti zburând Gavriíl în Nazarét, a stătut cătră
Fecioara Mariia, strigând eiĭ: Bucură-te. Fiiu vei zămisli, mai vechiu
decât Adám, pre Făcătoriul veacurilor şi Izbăvitoriul celor ce strigă
ţie: Bucură-te, Curată.
Stíh: Ascultă fiică şi vezi, şi pleacă urechea ta.
Gavriíl Fecioarei bunăvestire din Ceriu aducând, a strigat: Bucură-te,
că vei zămisli în pântece pre cel ţie încăput, şi tuturor neîncăput. Şi
Purtătoare în Pântece vei să te arăţi, a celuia ce din Tatăl mai nainte de
Luceafăr au răsărit.
Stíh: Feţii tale se vor ruga bogaţii norodului.
Cuvântul cel împreună pururea-vecuitoriu, al Tatălui celui prea fără
de început, nedespărţindu-se de cei de sus, au venit acum la cei de jos.
Pentru nemărginita Îndurare, luând Milostivire de a noastră cădere, şi
sărăciia lui Adám priimind, s’au închipuit în cel strein.
Stíh: Tot pământul să se închine ţie, şi să cânte ţie.
Cel ce iaste din Tatăl cu pururea-vecuire, şi din Maică în vreme,
arătându-se lumii Cuvântul cel mai presus de fiinţă, chip de rob
priimeşte, şi Trup se face, de Dumnezeire nedepărtându-se, şi pre
Adám iarăşi îl zideşte, în Pântecele ceiia ce fără de sămânţă a zămislit
pre el. Slavă... Şi acum... Glas al 2-lea.
Binevesteşte Gavriíl astăzi ceii pline de Har: Bucură-te Maică, ceea
ce nu ştii de Mire şi neispitită de nuntă. Să nu te spăimântezi de chipul
mieu cel strein, nici să te temi: Arhanghel sânt. Şarpele a amăgit pre
Eva oarecând; acum binevestesc ţie bucurie, şi vei rămânea nestricată,
şi vei naşte pre Domnul neîntinată. Apoi Doamne miluieşte, de 12 ori.
Slavă... Şi acum... Veniţi să ne închinăm..., de 3 ori. Psalmul 142,
292  Acáthistul Buneivestiri 
Doamne, auzi rugăciunea mea... (Fila, 106). Apoi cântăm de trei ori,
pre Glas 8, Dumnezeu iaste Domnul... Şi Tropariul, de 3 ori:
Porunca cea cu taină luându-o întru cunoştinţă, în casa lui Iosíf
degrab a stătut cel fără de trup, zicând ceii neispitite de nuntă: Cel ce
au plecat, cu pogorârea, Ceriurile, încape cu neschimbare tot întru
tine. Pre carele şi văzând în mítrasul tău, luând chip de rob, mă
spăimântez a striga ţie: Bucură-te, Mireasă nenuntită.
Apoi: Doamne miluieşte, de 3 ori. Slavă... Şi acum... Psalm 50:
Miluieşte-mă, Dumnezeule...
Şi CANONUL de Dumnezeu Născătoarei, a căruia
Acrostihída la Greci iaste aşa:
Priimitoare a bucuriei, ţie singure se cade să te bucuri.
Facerea lui Iosíf.
Deşchide-voiu gura mea, şi se va umplea de Duhul, şi cuvânt voiu
răspunde Împărătesii Maicii. Şi mă voiu arăta luminat prăznuind, şi
voiu cânta Minunile eiĭ bucurându-mă.
Stíh: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte pre noi.
Carte a lui Hristos însufleţită, cu Duhul pecetluită, marele Arhanghel,
Curată, pre tine văzând, a strigat ţie: Bucură-te priimitoarea Bucuriei,
prin carea blestemul strămoaşei se va dezlega.
Îndreptarea lui Adám, bucură-te Fecioară, Mireasă Dumnezeiască,
omorârea iadului; bucură-te cea cu totul fără prihană, Palatul, al singur
Împăratului; bucură-te, Scaun de Foc, al Atotţiitoriului. Slavă...
Triandáfilul cel neveştejit, bucură-te ceea ce singură ai odrăslit Mărul
cel bine-mirositoriu; bucură-te ceea ce ai născut Mírosul cel bun, al
Împăratului tuturor; bucură-te cea neispitită de nuntă, Mântuirea
lumii.
Şi acum...
Vistieria Curăţiei, bucură-te prin carea din căderea noastră ne-am
sculat; bucură-te, Stăpână, Crinul cel dulce mirositoriu, carele bine-
mirezmeşte pre cei credincioşi, Tămâie bine-mirositoare, Mir de mult
preţ.
Pre ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ca un Izvor viu şi
îndestulat, pre cei ce au adunat ceată duhovnicească, întăreşte-i; şi
pentru Dumnezeiasca Slava ta, cununilor Slavei învredniceşte-i.
293
Ceea ce ai odrăslit Spicul cel Dumnezeesc, ca o Holdă nearată
luminat, bucură-te Masă însufleţită, carea ai încăput Pâinea vieţii;
bucură-te, Stăpână, Izvorul cel nedeşărtat al Apei ceii vii.
Bucură-te Junicea, carea ai născut Viţelul cel fără prihană
Credincioşilor; bucură-te Mieluşaua, carea ai născut pre Mielul lui
Dumnezeu, pre cel ce ridică păcatele a toată lumea; bucură-te
Fierbinte Curăţitoare. Slavă...
Dimineaţă luminoasă bucură-te, carea singură pre Soarele Hristos ai
adus; bucură-te Lăcaşul Luminii, carea întunerecul ai dezlegat, şi pre
dracii cei întunecaţi desăvârşit ai împuţinat. Şi acum...
Bucură-te singură Poartă, prin carea Cuvântul singur au trecut,
Stăpână carea zăvoarele şi porţile iadului, cu Naşterea ta, ai zdrobit.
Bucură-te, Întrare Dumnezeiască, a celor ce se mântuiesc Prealăudată.
Apoi Catavásiia: Pre ai tăi cântăreţi... Şi Doamne miluieşte, de 3 ori.
Deci Sedealna, Glas 1.
Podóbie: Mormântul tău, Mântuitoriule...
Marele Voievod al nematerialnicilor Îngeri, în Cetatea Nazarét stând,
vestit-a ţie, Nespurcată, pre Împăratul veacurilor şi Domnul, Bucură-
te zicându-ţi, binecuvântată Marie, nepricepută şi netâlcuită Minune,
Chemarea oamenilor. Slavă... Şi acum... Iară aceasta.
Cela ce şade în Slavă, pre Scaunul Dumnezeirii, pre Nor uşor au venit
Iisus cel mai presus de dumnezei, prin nestricată Palmă, şi au mântuit
pre cei ce strigă: Slavă, Hristoase, Puterii tale.
În glasuri de cântări cu credinţă strigăm ţie, Prealăudată: Bucură-te
Munte gras şi închiegat cu Duhul, bucură-te Candelă şi Năstrapă, ceea
ce porţi Mánna carea îndulceşte simţirile Credincioşilor.
Curăţitoarea lumii, bucură-te neîntinată Stăpână; bucură-te Scară,
carea dela pământ pre toţi înnalţi cu Harul; bucură-te Podul, care cu
adevărat muţi din moarte la viiaţă, pre toţi cei ce laudă pre tine.
Bucură-te Nespurcată, mai Înnaltă decât Ceriurile, carea pre Temeliia
pământului în pântecele tău fără de osteneală ai purtat; bucură-te
Roşală, carea ai văpsit Dumnezeiasca Porfiră, din Sângiurile tale,
Împăratului Puterilor. Slavă...
Bucură-te, Stăpână, carea cu adevărat ai născut pre Puitoriul de Lege,
carele în daru şterge fărădelegile tuturor, Adâncul cel neînţeles,
Înnălţimea cea negrăită, ceea ce eşti neispitită de nuntă, prin carea noi
ne-am îndumnezeit. Şi acum...
Pre tine carea ai împletit lumii Cununa cea neîmpletită de mână, cu
mare glas te lăudăm, Bucură-te Fecioară strigând ţie, Păzirea tuturor şi
Îngrădirea, şi Întărirea şi Sfinţita Scăpare.
Spăimântatu-s’au toate de Dumnezeiască Slava ta, că tu Fecioară
neispitită de nuntă ai avut în mítras pre Dumnezeu cel preste toate, şi
ai născut Fiiu fără de ani, carele dăruiaşte mântuire tuturor celor ce
laudă pre tine.
Bucură-te cea cu totul fără prihană, carea ai născut Calea Vieţii, şi din
potopul păcatului lumea o ai mântuit; bucură-te Dumnezeiască
Mireasă, Auzire şi Grăire înfricoşată, bucură-te petrecerea Stăpânului
zidirii.
Bucură-te Neîntinată, Tăriia şi întărirea oamenilor, loc al Sfinţeniei
Slavei, omorârea iadului, Cămară de nuntă cu totul luminoasă;
bucură-te Bucuriia Îngerilor, bucură-te Ajutătoarea celor ce se roagă
ţie cu credinţă.
Bucură-te, Stăpână, Căruţa Cuvântului cea în chipul Focului, Raiule
însufleţit care ai în mijloc Pomul vieţii pre Domnul, a căruia dulceaţă
înviiază pre cei ce se împărtăşesc cu credinţă, şi stricăciunii au fost
supuşi. Slavă...
Întărindu-ne cu Puterea ta, cu credinţă strigăm ţie: Bucură-te Cetatea
Împăratului a toate, pentru carea preaslăvite şi vrednice a se auzi
arătat s’au grăit; Munte netăiat, bucură-te Adânc nemăsurat. Şi
acum...
Bucură-te, Neîntinată, Sălaşule desfătat al Cuvântului; Scoică carea
pre Dumnezeescul Mărgăritariu ai adus; bucură-te Preaminunată,
Împăcarea tuturor cătră Dumnezeu, a celor ce pururea fericesc pre
tine, Născătoare de Dumnezeu.
Cugetătorii de Dumnezeu, carii săvârşiţi Dumnezeescul şi
Preacinstitul Praznicul acesta al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să
plesnim cu mâinile, slăvind pre Dumnezeu cel ce s’au născut
dintr’însa.
Cămară a Cuvântului nespurcată, Pricina îndumnezeirii tuturor,
bucură-te Preacurată, Răsunarea prorocilor, bucură-te Împodobirea
Apostolilor.
295
Dintru tine au picat Roua carea au stins văpaia mulţimei dumnezeilor.
Pentru aceea strigăm ţie: Bucură-te Lâna cea înrourată, pre carea
Ghedeón, Fecioară, mai nainte o a văzut. Slavă...
Iată, Bucură-te strigăm ţie: Liman fă-te nouă, şi Adăpostire, celora ce
înnotăm în noianul necazurilor, şi al tuturor smintelelor luptătoriului.
Şi acum...
Pricina bucuriei, umple de har gândul nostru, ca să strigăm ţie:
Bucură-te Rugul cel nears, Nor cu totul luminos, carele neîncetat
umbrezi pre cei credincioşi.
Catavásiia: Cugetătorii de Dumnezeu...
Apoi Condac 1, Glas al 8-lea. Rar, şi cu Glas dulce. Dupre care
ceteşte cu trezvire, cu evlavie, cu luarea aminte, şi cu umilinţă
Icoasele ce urmează.
A părătoarei Doamnei, mulţămiri de biruinţă, ca cei izbăviţi din

cele grele, aducem ţie, Născătoarei de Dumnezeu, noi robii tăi.
Ci, ca ceea ce ai Stăpânire nebiruită, din tot feliul de primejdii
slobozeşte-ne, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă nenuntită.
Icos, 1.
Î
ngerul cel întâiu-stătătoriu, din Ceriu s’a trimis, să zică
Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te. Şi împreună cu Glasul cel
netrupesc, întrupat pre tine văzându-te, Doamne, s’a spăimântat,
şi a stătut strigând cătră dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, prin carea bucuria va străluci;
Bucură-te, prin carea blestemul va peri;
Bucură-te, a lui Adám celui căzut Chemarea;
Bucură-te, a lacrimilor Evei Izbăvirea;
Bucură-te, Înnălţimea cu anevoie suită gândurilor omeneşti;
Bucură-te, Adânc cu anevoie privit şi Ochilor Îngereşti;
Bucură-te, că eşti Scaun Împăratului;
Bucură-te, că porţi pre cela ce toate le poartă;
Bucură-te, Stea carea arăţi Soarele;
Bucură-te, Pântece al Dumnezeeştii Întrupări;
Bucură-te, prin carea zidirea se înnoieşte;
Bucură-te, prin carea Ziditoriul Prunc se face;
Condac, al 2-lea.
Văzându-se Sfânta pre sine întru curăţie, a zis lui Gavriíl cu
îndrăznire: Glasul tău cel preaslăvit, sufletului mieu cu anevoie de
priimit se arată; că naştere a zămislirii ceii fără sămânţă cum zici?
Strigând: Alliluia.
Icos, al 2-lea.
Cunoştinţa cea necunoscută căutând Fecioara a o cunoaşte, a strigat
cătră slujitoriul: Din coapse curate Fiiu, cum iaste cu putinţă a se
naşte, spune-mi? Cătră carea acela cu frică a zis, însă strigând aşa:
Bucură-te, a sfatului celui negrăit Tăinuitoare;
Bucură-te, Credinţa a celor ce le trebuie tăceare;
Bucură-te, a minunilor lui Hristos Începutul;
Bucură-te, a dogmelor lui Capul;
Bucură-te, Scară Cerească, prin carea Dumnezeu s’au pogorât;
Bucură-te, Pod, carele duci la Ceriu pre cei de pre pământ;
Bucură-te, Minune a Îngerilor mult vestită;
Bucură-te, a dracilor Rană mult-tânguită;
Bucură-te, ceea ce negrăit Lumina ai născut;
Bucură-te, ceea ce pre nimenea ai învăţat în ce chip s’a petrecut;
Bucură-te, ceea ce cunoştinţa înţelepţilor covârşeşti;
Bucură-te, ceea ce minţile credincioşilor străluceşti;
Condac, al 3-lea.
Puterea celui Preaînnalt a umbrit atuncea, spre zămislire, preste cea
neispitită de nuntă. Şi pântecele aceştiia cel bun-roditoriu, ca pre o
ţarină dulce l-a arătat tuturor celor ce vor săcera mântuire, când cântă
aşa: Alliluia.
Icos, al 3-lea.
Având Fecioara mítrasul priimitoriu de Dumnezeu, a alergat la
Elisávet; iară pruncul aceiia îndată cunoscând sărutarea aceştiia, se
bucura, şi cu săltările ca cu nişte cântări, cătră Născătoarea de
Dumnezeu striga:
Bucură-te, a Mlădiţii ceii neveştejite Viţa;
Bucură-te, a Rodului celui nestricăcios Câştigarea;
Bucură-te, ceea ce pre Lucrătoriul cel Iubitoriu de oameni ai lucrat;
Bucură-te, ceea ce pre Săditoriul vieţii noastre ai odrăslit;
Bucură-te Holdă, carea Buna Rodire de Îndurări odrăsleşti;
Bucură-te Masă, carea îmbielşugare de Milostiviri porţi;
Bucură-te, că pre Livada desfătării odrăsleşti;
Bucură-te, că pre Limanul sufletelor găteşti;
Bucură-te, Tămâia rugăciunii cea priimită;
297
Bucură-te, îmblânzirea a toată lumea;
Bucură-te, a lui Dumnezeu cătră cei muritori Bunăvoirea;
Bucură-te, a celor muritori cătră Dumnezeu îndrăznirea;
Condac, al 4-lea
Vifor înlăuntru având, de gânduri îndoite, înţeleptul Iosíf s’a turburat,
cătră tine cea nenuntită privind, şi furată de nuntă prepuindu-te pre
cea fără prihană; iară aflând zămislirea ta că iaste din Duhul Sfânt, a
zis: Alliluia.
Icos, al 4-lea.
Auzit-au păstorii pre Îngeri, lăudând venirea lui Hristos în Trup; şi
alergând ca spre un Păstoriu, văzutu-au pre acesta ca pre un Miel fără
prihană, în pântecele Mariei născându-se, pre carea lăudându-o, au
zis:
Bucură-te, Maica Mielului şi a Păstoriului;
Bucură-te, Staulul Oilor celor cuvântătoare;
Bucură-te, a nevăzuţilor vrăjmaşi Izbânditoarea;
Bucură-te, a Uşilor Raiului deşchizătoarea;
Bucură-te, că cele Cereşti împreună cu cele pământeşti se veselesc;
Bucură-te, că cele pământeşti împreună cu cele Cereşti dănţuiesc;
Bucură-te, Gura Apostolilor cea netăcută;
Bucură-te, Îndrăzneala purtătorilor de chinuri cea nebiruită;
Bucură-te, Razimul Credinţei cel tare;
Bucură-te, Cunoştinţa Harului cea luminătoare;
Bucură-te, prin carea iadul s’a golit;
Bucură-te, prin carea cu slavă ne-am îmbrăcat;
Condac, al 5-lea.
Steaua cea cu Dumnezeiască mergere privindu-o Mághii, strălucirii
aceştiia au urmat; şi, ca pre o făclie ţinându-o, printr’însa cerca pre
Tarele Împărat. Şi ajungând pre cel neajuns, s’au bucurat strigând lui:
Alliluia.
Icos, al 5-lea.
Văzut-au pruncii Haldéilor în mâinile Fecioarei pre cel ce au zidit pre
oameni cu mâna; şi Stăpân înţelegând pre dânsul, deşi chip de rob au
luat, s’au sârguit cu daruri a sluji lui, şi a striga ceii Blagoslovite:
Bucură-te, a Stelei ceii neapuse Maica;
Bucură-te, a Zilei ceii tainice Raza;
Bucură-te, ceea ce ai stins cuptoriul înşelăciunii;
Bucură-te, ceea ce ai luminat pre tăinuitorii Treimii;
Bucură-te, ceea ce pre tíranul cel fără omenie din stăpânie ai scos;
Bucură-te, ceea ce Domn Iubitoriu de oameni ai arătat pre Hristos;
Bucură-te, ceea ce din credinţa cea varvară ne slobozeşti;
Bucură-te, ceea ce din lucrurile spurcăciunii ne curăţeşti;
Bucură-te, ceea ce pre închinăciunea focului o conteneşti;
Bucură-te, ceea ce din văpaia patimilor ne izbăveşti;
Bucură-te, a întregii înţelepciuni credincioşilor Povăţuitoarea;
Bucură-te, a tuturor neamurilor Veseliia;
Condac, al 6-lea.
Propoveduitori de Dumnezeu purtători făcându-se Mághii, în Vavilón
s’au întors, săvârşind prorociia ta şi propoveduind pre tine, Hristoase,
tuturor, lăsând pre Iród ca pre un bârfitoriu, că nu ştiia să cânte:
Alliluia.
Icos, al 6-lea.
Strălucind tu în Eghípet luminarea Adevărului, întunerecul minciunii
ai izgonit. Că idolii acestuia, Mântuitoriule, nesuferind Tăriia ta, au
căzut; iară cei ce de dânşii s’au izbăvit, strigau cătră Născătoarea de
Dumnezeu:
Bucură-te, Îndreptarea oamenilor;
Bucură-te, Căderea dracilor;
Bucură-te, ceea ce rătăcirea înşelăciunii o ai călcat;
Bucură-te, ceea ce vicleşugul idolilor ai mustrat;
Bucură-te Mare, carea pre Faraon cel gândit ai cufundat;
Bucură-te Piatră, carea pre cei însetaţi de viiaţă ai adăpat;
Bucură-te Stâlpule de foc, carele pre cei dintru întunerec povăţuieşti;
Bucură-te Acoperemântul lumii, cel decât norul mai lat;
Bucură-te Hrană, a Mánnei moştenitoare;
Bucură-te, a desfătării ceii sfinte Slujitoare;
Bucură-te, Pământul făgăduinţii;
Bucură-te, dintru carea curge miere şi lapte;
Condac, al 7-lea.
Vrând Simeón dintru acest veac amăgitoriu să se mute, te-ai dat lui ca
un Prunc, dar te-ai cunoscut lui şi Dumnezeu desăvârşit. Pentru aceea
s’a spăimântat de înţelepciunea ta cea negrăită, strigând: Alliluia.
299
Icos, al 7-lea.
Arătat-au zidire nouă, arătându-se Ziditoriul, nouă celor făcuţi de
dânsul, din pântece fără sămânţă odrăslind, şi păzind pre acesta
nestricat precum a fost, ca văzând minunea, să o lăudăm pre dânsa,
strigând:
Bucură-te, Floarea nestricăciunii;
Bucură-te, Cununa înfrânării;
Bucură-te, ceea ce Chipul Învierii ai strălucit;
Bucură-te, ceea ce îngereasca viiaţă o ai arătat;
Bucură-te, Pomul cel cu Rod luminos, din carele se hrănesc cei
Credincioşi;
Bucură-te, Copaciul cel cu frunzele bine-umbros, supt carele se
acoperă mulţi;
Bucură-te, ceea ce ai purtat în pântece pre Povăţuitoriul celor rătăciţi;
Bucură-te, ceea ce ai născut pre Izbăvitoriul celor robiţi;
Bucură-te, a Dreptului Judecătoriu înduplecarea;
Bucură-te, a multor greşiţi Iertarea;
Bucură-te, a celor goli de îndrăzneală Împodobirea;
Bucură-te Dragostea ceea ce biruieşti toată dorirea;
Condac, al 8-lea.
Naştere streină văzând, să ne înstreinăm de lume, mintea la Ceriu
mutându-o. Că pentru aceasta Dumnezeu cel înnalt pre pământ s’au
arătat om smerit, vrând să tragă cătră înnălţime pre cei ce strigă lui:
Alliluia.
Icos, al 8-lea
Cu totul era întru cei de jos, şi de cei de sus nicidecum s’au depărtat
Cuvântul cel nescris împrejur; că Dumnezeiască Pogorâre, iară nu
mutare de loc s’a făcut, şi naştere din Fecioară priimitoare de
Dumnezeu, carea aude acestea:
Bucură-te, a Dumnezeului celui neîncăput Încăperea;
Bucură-te, a tainei ceii cinstite Uşa;
Bucură-te, Auzirea cea cu îndoire a celor necredincioşi;
Bucură-te, Lauda cea fără îndoire a celor Credincioşi;
Bucură-te, Căruţa cea preasfântă a celui de pre Heruvimi;
Bucură-te, Lăcaşul cel preabun al celui de pre Serafimi;
Bucură-te, ceea ce pre cele protivnice întru aceeaşi le-ai adunat;
Bucură-te, ceea ce fecioria şi naşterea ai înjugat;
Bucură-te, prin carea călcarea de poruncă s’a dezlegat;
Bucură-te, prin carea Raiul s’a descuiat;
Bucură-te, a Împărăţiei lui Hristos Cheia;
Bucură-te, a vecinicelor bunătăţi Nădejdea;
Condac, al 9-lea.
Toată firea Îngerească s’a spăimântat de lucrul cel mare al Înomenirii
tale; că pre cel neapropiiat ca un Dumnezeu, l-au văzut om tuturor
apropiiat, cu noi adecă petrecând, şi de la toţi aşa auzind: Alliluia.
Icos, al 9-lea
Pre ritorii cei mult grăitori, ca pre nişte peşti fără de glas pentru tine,
Născătoare de Dumnezeu, îi vedem; că nu se dumeresc să zică cum şi
Fecioară petreci, şi a naşte ai putut. Iară noi, de taină minunându-ne,
cu credinţă strigăm:
Bucură-te, a Înţelepciunii lui Dumnezeu Sălaşul;
Bucură-te, a rânduielii sale Vistieriia;
Bucură-te, ceea ce pre filosofi neînţelepţi ai arătat;
Bucură-te, ceea ce pre meşterii la cuvânt necuvântători i-ai mustrat;
Bucură-te, că s’au nebunit greii întrebători;
Bucură-te, că s’au veştejit cei de basne făcători;
Bucură-te, ceea ce ai rumpt împletiturile Athinénilor;
Bucură-te, ceea ce ai umplut mrejile pescarilor;
Bucură-te, ceea ce din adâncul necunoştinţei ne-ai tras;
Bucură-te, ceea ce pre mulţi întru cunoştinţă i-ai luminat;
Bucură-te, Corabia celor ce vor să se mântuiască;
Bucură-te, Limanul înnotătorilor vieţii;
Condac, al 10-lea.
Vrând a mântui lumea, Împodobitoriul tuturor cătră aceasta au venit,
de sineşi făgăduit; şi Păstoriu fiind, ca un Dumnezeu, pentru noi s’au
arătat om ca noi. Căci cu cel asemenea pre cel asemenea chemând, ca
un Dumnezeu aude: Alliluia.
Icos, al 10-lea
Zidiu al fecioarelor eşti, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, şi al
tuturor celor ce aleargă la tine; că Făcătoriul Ceriului şi al pământului
au gătit pre tine neîntinată, sălăşluindu-se în pântecele tău, şi pre toţi
învăţând să strige ţie:
Bucură-te, Stâlpul fecioriei;
301
Bucură-te, Poarta mântuirii;
Bucură-te, a prefacerii ceii gândite Începătoarea;
Bucură-te, a Bunătăţii ceii Dumnezeieşti Dătătoarea;
Bucură-te, că tu pre cei zămisliţi cu ruşinea de iznoavă ai născut;
Bucură-te, că tu pre cei prădaţi de minte ai sfătuit;
Bucură-te, ceea ce pre stricătoriul minţilor ai surpat;
Bucură-te, ceea ce pre Sămănătoriul curăţiei ai născut;
Bucură-te, Cămara nunţii ceii fără sămânţă;
Bucură-te, ceea ce alcătuieşti Domnului pre cei Credincioşi;
Bucură-te, cea între Fecioare bună de-Prunc-Hrănitoare;
Bucură-te, a sufletelor sfinţilor de-mireasă-Împodobitoare;
Condac, al 11-lea.
Cântarea toată se biruiaşte, carea, cu mulţimea Milelor tale celor
multe, a se întinde se sârguiaşte. Căci cântări asemenea la număr cu
nisipul de am aduce ţie, Împărate Sfinte, nimica isprăvim vrednic de
cele ce ai dat nouă, celor ce strigăm ţie: Alliluia.
Icos, al 11-lea.
Făclie priimitoare de Lumină, arătată celor întru întunerec, vedem pre
Sfânta Fecioară; că pre Lumina cea nematerialnică aprinzând,
povăţuiaşte pre toţi spre Dumnezeiasca cunoştinţă, luminându-le
mintea cu raza, şi cu strigare cinstindu-se cu acestea:
Bucură-te, a Soarelui celui gândit Raza;
Bucură-te, a Luminii ceii neapuse Strălucirea;
Bucură-te Fulger, carele pre suflete luminezi;
Bucură-te ceea ce ca un Tunet pre vrăjmaşi spăimântezi;
Bucură-te, că pre Luminarea cea cu multă lumină o ai răsărit;
Bucură-te, că pre Râul cel mult-curgătoriu ai izvorât;
Bucură-te, ceea ce pre Chipul Scăldătoarei ai zugrăvit;
Bucură-te, ceea ce pre întinăciunea păcatului o ai pierdut;
Bucură-te Baie, carea speli cunoştinţa;
Bucură-te Păhar, carele dregi Bucuriia;
Bucură-te, a bunei mirezme a lui Hristos Mirosirea;
Bucură-te, a ospătării ceii tainice Viiaţa;
Condac, al 12-lea.
Harul datoriilor celor dintru început vrând a-l da, Dezlegătoriul
datoriei al tuturor oamenilor prin sineşi au venit la cei depărtaţi dela
Harul lui, şi rumpând zapisul, aude de la toţi aşa: Alliluia.
Icos, al 12-lea.
Cântând naşterea ta, lăudăm pre tine toţi, ca pre o Biserică însufleţită,
Născătoare de Dumnezeu. Că în pântecele tău lăcuind Domnul, carele
toate cu mâna le ţine, au sfinţit, au slăvit, au învăţat pre toţi să strige
ţie:
Bucură-te, Cortul lui Dumnezeu şi al Cuvântului;
Bucură-te, Sfântă mai mare decât sfinţii;
Bucură-te, Chivot cu Duhul poleit;
Bucură-te, Comoară a Vieţii necheltuită;
Bucură-te, a blagocestívilor împăraţilor Coroana cea scumpă;
Bucură-te, a Preoţilor celor cucernici Lauda cea cinstită;
Bucură-te, al Bisericii Turnul cel neclătit;
Bucură-te, al Împărăţiei Zidiul cel nesurpat;
Bucură-te, prin carea semnele de biruinţă se înnalţă;
Bucură-te, prin carea vrăjmaşii se surpă;
Bucură-te, a trupului mieu Tămăduirea;
Bucură-te, a sufletului mieu Mântuirea;
Condac, al 13-lea.
O, întrutot-lăudată Maică, carea ai născut pre Cuvântul, cel decât toţi
sfinţii Preasfânt, priimind această de acum aducere, de toată
primejdiia pre toţi izbăveşte, şi din munca ceea ce va să fie scoate, pre
cei ce cântă ţie: Alliluia.
Apoi iarăşi zicem Icosul cel dintâiu: Îngerul cel întâiu stătătoriu...
Apoi Condacul: Apărătoarei Doamnei mulţămiri de biruinţă...
Rugăciune cătră Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu.
O Presfântă Născătoare de Dumnezeu, Fecioară Stăpână, ceea

ce eşti mai înnaltă şi mai presus decât Îngerii şi Arhanghelii,
şi mai Cinstită decât toată făptura; Mirarea cea mare a
Îngerilor, Propoveduirea Prorocilor, Podoaba cea aleasă a
Arhanghelilor, Întărirea cea tare a Mucenicilor, Lauda cea preaslăvită
a Apostolilor, Povăţuitoarea cea tare a Călugărilor, Înfrânarea cea tare
a Pustnicilor, Curăţia şi Slava Fecioarelor, Veseliia cea lină a
303
maicilor, Înţelepciunea şi Învăţătura pruncilor, Cârmuitoarea săracilor
şi a văduvilor; golilor Îmbrăcăminte, bólnavilor Sănătate, robiţilor
Izbăvire, Linişte celor de pre mare, Liman bun celor înviforaţi,
Povăţuitoare fără de osteneală celor rătăciţi, Mergere uşoară celor
călători, Odihnă bună celor osteniţi, Acoperemânt şi Scăpare celor
asupriţi, Nădejdea celor fără de nădejde, Ajutătoarea celor lipsiţi,
săracilor Bogăţie neîmpuţinată; celor întristaţi deapururea Mângâiere,
celor ce nu-i iubesc nimeni, Iubire cu dragoste smerită; păcătoşilor
Mântuire cătră Dumnezeu; tuturor Credincioşilor tare Îngrădire,
Ajutătoare nebiruită şi Folositoare. Prin tine cel nevăzut s’au făcut
văzut, pentru care rugăciune aducem ţie, robii tăi, Doamna noastră. O,
Preamilostivă Împărăteasă a Luminii ceii înţelegătoare şi Preaslăvită,
carea ai născut pre Împăratul nostru Hristos Dumnezeu, Dătătoriul de
viiaţă tuturor! Ceea ce eşti slăvită de cele Cereşti, Minte Îngerească,
Stea cu totul luminoasă, şi mai Sfântă decât toţi sfinţii, Împărăteasa
împăraţilor, Stăpâna tuturor făpturilor, Fecioară încuviinţată de
Dumnezeu, Mireasă nestricată, Polată a Preasfântului Duh, Scaun de
Foc a nevăzutului Împărat, Chivot Ceresc purtătoriu Cuvântului lui
Dumnezeu, Căruţa cea în chipul Focului, Odihna Dumnezeului celui
Viu, Zămislire negrăită a Trupului lui Hristos, Cuibul Vulturului
Ceresc, Turtureaua cea cu bună Glăsuire, Porumbiţa cea prebună, lină
şi fără de răutate, Maică iubitoare de Fii, Adâncul milelor, Picătura ce
risipeşte mâniia lui Dumnezeu, Adâncimea cea nemăsurată, Taina cea
negrăită, Minunea cea neştiută, Minune nespusă, Biserică nefăcută de
mână omenească a însuşi Împăratului tuturor vecilor, Tămâia cea cu
Míros bun, Veşmânt Cinstit, Porfiră de Dumnezeu ţesută, Raiu
sufletesc, Odraslă Pomului celui de viiaţă purtătoriu, Floarea cea
preafrumoasă carea ai înflorit nouă veseliia Cerească, Strugurul
Mântuirii noastre, Păharul Împăratului Ceresc, întru care s’a dres dela
Duhul Sfânt Vinul Harului celui nedeşărtat, Solitoarea Legii,
Începerea Credinţii ceii adevărate a lui Hristos, Turnul cel neclătit,
peirea ereticilor, Sabiia mâniei lui Dumnezeu asupra protivnicilor lui
Dumnezeu, îngrozirea dracilor, Biruinţă întru războaie, Păzitoare
adevărată tuturor Credincioşilor, şi lumii încredinţată Mântuire. O,
întrutot-Milostivă Doamnă Fecioară, Stăpână Născătoare de
Dumnezeu, auzi-ne pre cei ce ne rugăm ţie, şi arată Mila ta asupra
norodului tău; roagă pre Fiiul tău să ne izbăvească de tot răul, şi
păzeşte Lăcaşul acesta, şi toate cetăţile şi satele, şi părţile Creştineşti,
şi tot norodul cel binecredincios, carii scapă şi cheamă Numele tău cel
Sfânt, de toate năpăştile, de ciumă, de cutremur, de potop, de foc, de
sabie, de venirea a altor neamuri, şi de războiul cel dintre noi, de toate
durerile, şi de toată îmbulzeala. Ca nici cu ráne, nici cu îngrozire, nici
cu moarte, nici cu dreapta mâniia lui Dumnezeu să se împuţineze robii
tăi; ci îi păzeşte şi mântuieşte pre ei cu Mila ta, Doamnă, ceea ce te
rogi pentru noi, şi pentru buna rodire a văzduhului, spre vremi
aducătoare de rodurile cele de folos carile nouă le dăruieşti. Uşurează,
ridică şi miluieşte, Stăpână Preamilostivă, Născătoare de Dumnezeu
Prealăudată, de toate nevoile, pre cei ce sânt întru primejdii. Adu-ţi
aminte de robii tăi, şi nu trece cu vederea lacrămile şi suspinarea lor,
ci înnoieşte pre noi cu Bunătatea ta, ca cu mulţămire să ne mângâiem,
aflând pre tine Ajutătoare. Milostiveşte-te, Doamnă Preacurată, spre
ajutoriul norodului tău celui neputincios, Nădejdea noastră, adună cele
risipite, pre cei rătăciţi pre cale povăţuiaşte-i, pre cei căzuţi din buna-
credinţă iarăşi la Credinţă întoarce-i, pre bătrâni sprijineşte, pre tineri
învaţă, pre prunci hrăneşte, şi proslăveşte pre cei ce te proslăvesc, iară
mai ales preasfânta Biserică a Fiiului tău păzeşte-o şi o fereşte întru
lungime de zile. O, Milostivă şi Preaîndurată Împărăteasa Ceriului şi a
pământului, Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, miluieşte cu
mijlocirea ta pre bine-cinstitoriul împăratul nostru (N), şi toată Oastea,
şi Pravoslávnica Creştinătate, păzeşte pre dânşii supt Acoperemântul
Milei tale, apără pre ei cu cinstitul tău Veşmânt, şi roagă pre Hristos
Dumnezeul nostru, tu carea fără de sămânţă l-ai întrupat, să încingă
pre noi cu Putere de Sus asupra tuturor vrăjmaşilor noştri celor văzuţi
şi nevăzuţi, şi asupra celor de alt feliu, ce se oştesc asupra noastră, şi
asupra Pravoslávnicii Credinţei noastre. Mântuieşte şi miluieşte,
Doamnă, pre Preosfinţitul nostru (Arhiepiscopul sau Episcopul) (N),
şi pre toţi Pravoslávnicii Arhierei, Părinţi Arhimandriţi, Preoţi şi
Diaconi, şi tot Clirosul Bisericesc, şi pre tot Pravoslávnicul norod care
se închină cinstitei Icoanei tale. Caută spre noi toţi cu căutătura
folosinţii tale cea preamilostivă, ridică pre noi dintru adâncul
păcatelor, şi ne luminează ochii inimii spre căutarea mântuirii.
Milostivă fii nouă aicea, iar la straşnicul Judeţ, pre Fiiul tău pentru noi
roagă-l. Pre cei ce s’au mutat întru buna-credinţă dintru această viiaţă,
întru cea vecinică împreună cu Îngerii, cu Arhanghelii şi cu toţi Sfinţii
împărtăşeşte-i, ca să stea de-a dreapta Fiiului tău şi Dumnezeu, şi cu
Rugăciunea ta învredniceşte pre toţi Pravoslávnicii Creştini să
vieţuiască cu Hristos, şi cu bucurie în Lăcaşurile Îngereşti să se
desfăteze. Că tu eşti, Doamnă, Slava celor Cereşti şi Nădejdea
305
pământenilor, tu Nădejdea şi folositoarea tuturor celor ce aleargă cătră
tine şi cer Ajutoriul tău cel sfânt; tu Rugătoarea cea fierbinte cătră
Fiiul tău şi Dumnezeul nostru, că rugăciunile Maicii mult pot spre
îmblânzirea Stăpânului, şi cu a ta solire îndrăznim a ne apropiia cătră
Sfântul Prestol, la harul Preasfintelor şi de viiaţă făcătoarelor Taine,
măcar de sântem şi nevrednici. Pentru aceasta şi pre Icoană văzând
Chipul tău cel întrutot-Cinstit, şi pre cel Atotţiitoriu cu mâna ţiind, ne
bucurăm, păcătoşii, şi cu umilinţă căzând, pre acesta cu dragoste şi cu
frică sărutăm, aşteptând, Doamnă, prin Sfintele şi de Dumnezeu
priimitele tale Rugăciuni, a ajunge la cele Cereşti a vieţii ceii fără de
sfârşit, şi a sta fără de ruşine în ziua Judecăţii de-a dreapta Fiiului tău
şi Dumnezeului nostru, slăvind pre el, împreună cu cel fără de început
al lui Părinte, şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viiaţă făcătoriul lui Duh,
în vecii vecilor, Amin.
Nu au slujit zidirii cugetătorii de Dumnezeu, decât Ziditoriului. Ci
îngrozirea focului bărbăteşte călcând, se bucură cântând: Prealăudate
Doamne al Părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Pre tine lăudăm, strigând: Bucură-te, Căruţa Soarelui celui gândit,
Viţă adevărată, carea ai lucrat Strugurul cel copt carele pică Vinul ce
veseleşte sufletele celora ce cu credinţă slăvesc pre tine.
Mireasă Dumnezeească, bucură-te ceea ce ai născut pre Vindecătoriul
oamenilor, Toiagul cel tainic care ai înflorit floarea cea neveştejită.
Bucură-te, Stăpână, prin carea de bucurie ne umplem, şi viiaţa o
moştenim.
Limba cea ritoricească pre tine a lăuda nu poate, Stăpână. Că mai
presus de Serafimi te-ai înnălţat, născând pre Împăratul Hristos; pre
carele roagă-l, de toată vătămarea acum să ne izbăvească, pre cei ce ne
închinăm ţie cu credinţă. Slavă...
Bine te cuvintează, fericindu-te, marginile, şi strigă ţie: Bucură-te
Cartea, în carea s’a scris Cuvântul cu Degetul Tatălui, Curată, pre
carele roagă-l în Cartea Vieţii pre robii tăi să scrie, Născătoare de
Dumnezeu. Şi acum...
Rugămu-te, robii tăi, şi genunchile inimii noastre plecăm: Pleacă
urechea ta, Curată, şi ne mântuieşte, pre cei cufundaţi în necazuri, şi
păzeşte de toată robirea vrăjmaşilor Cetatea ta, Născătoare de
Dumnezeu.
Cântarea a 8-a. Irmós. Pre cuvioşii Tineri în cuptoriu...
În pântece pre Cuvântul ai priimit, purtat-ai pre cela ce poartă toate;
hrănit-ai cu lapte pre cel ce cu amelinţárea hrăneşte pre toată lumea,
Curată, căruia cântăm: Pre Domnul lucruri lăudaţi-l, şi-l preaînnălţaţi
întru toţi vecii.
Moisì în Rug a înţeles Taina mare a Naşterii tale. Coconii înnainte au
însemnat aceasta prealuminat, în mijlocul focului stând, şi nearzându-
se, nestricată Sfântă Fecioară. Pentru aceasta te lăudăm întru toţi vecii.
Cei mai întâiu goliţi cu amăgirea, în podoaba nestricăciunii ne-am
îmbrăcat, cu Îngrecarea ta. Şi cei ce şedeam în întunerecul greşalelor,
Lumină am văzut, Fecioară, Lăcaşul Luminii. Pentru aceasta te
lăudăm întru toţi vecii.
Bine să cuvântăm pre Tatăl, şi pre Fiiul, şi pre
Sfântul Duh, Domnul.
Morţii prin tine se înviiază, că ai născut Viiaţa cea ipostatnică; bine-

grăitori sânt cei ce mai nainte erau muţi; leproşii se curăţesc, boalele
se gonesc, mulţimile duhurilor din văzduh s’au biruit, Fecioară,
Mântuirea oamenilor. Şi acum...
Ceea ce lumii ai născut Mântuire, prin carea dela pământ la înnălţime
ne-am ridicat, bucură-te întrutot-Binecuvântată, Acoperământ şi
Întărire, Zidiu şi Îngrădire a celora ce cântă, Curată: Pre Domnul
lucruri lăudaţi-l, şi-l preaînnălţaţi întru toţi vecii.
Să lăudăm, bine să cuvântăm, şi să ne închinăm Domnului cântând, şi
preaînnălţând pre dânsul întru toţi vecii.
Pre cuvioşii Tineri în cuptoriu, Naşterea Născătoarei de Dumnezeu îi
păzi; atuncea adecă închipuindu-se, iară acum lucrându-se, pre toată
lumea o ridică să cânte ţie: Pre Domnul lucruri lăudaţi-l, şi-l
Tot pământeanul sălteze, cu duhul fiind luminat, şi prăznuiască firea
minţilor celor nematerialnice, cinstind sfântul Praznic al Maicii lui
Dumnezeu, şi strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu
Curată, pururea Fecioară.
Pentru ca „Bucură-te” să-ţi strigăm, credincioşii, carii prin tine
bucuriei ceii vecinice părtaşi ne-am făcut, izbăveşte-ne de ispită, de
robiia vărvărească, şi de toată altă rană, Fecioară, carea vine
oamenilor celor ce greşesc, pentru mulţimea greşalelor.
307
Arătatu-te-ai Luminare a noastră şi Întărire, pentru aceasta strigăm ţie:
Bucură-te Stea neapusă, carea aduci în lume pre Soarele cel mare;
bucură-te, Curată, carea ai deşchis Edémul cel încuiat; bucură-te,
Stâlp de Foc, carele povăţuieşti omenirea la Viiaţa cea de Sus.
Să stăm cu evlavie în Casa Dumnezeului nostru, şi să strigăm:
Bucură-te, Stăpâna lumii, bucură-te Marie, Doamna noastră a tuturor,
bucură-te cea între femei singură fără prihană şi Bună; bucură-te
Vasul, care ai priimit Mirul cel nedeşărtat, ce s’au deşărtat asupra ta.
Slavă...
Porumbiţă, carea pre cel Milostiv ai născut, bucură-te pururea
Fecioară, bucură-te Lauda tuturor Cuvioşilor, Încununarea
pătimitorilor; bucură-te a tuturor Drepţilor Dumnezeiasca Împodobire,
şi a noastră a Credincioşilor Mântuire. Şi acum...
Cruţă, Dumnezeule, moştenirea ta, trecând cu vederea acum toate
păcatele noastre, având rugătoare la aceasta cătră tine pre ceea ce pre
pământ fără sămânţă te-au purtat în pântece, Hristoase, carele ai voit,
pentru marea Milă, a te închipui în cel strein.
SVEATÍLNA, Podóbie: Muieri, auziţi glas...
Săltaţi, dănţuiţi, cu veselie cântaţi. Gavriíl Fecioarei Bucurie aducând,
au venit acum în Cetatea Nazaret bunevestiri de bucurie: Bucură-te,
Curată, prea fără prihană, Părtinirea lumii; bucură-te, Scaune Ceresc.
Taina cea din veac astăzi se cunoaşte: Cuvântul lui Dumnezeu
Tatălui, Fiiul Fecioarei Mariei, pentru Milostivire, se face. Şi
bunevestiri de bucurie Gavriíl îi grăieşte, cu carele să strigăm aceştiia:
Bucură-te, Maica Domnului.
LA HVALITE. Stíhirile, Glas 4. Podóbie: Ca pre un viteaz...
Taina cea ascunsă şi Îngerilor necunoscută, lui Gavriíl Arhanghelului
i se încredinţează, şi la tine acum vine, cea singură nestricată şi Bună
Porumbiţă, şi înnoirea neamului, şi strigă ţie: Bucură-te, Preasfântă,
găteşte-te, ca prin cuvânt pre Dumnezeu Cuvântul în coapsele tale să-l
priimeşti.
Palat de Lumină purtătoriu s’a gătit ţie, Stăpâne, curatul Pântece al
Dumnezeeştii Fiice. Vino la aceasta, pogoară-te, miluieşte zidirea ta,
cea prin pizmă luptată, şi în robiia pierzătoriului ţinută; frumseţea cea
dintâiu şi-a pierdut, şi pogorârea ta cea mântuitoare o aşteaptă.
Gavriíl Arhanghelul arătat vine la tine, cea cu totul fără prihană, şi
strigă ţie: Bucură-te, Dezlegătoarea blestemului, Îndreptarea căzuţilor;
bucură-te ceea ce singură ai fost aleasă lui Dumnezeu; bucură-te, Nor
Însufleţit al Soarelui, priimeşte pre cel neîncăput, că în mitra ta au voit
să lăcuiască. Slavă... Şi acum... Glas 4.
Limba carea nu o ştiia a auzit Născătoarea de Dumnezeu; căci grăia
cătră ea Arhanghelul graiurile bunei vestiri. De unde cu credinţă
priimind heretisírea, a zămislit pre tine, Preavecinicul Dumnezeu.
Pentru aceasta şi noi bucurându-ne, strigăm ţie: Dumnezeule, cela ce
dintr’însa neschimbat te-ai întrupat, pace lumii dăruiaşte, şi sufletelor
noastre mare Milă.
Apoi Cade-se să te fericim... Sfinte Dumnezeule... Şi dupre Tatăl
nostru, Tropariul: Porunca cea cu Taină..., o dată. Doamne miluieşte,
de 40 de ori. Ceea ce eşti mai cinstită...
Slavă... Şi acum... Şi Otpústul.




 
 
    
ACÁTHISTUL ADORMIRII
PREASFINTEI NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU.
La Doamne strigat-am..., punem Stíhirile pre 8. Şi cântăm Stíhirile

Podóbnice, Glas 1, însăşi Podóbiia.
O preaslăvită minune! Izvorul Vieţii în Mormânt se pune, şi

scară cătră Ceriu Mormântul se face. Veseleşte-te,
Ghethsimanì, a Născătoarei de Dumnezeu sfântă Casă. Să
strigăm, Credincioşii, pre Gavriíl având Începătoriu Cetelor: Cea plină
de har bucură-te, cu tine iaste Domnul, cel ce dă lumii prin tine mare
milă.
Minunate-s Tainele tale, Preacurată, celui de sus Scaun te-ai arătat,
Stăpână, şi de pre pământ la Ceriu te-ai mutat astăzi, Slava ta cu bună-
cuviinţă, cu Daruri de Lumini Dumnezeeşti strălucind. Fecioare, cu
Maica Împăratului la înnălţime suiţi-vă: Cea plină de har bucură-te, cu
tine iaste Domnul, cel ce dă lumii prin tine mare milă.
A ta Adormire slăvesc Stăpâniile, Scaunele, Domniile, Căpeteniile,
Puterile şi Heruvimii, şi înfricoşaţii Serafimi. Se bucură pământenii,
înfrumseţindu-se cu Dumnezeiască Slava ta, înnaintea ta cad
împăraţii, cu Arhanghelii, cu Îngerii, şi cântă: Cea plină de har
bucură-te, cu tine iaste Domnul, cel ce dă lumii prin tine mare milă.
Slavă... Şi acum... Ce se cântă pre 8 Glasuri. Glas 1.
Cu Voia cea Dumnezeieşte Stăpânitoare, de pretutindenea purtătorii
de Dumnezeu Apostoli de nori pre sus fiind ridicaţi. Glas 2. Ajungând
la Preacuratul şi de Viiaţă purtătoriul tău Trup, cu dragoste l-au
sărutat. Glas 3. Iară Puterile Cereşti cele mai înnalte, cu al său Stăpân
viind, de Dumnezeu priimitoriul şi Preacuratul Trup petrecând, cu
spaimă fiind cuprinse, preafrumos înnainte mergea. Glas 4. Şi nevăzut
striga mai-marilor Cetelor celor de sus: Iată Împărăteasa tuturor,
Dumnezeiasca Fiică a venit. Glas 5. Ridicaţi porţile, şi pre aceasta
preafrumos o priimiţi, pre Maica Luminii ceii pururea fiitoare. Glas 6.
Că printr’însa s’a făcut mântuire la tot neamul omenesc, spre carea a
căuta nu putem. Glas 7. Şi aceştiia a da cinste vrednică cu neputinţă
310  Acáthistul Adormirii 
iaste, că a aceştiia Mărire covârşaşte toată mintea. Glas 8. Pentru
aceasta, Preacurată de Dumnezeu Născătoare, pururea cu purtătoriul
de viiaţă Împărat şi cel Născut al tău vieţuind, roagă-te neîncetat să
păzească şi să mântuiască de toată asupreala protivnică pre norodul
tău cel nou. Glas 1. Că pre tine Folositoare te-am câştigat, şi în veci
luminat te fericim.
LA STIHÓVNĂ. Stíhirile Samoglásnice, Glas 4.
Veniţi să lăudăm, noroade, pre Preasfânta Curata Fecioară, din carea
negrăit a ieşit Întrupat Cuvântul Tatălui, strigând şi grăind:
Blagoslovită eşti tu între femei, fericit iaste Pântecele care a încăput
pre Hristos, ceea ce ţi-ai dat Sufletul în Sfintele Mâinile lui, roagă-te,
Preacurată, să se mântuiască sufletele noastre.
Stíh: Scoală-te, Doamne, întru Odihna ta.
Preacinstită Adormirea ta, Preasfântă Fecioară Curată, mulţimea
Îngerilor în Ceriu şi neamul omenesc pre pământ o fericim, că Maică
ai fost lui Hristos Dumnezeu, Făcătoriului tuturor. Pre acesta
rugându-l pentru noi nu înceta, rugămu-ne, carii ne-am pus nădejdile
spre tine cătră Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu Prealăudată, şi
ceea ce nu ştii de nuntă.
Stíh: Juratu-s’au Domnul lui Davíd cu adeverinţă.
Cântarea lui Davíd să cântăm, noroade, lui Hristos Dumnezeu, că
zice: Aduce-se-vor Împăratului fecioare în urma eiĭ, aduce-se-vor
întru veselie şi bucurie. Că ceea ce iaste din sămânţa lui Davíd, prin
carea noi ne-am îndumnezeit, în mâinile Fiiului său şi Stăpânului s’a
pus, cu preaslăvire şi mai presus de cuvânt. Pre carea, ca pre Maica lui
Dumnezeu lăudându-o, strigăm şi zicem: Mântuieşte-ne, pre cei ce
mărturisim pre tine, de Dumnezeu Născătoare, de toată primejdiia, şi
izbăveşte de nevoi sufletele noastre.
Slavă... Şi acum... Glas acelaşi.
Când te-ai dus, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, la cel ce s’au
Născut din tine negrăit, fost-au de faţă Iácov, fratele lui Dumnezeu şi
întâiul Ierarh, şi Pétru Căpeteniia cea mai cinstită, şi vârful
Bogoslóvilor, şi toată Dumnezeiasca adunare a Apostolilor, cu
adevărate bogoslóvii lăudând Dumnezeiască şi înfricoşată Taina
Rânduielii lui Hristos Dumnezeu; şi îngropând Trupul tău cel de viiaţă
începătoriu şi de Dumnezeu priimitoriu, s’au bucurat, Prealăudată. Şi
de sus preasfintele şi mai-marile Puteri Îngereşti de minune
spăimântându-se, privind unii la alţii, zicea: Ridicaţi porţile voastre, şi
311
 Acáthistul Adormirii 
priimiţi pre ceea ce a născut pre Făcătoriul Ceriului şi al pământului,
şi cu Slavoslóvie să lăudăm Cinstit şi Sfânt Trupul cel ce a încăput pre
cel nevăzut de noi, şi Domnul. Pentru aceasta şi noi pomenirea ta
prăznuind, strigăm cătră tine, Prealăudată: Înnalţă cornul Creştinilor,
şi mântuieşte sufletele noastre.
Tropariu, Glas 1.
Întru Naştere fecioriia ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit, de
Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la Viiaţă, fiind Maica Vieţii, şi cu
Rugăciunile tale izbăveşti din moarte sufletele noastre.
LA UTRENIE. Tropariul acestaş, de 3 ori.
Dupre întâia Stihologhíe, Sedealna, Glas 4. Podóbie:
Spăimântatu-s’a Iosíf...
Strigă, Davíde, ce praznic iaste acesta, carele ai lăudat oarecând în
Cartea Psalmilor; că pre Fiica Maica lui Dumnezeu şi Fecioara o au
mutat la Lăcaşurile cele de acolo Hristos, cel ce s’au născut dintr’însa
fără de sămânţă, şi pentru aceasta se bucură Maicile şi Fecioarele, şi
Miresele lui Hristos, strigând: Bucură-te ceea ce te-ai mutat la
Împărăţiile cele de sus. De 2 ori. Dupre a doua Stihologhíe,
Sedealna, Glas 1. Podóbie. Mormântul tău, Mântuitoriule...
Preacinstită împreunarea înţelepţilor Apostoli s’a adunat minunat, să
îngroape cu proslăvire Trupul tău cel Preacurat, de Dumnezeu
Născătoare Prealăudată. Cu carii împreună şi mulţimile Îngerilor au
cântat, cu cinste lăudând Mutarea ta, carea cu credinţă o prăznuim.
De 2 ori.


DUPRE POLIELEU,
Deaca va voì întâiul stătătoriu, puind Sfânta Icoană a Adormirii
Născătoarei de Dumnezeu în mijlocul Bisericii, stau Preoţii împreună,
schimbaţi în toate podoabele preoţeşti. Iară cel mai mare, luând
cadélniţa, tămâind cruciş înnaintea icoanei, începe a cânta acest
Tropariu, pre Glas al 5-lea.
Mărimu-te pre tine, Născătoare de Dumnezeu Curată, şi cinstim
sfântă Adormirea ta, şi Mutarea dela pământ la Ceriu.
Fericiţi cei fără prihană în cale, carii umblă în Legea Domnului.
Fericimu-te pre tine, Maica lui Dumnezeu, şi lăudăm cinstită Mutarea
ta, cu carea te-ai mutat dela pământ la Ceriu.
Fericiţi cei ce cearcă Mărturiile lui, cu toată inima
vor căuta pre dânsul.
Mărimu-te pre tine, Născătoare de Dumnezeu Curată, şi cinstim sfântă
Adormirea ta, cu Solírile tale totdeauna păziţi fiind.
Că nu cei ce lucrează fărădelegea în căile lui au umblat.
Fericimu-te pre tine, Născătoare de Dumnezeu totdeauna, închinându-
ne cinstitei Mutării tale, carea iaste minunată Îngerilor şi oamenilor.
Tu ai poruncit Poruncile tale, ca să le păzească foarte.
Mărimu-te pre tine, Maica lui Hristos, carea singură fără sămânţă ai
zămislit, slăvind Mutarea ta.
Doară de s’ar îndrepta căile mele, ca să se păzească Îndreptările tale.
Fericimu-te pre tine, Maica lui Dumnezeu, ca pre o Pricinuitoare a
zidirii noastre ceii de a doua, şi Adormirea ta cinstim cu credinţă.
Atuncea nu mă voiu ruşina când voiu căuta spre toate Poruncile tale.
Mărimu-te pre tine, Preasfântă Cinstită, şi cinstim sfântă Icoana ta, ca
pre o închipuire a Sfântului tău Chip.
Mărturisi-mă voiu ţie întru dreptatea inimii, când mă voiu învăţa eu
Judecăţile Dreptăţii tale.
Fericimu-te pre tine, Maica lui Dumnezeu, cu credinţă, ca ceea ce
totdeauna pentru toţi te rogi, şi tuturor eşti Mijlocitoare.
Îndreptările tale voiu păzi, nu mă părăsi până în sfârşit.
A fericiţilor şi a străluciţilor Născătorilor tăi, Curată, Preafericită Fiică
te-ai făcut, şi mai presus decât toate neamurile.
Întru ce va îndrepta tânărul calea sa? Întru păzirea Cuvintelor tale.
Adunarea Preoţilor cu evlavie lăudaţi astăzi cinstită Mutarea
Preacuratei, şi Maicii Izbăvitoriului.
Cu toată inima mea am căutat pre tine, să nu mă lepezi
dela Poruncile tale.
Mulţimile Pustnicilor, cetele Monahilor, tinerii şi fecioarele şi
bătrânii, cântaţi Adormirea Maicii lui Dumnezeu.
Întru inima mea am ascuns Cuvintele tale, ca să nu greşesc ţie.
Marii împăraţi lăudaţi acum Mutarea Preacuratei Împărătesii, ceii ce a
născut pre Împăratul tuturor.
Cine va spune de câtă bucurie s’a umplut cea cu totul fără prihană,
când i-a arătat Îngerul de Mutarea eiĭ la Ceriu.
Cu buzele mele am vestit toate judecăţile gurii tale.
Suindu-se în Muntele Maslínilor Curata, dela Înger priimind stâlparea,
se închina celui Născut dintr’însa.
313
În calea Mărturiilor tale m’am desfătat, ca întru toată bogăţiia.
Sádurile Muntelui se închină ţie, Curată, văzând stâlparea cea de finíc,
ca unei Maice a Ziditoriului tuturor.
Întru Poruncile tale mă voiu deprinde, şi voiu cunoaşte căile tale.
Fără de veste Dumnezeescul har a arătat slăvitului Ucenic, ca unui
credincios iubit, carele în Efés slujea lui Hristos.
Întru Îndreptările tale voiu cugeta, nu voiu uita cuvintele tale.
Du-te degrab la Ghethsimanì, că Maica Domnului se duce, mutându-
se dela pământ.
Răsplăteşte robului tău: viiază-mă, şi voiu păzi Cuvintele tale.
O, minuni streine, Dumnezeeşti şi cinstite, cum norii au adus pre sus
pre Apostolii îngropătorii Preacuratei.
Descoperă ochii miei, şi voiu cunoaşte minunile din Legea ta.
Dela margini a venit Ceata Apostolilor, de nori prin văzduh aducându-
se, Minune mare, ca să îngroape pre cea Curată.
Nemernic sânt eu pre pământ: să nu ascunzi dela mine Poruncile tale.
Dela margini adunarea Apostolilor vine, ca să îngroape pre tine, prea
fără prihană Stăpână, carea te-ai mutat dela pământ mai presus de
cuvânt.
Iubit-a sufletul mieu ca să dorească de Judecăţile tale în toată vremea.
Dela margini până la marginile pământului adunându-se Ceata
Apostolilor, pre cea prea fără prihană o laudă cu Psalmi.
Certat-ai pre cei mândri; blestemaţi cei ce se abat dela Poruncile tale.
Adunarea Arhanghelilor şi Cetele Îngerilor adunându-se la Adormirea
ta, Preacurată, se înfricoşază şi cântă eiĭ.
Ia dela mine ocara şi defăimarea, că Mărturiile tale am căutat.
Stăpânul daruri Maicii ca un Fiiu dând, din Ceriu s’au pogorât, ca să
priimească sufletul Maicii.
Pentru că au şezut boiarii, şi asupra mea cleveteà, iară robul tău se
învăţa întru Îndreptările tale.
La Cinstita ta această Mutare, Curată, mulţimea toată a Îngerilor a
venit, iară ceata Apostolilor se mâhnea.
Că mărturiile tale cugetarea mea iaste, şi sfaturile
mele Îndreptările tale.
Cu adevărat minune streină a căuta iaste, şi a vedea pre Dumnezeu în
mâini priimind, ca un om, Sufletul Maicii sale.
Lipitu-s’a de pământ sufletul mieu, viiază-mă dupre Cuvântul tău.
Ceea ce te-ai suit la Cereştile Lăcaşuri, nu lipsi căutând, Stăpână, spre
cei ce cinstesc Mutarea ta.
Căile mele am mărturisit, şi m’ai auzit: învaţă-mă Îndreptările tale.
Fecioara mâinile înnălţând, Credincioşii toţi se roagă ca să se
păzească, ducându-se cătră Fiiul său.
Calea Îndreptărilor tale fă să o înţeleg, şi mă voiu

deprinde întru minunile tale.
Mori şi te duci cătră Viiaţa cea de sus, ci să nu părăseşti pre robii tăi,
cea neadormită Solitoare a totului.
Dormitat-a sufletul mieu de negrijanie: întăreşte-mă întru
Cuvintele tale.
Minune preamare, acum iaste a se vedea, cum ceea ce pre Viiaţa lumii
a născut, morţii ceii de obşte părtaşă se vede acum.
Calea nedreptăţii depărtează dela mine, şi cu Legea ta mă miluieşte.
Prunc făcându-se negrăit Fiiul lui Dumnezeu, se ţinea de cele fără
prihană palme ale tale, iară acuma el apucă în mâini Sufletul tău.
Calea adevărului am ales, şi judecăţile tale nu am uitat.
Verhóvnice Pétre, dimpreună cu ceilalţi Ucenici, cel de petrecere glas
grăind, începe a cânta Maicii lui Dumnezeu.
Lipitu-m’am de Mărturiile tale, Doamne, nu mă ruşina.
Fericimu-te pre tine, Născătoare de Dumnezeu Curată, şi cinstim
Sfânta Mutare, cu carea te-ai mutat dela pământ la Ceriu.
Pre calea Poruncilor tale am alergat, când ai desfătat inima mea.
Dela pământ la Viiaţa cea de sus te-ai mutat, şi Oştile Îngerilor se
înspăimântà când Sufletul lui Dumnezeu îţi dădeai.
Lege pune mie, Doamne, calea Îndreptărilor tale, şi voiu căuta
pre dânsa totdeauna.
Nesupuşii şi înşelătorii, vrând pre al tău Trup să-l arză nelegiuiţii, s’au
orbit cu cea nespusă Dreaptă.
Înţelepţeşte-mă, şi voiu cerceta Legea ta, şi voiu păzi
pre ea cu toată inima mea.
Înfricoşata sabie lucea cu tăiarea, împrotiva singur acelui ce cu
semeţie s’a pornit asupra ceii fără prihană, Maicii lui Dumnezeu.
Povăţuieşte-mă în cărarea Poruncilor tale, că aceea am voit.
Iudeul cel ce a voit să răstoarne Patul tău la pământ, tăiare mâinilor a
pătimit nevăzut, celor ce de Pat s’au fost lipit.
Pleacă inima mea la Mărturiile tale, şi nu la lăcomie.
Ale Oştilor Îngerilor Cereşti, dulce atunci cântare potrivită se auzea,
la Adormirea Maicii Izbăvitoriului.
Întoarce ochii miei, să nu vază deşertăciune, în calea ta mă viiază.
315
Ceea ce ai născut pre Hristos, Viiaţa tuturor, cum, spune-mi, morţii te-
ai împărtăşit? Dupre cum ţie acela, pre carele l-ai născut cu curăţie.
Pune robului tău Cuvântul tău întru frica ta.
Prin Cinstită, Născătoare de Dumnezeu Curată, şi Sfântă şi strălucită
Mutarea ta, păzeşte pre mulţimea cea cu numele lui Hristos numită.
Ia ocara mea, carea am prepus, că Judecăţile tale sânt bune.
Pre cei ce Adormirea ta o săvârşesc cu credinţă acoperă-i, păzeşte-i de
toată robiia, Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară Curată.
Iată am dorit de Poruncile tale: întru dreptatea ta mă viiază.
Din toate primejdiile şi de viclenele limbi izbăveşte pre toţi cei ce
cinstesc cea fără prihană Mutarea ta, cea Dumnezeiască şi Cinstită.
Şi să vie preste mine Mila ta, Doamne, mântuirea
ta dupre Cuvântul tău.
Cătră Dumnezeu pre tine te am Solitoare şi Ajutoriu, Preasfântă
Născătoare de Dumnezeu, şi mă mântuieşte din toate primejdiile,
Curată.
Şi voiu răspunde cuvânt celor ce mă ocărăsc, că am nădăjduit
întru Cuvintele tale.
Înnainte stăm ţie, ca unei Maice a lui Dumnezeu, din inimă Pomenirea
ta cântând, cu ale buzelor sfinte Cântări.
Şi să nu iei din gura mea cuvântul adevărului până în sfârşit, că întru
Judecăţile tale am nădăjduit.
Ceriul cel Însufleţit, carele a încăput pre Dumnezeu, cătră Cereasca
Lăcuinţă s’a ridicat, şi lumea din cele de sus o luminează.
Şi voiu păzi Legea ta pururea, în veac şi în veacul veacului.
Cei ce săvârşim cu dorinţă, Maică Fecioară Preasfântă, a ta Mutare
astăzi, să ne izbăvim din greşalele cele cumplite.
Şi am umblat întru lărgime, că Poruncile tale am căutat.
Dumnezeescul Davíd, Prorocul lui Dumnezeu, cu alăuta cântând
măreşte pre tine, şi nespusa ta Adormire, Curată.
Şi am grăit întru Mărturiile tale înnaintea împăraţilor,
şi nu m’am ruşinat.
Cetele Credincioşilor, întru cântări de Dumnezeu împletite, pre al lui
Dumnezeu Chívot laudă, carele la Odihna cea înnaltă s’a ridicat.
Şi am cugetat la Poruncile tale, carile am iubit foarte.
Ca pre ceea ce ai născut pre Viiaţa Hristos, Fecioară, te lăudăm cu
credinţă, şi a ta Mutare dela pământ la Ceriu o slăvim.
Şi am ridicat mâinile mele spre Poruncile tale, carile am iubit, şi
m’am deprins întru Îndreptările tale.
Laudă-te pre tine, Cocoană, a oamenilor mulţime, şi slăveşte
Adormirea ta cea fără prihană, carea o a lăudat a Îngerilor mulţime.
Pomeneşte Cuvintele tale robului tău, de carile mi-ai dat nădejde.
Născătoare de Dumnezeu, nădejdea tuturor Credincioşilor, din
întâmplările cele rele izbăveşte, pre cei ce laudă a ta Adormire foarte.
Aceasta m’a mângâiat întru smerenia mea, căci
Cuvântul tău m’a viiat.
Prorocii toţi mai nainte arătau, Curată, pre a ta cea fără prihană
Mutare, pre carea a lăudat-o mulţimea Îngerilor, ceea ce eşti fără
prihană.
Cei mândri au făcut călcare de lege până în sfârşit, dară dela
Legea ta nu m’am abătut.
În umbra morţii ceea ce a născut Viiaţa acum se îngroapă, dară sus se
mută, dela pământ cătră vecinica Viiaţă.
Adusu-mi-am aminte de Judecăţile tale cele din veac, Doamne,
şi m’am mângâiat.
Prin tine, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, oamenii, vrăjmaşi fiind,
cu Dumnezeu ne-am împăcat, pentru ca să slăvim Adormirea ta.
Mâhnire m’a cuprins despre cei păcătoşi, carii părăsesc Legea ta.
Bucură-te, satule, preastrălucită bucurie, pre cea fără prihană Stăpână
priimind, ca să se îngroape la tine, Ghethsimanì.
Cântate erau de mine Îndreptările tale în locul nemerniciei mele.
Dumnezeescule părinte Davíd, cântând Bucură-te, întru odihna ta
zicând: Scoală-te, Chívotule al Sfinţirii lui Dumnezeu.
Adusu-mi-am aminte noaptea de Numele tău, Doamne,
şi am păzit Legea ta.
Petrecere Maicii Cuvântului acum cu bună-cuviinţă să săvârşim,
curăţindu-ne mintea, şi inima, şi trupul, şi sufletul.
Aceasta s’a făcut mie, că Îndreptările tale am căutat.
Pre bine-credincioşii împăraţi, Maica lui Dumnezeu, împrotiva
vrăjmaşilor celor ce se împrotivesc întăreşte-i, pre carii cinstesc
Mutarea ta.
Partea mea eşti, Doamne, zis-am să păzesc Legea ta.
Cum, Fecioară, mori, cea ce ai născut Viiaţa, celor fireşti ale
oamenilor supuindu-te, precum au răbdat şi cel ce fără sămânţă s’au
născut.
Rugatu-m’am Feţii tale din toată inima mea: miluieşte-mă
dupre Cuvântul tău.
317
Veniţi adunându-ne marginile pământului acum, să fericim
Dumnezeiasca Mutare, cea dela pământ la Ceriu, a Maicii lui
Dumnezeu.
Socotit-am Căile tale, şi am întors picioarele mele la Mărturiile tale.
Din Curatele Sângiuri cele din tine întrupându-se Mântuitoriul,
Cocoană, pre cei flămânzi au săturat, şi pre bogaţi au scos afară
deşerţi.
Gătitu-m’am, şi nu m’am turburat a păzi Poruncile tale.
De Mutarea ta toată zidirea se bucură, şi oamenii cu Îngerii se
veselesc, Petrecerea ta săvârşindu-o de obşte.
Funiile păcătoşilor s’au înfăşurat împrejurul mieu, şi
Legea ta nu am uitat.
Ceea ce pre Dumnezeu fără sămânţă ai zămislit cu Trup, Preasfântă
Născătoare de Dumnezeu, prea fără prihană, nu trece cu vederea a
robilor tăi rugăciune.
În miezul nopţii m’am sculat să mă mărturisesc ţie despre
Judecăţile Dreptăţii tale.
Puterile Ceriurilor, porţile ridicaţi acum, striga la cele mai nalte
Puteri, ca să priimiţi pre Maica Luminii.
Părtaş sânt eu tuturor celor ce se tem de tine şi celor ce
păzesc Poruncile tale.
Preoţii norodului, şi tot cel credincios, ţie ne rugăm căzând, Stăpână:
priimeşte rugăciunile noastre, a smeriţilor.
De Mila ta, Doamne, plin iaste pământul, Îndreptările tale mă învaţă.
Ţie, ceii singure Curata, ne rugăm toţi, ca spre noi, smeriţii, cu blânzii
tăi ochi să cauţi.
Bunătate ai făcut cu robul tău, Doamne, dupre Cuvântul tău.
Pre Ziditoriul tuturor născându-l tu, Curată, pre acesta roagă, să
izbăvească din primejdii pre cei ce cinstesc Adormirea ta cu credinţă.
Bunătate şi învăţătură şi cunoştinţă mă învaţă.
Părtinitoarea lumii şi Nădejdea Credincioşilor, pre cei ce aleargă la
tine acoperă, păzeşte-i de primejdii, şi de toată ispita.
Că Poruncile tale am crezut.
Toată nădejdea câştigând la tine, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu
nenuntită, să nu cădem din Nădejdea ta.
Mai înnainte de ce m’am smerit eu am greşit, pentru aceasta
Cuvântul tău am păzit.
Glasul cinstitului Gavriíl ţie toţi îl strigăm, Preasfântă Mireasa lui
Dumnezeu: Bucură-te a tuturor Credincioşilor Bucuriia.
Bun eşti tu, Doamne, şi întru Bunătatea ta mă învaţă Îndreptările tale.
Dupre cum ai născut, singură Preasfântă, pre Dumnezeu, din primejdii
pre ai tăi robi izbăveşte, şi din toate ispitele ce se întâmplă.
Înmulţitu-s’a asupra mea nedreptatea mândrilor, iară eu

cu toată inima voiu cerceta Poruncile tale.
Fericimu-te pre tine, Maica lui Dumnezeu, pre carea stâlpul cel de foc
mai nainte te-a închipuit, povăţuind pre tot Noul Israil.
Închegatu-s’a ca laptele inima lor, iară eu la Legea ta am cugetat.
Fericimu-te pre tine, Maica lui Dumnezeu, pre carea mai nainte te-a
văzut Moisì dedemult, Rug nears în Muntele Sinái.
Bine iaste mie că m’ai smerit, ca să mă învăţ Îndreptările tale.
Fericimu-te pre tine, Maica lui Dumnezeu, pre cea înnaltă şi
însufleţită Scară, pre carea o a văzut mai nainte dreptul Iacóv.
Bună iaste mie Legea Gurii tale, mai vârtos
decât mii de aur şi de argint.
Fericimu-te pre tine, Maica lui Dumnezeu, pre carea Ghedeón mai
nainte te-a închipuit, în Lâna cea rourată carea rourezi tot pământul.
Slavă...
Mărimu-te pre tine, Lumina cea cu trei Străluciri, pre Tatăl, şi pre
Fiiul, împreună cu Sfântul Duh, pre Treimea cea singură Stăpânitoare
şi Dumnezeu. Şi acum...
Fericimu-te toate neamurile pământului, pre carea ai ţinut pre
Dumnezeu cel neîncăput, că bine au voit în tine a încăpea.
Apoi iarăşi amândouă cetele împreună:
Mărimu-te pre tine, Născătoare de Dumnezeu Curată, şi cinstim sfântă
Adormirea ta, cu carea te-ai mutat dela pământ la Ceriu.
Apoi Ecténiia cea mică. Şi Vozglásul:
Că s’a blagoslovit Numele tău, şi s’a proslăvit Împărăţiia ta, a Tatălui,
şi a Fiiului, şi a Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor,
Amin.
STAREA A DOUA
Carea se cântă pre Glas al 5-lea.
Cade-se a te mări, pre tine Născătoare de Dumnezeu, pre cea mai
cinstită decât Heruvimii, şi mai slăvită decât Serafimii.
Mâinile tale m’au făcut şi m’au zidit: înţelepţeşte-mă şi
mă voiu învăţa Poruncile tale.
Cade-se a te mări, pre tine Născătoare de Dumnezeu, pre cea cu
adevărat pururea fericită, şi mai cinstită decât Heruvimii.
319
Cei ce se tem de tine mă vor vedea şi se vor veseli, că întru
Cuvintele tale am nădăjduit.
Cade-se a te ferici, pre tine cea pururea Fecioară, că tu te-ai făcut mai
Înnaltă decât Ceriurile, născând pre Făcătoriul.
Cunoscut-am, Doamne, că drepte sânt Judecăţile tale,
şi întru adevăr m’ai smerit.
Cade-se a te mări, pre tine Născătoare de Dumnezeu, ca prin
Rugăciunile tale să ne acoperi pre toţi, cu cinstită Adormirea ta.
Facă-se dară Mila ta ca să mă mângâie, dupre
Cuvântul tău robului tău.
Toţi Credincioşii, pomenirea Preacuratei şi Maicii Fecioarei
prăznuind, zicem: Bucură-te, Părtinitoarea noastră a tuturor.
Să vie mie Îndurările tale, şi voiu fi viu, că
Legea ta cugetarea mea iaste.
Priimeşte cântarea cea de petrecere, Fecioară Cocoană, Maica
Împăratului tuturor şi Dumnezeu, şi trimite pace Credincioşilor.
Să se ruşineze cei mândri, căci cu nedreptate au făcut fărădelege
asupra mea; iară eu mă voiu învăţa întru Poruncile tale.
Adunarea Monahilor, şi cetele celor împreună-vieţuitori, Fecioară, şi
catalogul bărbaţilor celor sfinţi, toţi pre tine slăvim cu credinţă.
Să mă întoarcă pre mine cei ce se tem de tine, şi
cei ce cunosc Mărturiile tale.
Cetele tinerilor, împreună cu fecioarele cele bătrâne, cântaţi acum
cântare de petrecere Maicii Ziditoriului tuturor.
Fie inima mea fără prihană întru Îndreptările tale, ca să nu mă ruşinez.
Soborul Ucenicilor, văzându-te că eşti de firea oamenilor, dară şi
Maică lui Dumnezeu, cu frică multă Patul au luat.
Stinge-se spre Mântuirea ta sufletul mieu, întru Cuvintele
tale am nădăjduit.
Toţi Credincioşii fericim pre Născătoarea de Dumnezeu, carea s’a
mutat acum la Ceriu, ca să mijlocească pentru noi.
Stinsu-s’au ochii miei întru Cuvântul tău, zicând:
Când mă vei mângâia?
Tot norodul Domnului, cel credincios şi cu numele lui Hristos numit,
acum dupre datorie fericim Mutarea cea Dumnezeiască cu cântări.
Că m’am făcut ca un foale în brumă: Îndreptările tale nu am uitat.
De sus pre noi blagosloveşte, Binecuvântată, Maica Împăratului
tuturor şi Dumnezeu, pre cei ce fericim pre tine cu bună credinţă.
Câte sânt zilele robului tău? Când vei face mie judecată
de cătră cei ce mă gonesc?
Ridică cătră Dumnezeu mâinile tale cele curate, Fecioară, acoperă şi
mântuieşte, ca o Bună, pre toţi cei ce nădăjduiesc spre tine.
Povestit-au mie călcătorii de lege vorbe întunecoase,

ci nu sânt ca Legea ta, Doamne.
Priimeşte cu Milostivire ruga noastră, Fecioară, priimeşte cererea cea
cu priveghiiare, a celor ce cinstesc Adormirea ta, Curată.
Toate Poruncile tale sânt Adevărul: fără dreptate m’au gonit, ajută-mi.
Adu-ţi aminte de noi, cei ce ne rugăm ţie, Fecioară Maică, întru
Dumnezeiasca ta Mutare, Curată, şi ne dă dezlegare de păcate.
Puţin de nu m’au sfârşit pre mine pre pământ, iară eu
nu am părăsit Poruncile tale.
Izbăveşte de primejdii, de tot necazul şi toată nevoia, pre cei ce
nădăjduiesc spre tine, cea cu totul fără prihană, şi cinstesc Mutarea ta.
Dupre Mila ta viiază-mă, şi voiu păzi Mărturiile Gurii tale.
Fără de veste sosind Dumnezeiasca douăsprezecime a Apostolilor, şi
văzând pre aceştia, a zis: Cum degrab v’aţi adunat voi?
În veac, Doamne, Cuvântul tău rămâne în Ceriu.
Toţi dară vestind Preasfintei, cum pre fieştecarele l-a răpit nor din
locurile unde propoveduia noroadelor,
În neam şi în neam Adevărul tău; întemeiat-ai pământul şi rămâne.
Soborul Ucenicilor îngroapă trupul tău cel priimitoriu de Dumnezeu,
strigând: Stăpână, cu rugăciunile tale păzeşte, ferind moştenirea ta.
Cu rânduiala ta rămâne ziua, că toate sânt slujitoare ţie.
Îngerii, Începătoriile, Puterile şi Stăpâniile toate, noroadele, limbile şi
neamurile pământului, lăudaţi Adormirea ceii Curate.
Că de nu ar fi fost Legea ta cugetarea mea, atuncea
aş fi pierit întru smerenia mea.
Pavel vasul alegerii fiind, pre cea cu totul Curată să o laude, laudă de
petrecere glăsuind ceii mai înnalte decât Ceriurile.
În veac nu voiu uita Îndreptările tale, că într’însele m’ai viiat.
Tablele Moisì, cele făcute de Dumnezeu, cu mânie le sfărámă, iar
Stăpânul acestuia în Ceriuri păzeşte vie pre ceea ce pre dânsul a
născut.
Al tău sânt eu, mântuieşte-mă, că Îndreptările tale am căutat.
Fără veste, de mâini obraznicul nevăzut se lipseşte, că Patul să
răstoarne voind, s’a învăţat să nu se joace cu cele ce nu sânt de jucat.
Pre mine m’au aşteptat păcătoşii să mă piiarză,
321
Mărturiile tale am cunoscut.
Mulţimea Oştii ceii Cereşti viersuia cu glas, iar tăinuitorii dela
marginile pământului alergau, la îngroparea Maicii lui Dumnezeu.
A tot sfârşitul am văzut sfârşit, desfătată iaste Porunca ta foarte.
Veniţi şi noi să lăudăm pre Născătoarea de Dumnezeu, laude
împletind de îngropare, lăudând pre dânsa cu Dumnezeiasca cuviinţă.
Cât am iubit Legea ta, Doamne, toată ziua cugetarea mea iaste.
Boiarii noroadelor celor de Dumnezeu cugetătoare cântând au venit,
la Dumnezeiasca Mutare a Maicii lui Dumnezeu, cea dela pământ la
Ceriu.
Mai mult decât pre vrăjmaşii miei m’ai înţelepţit cu Porunca ta,
că în veac a mea iaste.
Singură din fămei ai trecut hotarele, Curată, singură şi adormirea o ai
avut mai strălucită şi mai minunată decât toţi.
Mai mult decât toţi cei ce mă învaţă am înţeles, că Mărturiile
tale cugetarea mea iaste.
Clírosul şi norodul, a ta Adormire cu cuvinte lăudând, dezlegare
datoriilor ne rugăm acum să ne dai, Maica lui Dumnezeu.
Mai mult decât cei bătrâni am priceput, că Poruncile tale am căutat.
Cea fără prihană Curată, Maică Fecioară Sfântă Cocoană, pre ticăloşii
robii tăi păzeşte-i, pre cei ce se mânecă la Dumnezeiasca ta Biserică.
Despre toată calea vicleană am oprit picioarele mele,
ca să păzesc Cuvintele tale.
Dezleagă lanţurile cu Rugăciunea ta, Fecioară Curată, şi izbăveşte de
toată munca pre cei ce săvârşesc a ta Adormire cu Credinţă.
Dela Judecăţile tale nu m’am abătut, că tu ai pus lege mie.
Lovind, o, Davíde, alăuta ta, Născătoarei de Dumnezeu strigă:
Ascultă, Fiică, Mutarea ta dela pământ la Ceriu.
Cât sânt de dulci gâtlejului mieu Cuvintele tale, mai mult
decât mierea gurii mele.
Minune era a vedea Ceriul cel însufleţit al Domnului, plecat trecând
dela pământ; minunate-s lucrurile tale, Împărate.
Din Poruncile tale am priceput, pentru aceasta am urât
toată calea nedreptăţii.
În vremea Adormirii tale, Fecioară Maică, Cetele Îngerilor acopereau
Patul tău, cu frică şi cu bucurie.
Făclie picioarelor mele Legea ta, şi lumină cărărilor mele.
Ca pre un Ceriu Însufleţit, Curată, pre tine rânduialele celor fără
trupuri cătră Cereştile Lăcaşuri te-au adus, lăudându-te cu
Dumnezeiască cuviinţă.
Juratu-m’am şi am pus ca să păzesc Judecăţile Dreptăţii tale.
Toiagul lui Aarón, carele a odrăslit pre Hristos negrăit, acum dela cele
pământeşti se mută, şi pre Pomul Vieţii îl rodeşte.
Smeritu-m’am până în sfârşit, Doamne, viiază-mă dupre Cuvântul tău.
Scara cea înnaltă, precum Iacòv mai nainte o a văzut, întru carea
Hristos cu Trup s’au întărit, dela pământ la Ceriu s’a mutat.
Cele de bună voie ale gurii mele bine voieşte, Doamne,
şi Judecăţile tale mă învaţă.
Patul cel tainic, cea neîntinată Fecioară Maică, la Corturile cele sfinte
se suie, ca să fie totdeauna împreună cu Fiiul.
Sufletul mieu în mâinile tale pururea, şi Legea ta nu am uitat.
Cartea cea nouă, întru carea s’au scris cu trup Cuvântul, strângându-se
se închide, şi în preacurate mâinile Fiiului eiĭ se pune.
Pus-au păcătoşii cursă mie, şi dela Poruncile tale n’am rătăcit.
Haruri au dat ţie Fiiul, mai presus de fire, Preasfântă Cocoană,
Fecioară de-a pururea păzindu-te, şi cătră Viiaţa cea Cerească
ridicându-te.
Moştenit-am Mărturiile tale în veac, că bucurie inimii mele sânt.
Cu adevărat ca pre nişte tămâie aleasă pre tine, Preasfântă, Ziditoriul
şi Fiiul tău în Sfintele sfinţilor te sălăşluiaşte.
Plecat-am inima mea ca să facă Îndreptările tale în veac,
spre răsplătire.
Viiaţa din tine a răsărit, Fecioară Maică, deci cum neîntinatul tău trup
părtaş s’a făcut îngropării.
Pre călcătorii de lege am urât şi Legea ta am iubit.
Casă Vieţii te-ai arătat, Preasfântă Fecioară, pentru aceea, şi murind,
împreună cu Fiiul iarăşi te-ai învrednicit să vieţuieşti pururea.
Ajutoriul mieu şi Sprijinătoriul mieu eşti tu, întru
Buze curate acum uneltind în loc de alăută, să împletim cântare de
petrecere Maicii lui Dumnezeu şi Făcătoriului tuturor.
Depărtaţi-vă dela mine cei ce vicleniţi, şi voiu
cerceta Poruncile Dumnezeului mieu.
Stăpâne, înnălţarea Preacuratei Maicii tale Îngerii cu oamenii a unit,
laudă ţie aducând acum de obşte.
Apără-mă dupre Cuvântul tău, şi mă viiază,
323
şi nu mă ruşina dela aşteptarea mea.
Cântare Maicii Împăratului tuturor să cântăm, toţi împăraţii şi
stăpânitorii cu judecătorii, şi fecioarele cu toate seminţiile pământului.
Ajută-mi, şi mă voiu mântui, şi voiu cugeta
întru Îndreptările tale pururea.
Pomenirea ta Cinstită, Cu totul Preacurată şi Preasfântă, acum toată
zidirea şi toată suflarea o laudă, slăvindu-o cu evlavie.
Defăimat-ai pre toţi cei ce se abat dela Îndreptările tale,
că nedrept iaste gândul lor.
Din rădăcina lui Iessé odrăslind, Maica lui Dumnezeu Cocoană,
întocma şi Mutarea cu oamenii o ai făcut, vieţuind împreună cu Fiiul.
Călcători de lege am socotit pre toţi păcătoşii pământului;
pentru aceasta am iubit Mărturiile tale.
Cunoaşteţi, pământenilor, şi vă minunaţi, fiii oamenilor, căci
Preasfântul lui Dumnezeu Hotar acum întru Fiiul desfătare a luat.
Ţintuieşte cu frica ta cărnurile mele, că de Judecăţile
tale m’am înfricoşat.
Pod veselitoriu moartea ta, Preacurată, s’a arătat; cu adevărat acum ai
aflat desfătarea cea neîmbătrânită şi adevărată întru Fiiul.
Făcut-am judecată şi dreptate: nu da pre mine celor
ce-mi fac strâmbătate.
Uşile Ceriul a deşchis ţie, Preasfântă, şi Puterile Ceriurilor te-au
lăudat, şi Trupul tău l-au priimit Fiiul.
Priimeşte pre robul tău întru Bunătate: să nu mă
clevetească cei mândri.
De vreme ce Racla cea neasămănată, a ceii prea fără prihană, în
mormânt s’a ţinut ca un om, şi ea va urma Fiiului său.
Ochii miei s’au stins întru mântuirea ta, şi întru
cuvântul Dreptăţii tale.
Adunarea Ucenicilor dela marginile pământului adunându-se, de nori
luminaţi se aducea, să îngroape pre cea cu totul Curată cu bună-
cuviinţă.
Fă cu robul tău dupre Mila ta şi întru Îndreptările tale mă învaţă.
Marginile pământului laudă pre tine, Fecioară Maică, căci cu
strălucirile Naşterii tale, Preacurată, s’a depărtat înşelăciunea
idolească.
Robul tău sânt eu: înţelepţeşte-mă, şi voiu cunoaşte Mărturiile tale.
Toată mulţimea cuvântătorilor de Dumnezeu, pre ceea ce a născut pre
Dumnezeu o laudă, strigând: Maica lui Dumnezeu, pre toţi pre noi
păzeşte cu ale tale Rugăciuni.
Vremea Domnului iaste a face: stricat-au Legea ta.
Cuvântul carele întru tine au lăcuit fără ispită bărbătească, Cocoană,
priimind acesta duhul tău, ca un Fiiu l-au odihnit cu bună slavă.
Pentru aceasta am iubit Poruncile tale mai mult decât aurul şi topaziia.
O, minunile tale cele înfricoşate, cea cu totul fără prihană, că al tău
Mormânt tuturor Credincioşilor Raiu se arată.
Pentru aceasta spre toate Poruncile tale m’am îndreptat.
Îngerii lui Dumnezeu pre Stăpânul lor văzând, duhul Maicii sale
priimind, cu multă spaimă se cuprindea.
Toată calea nedreaptă am urât.
Legile oamenilor ai covârşit tu, de Dumnezeu Născătoare, căci dupre
Naştere Fecioară eşti, şi murind te duci cătră Fiiul.
Minunate sânt Mărturiile tale, pentru aceasta a
cercetat pre ele sufletul mieu.
Întru glasuri, cetele celor împreună-vieţuitori, Fecioară, şi a bărbaţilor
celor sfinţiţi numărul, toţi pre a ta Pomenire o cinstim cu credinţă.
Arătarea Cuvintelor tale luminează şi înţelepţeşte pre prunci.
Dezleagă lanţurile prin rugăciune, Curată Fecioară, şi izbăveşte de
toată munca pre cei ce săvârşesc Adormirea ta cu cinste.
Gura mea am deschis şi am tras Duh.
Prea fără prihană Curată, pre cei ce te laudă păzeşte, de toată şi de tot
feliul bântuirea vrăjmaşilor celor nevăzuţi şi văzuţi.
Că de Poruncile tale am dorit.
Priimeşte, Iisuse, pre Maica ta întru Rugăciune, ca prin solirile ceii
Bune să te milostiveşti ca un Bun. Slavă...
Pre Începutul fără început, împreună cu Fiiul, şi pre Duhul slăvesc, în
trei feţe un Dumnezeu, carele a tuturor iaste Ziditoriu. Şi acum...
Fără prihană Curată, pre cei ce Pomenirea ta o săvârşesc mântuieşte-i,
şi de greşalele cele de multe feliuri îi izbăveşte, şi de cumplita
vătămare a vicleanului.
Apoi iarăşi amândouă cetele împreună:
Cade-se a ferici pre tine, de Dumnezeu Născătoare, pre cea mai
cinstită decât Heruvimii, şi mai slăvită decât Serafimii.
Apoi Ecténiia cea mică. Şi Vozglásul:
325
Că s’a sfinţit şi s’a proslăvit preacinstitul şi de mare cuviinţă Numele
tău, al Tatălui, şi al Fiiului, şi al Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în
STAREA A TREIA.
Carea se cântă pre Glas al 3-lea.
Neamurile toate, laudă Îngropării tale aducem, Fecioară.
Caută spre mine şi mă miluieşte, dupre judecata celor
ce iubesc Numele tău.
Neamurile toate pre tine fericim, pre cea singură Născătoare de
Dumnezeu.
Paşii miei îndreptează dupre Cuvântul tău, şi să nu
mă stăpânească toată fărădelegea.
Neamurile toate pre tine fericim, pre cea cu har dăruită.
Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor, şi voiu păzi Poruncile tale.
Neamurile toate fericimu-te, pre cea singură de Dumnezeu
Născătoare.
Faţa ta arată preste robul tău, şi mă învaţă Îndreptările tale.
Soborul Apostolilor, adunaţi-vă din dragoste la îngroparea Mariei.
Izvoare de ape au izvorât ochii miei, pentru că nu am păzit Legea ta.
Dela margini au venit Ceata Ucenicilor, ca să îngroape pre Fecioara.
Drept eşti, Doamne, şi drepte sânt Judecăţile tale.
Rânduialele celor fără de trupuri stau împrejurul tău cu frică, ceea ce
ai murit minunat.
Poruncit-ai dreptate a fi Mărturiile tale, şi Adevărul foarte.
Mântuitoriul s’au pogorât cu nenumărate Minţi, sufletul Maicii să-l ia.
Topitu-m’a râvnirea ta, că au uitat Cuvintele tale vrăjmaşii miei.
Deşi mori, Maica lui Dumnezeu şi Cuvântului, dară sus te duci.
Cu foc lămurit iaste Cuvântul tău foarte, şi robul tău a iubit pre el.
Preoţi lăudaţi pre Maica Cuvântului, carea la Ceriu s’a mutat.
Mai tânăr sânt eu şi defăimat, Îndreptările tale nu am uitat.
Laudă dela Puterile Cereşti să se glăsuiască Adormirii Fecioarei.
Dreptatea ta, dreptate în veac, şi Legea ta adevărul.
Satul Ghethsimanì slăveşte mormântul pururea Fecioarei.
Necazuri şi nevoi m’au aflat: Poruncile tale sânt cugetarea mea.
Cătră Lăcaşurile Cereşti ducându-te, Fecioară, acoperă pre ceia ce
laudă pre tine.
Dreptate sânt Mărturiile tale în veac: înţelepţeşte-mă şi voiu fi viu.
Rânduialele celor fără de trupuri lăudau pre Fecioara la Ceriu suindu-
se.
Strigat-am din toată inima mea: auzi-mă, Doamne,
Îndreptările tale voiu căuta.
Fericimu-te, cu totul Curată Fecioară, şi pre cei ce au născut pre tine.
Strigat-am cătră tine: mântuieşte-mă, şi voiu păzi Mărturiile tale.
Ceea ce ai născut Viiaţa, cu totul fără prihană, cum mori? Biruind
legea oamenilor.
Apucat-am înnainte fără de vreme şi am strigat, întru
O, minuni streine, cum Ziditoriul tuturor sufletul Maicii îl ia!
Apucat-au înnainte ochii miei cătră dimineaţă, ca să cuget
la Cuvintele tale.
Să alergăm îndată la mormântul Preacuratei, şi vom dobândi Milă.
Glasul mieu auzi, Doamne, dupre Mila ta,
dupre Judecata ta mă viiază.
Toată zidirea se bucură de Dumnezeiasca Mutare a ceii singure
întrutot-Lăudată.
Apropiatu-s’au cei ce mă goneau fără de lege,
şi dela Legea ta s’au depărtat.
Oamenii împreună cu Îngerii laudă de petrecere săvârşesc ceii
Preacurate.
Aproape eşti tu, Doamne, şi toate căile tale sânt Adevărul.
Mutarea ta, Stăpână, iaste lumii Mântuire.
Dintru început am cunoscut din Mărturiile tale,
că în veac ai întemeiat pre ele.
Stâlparea cea de finíc înştiinţare aduce, a Fiiului tău, Fecioară.
Vezi smerenia mea şi mă scoate, că Legea ta nu am uitat.
Dela marginile lumii Ucenicii Cuvântului s’au adunat la tine, Maică.
Judecă judecata mea şi mă izbăveşte, pentru Cuvântul tău mă viiază.
Astăzi Stăpânul din Ceriu s’au pogorât, cătră a sa Maică.
Departe iaste dela păcătoşi mântuirea, că Îndreptările tale nu au căutat.
Astăzi toată zidirea s’a sfinţit, cu streină şi Dumnezeiască Adormirea
ta.
Îndurările tale multe sânt, Doamne, dupre Judecata ta mă viiază.
Astăzi Fecioara şi Maica Domnului cătră Ceriuri s’a dus.
Mulţi sânt cei ce mă gonesc şi mă necăjesc: dela
Mărturiile tale nu m’am abătut.
Mă înspăimântez, Fecioară, striga ţie Pétru, văzând pre tine întinsă.
Văzut-am pre cei neînţelegători şi mă topeam,
căci Cuvintele tale nu au păzit.
327
Mă înspăimântez, Fecioară, striga ţie Pétru, văzându-te întinsă cu faţa
în sus pre Pat.
Vezi că Poruncile tale am iubit, Doamne, întru Mila ta mă viiază.
Dela pământ vecinic te-ai mutat la Lăcaşurile Cereşti, Fecioară Maică
Cocoană.
Începătura Cuvintelor tale iaste Adevărul, şi în veac
toate Judecăţile Dreptăţii tale.
Toate s’au spăimântat întru cinstită Adormirea ta, a ceii neispitite de
nuntă.
Boiarii m’au gonit în zadar, şi de Cuvintele tale
s’a înfricoşat inima mea.
Soboarele dreptcredincioşilor slăvesc, Cocoană, Mutarea ta cea
Dumnezeiască.
Bucura-mă-voiu eu de Cuvintele tale, ca cela ce află dobânzi multe.
Vieţuieşti şi dupre moarte, pre Hristos Dătătoriul de Viiaţă fără de
sămânţă născând.
Nedreptatea am urât şi m’am scârbit, iară Legea ta am iubit.
Pre tine, Norul cel uşor, Soarele cel mare, mutându-te, te-a luat.
De şapte ori în zi te-am lăudat, pentru Judecăţile Dreptăţii tale.
Dela margini Soborul Ucenicilor Cuvântului împreună au venit
atuncea la tine.
Pace iaste multă celor ce iubesc Legea ta, şi nu iaste lor sminteală.
Cetele Îngerilor, danţurile Apostolilor, slăvesc pre tine, Cocoană.
Aşteptat-am Mântuirea ta, Doamne, şi Poruncile tale am iubit.
Pre cântăreţii tăi mântuieşte-i, carii săvârşesc starea cea de toată
noaptea, cu priveghiiare.
Păzit-a sufletul mieu Mărturiile tale, şi le-a iubit foarte.
Noroade, neamuri şi limbi, îngropaţi cu frică pre Părtinitoarea tuturor.
Păzit-am Poruncile tale şi Mărturiile tale, că toate
căile mele înnaintea ta sânt, Doamne.
Întru Mutarea ta, Fecioară Maică, Îngerii te laudă.
Să se apropie rugăciunea mea înnaintea ta, Doamne,
dupre Cuvântul tău mă înţelepţeşte.
În deşert sfătuindu-se noroadele Evreilor, asupra Născătoarei de
Dumnezeu.
Să între cererea mea înnaintea ta, Doamne, dupre
Cuvântul tău mă izbăveşte.
Pângărite şi fără de minte, rele te-ai sfătuit asupra trupului Stăpânei.
Răspunde-vor buzele mele cântare, când mă
vei învăţa Îndreptările tale.
Stăpână Fecioară, Sfântă de Dumnezeu Născătoare, mântuieşte pre cei
ce laudă pre tine.
Spune-va limba mea Cuvintele tale, că toate
Poruncile tale sânt Dreptate.
Curată Fecioară Maică, pre Fiiul tău roagă-l pentru cei ce laudă pre
tine.
Fie Mâna ta să mă mântuiască, fiindcă Poruncile tale am voit.
Maica lui Dumnezeu Cuvântului, mântuieşte pre ai tăi robi, carii
laudă pre tine.
Dorit-am de Mântuirea ta, Doamne, şi Legea ta cugetarea mea iaste.
Din toate primejdiile, de Dumnezeu Născătoare, pre toţi cei ce laudă
pre tine îi izbăveşte.
Viia-va sufletul mieu şi te va lăuda, şi Judecăţile tale vor ajuta mie.
Cinstită a lui Dumnezeu Născătoare, pre cei ce pre tine slavoslovesc,
de toată primejdiia îi izbăveşte.
Rătăcit-am ca o oaie pierdută: caută pre robul tău,
că Poruncile tale nu am uitat.
Veniţi la cea cu totul Curată, să cădem cu osârdie, pentru noi să
solească. Slavă...
O, Treime Sfântă, Tatăl, Fiiul şi Duhul, miluieşte lumea ta. Şi acum...
Candelă purtătoare de Lumină, cu totul Curată Fecioară, pre noi nu ne
uita.
Apoi iarăşi amândouă Cetele împreună.
Neamurile toate, laudă Îngropării tale aducem, Fecioară.
Şi îndată binecuvântările, pre Glas al 5-lea.
Bine eşti cuvântată, cea cu totul Curată, păzeşte,
acoperă pre cei ce cu laude te cuvintează.
Soborul Îngerilor s’au spăimântat văzându-te pre tine, întru cei morţi
socotită fiind, şi sufletul tău, Curată, lui Dumnezeu dând, şi la Ceriuri
cu trupul a treia zi zburând, Stăpână, a lui Dumnezeu Mireasă.
Pentru ce la mormântul Fiicei lui Dumnezeu, tăinuitori, stăruiţi
lăcrămând? – ziceau Apostolilor Minţile cele nematerialnice, din
înălţime fulgerând. Vedeţi voi semnele mormântului, că Curata acum
s’a mutat din mormânt.
329
Piatra mormântului tău, Cocoană, ridicându-se, a dezlegat
mâhniciunea cu-anevoie-credinciosului, celui ce dupre trei zile a
ajuns, şi atuncea cu iconomie. Pentru aceea pre tine a slăvit, şi
Mutarea ta adeverea tuturor.
Miruri izvorând mormântul tău, Cocoană Fecioară, izvor de tămăduiri
s’a arătat, că tu, Cinstită, Sicriu de Miruri te-ai arătat tuturor
Credincioşilor, izvorând şi izbucnind nedeşărtat Darurile cele de Miru
suflătoare. Slavă...
Închinămu-ne cu credinţă Sfintei Treimi, cu Îngerii strigând: Fire mai
presus stăpânitoare, păzeşte pre cei binecredincioşi de ispite, carii
strigă: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Preaînnaltă. Şi acum...
Izvor de viiaţă purtătoriu pre tine cunoscând, Fecioară, ca Maicii
Vieţii strigăm ţie cu dorire, ca să ne înviezi, pre cei omorâţi cu
greşalele, şi bucuriei ceii vecinice să ne învredniceşti, de Dumnezeu
dăruită.
Alliluia, Alliluia, Alliluia, Slavă ţie, Dumnezeule, de 3 ori.
Iară dupre acestea, Sedealna, Glas al 3-lea.
Podóbie: De frumseţea fecioriei tale...
Întru Naşterea ta, zămislirea a fost fără sămânţă; întru Adormirea ta,
moartea fără stricăciune. Minune îndoită întru minune s’a adunat, de
Dumnezeu Născătoare; că în ce chip, neştiind de bărbat, Hrănitoare de
Prunc ai fost, Curată fiind? Şi cum, Maică lui Dumnezeu fiind, ca o
purtătoare de moarte mirezme slobozeşti? Pentru aceasta, cu Îngerii
strigăm cătră tine: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har. De 2 ori.
Antífon 1. Al Glasului 4. Prochímen, Glas 4.
Pomeni-voiu Numele tău întru tot neamul şi neamul.
Stíh: Ascultă, Fiică, şi vezi... Apoi Toată suflarea să laude pre
Domnul... Şi dupre Psalmul 50, Slavă..., Pentru Rugăciunile
Născătoarei de Dumnezeu... Şi acum... Iar aceasta.
Stihíra, Glas al 6-lea.
Când Mutarea Preacuratului tău Trup se gătea, atuncea Apostolii
stând împrejurul Patului, cu cutremur te vedeau. Şi unii căutând spre
Trup, cu spaimă erà cuprinşi. Iară Pétru cu lacrămi a strigat ţie: O,
Fecioară, văzu-te limpede tinsă pre Pat, pre tine, Viiaţa tuturor, şi mă
minunez, întru carea s’a sălăşluit Îndulcirea Vieţii ceii ce va să fie. Ci,
o, Preacurată, roagă-te cu deadinsul Fiiului şi Dumnezeului tău, să
mântuiască cetatea ta nevătămată.
CANÓN. Cântarea 1. Glas 1. Irmós.
Cea împodobită cu Dumnezeiasca Slavă, sfântă şi lăudată Fecioară,
pomenirea ta, pre toţi Credincioşii la veselie i-a adunat, începând
Mariám cu Hore şi cu Tímpine, pre cei ce cântă Unuia-născut al tău,
că cu Slavă s’au proslăvit.
Petrecut-au Cetele cele fără materie în Sión Dumnezeescul tău Trup,
cel mergătoriu la Ceriu; şi fără veste adunându-se mulţimea
Apostolilor dela margini, au stătut îndată înnaintea ta, Născătoare de
Dumnezeu, cu carii, Preacurată Fecioară, cinstită pomenirea ta slăvim.
Răsplătiri de biruinţă ai luat asupra firii, Curată, pre Dumnezeu
născând; însă urmând Făcătoriului tău şi Fiiului, mai presus de fire te-
ai supus legilor firii. Pentru aceasta, dupre ce ai murit, te-ai sculat, cu
Fiul tău în veci vieţuind. Slavă...
Fecioare tinerele, cu Mariám Prorociţa, cântare de petrecere acum
strigaţi, că Fecioara şi una de Dumnezeu Născătoare, la odihna
Cerească se mută. Şi acum...
Dupre vrednicie, pre tine ca pre un Ceriu însufleţit te-au priimit
Cereştile Dumnezeeştile Lăcaşuri, Preacurată. Şi ai stătut luminos
înfrumseţată, ca o Mireasă cu totul fără prihană, înnaintea
Împăratului şi Dumnezeu.
Cela ce eşti făcătoriu şi cuprinzătoriu a toate, Înţelepciunea şi Puterea
lui Dumnezeu, Hristoase, cea neclătită şi nemişcată, Biserica o
întăreşte; că însuţi eşti Sfânt, cela ce întru sfinţi te odihneşti.
Pre tine, fămeie moartă, însă, mai presus de fire, şi Maica lui
Dumnezeu, văzându-te slăviţii Apostoli, ceea ce eşti cu totul fără
prihană, cu frică s’au atins cu mâinile de tine, cea strălucită cu Slavă,
ca de o sălăşluire în carea Dumnezeu au încăput.
Apucat-a înnainte judecata, tăiare aducând mâinilor celor ocărâtoare a
celui îndrăzneţ, Dumnezeu păzind întru Slava Dumnezeirii cinstea
Sicriului celui însufleţit, întru carele Cuvântul Trup s’au făcut.
Slavă...
331
Din coapse muritoare ieşind, Curată, cu firea asemenea fiind,
pristăvire ai luat. Şi ca ceea ce ai născut Viiaţa cea adevărată, te-ai
mutat la Viiaţa cea Dumnezeiască şi Ipostatnică. Şi acum...
Adunarea Bogoslóvilor dela margini, şi mulţimea Îngerilor de sus, la
Sión au mers, cu Voinţa cea atotputernică, dupre vrednica datorie
slujind îngropării tale, Stăpână.
Graiurile Prorocilor, şi vorbele cele întunecate, Întruparea ta au
prorocit, cea din Fecioară, Hristoase. Lumina strălucirii tale spre
lumină neamurilor va ieşi, şi strigă ţie adâncul cu veselie: Slavă
Puterii tale, Iubitoriule de oameni.
Vedeţi noroade şi vă miraţi, că Muntele cel sfânt şi preavederos al lui
Dumnezeu, la Lăcaşurile cele Cereşti pre sus se ridică, Ceriul cel
pământesc la Lăcaşul cel Ceresc şi nestricăcios sălăşluindu-se.
La viiaţa cea pururea vecinică şi mai bună, moartea ta trecere a fost,
Curată; din cea vremelnică, la cea Dumnezeiască cu adevărat şi
nestricăciosă mutându-te, Preacurată, să vezi întru veselie pre Fiiul tău
şi Domnul. Slavă...
Ridicatu-s’au Porţile Cereşti, şi Îngerii au lăudat, şi Hristos au priimit
Vistieriia Fecioarei Maicii sale. Heruvimii te-au ridicat cu veselie, şi
Serafimii te slăvesc bucurându-se. Şi acum...
Minune era a vedea Ceriul cel însufleţit, al Împăratului tuturor,
trecând din deşărtăciunile pământului. Câtu-s de minunate Lucrurile
tale! Slavă Puterii tale, Doamne.
Dumnezeiască şi nespusă Podoabă a Bunătăţilor tale, Hristoase, voiu
spune. Că cel ce ai strălucit din vecinica Slavă, Rază împreună
vecuitoare şi Ipostatnică, din Pântecele Fecioresc întrupându-te, celor
dintru întunerec şi din umbră Soare le-ai răsărit.
Ca pre un nor Soborul apostolilor, Fecioară, purtându-se, s’au adunat
în Sión dela margini, să slujască ţie, Norului celui uşor, din carele
Dumnezeu cel Preaînnalt, celor din întunerec şi din umbră Soare al
dreptăţii le-au răsărit.
Limbile cele de Dumnezeu priimite, ale Trâmbiţilor Dumnezeeştilor
bărbaţi, cu glas prea bine răsunătoriu, Născătoare de Dumnezeu, au
strigat, cântare de petrecere cu Duhul glăsuind: Bucură-te, Izvorul cel
nestricat al Întrupării lui Dumnezeu ceii de viiaţă începătoare, şi de
mântuire tuturor. Slavă...
Să glăsuiască trâmbiţile Bogoslóvilor astăzi, şi limbile omeneşti cele
mult-grăitoare acum să laude, şi să strige văzduhul, cu lumină
nemăsurată strălucind: Îngerii să cânte Adormirea Fecioarei.
Şi acum...
Cu cuviinţă era să fie Vasul alegerii la Cântările tale, cu totul minunat
de petrecere, Fecioară, cu totul sfinţit lui Dumnezeu, de toţi
Dumnezeeşte priimit, şi fiind şi cu adevărat arătat, de Dumnezeu
Născătoare Prealăudată.
Cântarea a 6-a Irmós.
Focul cel dinlăuntru al Chitului celui născut în luciul mării era chipul
Îngropării tale ceii de trei zile, al căriia Ionà Proroc s’a arătat. Că
mântuit fiind precum s’a şi trimis mai nainte, nevătămat a strigat:
Jertvi-voiu ţie cu glas de laudă, Doamne.
Dat-au ţie cele mai presus de fire Împăratul, Dumnezeul tuturor. Că
precum întru Naştere Fecioară te-au păzit, aşa şi în groapă Trupul ţi-
au ferit fără stricăciune. Şi împreună te-au proslăvit întru
Dumnezeiasca Mutare, cinste ţie, Maicii, ca un Fiiu dăruind.
Cu adevărat pre tine ca pre o Făclie luminoasă a Focului celui fără
materie, ca pre o Cadelniţă de aur a Cărbunelui celui Dumnezeesc,
întru Sfintele sfintelor te-au sălăşluit, ca pre o Năstrapă şi Toiag, şi
Lespede de Dumnezeu scrisă, ca pre un Chívot Sfânt, şi Masă a
Cuvântului Vieţii, Fecioară, cel Născut al tău. Slavă...
Din tine Viiaţa au răsărit, cheile fecioriei nestricând. Deci cum ar fi
fost preacuratul şi de viiaţă începătoriul Trupul tău împărtăşit cu ispita
morţii. Şi acum...
Lăcaş Vieţii fiind, Viiaţa cea pururea fiitoare o ai dobândit. Că prin
moarte la Viiaţă ai trecut, ceea ce ai născut Viiaţa ce Ipostatnică.
CELE 24 CONDACE ŞI ICOASE.

Podóbie: Apărătoarei Doamnei...
C eii alese din toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu şi

Împărătesii, ceea ce te sui dela pământ la Ceriu, cântare cu
bună cucernicie, pentru preacinstita ta Adormire, aducem ţie,
Născătoare de Dumnezeu. Iară tu, ca ceea ce ai biruinţă preste moarte,
333
de toate nevoile cele aducătoare de moarte ne slobozeşte, ca să
strigăm ţie: Bucură-te, cea plină de har, carea întru Adormirea ta nu
ne laşi pre noi.
Icos, 1.
Î
ngerul cel mai întâiu stătătoriu din Ceriu a fost trimis să spuie
Născătoarei de Dumnezeu Mutarea eiĭ la cele fără de grijă, şi să-i
vestească mai nainte venirea la dânsa a Fiiului şi Dumnezeu, şi
luminat strălucind înnaintea eiĭ şi stând, a strigat unele ca acestea:
Bucură-te, Preacurată Maica Împăratului;
Bucură-te, Cereasca Împărăteasă, Maica lui Dumnezeu şi a Domnului
Ceriului şi pământului;
Bucură-te, cea mai cinstită cu Mărire prin venirea cea cătră tine a
Fiiului tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce eşti mărită cu vestirea ducerii tale cătră Fiiul;
Bucură-te, ceea ce eşti aleasă de Dumnezeu din toate neamurile;
Bucură-te, Încăpere a Cuvântului lui Dumnezeu;
Bucură-te, plinirea prorociei Prorocilor;
Bucură-te, Cununa cea preacinstită a Apostolilor;
Bucură-te, Podoaba şi Stăpânirea împăraţilor;
Bucură-te, Înfrumseţarea Arhiereilor şi Cuvioşiia Preoţilor;
Bucură-te, Povăţuirea Călugărilor celor înţelepţiţi de Dumnezeu, la
Împărăţiia cea de sus;
Bucură-te, ceea ce ai deşchis uşile Raiului neamului creştinesc, carele
pururea te fericeşte;
Bucură-te, cea plină de har, carea întru Adormirea ta
nu ne laşi pre noi.
Condac, al 2-lea.
Văzând ceata Apostolilor, cu Voia cea atotputernică dela marginile
lumii pre nori aducându-se de faţă, la preacinstită Adormirea ta,
Preanevinovată, marii Arhierei, Dionísie tăinuitoriul cel Ceresc, şi
minunatul Ierothéiu, şi Timothéiu cel încuviinţat, cu Dumnezeiasca
Preoţie, cântà: Alliluia.
Icos, al 2-lea.
Toată făptura cea înţelegătoare, împreună cu Căpiteniile Cetelor
Îngereşti, au venit cu Împăratul lor, cela ce în mâinile sale cele
începătoare de viiaţă au luat Sufletul Maicii sale, iară Pétru cel
fierbinte la credinţă, cu multe lacrămi strigând cătră dânsa, au zis:
Bucură-te, Maica Făcătoriului lumii carea te-ai suit la cele fără de
grijă;
Bucură-te, ceea ce te-ai mutat la cele mai presus de Ceriuri;
Bucură-te, ceea ce ai sfinţit prin suirea ta cele patru Stihii;
Bucură-te, ceea ce prin mergerea ta ai veselit cele Cereşti;
Bucură-te, ceea ce frumos ai fost priimită în Ierusalimul cel de sus;
Bucură-te, ceea ce cu bucurie ai întrat în Casa cea nefăcută de mână;
Bucură-te, Împărăteasa Heruvimilor şi a Serafimilor;
Bucură-te, Stăpâna Îngerilor şi a Arhanghelilor;
Bucură-te, Scăparea Credincioşilor şi Izbăvirea;
Bucură-te, Ajutoriul moştenirii tale şi Sprijineala;
Bucură-te, Solitoarea cea cătră Dumnezeu pentru tot neamul
creştinesc;
Bucură-te, întrutot-Bună şi Dătătoare tuturor Bunătăţilor;
Condac, al 3-lea.
Puterea celui de sus a răpit din Indiia pre Thomà, pentru oarecarea
voire a lui Dumnezeu, ce nu s’a tâmplat el la Preacinstită Adormirea
Maicii lui Dumnezeu, şi l-au pus la mormântul eiĭ cel priimitoriu de
viiaţă. Carele plecându-se să o vază pristăvită, a cunoscut că iaste cu
Trupul înnălţată la Ceriu, şi crezând a strigat: Alliluia.,
Icos, al 3-lea.
Având întru sine pricepere Ucenicul, că din purtarea de grijă a lui
Dumnezeu i-a fost lui să nu se întâmple la petrecerea Maicii lui
Dumnezeu împreună cu ceialalţi, şi fiind bucurat pentru Adormirea eiĭ
cea fără de moarte, a strigat cătră dânsa:
Bucură-te, ceea ce ai fost luată dela pământ prin palmele Fiiului tău;
Bucură-te, ceea ce te-ai suit la cele înnalte ca să te îndulceşti de Slava
lor;
Bucură-te, ceea ce eşti petrecută întru cele de sus de toate Căpiteniile
Îngereşti;
Bucură-te, ceea ce ai fost luată de Heruvimi întru cele Cereşti şi mai
presus de Ceriuri;
Bucură-te, ceea ce ai fost înnălţată cu cântări cu mare cuviinţă în
Porţile Cereşti de mai-marii Puterilor;
Bucură-te, ceea ce eşti încungiurată şi fericită de toţi cetăţănii cereşti;
Bucură-te, Ceriu pământesc, carea eşti înnălţată la Sălăşluirea celui de
sus;
335
Bucură-te, Scaunul Domnului, care eşti înnălţat dela pământ la
Împărăţiia Cerească;
Bucură-te, Folositoarea noastră şi Sprijineală tare;
Bucură-te, Chiezéşul păcătoşilor spre mântuire;
Bucură-te, Împărăteasa Creştinilor şi, dupre Dumnezeu, Nădejdea
Împărăţiei Cereşti;
Bucură-te, Maica Vieţii şi, dupre Dumnezeu, Nădejdea vieţii noastre
ceii vecinice;
Condac, al 4-lea.
Vifor de gânduri necredincioase având întru sine Evreul Athónie, şi
văzind pre purtătorii de Dumnezeu Apostoli ducând la mormânt cu
mare cinste Trupul cel Preacurat al Maicii lui Dumnezeu, s’a pornit ca
să-l răstoarne; dar, fără de veste, împreună cu orbirea tăindu-i-se şi
mâinile, cele ce de pat lipite au rămas, prin credinţă Maică lui
Dumnezeu te-a mărturisit, strigând lui Dumnezeu: Alliluia.
Icos, al 4-lea.
Auzind tăinuitorii şi singuri văzetorii Cuvântului pre Îngeri cântând
laude cu multă dulceaţă, la Îngroparea Trupului celui de Dumnezeu
priimitoriu, şi vrând să dea cinstea cea bine-plăcută lui Dumnezeu,
s’au nevoit cu glasuri a cânta, strigând:
Bucură-te, ceea ce ai luat bunăvestire pentru mergerea ta la Împărăţiia
cea de sus;
Bucură-te, Rândureaua Raiului cea priimitoare de bucurie prin
vestirea lui Gavriíl;
Bucură-te, ceea ce ai luminat mulţimea Heruvimilor cea preacinstită;
Bucură-te, ceea ce ai bucurat firea Serafimilor cea preaslăvită;
Bucură-te, ceea ce eşti de Patriarhi mai-nainte închipuită;
Bucură-te, ceea ce eşti de Proroci mai-nainte vestită;
Bucură-te, ceea ce degrabă ai izbândit dârjíia Evreului cea rea;
Bucură-te, ceea ce ai dat lui vindecare;
Bucură-te, ceea ce ai întors necredinţa lui Athónie întru credinţă;
Bucură-te, ceea ce ai priimit mărturisirea lui;
Bucură-te, ceea ce ai ridicat cătră Ceriu dragostea şi credinţa celor ce
au cătră tine;
Bucură-te, ceea ce mântuieşti pre cei ce cu credinţă cheamă Numele
tău; Bucură-te, cea plină de har, carea întru Adormirea ta
Condac, al 5-lea.
Sfinţii Apostoli, Stelele cele cu mergere Dumnezeiască, împărţindu-se
întru cele de supt Ceriu pentru Evanghelie, răpiţi au fost de nori prin
lăţimea văzduhului spre îngroparea Maicii Domnului, pre carea cu
laude şi cu cântări petrecându-o, împreună cu cei fără de trup striga:
Alliluia.
Icos, al 5-lea.
Văzând văzetorii de Dumnezeu pre Stăpânul lor luând în mâini
Sufletul Maicii sale, şi cunoscând pre el a fi Domn, s’au nevoit cu
cântări preaslăvite a lăuda pre cea Binecuvântată, şi a striga eiĭ:
Bucură-te Împărăteasă, carea porţi pre cela ce Împărăţeşte preste
toate;
Bucură-te, ceea ce eşti purtată şi de înseşi mâinile Fiiului tău;
Bucură-te, Schiptrul cel Împărătesc din dreapta lui Hristos;
Bucură-te, Stâlparea porumbiţii cea din mâna lui Nóe;
Bucură-te, Toiagul lui Aarón, care ai odrăslit neveştejire;
Bucură-te, Crinul cel neveştejit, care ai înflorit nemurirea;
Bucură-te, Chimval însufleţit de Dumnezeu, al Dumnezeescului
Părinte Davíd;
Bucură-te, Psaltire şi Alăută preafrumoasă, carea ai ridicat slava
Prorocului;
Bucură-te, Chívot Însufleţit al Sfinţeniei Domnului;
Bucură-te, Viiaţa carea ai înviiat pre noi întru Odihna Domnului;
Bucură-te, Cortul cel umbrit de Heruvimi;
Bucură-te, Sfânta sfintelor;
Condac, al 6-lea.
Propoveduitorii purtători de Dumnezeu Apostoli, dupre ducerea
Maicii lui Dumnezeu la cele fără de grijă, şezând fiind la obicinuita
masă de obşte, şi puind o parte de pâine, înnălţându-o întru Numele
Domnului, fără de veste de sus pre Împărăteasa Născătoarea de
Dumnezeu, împreună cu Îngeri purtători de lumină au văzut-o, şi
auzind-o dând lor pace dela Fiiul eiĭ şi Dumnezeu, au strigat: Alliluia.
Icos, al 6-lea.
Strălucit-au nouă de voie Hristos, Soarele dreptăţii, din Preacuratele
tale Sângiuri, şi cu bună înţelegere a propoveduirii prin Apostoli
337
lumea au luminat, şi pre tine, Maica lui, din neam în neam te-au
proslăvit. Pentru aceea şi noi te fericim, strigând ţie:
Bucură-te, cea de toate neamurile fericită în veci;
Bucură-te, cea bine-îndurată şi milostivă asupra oamenilor;
Bucură-te, ceea ce ai plinit făgăduinţa Cetei Ucenicilor;
Bucură-te, ceea ce prin cercetarea ta dai pace lumii;
Bucură-te, ceea ce eşti mult-dorită sfinţilor;
Bucură-te, Bucuriia cea întrutot veselitoare a preacuvioaselor Maice şi
a sfintelor Fecioare;
Bucură-te, trecerea drepţilor la sălăşluirea Raiului;
Bucură-te, ceea ce întreci pre toţi carii sânt întru Dumnezeiasca Slavă
Cerească;
Bucură-te, plinirea doririi tuturor bunătăţilor;
Bucură-te, începătura mântuirii oamenilor;
Bucură-te, Împărăteasa celor ce împărăţesc;
Bucură-te, Doamna celor ce domnesc;
Condac, al 7-lea.
Pre toţi cei ce vor să între cu credinţă în sfânta ta Biserică, Născătoare
de Dumnezeu, pururea îi mântuieşte, şi pre cei ce slăvesc pre tine, de
toate năpăştile şi necazurile îi izbăveşte; pentru aceea, şi bun-
credinciosului Domnului nostru, carele pururea te fericeşte, biruinţă
asupra protivnicilor dăruiaşte-i, şi toate cele cătră mântuire dă nouă,
când ne rugăm ţie, şi cântăm lui Dumnezeu: Alliluia.
Icos, al 7-lea.
Arătat-au făptură nouă, arătându-se nouă Făcătoriul Domnul tuturor,
prin tine, Născătoare de Dumnezeu; iară tu, având purtare de grijă
pentru noi, rudeniia ta, cei ce cu cinste cinstim Adormirea ta,
priimeşte unele ca acestea strigând ţie:
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu cea aleasă din pământeni;
Bucură-te, ceea ce eşti mai presus de pământeni şi de cele Cereşti;
Bucură-te, ceea ce te-ai suit mai sus de Heruvimi şi de Serafimi;
Bucură-te, ceea ce ai adunat pre nori ceata Ucenicilor la îngroparea ta;
Bucură-te că, cu Puterea lui Dumnezeu, încredinţare aleasă dupre
îngroparea ta înnaintea Thomii te-ai pus;
Bucură-te, că printr’însul s’au încredinţat Mutarea ta cu Trupul la
Ceriu;
Bucură-te, Frumseţea cea împodobită cu toate faptele bune;
Bucură-te, Frumseţea Fiiului tău celui mai frumos mai vârtos decât fiii
oamenilor;
Bucură-te, ceea ce ai înflorit ca un finíc, înviind cu Trupul;
Bucură-te, că te-ai înmulţit ca un chedru în Livanul cel Ceresc;
Bucură-te, Lemnul vieţii cel sădit în mijlocul Raiului celui de sus;
Bucură-te, Corabiia cel înţelegătoare ce te-ai înnălţat la cele de sus din
potopul morţii;
Condac, al 8-lea.
Ştiindu-te întru cele înnalte aleasă, cu înstreinare Stăpână a
frumseţelor celor nepricepute, a bunătăţilor celor nespuse, ca Soarele
înlăuntru celor Cereşti, suindu-te cătră Fiiul şi Dumnezeu, ţinută fiind
de palmele lui, cu mulţămită şi cu bucurie te-ai dat Dreptei lui ceii
începătoare de viiaţă. Pentru aceasta pururea strigăm: Alliluia.
Icos, al 8-lea.
Cu totul fiind sus cătră cele Cereşti, şi cele pământeşti nelăsând
Maica lui Dumnezeu, de mâinile Fiiului său purtată fiind, întru cele
neapuse a întrat, la Ierusalimul cel de sus, Cetatea cea frumoasă şi cu
totul minunată, de Heruvimi încungiurată, împreună cu toate Puterile
Cereşti, unde aude strigându-i acestea:
Bucură-te, a căriia Sfânt Suflet în Sión se sălăşluiaşte;
Bucură-te, a căriia şi Trupul cel nestricat împreună cu Sufletul acolò
se proslăveşte;
Bucură-te, ceea ce ai întrat în Cetatea a însuşi Mântuitoriului celui
Atotţiitoriu;
Bucură-te, ceea ce te-ai înnălţat în Raiul cel preafrumos ce iaste sădit
sus;
Bucură-te, ceea ce te-ai mutat în Cetatea cea întemeiată de pietri
luminate;
Bucură-te, ceea ce eşti dusă în Cetatea încungiurată de Oştile cele
preaînnalte;
Bucură-te, ceea ce eşti luată mai presus de Ceriuri întru buna-voinţă a
lui Dumnezeu;
339
Bucură-te, ceea ce eşti mai cinstită decât minţile cele nematerialnice;
Bucură-te, Rugăciunea Credincioşilor cea dusă cătră Fiiul şi
Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce însăţi te rogi neîncetat pentru noi toţi la Scaunul
Fiiului tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce mântuieşti lumea, fiind Solitoare cătră Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce eşti dăruită dela Dumnezeu Folositoare neamului
Creştinesc;
Condac, al 9-lea.
Toată firea Îngerească înnalţă pre tine, iară neamul omenesc te slăvim
ca pre o Maică a lui Dumnezeu şi Împărăteasă, cinstind preacinstită
Adormirea ta, că pământenii pentru tine cu cele Cereşti se împreună,
şi cu un glas strigăm lui Dumnezeu: Alliluia.
Icos, al 9-lea.
Zicerile ritorilor, cele spuse de Dumnezeeştii Proroci, acum le vedem
plinindu-se întru tine, Născătoare de Dumnezeu, căci cu adevărat ai
născut nouă pre Dumnezeu cu Trup. Pentru aceea, crezând Taina
Cuvântului lui Dumnezeu, strigăm:
Bucură-te, Capul Legii ceii desăvârşit şi a Prorocilor;
Bucură-te, Steaua lui Iacóv cea prorocită de Valaám;
Bucură-te, Patul marelui Împărat, cel vestit de Solomón;
Bucură-te, Lâna lui Ghedeón cea rourată;
Bucură-te, Rugul cel nears, mai nainte văzut fiind de puitoriul Legii;
Bucură-te, Munte sfânt, socotit fiind de bărbatul doririi;
Bucură-te, Scară Cerească, văzută fiind mai nainte de Iacóv;
Bucură-te, Uşă neumblată, mai nainte văzută de Iezekiíl;
Bucură-te, Soarele sălăşluirii lui Hristos, cel mai nainte arătat de
Cântătoriul de Psalmi;
Bucură-te, Taina ce s’a zis mai nainte de Proroci în multe chipuri;
Bucură-te, că întru tine au luat sfârşit Cuvintele tuturor Prorocilor ce
s’au zis mai nainte;
Bucură-te, ceea ce ai săvârşit toată purtarea de grijă a celui de sus
pentru mântuirea lumii;
Condac, al 10-lea.
Vrând să mântuiască lumea Domnul tuturor, carele din neamul
pământesc au ales pre tine a fi Maica luişi, şi pentru noi făcându-se
Om, s’au suit la Ceriu, de unde şi pogorându-se, te-au ridicat dela
pământ la Ceriu, ca să fii împreună cu dânsul întru petrecerea vecinicii
Slave. Pentru aceea, ca un Dumnezeu aude dela toţi: Alliluia.
Icos, al 10-lea.
Zid eşti Credincioşilor, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, şi
Folositoare tuturor celor ce scapă la tine, că Făcătoriul Ceriului şi al
pământului Trup luând din tine, Preacurată, cu Trupul şi cu Duhul te-
ai mutat la cele Cereşti, ca să fii Solitoare de aproape, pentru carii
strigăm ţie:
Bucură-te, Cetatea Marelui Împărat, deasupra munţilor cereşti;
Bucură-te, Zid şi Acoperemânt, care nu te ascunzi dela a noastră
năzuinţă;
Bucură-te, ceea ce ajuţi credincioşilor împăraţi asupra vrăjmaşilor;
Bucură-te, ceea ce biruieşti năvălirea agarinească;
Bucură-te, Păzirea cea nemişcată a Dreptei Credinţe;
Bucură-te, râsipirea cetei ereticilor;
Bucură-te, ceea ce eşti lumii Bucurie şi Pace;
Bucură-te, ceea ce ai călcat pre iadul cel atotpierzătoriu;
Bucură-te, Cununa celor ce cu minte întreagă se oştesc asupra
trupului;
Bucură-te, Proslăvirea cea întrutot-cinstită a nevoitorilor Mucenici;
Bucură-te, Solitoare Odihnei ceii fierbinte a trudiţilor Preacuvioşi;
Bucură-te, Dătătoarea Bucuriei ceii vecinice a Călugărilor celor bine
scârbiţi;
Condac, al 11-lea.
Toată cântarea Cântăreţilor celor însufleţiţi de Dumnezeu nu ajunge
cătră lauda Adormirii tale ceii întrutot-cinstite, ceea ce eşti întrutot-
lăudată Stăpână, Împărăteasă Născătoare de Dumnezeu. Ci cu osârdie
aducem ţie smerită rugăciunea noastră, împreună cu Oştile Cereşti,
cântând unuia Dumnezeu, celui ce cu vrednicie au proslăvit pre tine:
Alliluia.
Icos, al 11-lea.
Făclie priimitoare de lumină, a Luminii ceii adevărate ce s’au arătat
nouă celor de pre pământ, luminezi sufletele, şi pre cei ce cinstesc
341
Mutarea ta cea întrutot-cinstită, cătră cunoştinţa cea Dumnezeiască îi
povăţuieşti, ca să strige ţie unele ca acestea:
Bucură-te, Făcliia cea nestinsă a Focului celui nematerialnic;
Bucură-te, Raza cea neapusă a Luminii ceii neînserate;
Bucură-te, Lună strălucitoare din Soarele dreptăţii;
Bucură-te, Lumină ce luminezi şi celor dintru întunerec;
Bucură-te, Făcliia carea eşti pusă în Sfeşnicul cel preaînnalt;
Bucură-te, Izvorul vieţii cel ridicat din mormânt la Lumină;
Bucură-te, Maica Luminii ceii înţelegătoare carea luminezi sufletele
celor binecredincioşi;
Bucură-te, Maica Dumnezeului tuturor carea mângâi sufletele cele
dosedite;
Bucură-te, ceea ce dăruieşti sfârşit neruşinat celor ce nădăjduiesc spre
tine;
Bucură-te, Moştenirea robilor lui Dumnezeu, şi ai tăi;
Bucură-te, că pentru tine fericiţi sântem şi noi carii te avem Nădejde;
Bucură-te, Preablagoslovită în neam şi în neam, că pentru tine şi cu
noi iaste Domnul;
Condac, al 12-lea.
Văzând Cetele cele de sus darul Scaunului celui Preaînnalt al Slavei,
din Ceriu dăruit Maicii lui Dumnezeu, cu cinstea şederii de-a dreapta
Fiiului şi Dumnezeu, au cuprins pre el Scaunele şi Puterile,
încungiuratu-l-au Începătoriile şi Căpiteniile, căzut-au înfricoşaţii
Heruvimi şi Serafimi, şi Domniile împreună cu Arhanghelii şi Îngerii,
zicând: Alliluia.
Icos, al 12-lea.
Cântând întrutot-cinstita ta Adormire, lăudăm toţi călătoriia ta la cele
Cereşti, Împărăteasă, Maica lui Dumnezeu, iară tu sfinţeşte şi
mântuieşte pre toţi cei ce cu dragoste laudă pre tine:
Bucură-te, ceea ce ai curăţit pământul cu paşii preacuratelor tale
picioare;
Bucură-te, ceea ce ai sfinţit văzduhul cu suirea ta la Ceriu;
Bucură-te, ceea ce te-ai înnălţat la Crugurile Cereşti;
Bucură-te, ceea ce priveşti toată Frumseţea cea negrăită;
Bucură-te, ceea ce şezi întru Slava Scaunului Fiiului tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce împreună împărăţeşti în veci cu Fiiul şi Dumnezeu;
Bucură-te, Frumseţea cea din dreapta Domnului, ce înfrumuseţează
toate cele Cereşti carile pre tine fericesc;
Bucură-te, ceea ce ai umplut de bucurie pre toţi pământenii cei ce
nădăjduiesc întru tine;
Bucură-te, cea îmbrăcată în Soare, carea străluceşti cu Harul şi cu
Slava toată lumea;
Bucură-te, ceea ce te-ai făgăduit a păzi şi a mântui întru cele de supt
Ceriu pre toţi cei ce cheamă pre tine;
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu cea Cinstită de neamul Creştinesc şi
Născătoare de Dumnezeu numită;
Bucură-te, ceea ce dela răsărit şi până la apus eşti preaslăvită şi
preaproslăvită, şi de toţi Credincioşii Slăvită;
Condac, al 13-lea.
O, Maică prealăudată a Împăratului Ceriului şi al pământului, a lui
Hristos Dumnezeului nostru celui fără de moarte, carea vieţuieşti şi
dupre moarte, priimind dela noi întru cinstita ta Adormire acest daru
de acum în viiaţa aceasta, şi întru adormirea morţii noastre izbăveşte-
ne de toată nevoia şi munca, şi Împărăţiei ceii Cereşti învredniceşte
pre noi, Împărăteasă, pre cei ce cântăm ţie: Alliluia. Aceasta se zice de
3 ori.
Apoi iarăşi zicem Icosul cel dintâiu: Îngerul cel mai întâiu-
stătătoriu din Ceriu...
Apoi Condacul: Ceii alese din toate neamurile..
Mâniei ceii fără de ruşine şi focului Dumnezeiasca dragoste
împrotivindu-se, focul adecă a răcorit, şi de mânie şi-a râs, cu Vioara
Cuvioşilor cea de Dumnezeu însuflată, cea cuvântătoare cu trei
răsunări, răsunând împrotiva organelor musiceşti în mijlocul văpăii:
Preaslăvite Dumnezeul Părinţilor, şi al nostru, bine eşti cuvântat.
Tablele cele de Dumnezeu lucrate, cele scrise de Dumnezeescul Duh,
Moisì cu mânie le-a sfărâmat, iară Stăpânul aceluia, păzind
nevătămată pre ceea ce l-a născut, în Casele Cereşti acum o au aşezat,
cu carea săltând strigăm lui Hristos: Preaslăvite Dumnezeul Părinţilor,
şi al nostru, bine eşti cuvântat.
343
În chimvale prin buze curate, cu Alăută musicească a inimii, în
Trâmbiţe cu bun glas a gândului curat, întru bine-slăvită şi aleasă ziua
mutării Curatei Fecioare, cu mâini lucrătoare plesnind să strigăm:
Preaslăvite Dumnezeul Părinţilor, şi al nostru, bine eşti cuvântat.
Slavă...
Cocoane şi Fecioare tinerele, pomenirea Fecioarei şi Maicii lui
Dumnezeu cinstind, bătrâni şi domni, împăraţi şi judecători, cântaţi:
Domnul Părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat. Şi acum...
Să trâmbiteze cu trâmbiţă duhovnicească Munţii cei Cereşti, să se
bucure acum dealurile, şi să sălteze Apostolii, că Împărăteasa se mută
la Fiiul său, să împărăţească cu dânsul în veci.
Cântarea a 8-a Irmós.
Văpaia răcorind pre sfinţi, iar pre cei necredincioşi arzând, Îngerul lui
Dumnezeu cel puternic o a arătat Coconilor, şi pre Născătoarea de
Dumnezeu o a făcut Izvor de Viiaţă începătoriu, stricarea morţii, şi
Viiaţă izvorând celor ce cântă: Pre unul Făcătoriul să lăudăm cei
izbăviţi, şi să-l preaînnălţăm în veci.
Cu cuvinte au urmat Dumnezeescului Sicriu celui de Sfinţenie toată
mulţimea Bogoslóvilor în Sión, strigând: Unde te duci acum, Cortul
Dumnezeului celui Viu? Nu înceta privind la cei ce cântă cu credinţă:
Pre unul Făcătoriul să lăudăm cei izbăviţi, şi să-l preaînnălţăm în veci.
Aşa, înnălţindu-ţi mâinile purcegând, mâinile cu carile ai îmbrăţişat
pre Dumnezeu Întrupat, ceea ce eşti cu totul fără prihană, ai zis cu
îndrăzneală, ca o Maică, cătră cel ce l-ai născut: Pre carii ai dat mie în
veci îi păzeşte, carii strigă cătră tine: Pre unul Făcătoriul să lăudăm cei
izbăviţi, şi să-l preaînnălţăm în veci. Slavă...
Pomenirea ta, Fecioară Preacurată, o slăvesc Căpiteniile, Stăpâniile şi
Puterile, Îngerii, Arhanghelii, Scaunele, Domniile, Heruvimii şi
înfricoşaţii Serafimi, şi neamul omenesc o lăudăm şi o preaînnălţăm
întru toţi vecii. Şi acum...
O, minune mai presus de minte, a pururea Fecioarei, şi Maicii lui
Dumnezeu! Că în groapă sălăşluindu-se, Raiu o au arătat, căriia stând
înnainte astăzi, bucurându-ne cântăm: Pre Domnul lăudaţi lucrurile,
şi-l preaînnălţaţi întru toţi vecii.
Biruiescu-se hotarăle firii întru tine, Fecioară Curată, că Naşterea
fecioreşte, şi moartea arvunează Viiaţă; ceea ce eşti dupre Naştere
Fecioară, şi dupre moarte Vie, mântuieşti pururea, Născătoare de
Dumnezeu, moştenirea ta.
Spăimântatu-s’au Puterile Îngereşti văzând în Sión pre Stăpânul lor
luând pre mâini suflet de Femeie, căci cătră ceea ce a născut pre el
Curat, ca un Fiiu au strigat: Vino, Curată, cu Fiiul şi Dumnezeul tău
împreună te Proslăveşte.
Aşezat-a Ceata Apostolească Trupul tău cel de Dumnezeu priimitoriu,
cu frică văzându-l, şi cu glas mare vestind: În Cereştile Cămări, la
Fiiul tău mergând, mântuieşti pururea, Fecioară, moştenirea ta.
Slavă...
Veniţi în Sión, în Muntele cel Dumnezeesc şi gras, al Dumnezeului
celui Viu, să ne bucurăm văzând pre Născătoarea de Dumnezeu, că la
Cortul cel foarte bun şi Dumnezeesc, întru Sfintele sfintelor, pre
dânsa, ca pre Maica sa, Hristos o au mutat. Şi acum...
Priimeşte dela noi cântare de petrecere, Maica Dumnezeului celui
Viu, şi cu Harul tău cel de Lumină purtătoriu şi Dumnezeesc ne
umbrează, Pravosláviei biruinţă, şi iubitoriului de Hristos norod pace,
şi iertare celor ce cântă, şi sufletelor noastre mântuire dăruind.
SVEATÍLNA.
Apostoli dela margini adunaţi-vă aicea, în satul Ghethsimanì,
îngropaţi Trupul mieu; şi tu, Fiiule şi Dumnezeul mieu, priimeşte
Duhul mieu.
LA HVALITE, Stíhirile, Glas al 4-lea.
Podóbie: Ca pre un viteaz...
Întru slăvită Adormirea ta, Ceriurile se bucură, şi Oştile Îngereşti se
veselesc, şi tot pământul se bucură, cântare de petrecere glăsuind ţie,
Maicii Stăpânului tuturor, ceea ce nu ştii de nuntă, Preasfântă
Fecioară, carea neamul omenesc l-ai izbăvit de osândirea strămoşilor.
De 2 ori.
Dela margini s’au adunat cei mai aleşi din Apostoli cu Dumnezeiasca
Voie, şi de pre pământ la înnălţime ridicată văzându-te, Glasul lui
Gavriíl cu bucurie au strigat ţie: Bucură-te Căruţa a toată
Dumnezeirea; bucură-te una carea ai împreunat, cu Naşterea ta, cele
de pre pământ cu cele de sus.
Ceea ce ai născut Viiaţa, la Viiaţa cea fără de moarte ai trecut, întru
Cinstită Adormirea ta, încungiurându-te Îngerii, Domniile şi Puterile,
Apostolii şi Prorocii, şi toată făptura, şi Fiiul tău priimind cu
345
preacurate mâinile sale Sufletul tău cel fără prihană, Fecioară Maică,
Mireasă Dumnezeiască.
Slavă... Şi acum... Glas al 6-lea.
La Adormirea ta cea fără de moarte, Născătoare de Dumnezeu, Maica
Vieţii, norii au răpit pre Apostoli prin văzduh, şi pre cei râsipiţi prin
lume întru o Ceată i-au pus, înnaintea preacuratului tău Trup. Carii şi
îngropându-l cu cinste, Glasul lui Gavriíl au strigat, cântând: Bucură-
te cea plină de Har, Fecioară Maică, ceea ce nu ştii de mire, Domnul
iaste cu tine. Cu carii împreună pre Fiiul tău şi Dumnezeul nostru
roagă-l, să se mântuiască sufletele noastre.
Rugăciune cătră Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.
Î
mpărăteasa mea Preabună, şi Nădejdea mea, Născătoare de
Dumnezeu, Priimitoarea săracilor, şi Ajutătoarea streinilor,
Bucuriia scârbiţilor, Acoperitoarea necăjiţilor, vezi-mi nevoia,
vezi-mi scârba, ajută-mi ca unui neputincios, hrăneşte-mă ca pre un
strein; necazul mieu îl ştii, ci îl dezleagă precum vrei, că nu am alt
Ajutoriu fără de tine, nici altă Folositoare degrabă, nici altă
mângâitoare Bună, ci numai pre tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă
păzeşti, şi să mă acoperi, în vecii vecilor, Amin.
Altă Rugăciune, cătră Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu. A lui

Kiríll Bătrânului Constantinupóliei. Din Apánthisma.
P reasfântă Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut

pre Mântuitoriul şi Domnul nostru Iisus Hristos, ceea ce
voieşti şi doreşti ca toţi oamenii întru slava Unuia-născut
Fiiului tău întrând, să vază pre tine, cea aleasă mai nainte de
întemeierea lumii, Unealtă a Mântuirii neamului nostru, eu
netrebnicul şi necuratul robul tău te rog, pre cea mai Curată decât
Soarele, şi mai Cinstită decât Îngerii: Priimeşte rugăciunea mea, şi să
nu lepezi pre mine. Că cer dela socoteala şi aşezarea ta cea Milostivă
şi iubitoare de oameni să te rogi Fiiului tău celui Milostiv, ca una ce ai
îndrăzneală, pentru mine păcătosul, ca să asculte întinata mea
rugăciune ceea ce cu zdrobire şi cu smerenie s’a făcut, şi să nu o
defaime, pre ceea ce iese din inimă spurcată. Ci ca un Îndurat şi mult-
Milostiv, prin Rugăciunea ta, a Preacuratei Maicii lui, să se plece, şi
spre mine căutând, să mă miluiască, şi să iarte mie toate păcatele
mele, câte în toată viiaţa mea am nelegiuit. Aşa fă, Doamna mea,
Preasfântă Fecioară. Şi eu voiu fi ţie îndatorit deapururea a
propovedui Măririle tale, şi Harul tău cel negrăit. Că Blagoslovită, şi
cu Haruri dăruită eşti, în vecii vecilor, Amin.







  

  
 
  
  
  
ACÁTHISTUL
SFÂNTULUI SLĂVITULUI MARELUI PRORÓC ÎNNAINTE
MERGĂTORIULUI ŞI BOTEZĂTORIULUI IOÁNN.
La Doamne strigat-am, punem Stíhirile acestea, Glas 8.
Podóbie: O, preaslăvită minune...
F
ericite Ioánne înnainte-Mergătoriule, şi de aproape priiaten
Stăpânului, carele cu palma te-ai atins de Creştetul lui cel Preacurat în
apele Iordánului, sufletul mieu cel smerit totdeauna întoarce-l cătră
dragostea Stăpânului prin sfintele tale mijlociri, stingând focul
zburdărilor mele, povăţuindu-mă spre plinirea Dumnezeeştilor
Porunci, şi simţirea inimii mele o limpezeşte, ca să slăvesc pre tine.
Creşterea ceii sterpe, şi Sadul cel curat al Stăpânului, Podoaba
oamenilor, Botezătoriul Domnului, prealăudate Ioánne, Păzitoriule cel
Dumnezeesc al smeritului mieu suflet, prin Rugăciunile tale dă-mi
răspuns bun, ca să mă izbăvesc de meşteşugirile bălaurului, şi de
lătrăturile şi năvălirile lui.
Cu totul eşti dulceaţă, şi plin de míros Dumnezeesc, Prorocule
pururea slăvite, carele veseleşti pre toţi cei ce vin cu credinţă cătră
tine, şi îndulceşti simţirile lor, şi neputinţele sufleteşti şi trupeşti
tămăduieşti, şi înmulţirile necazurilor şi relele năvăliri şi poftele cele
stricătoare de suflet toate le risipeşti, şi dezlegi toate amărăciunile.
Slavă... Glas al 4-lea.
Arătatu-s’a astăzi marele Mergătoriul-înnainte, din pântecele cel sterp
al Elisávetii ieşind, cel mai mare între Proroci; nu iaste alt Proroc, nici
s’a sculat, ca Mergătoriul-înnainte; sfeşnicul a urmat Luminii ceii
prealuminate, şi glasul, Cuvântului, şi priiatenul, Mirelui, gătind
Domnului norod preabogat, şi mai nainte îl curăţeşte cu apă prin
Duhul; Creşterea Zaharíei, şi Oaie bună a Pustiei, Propoveduitoriul
348  Acáthistul Prorócului Ioánn 
pocăinţii, curăţirea celor greşiţi, şi celor din iad bunăvestire, şi
Rugătoriul pentru sufletele noastre.
Prorocul Davíd, carele pentru tine iaste a lui Dumnezeu Părinte, cu
cântări mai nainte pentru tine a glăsuit, Mărire ţie făcând: Înnainte a
stătut Împărăteasa de-a dreapta ta; că pre tine Maică solitoare vieţii te-
au arătat Dumnezeu, carele fără tată din tine a se face om bine au voit,
ca iarăşi să zidească Chipul său cel stricat de patimi, şi Oaia cea
rătăcită din munte răpită aflându-o, pre Umere ridicându-o, Tatălui să
o aducă, şi dupre Voia sa cu Puterile Cereşti să o împreuneze; şi
lumea, Născătoare de Dumnezeu, au mântuit Hristos, cel ce are mare
şi bogată Milă. Prochímenul zilei.
LA STIHÓVNĂ
Stíhirile Samoglásnice, Glas al 2-lea.
Propoveduitoriule al lui Hristos şi Botezătoriule, Îngere, Apostole,
Mucenice, Proroce, Mergătoriule-înnainte, Sfeşnicule, Priiatenule cel
de aproape, Pecetea Prorocilor, cel mai cinstit din cei născuţi din
fămei, Mijlocitoriu celor vechi şi Harului celui nou, Glasule cel
luminat al Cuvântului, cu sfinţitele tale mijlociri îndreptează, Bunule,
facerea Rugăciunii ceii cătră Domnul.
Stíh: Bine iaste cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israíl.
Iată Mielul lui Dumnezeu carele au ridicat păcatul lumii, fericite
Mergătoriule-înnainte ai strigat, când ai văzut pre Hristos umblând pre
pământ; pre acela dar roagă-l, să dăruiască iertare păcatelor celor ce
cinstesc pre tine, că cu adevărat ai cătră dânsul mare îndrăzneală,
Botezătoriule, ca un mijlocitoriu Legii Harului.
Stíh: Şi tu, pruncule, Proroc celui Preaînnalt te vei chema.
Rogu-mă ţie, grăbeşte de mă scoate din ispite, Prorocule cel slăvit al
Domnului, că toţi viclenii draci s’au pornit cu luptă asupra mea,
căutând să răpească nevrednicul mieu suflet ca pre o pasere; nu lăsa
pre mine până în sfârşit, ca să cunoască mai vârtos din fapte că tu eşti
Scăparea mea. Slavă... Glas al 4-lea.
Glasul cel de Dumnezeu însuflat, sfeşnicul Luminii, Mergătoriule
înnaintea Domnului, cel mărturisit de Hristos, cel întâiu între Proroci,
carele faci rugăciune pentru lume, pomeneşte turma ta cea aleasă, ca
să se mântuiască nevătămată. Şi acum... Bogorodícĭna.
Caută spre rugăciunile robilor tăi, ceea ce eşti cu totul fără prihană,
potolind pornirile asupra noastră cele rele, de tot necazul izbăvind pre
 Acáthistul Prorócului Ioánn  349
noi, că pre tine una te avem Ánghiră tare şi nemişcată, şi a ta folosinţă
am dobândit; să nu ne ruşinăm, Stăpână, ceia ce chemăm pre tine,
grăbeşte spre rugăciunea celor ce strigă cătră tine cu credinţă: Bucură-
te, Stăpână, Ajutătoarea tuturor, Bucuriia şi Acoperemântul şi
Mântuirea sufletelor noastre. Tropariul, Glas al 2-lea.
Pomenirea Dreptului cu laude, iară ţie destul iaste mărturiia
Domnului, Mergătoriule-înnainte. Că te-ai arătat cu adevărat şi decât
Prorocii mai cinstit, că şi a boteza în răpejuni pre cel Propoveduit te-ai
învrednicit. Drept aceea, pentru Adevăr nevoindu-te, bucurându-te
bine ai vestit şi celor din iad, pre Dumnezeu cel ce s’au arătat în Trup,
carele au ridicat păcatul lumii, şi au dăruit nouă mare milă.
Toate Tainele tale sânt mai presus de cuget, toate-s preaslăvite,
Născătoare de Dumnezeu; cu curăţiia fiind pecetluită, şi cu fecioria
adevărat, pre carele roagă-l, să se mântuiască sufletele noastre.
Doamne miluieşte, de 12 ori. Slavă... Şi acum... Veniţi să ne
închinăm..., de 3 ori. Apoi Psalm 142: Doamne auzi rugăciunea mea...
Slavă... Şi acum... Alliluia, de 3 ori. Deci Dumnezeu iaste Domnul...,
Tropariul, şi al Născătoarei. Apoi Psalm, 50.
CANON. Cântarea 1. Glas a 2-lea. Irmós.
Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraón puterea cea
prea întrarmată, iară întrupându-se Cuvântul, au pierdut păcatul cel
atotpăgubitoriu Domnul cel preaslăvit, căci cu slavă s’au proslăvit.
PRIPEALĂ.
Sfinte Ioánne Botezătoriule şi Mergătoriule Înnainte,
roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Întru adâncul bătrâneţelor şi al sterpirii preoţind marele Zaharía, în
rânduiala săptămânii lui, pentru norod aducând rugăciune lui
Dumnezeu şi milostiv făcând pre Stăpânul robilor, a auzit zicând lui
Îngerul: Auzite s’au făcut rugăciunile tale şi vei naşte fiiu.
În pântece sterp ca întru adânc ai săltat, sfinte Ioánne, cel numit cu
nume îngeresc, văzind mai nainte pre Iisus în Pântecele Fecioarei.
Pentru aceea caz cătră tine eu, mişelul robul tău: pre Iisus, pre carele
ai propoveduit că au ridicat păcatul lumii, roagă-l, sfinte, să ierte şi
pre mine. Slavă...
Întru adâncul greşalelor celor fără număr mă înnec, întrutot-cinstite,
sfinte Ioánne înnainte-Mergătoriule, apucă-mă cu dreapta ta, cu carea
te-ai atins de Creştetul Mântuitoriului mieu Iisus, botezându-l în
Iordán, şi priimeşte această rugăciune dela mine, mişelul, carele ca un
rob caz cătră tine. Şi acum... Bogorodícĭna.
Întru adâncul Pântecelui Fecioresc zămislind ai născut pre Dumnezeu,
Fiiul cel Unul-născut mai nainte de toţi vecii, dela Dumnezeu Tatăl,
pre carele roagă-l să ne mântuiască, pre robii tăi.
Întăreşte pre noi întru tine, Doamne, cela ce ai omorât păcatul cu
Lemnul, şi frica ta o sădeşte întru inimile noastre, celor ce te lăudăm
pre tine.
Înflorit-a Pustiia Iordánului, avându-te pre tine, Propoveduitoriul
pocăinţii; pentru aceea te rog pre tine, Cinstite înnainte-Mergătoriule,
du această puţină rugăciune a ticălosului tău rob cătră Dulcele Iisus,
pre carele ai propoveduit că au ridicat păcatul lumii, ca să spele şi
spurcăciunea mea.
Înflorit-ai întrutot-fericite Ioánne întru fiii Preoţilor, că părintele tău a
fost solitoriu cătră Dumnezeu pentru norod, şi rugătoriu pentru
greşale, iară tu luminat propoveduindu-l, l-ai şi arătat, zicând: Iată
Mielul lui Dumnezeu cel ce au ridicat păcatul lumii; pentru aceea te
rog pre tine, fericite Ioánne, roagă-te pentru mine să iarte şi ale mele
păcate, şi să-mi uşureze necazul. Slavă...
Înflorit-ai întru cei născuţi din fămei, ca cel mai înnalt întru Proroci,
sfinte Ioánne, şi cu nume de Înger de Stăpânul a fi mai mare mărturisit
ai fost; pentru aceea te rog pre tine eu, robul tău, ca pre cel ce ai
îndrăznire cătră Domnul, priimind această puţină rugăciune, roagă-te
şi pentru mine Preadulcelui Iisus. Şi acum... Bogorodícĭna.
Înflorit-ai, una Preablagoslovită între fiicele oamenilor, Maríe întrutot
Curată, carea ai născut Rod pre cel mai nainte de veci. Pentru aceea
caz ca un rob cătră tine, Stăpână, împreună cu Botezătoriul, ca sufletul
mieu să-l faci roditoriu de fapte bune, şi necazul întru bucurie să mi-l
prefaci. Catavásiia.
Botezătoriul lui Hristos, păzeşte pre robii tăi, pre cei ce aduc ţie
această puţină rugăciune, din potopul patimilor şi de toată năvălirea
protivnicului izbăvindu-ne, că noi, dupre Dumnezeu, şi dupre
Născătoarea de Dumnezeu, cătră tine, sfinte, cădem: potoleşte viforul
păcatelor, şi necazul întru bucurie îl fă.
351
 Acáthistul Prorócului Ioánn 
Auzitu-s’a, Doamne, glasul tău, carele ai zis: Glasul celui ce strigă în
pustie, când ai tunat preste ape multe mărturisind Fiiului tău, cu totul
fiind de faţă, iară prin Duhul a strigat: Tu eşti Hristos, Înţelepciunea şi
Puterea lui Dumnezeu.
Venit-ai din pustiia Iordanului, întrutot-fericite Botezătoriule Ioánne,
arătând pre Iisus şi zicând cătră norodul ce vrea să se boteze: Eu adecă
botez pre voi cu apa pocăinţii. Pentru aceea rogu-te dar, sfinte, eu
mişelul robul tău, aceste puţine lacrămi prefă-le în apa pocăinţii, şi cu
Issopul bucuriei mă curăţeşte.
Cel ce ai venit la râuri şi ai mărturisit, zicând cătră noroadele ce vrea
să se boteze: Pocăiţi-vă, că s’a apropiiat Împărăţiia Ceriurilor. Pentru
aceea cădem cătră tine, sfinte, cel mărturisit de Domnul, şi ne rugăm
ţie, ticăloşii, această puţină suspinare şi scârbă arată-o cătră Hristos,
ca să o scrie întru pocăinţă. Slavă...
Cel ce ai mers înnaintea feţii Domnului, întrutot sfinte Ioánne
Botezătoriule, şi ai strigat cu îndrăznire cătră cei ce vrea să se boteze,
zicând: Faceţi roduri vrednice de pocăinţă. Pentru aceea dar mă rog
ţie, eu robul tău: cel ce te-ai atins de Creştetul Stăpânului, atinge-te şi
de sufletul mieu acest nepocăit, şi mă miluieşte.
Ceea ce ai venit în Vithleém, întru feciorie purtând Rodul Naşterii, şi
te-ai plecat scrisorii Chesariului, întrutot-Cinstită Maríe, şi ai născut
pre cel ce au slobozit pre noi din toată robiia; pentru aceea cădem
cătră tine, Maica lui Dumnezeu, împreună cu Botezătoriul: faceţi
rugăciune, Doamnă, ca să mă sloboz din robiia celui viclean.
Cărbunele carele s’au arătat mai nainte Isaíei, Soare din Pântece
Fecioresc au strălucit celor întru întunerec rătăciţi, Luminare de
Dumnezeiasca cunoştinţă dăruind.
Ca un mijlocitoriu cătră Dumnezeu, sfinţitul Zaharía pentru feciorii
lui Israíl rugăciune a făcut, şi milostiv făcând lor pre cel Preaînnalt,
născut-a pre tine fiiu, sfinte Ioánne, carele aveai a propovedui, zicând:
Pocăiţi-vă. Pentru aceea caz cătră tine, Botezătoriule al lui Hristos,
scrie această puţină a mea suspinare, şi picături de lacrămi întru
pocăinţă.
Ca un mijlocitoriu cătră Dumnezeu, ca dintru o pustie ai ieşit din
pântecele Elisávetii, întru carele ai săltat, chiar adus văzând în
Pântecele Fecioarei pre Iisus. Pentru aceea caz cătră tine eu, robul tău,
sfinte Ioánne: fă rugăciune pentru mine cătră Domnul, ca să
priimească această puţină rugăciune a mea din pustiiul mieu suflet.
Slavă...
Mijlocitoriu de mântuire fiind, ai învăţat pre Iród cel ce se stăpânea de
patimi, ci nu te-a ascultat, că îmbătându-se şi făcând joc curvesc, a
tăiat cinstitul tău Cap. Pentru aceea caz cătră tine, sfinte: izbăveşte-mă
de obicinuinţa beţiei cea rea. Şi acum... Bogorodícĭna.
Pre tine, mijlocitoarea cea cătră Dumnezeu pentru neamul omenesc,
te rugăm, întrutot Curată Fecioară: scrie această proastă cântare
umilindu-te pentru noi, şi fă rugăciune împreună cu Botezătoriul
pentru noi, ca să ne îndreptăm pre cărarea cea de mântuire, prefăcând
necazul nostru întru bucurie, Stăpână.
Întru adâncul păcatelor fiind cuprins, chem adâncul Milostivirii tale
cel neurmat: scoate din stricăciune viiaţa mea, mult-Milostive
Dumnezeule.
Celor înviforaţi întru adâncul păcatelor ai strigat, Botezătoriule al lui
Hristos: Pocăiţi-vă şi faceţi roduri vrednice de pocăinţă. Pentru aceea
te rog, sfinte Ioánne, eu robul tău, ridică-mă pre cel cufundat întru
adâncul păcatelor, şi pre cărarea pocăinţii îndreptează-mă, şi roduri
bune a creşte mă povăţuieşte.
Întru adâncul iubirii de păcat am voit din tinereţe a trăi, şi nărav
viclean înrădăcinat foarte s’a sădit în inima mea. Pentru aceea caz
cătră tine, sfinte Ioánne Botezătoriule, cu secerea mijlocirilor tale cea
pentru mine taie rădăcinile păcatelor mele. Slavă...
Întru adâncul trândăvirii şi al lenii toată vârsta vieţii zilelor mele o am
petrecut, şi nicidecum nu gândesc de ceasul întru care vor despărţi
ticălosul mieu suflet. Pentru aceea caz cătră tine, sfinte Ioánne
Botezătoriule, ridică-mă dintru adâncul trândăvirii, şi spre pocăinţă
priveghitoriu mă arată. Şi acum... Bogorodícĭna.
Întru adâncul păcatelor sânt cuprins din tinereţe cu bunăvoinţa mea, şi
nicidecum nu pociu izbucni la limanul pocăinţii. Pentru aceasta acum
caz cătră tine, întrutot-Preasfântă Stăpână, fă Rugăciune pentru mine,
împreună cu Botezătoriul, ca să mă ridic spre pocăinţă.
CONDACELE ŞI ICOASELE.
Facerea sfinţitului Patriarh al Ţarigrádului, Kír Isídor.
Condac, 1. Glas 8.
353
Ţie Apărătoriului, şi fierbinte Sprijinitoriu, prin tine izbăvindu-ne de
tot necazul, dupre datornica mulţămire strigăm ţie, ca celui ce ai
îndrăzneală cătră Domnul, din toate nevoile slobozeşte pre noi, ca să
strigăm: Bucură-te, Preacinstite înnainte-Mergătoriule.
Icos, 1.
Înger înnainte stătătoriu, a cetelor Drepţilor, tu eşti, Ioánne Proroce,
că fiind strălucit cu Dumnezeiasca Lumină, luminezi pre toţi cei ce
laudă Dumnezeiască Pomenirea ta, şi cu fierbinţeală şi dragoste te
măresc, şi strigă cătră tine:
Bucură-te, Stea de lumină purtătoare lumii;
Bucură-te, făclie strălucitoare a toată făptura;
Bucură-te, cădere de perire dracilor;
Bucură-te, ridicarea pământenilor celor căzuţi;
Bucură-te Lumină necuprinsă de ochii omeneşti;
Bucură-te adânc îndoit văzut de gândurile Credincioşilor;
Bucură-te, că tu eşti povăţuitoriul mântuirii;
Bucură-te, că luminezi inimile Credincioşilor;
Bucură-te dătătoriule de bucurie al Creştinilor;
Bucură-te pierzătoriul blestemului pământenilor;
Bucură-te, prin carele se luminează făptura;
Bucură-te, prin carele se goneşte necazul;
Bucură-te, Preacinstite înnainte-Mergătoriule.
Condac, al 2-lea.
Văzând toţi prealuminată videniia ta, Proroce, şi noi strigăm, că
preaslăvitul tău chip cu nepricepută înstreinare nouă se arată, că cu
mâna atingându-te de Creştetul Stăpânului, ai strigat aşa: Alliluia.
Icos, al 2-lea.
Înţelegere din buze spurcate cum iaste cu putinţă a lăuda numele tău,
Dumnezeescule Ioánne Proroce, şi cel mai întâiu tuturor cetelor
drepţilor, ci rugăciune cu cântare facem aşa:
Bucură-te luminătoriule a straşnică videnie;
Bucură-te plinirea a multă Lumină;
Bucură-te laudă Dumnezeiască a sfinţilor lui Hristos;
Bucură-te Ceriu cinstit al drepţilor lui Dumnezeu;
Bucură-te cunoştinţă fără de număr ce o dăruieşti cântăreţilor tăi;
Bucură-te sănătate preaminunată ce o împarţi credincioşilor;
Bucură-te minune mult-slăvită de Îngeri;
Bucură-te cel ce eşti rană demonilor de mult plâns;
Bucură-te lumină mai strălucită decât Soarele;
Bucură-te zarea focului celui Dumnezeesc;
Bucură-te, luminare şi dulceaţa Credincioşilor;
Bucură-te, Povaţă şi lumină orbilor;
Condac, al 3-lea.
Putere din Ceriu, Ioánne Proroce, dăruiaşte nouă celor ce lăudăm
înfricoşata şi groaznica ta minune cea purtătoare de lumină, şi ca aurul
strălucitoare şi preaslăvită, că luminezi inimile Credincioşilor, celor ce
cu credinţă laudă pre tine: Alliluia.
Icos, al 3-lea.
Toată lumea te are pre tine mare apărătoriu, şi strein ajutătoriu întru
nevoi, pentru aceea ca pre un apărătoriu Credincioşilor, şi grabnic
izbăvitoriu cinstim pre tine, şi întru pomenirea ta daruri ca acestea
aducem ţie:
Bucură-te, a multe minuni făcătoriule;
Bucură-te înţelepte, de poruncă nouă făcătoriule;
Bucură-te, de vrăjmaşi fierbinte risipitoriu;
Bucură-te, firilor celor necăjite mângâitoriu;
Bucură-te, că pentru noi cătră Dumnezeu te rogi;
Bucură-te, că tu pre tíranul dela noi goneşti;
Bucură-te, că inimile Credincioşilor luminezi;
Bucură-te, că gândurile cele pline de răutate goneşti;
Bucură-te, bólnavilor fierbinte folositoriu;
Bucură-te mărgăritariul cel luminat al lui Hristos;
Bucură-te, prin carele se luminează lumea;
Bucură-te, prin carele vicleşugul s’a gonit;
Condac, al 4-lea.
Din toate viforele slobozi pre toţi, carii cu dragoste şi cu bucurie
săvârşesc Pomenirea ta cea purtătoare de lumină, sfinte Ioánne
Proroce şi Botezătoriule, căci ca o făclie purtătoare de strălucire
luminezi pre cei ce laudă pre tine: Alliluia.
Icos, al 4-lea.
Soare purtătoriule de lumină, Sfeşnicul cu strălucirea de aur, sfinţeşte,
curăţeşte pre cei ce prăznuiesc pomenirea ta cea Dumnezeiască, că se
înfricoşază toţi, strigând ţie aşa:
Bucură-te sfeşnicul luminii ceii neapuse;
Bucură-te Scaun de nematerialnic foc;
Bucură-te mângâiare sufletească a pământenilor celor necăjiţi;
Bucură-te sănătate trupească a oamenilor celor bólnavi;
Bucură-te stâlp în chipul focului, de bucurie drepţilor;
Bucură-te, Cetate de Dumnezeu sădită, şi frumseţea oamenilor;
Bucură-te cârmaciu preaminunat celor ce înnoată;
Bucură-te hrănitoriu preaslăvit al celor flămânzi;
Bucură-te Stea mai luminată decât Soarele;
Bucură-te sfeşnice strălucitoriu cu raze de aur;
Bucură-te, înţelepţilor dătătoriu de daruri;
Condac, al 5-lea.
Proroce, vrând să mântuiască Domnul pre pământeni din înşălăciune,
ai ieşit din pustie ca un Mergătoriu-înnainte al Domnului, şi ai
înmulţit pre pământ harul din destul, sfinte, şi toate ai luminat cu
Dumnezeiască cunoştinţă, pentru aceea cântăm ţie: Alliluia.
Icos, al 5-lea.
Văzut-au fiii oamenilor, Proroce, cinstită mâna ta, când s’a atins să
boteze pre Domnul şi s’au înfricoşat, şi cântare Dumnezeiască cu
bună alcătuire s’au nevoit a cânta, strigând cătră tine aşa:
Bucură-te dvoritóriul cel prealuminat al lui Hristos;
Bucură-te înţelepciunea tuturor neamurilor;
Bucură-te al bólnavilor doftor luminat;
Bucură-te al demonilor gonitoriul cel înfricoşat;
Bucură-te frumseţea cea prealuminată a Bisericii lui Hristos;
Bucură-te a lui Dumnezeu Loc preacinstit cu bun míros;
Bucură-te minunea minunilor cu multă slăvire;
Bucură-te Dare cinstită cu multă dăruire;
Bucură-te Duhovnicesc Vas prealuminat;
Bucură-te Comoara Harului cea preacinstită;
Bucură-te Luminătoriule al slăviţilor Mucenici;
Bucură-te Podoaba preacinstită a Preoţilor;
Condac, al 6-lea.
Capul tău cel Dumnezeesc tăindu-se, Ioánne Proroce, Irodíia
purtându-l se minuna, că n’a cunoscut de ce se mustra, şi acum ca un
Înger petreci şi cu oamenii vorbeşti, iară Ucenicii văzând tăiarea ta,
tânguindu-se au strigat: Alliluia.
Icos, al 6-lea.
Prorocule, când ai zis: Nu sânt vrednic a dezlega curelele dela
picioarele celui ce vine dupre mine, s’au înfricoşat toţi auzind aceasta,
până când au văzut pre acela Botezat, şi cântând au strigat cătră tine
unele ca acestea:
Bucură-te Mărgăritariu de mult preţ;
Bucură-te Gura cântărilor celor cinstite;
Bucură-te Lauda cea dulce a Prorocilor;
Bucură-te Arma cea nebiruită a Credincioşilor împăraţi;
Bucură-te Graiul cel frumos al pustnicilor;
Bucură-te Mirul cel cu bun míros al cucernicilor Preoţi;
Bucură-te Turnul cel nebiruit al Credincioşilor;
Bucură-te Făcliia cea prealuminată a Bisericii;
Bucură-te Hrănitoriul săracilor şi al streinilor;
Bucură-te Vindecătoriul orbilor şi al şchiopilor;
Bucură-te Piatră scumpă de mult preţ;
Bucură-te făclie mult-luminoasă;
Condac, al 7-lea.
Mare Acoperitoriu şi Folositoriu, ca pre un turn de tărie a aflat pre
tine, Ioánne, lumea, cel ce eşti mai cinstit din oamenii pământeni şi
decât toţi drepţii, şi preacuvioşii, şi Arhiereii; că se spăimântează toţi
ştiind viiaţa ta cea nematerialnică, strigând: Alliluia.
Icos, al 7-lea.
Arătat-au făptură nouă Stăpânul tuturor prin tine, Ioánne, făcătoriu
nou, că fiind atins Creştetul Stăpânului de mâna ta ceea ce tremura,
ne-a sfinţit pre noi, şi a luminat pre cei ce strigă cătră tine unele ca
acestea:
Bucură-te dătătoriul bucuriei ceii Dumnezeieşti;
Bucură-te pierzătoriul blestemului înşelăciunii ceii drăceşti;
Bucură-te Luminarea şi Lauda sfinţilor;
Bucură-te desfătarea şi bucuriia Pravoslávnicilor;
Bucură-te Triandáfil cu frumoase văpseale a mírosului celui de taină;
Bucură-te Crin cu bun míros;
Bucură-te Videnie înfricoşată;
Bucură-te, că umpli de bună mireazmă sufletele;
Bucură-te Păzitoriul cel nebiruit al pământenilor;
Bucură-te Scara cea cu bună suire a Credincioşilor;
357
Bucură-te, prin carele se înnoiesc cele de jos;
Bucură-te, prin carele se închină cele de sus;
Condac, al 8-lea.
Videnie streină deaca a văzut Zaharía pentru tine, fiiul lui, Ioánne
Proroce, s’a spăimântat când a văzut pre Gavriíl, de a căruia frică a
rămas mut până când te-ai născut, şi îndată a strigat: Alliluia.
Icos, al 8-lea.
Cu totul eşti tu celor din nevoi strajă tare, şi împăraţilor slavă şi
stăpânire, că prin tine, Ioánne, Credincioşii biruiesc toate semeţiile
vrăjmaşilor, şi lăudându-te slăvesc pre tine cu tocmită cântare aşa:
Bucură-te izbăvirea şi curăţirea păcatelor;
Bucură-te vas cinstit al Stăpânului;
Bucură-te cântare înfrumseţată a Stăpânului;
Bucură-te Cetate de Dumnezeu sădită, şi Raiu de hrană;
Bucură-te loc de Dumnezeu umblat şi lumina vieţii;
Bucură-te, că rodul curăţiei ai înflorit;
Bucură-te, că râul înţelepciunii izvorăşti;
Bucură-te săditoriul livezii celor fără de materie;
Bucură-te lucrătoriul odraslii ceii nestricăcioase;
Bucură-te, prin carele toţi ne-am luminat;
Bucură-te, prin carele credincioşii s’au mântuit;
Bucură-te, că izvorăşti luminarea bunei credinţe;
Condac, al 9-lea.
Înfricoşatu-s’a Elisávet, deaca a văzut pre Maica lui Iisus viind cătră
dânsa la închinăciune, şi pruncul în pântecele eiĭ cu bucurie a strigat:
Cel ce luminezi toate, luminează şi pre noi, carii strigăm: Alliluia.
Icos, al 9-lea.
Graiurile Elisávetii deaca au întrat în urechile Zaharíei, şi înţelegând
dezlegarea celor nevăzute ce vrea să fie, s’a minunat şi a strigat aşa:
Bucură-te tăinuitoriule al celor negrăite;
Bucură-te dezlegătoriule al stricăciunii celui întâiu-zidit;
Bucură-te dătătoriul cunoştinţii de cele ce vor să fie;
Bucură-te surpătoriul mândriei celor protivnici;
Bucură-te razim şi tărie Pravoslávnicilor Împăraţi;
Bucură-te tărie şi folositoriu Credincioşilor Domni;
Bucură-te că ochii inimilor luminezi;
Bucură-te că gândurile cele rele întuneci;
Bucură-te cântare frumoasă şi cu bun míros;
Bucură-te Suflet cinstit al sufletelor celor buni;
Bucură-te Doftorul sufletelor şi al trupurilor;
Bucură-te arătătoriul minunilor celor multe;
Condac, al 10-lea.
Sfinte, mântuieşte de toate nevoile pre toţi cei ce aleargă cătră tine, la
Dumnezeiască pomenirea ta cea purtătoare de lumină şi cu rază
strălucitoare. Că ai îndrăznire cătră Dumnezeu şi poţi să izbăveşti din
nevoi pre cei ce cu dragoste cântă ţie: Alliluia.
Icos, al 10-lea.
Zid eşti oamenilor, Ioánne, şi turn nebiruit întru războaie, că prin
folosirea ta cea nebiruită se biruiesc taberile vrăjmaşilor, sfinte. Iară
noi fiind mântuiţi, strigăm cătră tine unele ca acestea:
Bucură-te folositoriul cel tare al pământenilor;
Bucură-te gonaciul vrăjmaşilor cel puternic;
Bucură-te cel ce tabere în zale de războiu biruieşti;
Bucură-te cel ce sfaturi de taină dăruieşti;
Bucură-te crin iubitoriu de mir a mírosului celui de taină;
Bucură-te triandáfilul cel neveştejit a mírosului celui Dumnezeesc;
Bucură-te, că râul vindecării izvorăşti;
Bucură-te că pâraie minunate curgi;
Bucură-te Steaua carea luminezi lumea;
Bucură-te Lumina carea luminezi cele întunecate ;
Bucură-te, şchiopilor umblare şi tărie;
Bucură-te, orbilor povaţă, şi lumină;
Condac, al 11-lea.
Proroce sfinte Botezătoriule, pentru mulţimea minunilor tale celor
vrednice de laudă, de ţi-am aduce cântări şi glasuri carile să umilească
tot neamul omenesc, nimica săvârşim cu vrednicie împrotiva darurilor
tale carile dăruieşti nouă, celor ce strigăm: Alliluia.
Icos, al 11-lea.
359
Purtătoriule de lumină şi Dumnezeescule Ioánne Proroce, cu
înfricoşatele şi luminatele tale minuni, luminează şi străluceşte inima
noastră, celor ce cu dragoste aducem ţie rugăciuni şi graiuri ca
acestea:
Bucură-te folositoriul săracilor şi al văduvilor;
Bucură-te Vindecătoriul a multor neputincioşi şi bólnavi;
Bucură-te Lauda cea dulce a celor scârbiţi;
Bucură-te Mângăiare frumoasă a celor osteniţi;
Bucură-te Întărirea cea preaslăvită şi minunată a Credincioşilor;
Bucură-te Prorociia şi îngrădirea Bisericilor;
Bucură-te, că celor ce înnoată tu le eşti povăţuitoriu ;
Bucură-te, că celor bólnavi te-ai arătat doftor;
Bucură-te locul hranii ceii fără de moarte;
Bucură-te pacea vieţii ceii nestricăcioase;
Bucură-te Ţarină a pomilor celor înfloriţi;
Bucură-te Rădăcină din odraslă pururea vie;
Condac, al 12-lea.
Sfinte Botezătoriule, dă Har Dumnezeesc din Ceriu cântăreţilor tăi,
căci luminezi ca o făclie prealuminată pre cei Credincioşi, şi arzi pre
cei ce nu cântă Cinstitei tale Biserici: Alliluia.
Icos, al 12-lea.
Luminează-se Credincioşii de a ta vedere, lăudându-te cu cântări
preaslăvite, căci ca un Raiu frumos, Dumnezeesc şi Stăpânesc,
Botezătoriule Sfinte, miroseşti, sfinţind pre cei ce laudă pre tine cu
fierbinţeală, şi-ţi cântă aşa:
Bucură-te înnălţimea cea luminată a palaturilor;
Bucură-te Stăpânirea cea tare a împăraţilor;
Bucură-te Mărgăritariul cel frumos şi de mult preţ;
Bucură-te Izvorul cel preafrumos şi preabogat;
Bucură-te lucrul cel iubitoriu de mir Îngerilor şi oamenilor;
Bucură-te Numele cel scump al Prorocilor şi al Apostolilor;
Bucură-te, că din nevoi pre cei robiţi izbăveşti;
Bucură-te, că pre cei protivnici Credincioşilor biruieşti;
Bucură-te Floarea cea preafrumoasă a bunei Credinţe;
Bucură-te Mirul celor cu bun suflet;
Condac, al 13-lea.
Ioánne Proroce, dulceaţa lumii, frumseţea Ceriului cea împătrit
luminată, priimind această rugăciune de acum, izbăveşte pre toţi din
toate nevoile, şi scoate din munca ceea ce va să fie pre cei ce te laudă
cu credinţă: Alliluia. De 3 ori.
Apoi iarăşi zicem Icosul cel dintâiu: Înger înnainte stătătoriu...
Apoi Condacul: Ţie Apărătoriului...
Porunca cea protivnică lui Dumnezeu a muncitoriului, călcătoriului
de lege, înnaltă văpaie a ridicat; iară Hristos au tins de Dumnezeu
cinstitorilor tineri roua Duhului, cel ce eşti bine cuvântat şi
preaproslăvit.
Norodul cel protivnic lui Dumnezeu zice ţie că, drac având, nu te-ai
împărtăşit meselor, Botezătoriule al lui Hristos; iară eu, mişelul robul
tău, caz cătră tine, sfinte: rogu-mă, soleşte pentru mine, ca să mă fac
părtaş Mesii ceii fără de moarte.
Jidovii cei protivnici, Sfinte Ioánne, pre Iisus, cel Botezat de tine, om
prost îl socoteau, şi ca pre un om îl cleveteau, căci cu vameşii mânca,
şi cu curvele vorovea, că pre toţi căuta să mântuiască. Pentru aceea te
rog pre tine, înnainte-Mergătoriule, roagă pre cel ce au miluit pre
vameşul şi pre curva, şi pre mine să mântuiască. Slavă...
Iród cel protivnic lui Dumnezeu, nesuferind dela tine mustrare
dreaptă, Botezătoriule al Domnului, te-a dat să ţi se taie Cinstitul Cap
pentru jucarea; iară noi, căzând cătră tine, sărutăm cinstitele tale
Moaşte, şi te rugăm, Sfinte, măcar de grăim şi puţine, întru pocăinţă
îndreptează pre noi, şi din necazuri ne mântuieşte.
Jidovii cei protivnici lui Dumnezeu a junghea pre preasfinţitul
Zaharía au îndrăznit, căci a mărturisit cea vrednică de laudă fecioriia
ta, ceea ce eşti cu totul Curată Fecioară Marie. Pentru aceea caz cătră
tine, Maica lui Dumnezeu, eu, netrebnicul robul tău: nu întoarce
ruşinată această proastă rugăciune, ci din necazuri mă mântuieşte.
Cuptoriul cel de foc în Vavilón oarecând lucrările şi-a despărţit cu
porunca lui Dumnezeu, pre Haldéi arzând, iară pre Credincioşi
răcorind, pre cei ce cânta: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pre
Domnul.
Sfinte Ioánne, noroadelor celor ce se botezau de tine în Iordán,
cuptoriul cel de foc, strămoşescul păcat le arzi şi ránele le speli; deci
şi alifie de învăţătură puindu-le, le-ai zis: Cel ce are două haine să dea
una celui ce nu are, aşijderea şi din bucate le-ai poruncit.
Cuptoriu de foc a fost atuncea Iordánul, când ai botezat într’însul pre
Mielul Iisus, Fiiul lui Dumnezeu, carele bine au voit a arde
spurcăciunea păcatelor omeneşti. Pentru aceea te rog, Botezătoriule,
fii mijlocitoriu cătră Hristos, să arză şi spurcăciunea păcatelor mele,
prin Milostivirea lui. Slavă...
Cuptoriul cel înfocat a avut oarecând pre cei trei Tineri în Vavilón,
carii cu trei guri lăuda pre Treimea, binecuvântând pre Tatăl, şi pre
Fiiul, şi pre Sfântul Duh. Iară dupre aceasta, sfinte Ioánne, şi însuţi în
Iordán ai slujit Treimii, Glasul Părintelui auzind, şi cu mâna
atingându-te de Fiiul, pre Duhul Sfânt în chip de Porumb ai văzut.
Cuptoriu de foc ardea oarecând în Vavilón pentru Coconi, ci nu i-a
ars pre dânşii, mai nainte închipuind sfânta Naştere a fecioriei tale,
Cocoană întrutot Curată, Maica lui Dumnezeu, că născând Focul
Dumnezeirii nu te-au ars, nici te-au vătămat Dumnezeul nostru, cel ce
iaste Foc mistuitoriu, precum s’a zis.
Fiiul Părintelui celui fără început Dumnezeu şi Domnul, întrupându-
se din Fecioară s’au arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate, şi să
adune cele risipite. Pentru aceasta, pre Născătoarea de Dumnezeu cea
prealăudată o mărim.
Iisus, Fiiul cel fără de început, cel ce iaste împreună cu Părintele cel
fără de început, viind la Iordán, au cerut de la tine să se boteze,
binevoind aşa a plini toată dreptatea. Pentru aceea caz cătră tine,
Botezătoriule al Domnului, milostiv mijlocitoriu să fii mie cătră
Dumnezeu, rugându-l ca să nu mă depărteze dela Dumnezeeştile
îndreptări.
De Fiiul Părintelui celui fără de început se apăra, zicând: Eu trebuie
să mă botez dela tine, iară tu vii cătră mine. Dară Sufletul cel iubitoriu
de om au zis: Lasă acum, că aşa se cade nouă să plinim toată
dreptatea. Pentru aceea te rog, Botezătoriule al Domnului, roagă-te să
nu lipsească pre mine de plinirea cea mântuitoare de suflet.
Slavă...
Ca un Voievod al Împăratului celui fără de început ai ieşit, sfinte
Ioánne Botezătoriule, poruncind ostaşilor pre nimenea să asuprească.
Pentru aceea caz cătră tine eu, robul tău: apără-mă de dracii cei ce mă
robesc, şi vrăjmăşesc asupra mea, şi mă golesc, pre primejduitul, şi
scârba întru bucurie mi-o prefă. Şi acum... Bogorodícĭna.
Fiiului celui fără de început, al Părintelui celui fără de început, Maică
aleasă fiind, ceea ce eşti cu totul frumoasă, Preacurată, Fiica lui
Dumnezeu Marie, într-un glas, împreună cu Botezătoriul, faceţi
rugăciune cătră cel ce s’au născut din tine, pentru cei ce laudă pre tine,
şi şterge păcatele lor, şi din scârbele lor întru bucurie întoarce-i.
LA HVALITE, Stíhirile, Glas al 4-lea.

Având îndrăzneală cătră Domnul, Mergătoriule înnainte, cel mai mare
dintre cei născuţi, roagă pre el totdeauna pentru cei ce te cheamă cu
credinţă, ca fiind mântuiţi, pururea să te lăudăm.
Numit ai fost Proroc din mítras, din pântece propoveduitoriu,
Înnainte-mergătoriu şi Apostol. Deci rob fiind eu dracilor, şi rob
păcatului celui mult lucrătoriu, rogu-te, sfinte, de amândouă mă
izbăveşte ca un Ostaş preatare, ca degrab să propoveduiesc folosirea
ta.
Lopata Dumnezeescului Duh fiind, pleavele năravurilor dela inima
mea le vântură, şi Dumnezeeştile fapte ca pre nişte grâu dela mine în
Jitniţa lui Dumnezeu alegi-le, ca să fie ca o hrană de bună trebuinţă
Stăpânului, fericite, îmbogăţindu-mă prin mijlocirea ta, Botezătoriule
al lui Hristos. Slavă..., Glas al 8-lea.
Se cade lui Ioánn bun míros, se cade Botezătoriului cântare şi
frumseaţă, că acela a propoveduit pre Începătura mântuirii noastre, că
săltând în pântece a strigat, şi în Pustie: Pocăiţi-vă. Ostaşul
Împăratului, Mergătoriul înnainte al harului, carele ai propoveduit pre
Mieluşelul Mântuitoriul lumii, roagă-l neîncetat pentru sufletele
noastre. Şi acum... Bogorodícĭna.
Stăpână, priimeşte rugăciunile nevrednicilor robilor tăi, şi izbăveşte
pre noi dintru toată nevoia şi scârba.
Rugăciune cătră sfântul Ioánn înnainte-Mergătoriul.

B otezătoriule al lui Hristos, Propoveduitoriule al pocăinţii, nu

mă trece cu vederea, pre cel ce mă căiesc, ci împreunându-te
cu Oştile Cereşti, roagă-te cătră Stăpânul pentru mine
nevrednicul, lenevosul, netrebnicul şi întristatul, cel ce am căzut întru
multe nevoi, cel necăjit cu viforele gândurilor minţii mele. Că eu sânt
peşteră a relelor lucruri, nicidecum având sfârşit păcătosului obiceiu.
Că pironită iaste mintea mea cătră pământeştile lucruri. Ce voiu face,
nu ştiu, şi cătră cine voi alerga, ca să se mântuiască sufletul mieu, fără
numai cătră tine, sfinte Ioánne, cel numit cu numele Harului, că pre
tine înnaintea Domnului, dupre Născătoarea de Dumnezeu, mai mare
te ştim a fi decât toţi cei născuţi din oameni. Căci tu te-ai învrednicit a
te atinge de Creştetul Împăratului Hristos, al celui ce au ridicat păcatul
lumii, al Mielului lui Dumnezeu; pre carele roagă pentru păcătosul
mieu suflet, ca macar de acum, întru al unsprezecelea ceas, să ridic
greutatea cea bună, şi voiu priimi plată cu cei de pre urmă. Aşa,
Botezătoriule al lui Hristos, Cinstite înnainte-Mergătoriule, cel de pre
urmă Prorocule, întâiule întru harul Mucenice, al Póstnicilor şi al
Pustnicilor îndreptătoriule, al curăţiei învăţătoriule, şi de aproape
priiaten al lui Hristos, pre tine rog, cătră tine alerg, nu lepăda pre mine
dela a ta apărare, ci mă ridică, pre cel ce am căzut în multe
păcate;
înnoiaşte sufletul mieu cu pocăinţa ca cu un al doilea Botez,
pentru că a amândurora începătoriu eşti: cu Botezul spălând
strămoşescul păcat, iară cu pocăinţa curăţind a fieştecăruia
lucru spurcat. Curăţeşte-mă, pre cel ce m’am spurcat
cu păcatele, şi îmi fă silă a întra
unde nimic spurcat întră,
întru Împărăţiia
Cerească,
( α
µ ι
ν .
 
 Arhiereule Nicolae Sfinte 
  Şi făcătoriule de minuni Părinte,   
   Roagă-te Domnului pentru noi fierbinte,   

  Carii strigăm ţie aceste cuvinte.  
 
ACÁTHISTUL
A celui întru sfinţi Părintelui nostru Nicolae,
Arhiepiscopul Mírelor dela Líkiia.
Începutul se face precum şi la Acáthistul lui Iisus Hristos. Apoi
cântăm Stíhirile acestea, Glas 2, însăşi Podóbiia.
C u ce Cununi de laudă vom încununa pre Arhiereul? Pre cel ce

a fost cu trupul în Míra, şi pre cel ce duhovniceşte la toţi a
ajuns, la cei ce curat iubesc pre dânsul, pre Folositoriul, şi
Apărătoriul tuturor, şi pre Mângâitoriul tuturor necăjiţilor, şi tuturor
celor din primejdii scăpare, pre Turnul Creştinătăţii, pre Apărătoriul
Credincioşilor; prin carele Hristos întărâtările vrăjmaşilor au surpat,
cel ce are mare milă.
Cu ce cântări de laudă vom lăuda pre Arhiereul, pre Luptătoriul
împrotiva păgânătăţii, şi Ajutătoriul Creştinătăţii, pre întâiul
Folositoriu al Bisericii, şi marele Sprijinitoriu şi Învăţătoriu. Carele
pre toţi cei rău-slăvitori a ruşinat, pierzătoriul aríei, şi Apărătoriul cel
cald, prin carele a aceluia mândrie Hristos o au surpat, cel ce are mare
Milă.
Cu ce cântări proroceşti vom lăuda pre Arhiereul, carele cele ce sânt
departe mai nainte le vede, şi cele ce nu sânt de faţă, ca cum ar fi de
faţă mai nainte le spune; cel ce toată lumea încungiură, şi pre toţi cei
ce li se face strâmbătate îi izbăveşte, cel ce în visuri s’a arătat
împăratului celui de Dumnezeu înţelepţit, şi pre cei mai nainte legaţi,
de junghiiarea cea nedreaptă a izbăvit, carele din destul dăruiaşte mare
milă. Slavă... Glas al 6-lea.
Pre cel ce iaste Podoaba Arhiereilor, şi Lauda Părinţilor, Izvor de
minuni, şi Credincioşilor Folositoriu mare, adunându-ne, o, iubitorilor
de Praznic, cu laude de cântări să-l lăudăm, zicând: Bucură-te
Păzitoriul celor din Míra, şi mai-nainte şezătoriule cinstite, şi Stâlpul
cel neclătit. Bucură-te Luminătoriule prealuminate, carele luminezi
marginile lumii cu minunile. Bucură-te al celor necăjiţi Dumnezeiască
366  Acáthistul Sfântului Nicolae 
Bucurie, şi Folositoriul cel preacald al celor ce li se face strâmbătate.
Şi acum, preafericite Nicolae, nu înceta rugându-te lui Hristos
Dumnezeu pentru cei ce cu credinţă şi cu dragoste cinstesc pururea
cea de bucurie şi întrutot-prăznuită Pomenirea ta.
Şi acum... Bogorodícĭna. Glas acelaşi.
Cine nu va ferici pre tine, Preasfântă Fecioară, sau cine nu va lăuda
Preacurată Naşterea ta? Că cel ce au strălucit fără de ani din Tatăl,
Fiiul Unul-născut, acelaşi din tine, Preacurată, au ieşit, negrăit
întrupându-se, din fire Dumnezeu fiind, şi cu firea om făcându-se
pentru noi. Nu în două feţe fiind despărţit, ci în două firi, neamestecat
fiind cunoscut. Pre acela roagă, Curată cu totul Fericită, să se
LA STIHÓVNĂ. Stíhirile, Glas al 5-lea.
Bucură-te Cap sfinţit, Lăcaş al faptelor bune, Dumnezeescule
Îndreptătoriu al Preaîndumnezeitei Sfinţenii, marele Păstoriu,
prealuminate Luminătoriule. Cel ce porţi nume de biruinţă, cătră cei
ce se roagă cu milostivire te pleci, simţitoriu Ascultătoriule al celor
neputincioşi, Izbăvitoriule preagata, Păzitoriule de mântuirea tuturor
celor ce săvârşesc cu credinţă preaslăvită pomenirea ta, pre Hristos
roagă, Preafericite, ca să trimiţă lumii mare milă.
Stíh: Scumpă iaste înnintea Domnului moartea Cuvioşilor lui.
Bucură-te sfinţită Minte, al Treimii cinstit Vas, Stâlpul Bisericii,
Întărirea Credincioşilor, Ajutătoriul celor năpăstuiţi, Steaua carea cu
strălucirile rugăciunilor tale celor bine-priimite risipeşti întunerecul
ispitelor şi al necazurilor totdeauna, Ierarhe Nicolae, Limanul cel lin,
la carele scăpând cei cuprinşi de valurile vieţii se mântuiesc: pre
Dumnezeu roagă să dăruiască sufletelor noastre mare milă.
Stíh: Preoţii tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate,
şi Cuvioşii tăi se vor bucura.
Bucură-te cel ce te-ai umplut de râvnă Dumnezeiască, şi de răspunsul
cel rău ai izbăvit pre cei ce era să moară cu nedreptate, cu starea ta de
faţă cea înfricoşată şi cu venirile prin visuri. Izvorule carele ai izvorât
în Míra, Nicolae, miruri de prisosit, carele şi sufletele adăpi, şi
împuţiciunile patimilor goneşti, Sabie carea tai neghinele înşelăciunii,
Lopata carea vânturi învăţeturile lui Árie cele ca pleava; pre Hristos
roagă să trimiţă sufletelor noastre mare milă. Slavă... Glas al 6-lea.
367
 Acáthistul Sfântului Nicolae 
Omule al lui Dumnezeu şi credincioasă slugă, sluga Domnului,
Bărbatul doririlor, vasul cel ales, stâlpul şi întărirea Bisericii, al
Împărăţiei moştenitoriule, nu înceta a striga pentru noi cătră Domnul.
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, carea ai odrăslit
Rodul Vieţii; ţie ne rugăm, roagă-te, Stăpână, cu Sfinţii Apostoli, şi cu
Ierarhul Nicolae, să miluiască sufletele noastre.
Deci Doamne miluieşte, de 12 ori. Slavă... Şi acum... Veniţi să ne
închinăm... de 3 ori. Apoi Psalm 142, Doamne auzi rugăciunea mea...
Slavă... Şi acum... Alliluia, de 3 ori. Dumnezeu iaste Domnul... Apoi
Tropariul acesta, Glas al 4-lea.
Ierarhe Nicolae, roagă pre Hristos Dumnezeu, să se mântuiască
sufletele noastre. Slavă... Şi acum... Bogorodícĭna.
Taina cea din veac ascunsă, şi de Îngeri neştiută, prin tine, Născătoare
noi luând; prin carea, înviind pre cel întâiu-zidit, au mântuit din
moarte sufletele noastre. Doamne miluieşte, de 3 ori. Şi Psalmul, 50.
CANON. Cântarea 1. Glas al 4-lea.

Irmós: Deşchide-voiu gura mea...
PRIPEALĂ.
Sfinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Păstoriul cel bun al lui Hristos, Bucură-te Nicolae, că ai fost Mírelor
cinstit Părinte, şi apărătoriu, şi mie îmi dă ca să aduc ţie Bucură-te.
Dimpreună alergaţi neamurile, Bucură-te aduceţi Ierarhului, că
bucurie neîmpuţinată aduce la toată lumea. Slavă...
Celui ce ai izbăvit trei Voievozi de moartea cea nedreaptă, strigăm
ţie: Bucură-te Nicolae, Folositoriul celor ce aleargă supt
acoperemântul tău. Şi acum...
Bogorodícĭna.
Născătoare de Dumnezeu Fecioară bucură-te, ceea ce ai priimit
Bucurie dela Înger, şi mântuieşte pre cei ce măresc pre tine.
Pre ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu...
Nimenea din cei ce aleargă supt acoperemântul nădejdii tale, Părinte,
nu iese dela tine îndeşărt, ci Bucură-te aduce ţie, luând ajutoriu,
Nicolae, pre carele şi mie îl dăruiaşte, întrutot-fericite.
Îngerii se minunează, Preacuvioase, de folosinţa ta cea caldă, iară
oamenii se bucură, priimind cu rugăciunile tale mântuire de toate
năvălirile drăceşti. Pentru aceea Bucură-te aducem ţie, Nicolae
prealăudate. Slavă...
Platoşă şi Armă nebiruită asupra diavolului tu eşti, iară Creştinilor
Întărire. Podoaba Ierarhilor, Nicolae preaminunate, bucură-te mare
făcătoriu de minuni, celor înviforaţi Liman de linişte.
Zămislind, Născătoare de Dumnezeu, pre Ziditoriul tău, ai Născut pre
Făcătoriul tuturor şi Domnul, pre carele roagă să izbăvească pre noi
din asupréle, căci câte le vrei, toate le poţi, ca o Bună, şi Născătoare
celui Bun.
Cela ce şade în Slavă pre Scaunul Dumnezeirii...
Cu Apostolii împreună şezătoriule pre Scaun, bucură-te Nicolae, că
pre eresul lui Árie ai ruşinat, şi mândriia lui veliár o ai surpat cu
rugăciunile tale; nu înceta a te ruga pentru robii tăi.
Pre tânărul acela din mâinile lui Amirà al Sarachineanilor ai izbăvit,
şi părinţilor lui întru bucurie l-ai dăruit. Pentru aceea dimpreună cu
dânşii şi noi Bucură-te aducem, Nicolae Preacuvioase. Slavă...
Pre cei trei Voievozi de moartea cea nedreaptă, Făcătoriule de
minuni, i-ai mântuit. Arătatu-te-ai în vis împăratului celui
credincios, şi ai îngrozit pre el, iară de la aceia ai luat Bucură-te,
Nicolae: întăreşte şi pre mine cu rugăciunile tale. Şi
acum... Bogorodícĭna.
Preablagoslovită Născătoare de Dumnezeu bucură-te, că tu eşti Scaun
Împăratului tuturor, mai presus de Heruvimi, şi nu zăbovi a ruga pre
Fiiul tău şi Dumnezeul nostru, pentru cei ce cinstesc pre tine pururea,
cu fericitul Nicolae.
Spăimântatu-s’au toate de Dumnezeiască Slava ta...
Apostole numite, cel ce asemenea cu Îngerii stai neîncetat lângă
Scaunul Stăpânului, pre Árie cel nebun ai ruşinat. Pentru aceea
strigăm ţie, Nicolae: Bucură-te, podoaba Ierarhilor, şi stâlpul Bisericii.
 Acáthistul Sfântului Nicolae  369
Dă mie mână de ajutoriu, Nicolae, rugându-te cătră Domnul, pentru că
viforul păcatelor mă înneacă. Şi mă du cătră limanul cel lin al
pocăinţii, cu rugăciunile tale, Părinte. Slavă...
De am făcut şi multă fărădelege, Nicolae minunate, dar nu mă
depărtez dela nădejdea acoperemântului tău; ca totdeauna
Bucură-te să strig ţie, tu mă izbăveşte de tot necazul şi nevoia,
căci câte le voieşti, toate le poţi. Şi acum...
Bogorodícĭna.
Nor, ceea ce eşti mai presus de Ceriuri, bucură-te Născătoare de
Dumnezeu, carea ai picat nouă Picătura, ceea ce eşti una întrutot
binecuvântată. Cere dela Dumnezeu împăraţilor noştri biruinţă asupra
varvarilor, cu Ierarhul Nicolae pre acela rugând.
Cântarea a 6-a Irmós. Înţelepţii lui Dumnezeu...
Soţ lui Hristos şi al doilea Pétru te-ai arătat, Părinte; bucură-te că tu
eşti Stâlpul Bisericii, şi minunat Organ, prin Duhul Sfânt făcând
minuni şi răsunând. Pentru aceea, Nicolae, Bucură-te aducem ţie
totdeauna.
Auzind preabunul Creştin, împăratul Constantin, prin vis a ta
îngrozire, cu Avlávie eparhul, pentru bărbaţii aceia ce avea să se
piiarză cu nedreptate, degrabă a poruncit ca să sloboază pre dânşii,
iară ţie striga: Bucură-te Nicolae. Slavă...
Corabiei ceiia ce era să se înnece în mare, tu Părinte te-ai făcut
ocârmuitoriu; dă şi mie Ánghira bunei înţelegeri în minte şi în
inimă, celui ce rău mă învăluiesc cu gânduri drăceşti, ca
totdeauna să-ţi aduc Bucură-te, prealăudate Nicolae. Şi
acum... Bogorodícĭna.
Bucură-te prealăudată Fecioară, bucură-te Întărirea lumii, bucură-te
că ai născut pre Fiiul Dumnezeu a toate. Pre acela roagă, Născătoare
de Dumnezeu prea fără de prihană, să se mântuiască sufletele noastre.
CONDACELE ŞI ICOASELE.
Condac 1. Glas al 8-lea.
C el ce verşi Mir de mult preţ la toată lumea, şi mie celui

nevrednic şi mai mult decât toţi păcătos, dăruiaşte-mi ca să
aduc ţie cântare, Părinte Nicolae, ca cel ce ai îndrăzneală
cătră Dumnezeu, slobozeşte-mă din toate necazurile, ca să strig ţie:
Bucură-te, al Ierarhilor întâiu-şezătoriu pre Scaun.
Icos, 1.
Arătatu-te-ai în vis împăratului celui cinstitoriu de Dumnezeu, şi
pentru moartea Voievozilor acelora ai îngrozit pre el, şi degrab
ascultând de porunca ta, Nicolae, a poruncit ca să sloboază pre dânşii.
Pentru aceea cu bucurie şi cu frică erau ţinuţi, şi eu cu dânşii strig ţie,
Nicolae:
Bucură-te, Capul cel sfinţit;
Bucură-te, cel ce capul cel drăcesc cu rugăciunile tale ai sfârâmat;
Bucură-te, slujitoriule al Împăratului tuturor;
Bucură-te, Ajutoriul împăraţilor celor credincioşi;
Bucură-te, întărirea Pravosláviei;
Bucură-te, Pierzătoriul celor fără de lege;
Bucură-te, cel ce eşti însuflat cu suflarea Duhului Sfânt;
Bucură-te, cel ce viforul mulţimii dumnezeilor ai pierdut;
Bucură-te, cel cu Îngerii dimpreună-vorbitoriu;
Bucură-te, dracilor Izgonitoriu;
Bucură-te, Graiule al Dumnezeeştilor cuvinte;
Bucură-te, cel ce ai astupat gurile ereticilor;
Bucură-te, Nicolae, mare făcătoriu de minuni.
Condac, al 2-lea.
Pre pământ al doilea Înnainte-mergătoriu te-ai arătat, Nicolae, spre
mustrarea fărădelegilor; că acesta pre Irod, făcătoriul fărădelegii, a
mustrat, iară tu pre Árie, cel orbit cu eresul, ai ruşinat, şi toată lumea
voieşti ca să o curăţeşti de învăţăturile lui cele nedrepte, şi turma ta a
o lumina, ca un Părinte şi învăţătoriu. Pentru aceea stigăm ţie:
Alliluia.
Icos, al 2-lea.
Vrând dimineaţa Avlávie, dupre porunca împăratului, să scoaţă pre
cei legaţi din temniţă la tăiare, ci tu cu minunile tale mai nainte ai
apucat prin vis, şi îngrozind pre el, ai zis: Nimica să faci bărbaţilor
acestora, că nevinovaţi sânt spre tăiare. Pentru aceea şi noi cu dânşii
strigăm ţie, Nicolae slăvite:
Bucură-te, mare făcătoriule de minuni;
Bucură-te, grabnice ajutătoriule;
Bucură-te, cald folositoriu;
Bucură-te, cercetătoriul celor necăjiţi;
371
Bucură-te, Limanul cel lin al celor înviforaţi;
Bucură-te, mângăiarea celor ce plâng;
Bucură-te, Hrănitoriul celor flămânzi;
Bucură-te, povăţuitoriul celor orbi;
Bucură-te, bogăţiia săracilor;
Bucură-te, toiagul bătrâneţelor;
Bucură-te, cununa Bisericii;
Bucură-te, Părintele săracilor şi bun-dăruitoriule;
Condac, al 3-lea.
Auzit-am, Nicolae, minunile tale, şi m’am spăimântat, că de bucurie
şi frică fiind ţinut, cea am a răspunde nu mă pricep. Ci tu cu
rugăciunile tale cele deşteptate luminează-mi mintea, ca să cânt lui
Dumnezeu dimpreună cu tine cântare: Alliluia.
Icos, al 3-lea.
Arhanghelii cu Îngerii se minunează, Părinte, de credinţa ta cea tare
cătră Dumnezeu, Apostolii cu Prorocii se laudă cu tine, împăraţii
împreună cu oamenii spre tine au nădejde. Pentru aceea şi eu, de sânt
şi nevrednic, strig ţie, sfinte Nicolae:
Bucură-te, cel ce împreună cu Îngerii eşti lăcuitoriu;
Bucură-te, cel ce aduci întristare dracilor;
Bucură-te, cel ce eşti slujitoriu asemenea cu Grigórie Bogoslóvul întru
Preoţie;
Bucură-te, cu Ioánn Gură de Aur dimpreună-vorbitoriule;
Bucură-te, priiatenul marelui Vasílie;
Bucură-te, că dimpreună cu dânşii tai eresurile;
Bucură-te, cel ce porţi o Credinţă cu dânşii;
Bucură-te, că minuni întru pace aduci;
Bucură-te, că din lume mulţimea dumnezeilor curăţeşti;
Bucură-te, cel ce ai vorbit Cinstea cea mai de nainte a Născătoarei de
Dumnezeu în Biserică;
Bucură-te, că ruşinând pre Árie înşălătoriul, la Sobor l-ai surpat;
Bucură-te, că pre fecioarele acelea dela împreunarea cea spurcată le-ai
oprit cu folosinţa ta;
Condac, al 4-lea.
O, mare făcătoriule de minuni Nicolae, deşi vroia pre fecioarele
acelea tatăl lor să le dea, pentru sărăcie, la împreunare spurcată, ci tu,
Părinte, mai nainte apucând, aur din destul tatălui lor ai dat. Pentru
aceea, nepricepând ei de unde se făcu aceasta, minunându-se au strigat
lui Dumnezeu cântare: Alliluia.
Icos, al 4-lea.
Ca să arăţi a ta mare milostivire cătră cei săraci, preafericite,
bătrânului noaptea întru ascuns trei legături de galbeni de aur ai dat,
izbăvind pre el singur cu fetele lui dela căderea păcatului. Pentru
aceea auzi dela toţi:
Bucură-te, al Milei lui Dumnezeu Vistieriia;
Bucură-te, a Cunoştinţei lui mai nainte priimirea;
Bucură-te, al Bunătăţilor lui Dumnezeu dătătoriule;
Bucură-te, hrana şi bucuriia celor ce aleargă cătră tine;
Bucură-te, Pâine de hrană neîmpuţinată celor lipsiţi;
Bucură-te, Bogăţie de Dumnezeu dăruită celor ce vieţuiesc cu lipsă
pre pământ;
Bucură-te, grabnică ridicare a săracilor;
Bucură-te, limpede cugetare celor necăjiţi;
Bucură-te, cel ce eşti priimit ascultătoriu celor neputincioşi;
Bucură-te, dulceaţa a toată lumea;
Bucură-te, Mirele celor trei feate;
Bucură-te, izbăvitoriul necazurilor mele cu rugăciunile tale;
Condac, al 5-lea.
Cătră Biserica ta mergând oarecând Vasílie, sârguind să-ţi aducă
daru, răpitu-s’a de Agaréni, şi au dat pre el ostaşii lui Amirà
stăpânului lor spre slujbă, iară părinţii lui de se şi necăjea, ci însă n’au
încetat a tinde cătră tine rugăciune; şi trecând ziua praznicului tău,
însă de cătră seară, ai pus pre el înnaintea lor, şi văzând ei această
minune, cu tine cântare de bucurie lui Dumnezeu cânta: Alliluia.
Icos, al 5-lea.
Mergând fiul lui Agríc să dea un păhar lui Amirà, şi stând înnaintea
lui cu frică, iară tu, Părinte, rugat fiind de părinţii lui, ai izbăvit pre el
din mâinile lui Amirà întru un ceas. Pentru aceea cu dânşii strigăm ţie,
ca unui bun Păstoriu:
Bucură-te, Ierarhul Domnului;
Bucură-te, luminată propoveduire a Creştinătăţii;
373
Bucură-te, cel ce porţi nume de biruinţă;
Bucură-te, gonirea patimilor celor neroditoare;
Bucură-te, aducerea de roadă al pomilor celor Duhovniceşti;
Bucură-te, îndreptătoriul Pravoslávnicilor;
Bucură-te, prădarea păgânătăţii;
Bucură-te, doftorul cel fără de plată;
Bucură-te, că în daru ai luat, în daru împarţi tămăduiri;
Bucură-te, al celor neputincioşi bun Păstoriu;
Bucură-te, cel ce goneşti dela noi pre păstorii cei drăceşti;
Bucură-te, desfătarea a toată lumea;
Condac, al 6-lea .
Minunată s’a arătat naşterea ta, Nicolae, credinceriu fiind tu pre
pământ, în vremea naşterii tale ai supt din ţâţa cea dreaptă, şi dela
ţâţele maicii tale te-ai cunoscut făcătoriu de minuni; pentru aceea şi
acum cânţi: Alliluia.
Icos, al 6-lea .
De împresurările drăceşti mântuieşti pre oameni, Părinte, cu
rugăciunile tale, şi cu râurile sudorilor tale mulţimea dumnezeilor ai
stins; pentru aceea şi acum dăruiaşte vindecări neputinţelor mele,
Ierarhe, ca să strig ţie:
Bucură-te, Nicolae;
Bucură-te, făcătoriule de minuni;
Bucură-te, Ierarhe;
Bucură-te, Preacuvioase;
Bucură-te, preafericite;
Bucură-te, cel ce eşti cu nume mare;
Bucură-te, preaslăvite;
Bucură-te, hrănitoriul póstnicilor;
Bucură-te, învăţătoriul înfrânării;
Bucură-te, îndreptarea celor rătăciţi;
Bucură-te, că altă nu ştiu să grăiesc, fără numai Bucură-te;
Bucură-te, că prin tine ne îndestulăm de lumină;
Condac, al 7-lea.
Vicleană cunoştinţă având Árie, eresurile cele fără de Dumnezeu a
început a învăţa, şi în turma ta ca un lup a întrat, vrând ca o hiară să o
apuce; ci tu, prealăudate, degrab cătră Stăpânul cu rugăciunile tale
alergând, toată nebuniia lui ai gonit, şi ca pre o hiară cumplită l-ai
surpat. Pentru aceea cu tine, Nicolae, strigăm lui Dumnezeu, celui ce
au dat ţie această putere: Alliluia.
Icos, al 7-lea.
Mai nainte împrotivindu-te eresului lui Árie, cel de trei ori blestemat,
ai ruşinat a lui fără de Dumnezeu poruncă, şi ca pre al doilea Iudă
oborându-l, l-ai lăsat. Pentru aceea şi eu strig ţie neîncetat:
Bucură-te, Mírelor întâiu-şezătoriule pre scaun;
Bucură-te, al Líkiei mare Ierarhe;
Bucură-te, cale nerătăcită celor ce înnoată pre mare;
Bucură-te, Timpane, cel ce sunet de Dumnezeiască glăsuire aduci;
Bucură-te, Chimvale bine-răsunătoriu;
Bucură-te, Trâmbiţa Sfintei Treimi;
Bucură-te, că trâmbiţa eresurilor lui Árie ai stricat;
Bucură-te, striga ţie Constantín;
Bucură-te, a grăit ţie Avlávie;
Bucură-te, a adus ţie tatăl cu fetele;
Bucură-te, Agricoláe cu Vasílie au grăit;
Bucură-te, că prin tine de mâniia potopului izbăvindu-ne, pace cu
Dumnezeu aflăm;
Condac, al 8-lea.
Minune Dumnezeiască te-ai arătat, fericite, celor ce aleargă la
Biserica ta, de Dumnezeu purtătoriule, de multe feliuri de necazuri şi
năvăliri izbăvindu-i, Părinte, pre cei ce, dupre Dumnezeu, spre tine cu
credinţă şi-au pus nădejdea, cântând: Alliluia.
Icos, al 8-lea.
Ca cel ce ai îndrăzneală cătră Hristos, Nicolae, că turma lui păzeşti de
lupii cei văzuţi şi nevăzuţi, şi de cătră cei ce scapă supt acoperemântul
tău nu te întorci, şi mie, celui ce mă înviforăsc cu gânduri şi cu lucruri
viclene, dă-mi mână de ajutoriu, Părinte, ca să strig ţie:
Bucură-te, Nicolae prealăudate;
Bucură-te, întărirea Mírelor;
Bucură-te, podoaba Líkiei;
Bucură-te, ocârmuitoriule cel bun;
Bucură-te, că dimpreună cu Îngerii săltezi;
Bucură-te, că cu Arhanghelii te veseleşti;
Bucură-te, că fără de materie cu Heruvimii slujeşti Făcătoriului;
Bucură-te, că pre Árie, dracul cel materialnic, l-ai surpat;
Bucură-te, cel ce bun míros dăruieşti;
Bucură-te, cel ce putoarea cea rea biruieşti;
Bucură-te, albeală, patimile spălând;
Bucură-te, roşală, păcatele acoperind;
Condac, al 9-lea.
Nu pricep de unde voiu începe a aduce ţie laudă, Părinte, carea
cântare îţi voiu cânta, sau cu care Cununi te voiu încununa? Că de-mi
voiu aduce aminte de Voievozi, mă minunez; de Vasílie, mă mir;
pentru fecioarele acelea nu mă pricep ce să grăiesc; numai pentru toţi
mă minunez, cu tine lui Dumnezeu, celui ce au dat ţie cele preaslăvite,
laudă trimiţ, cântând cântare: Alliluia.
Icos, al 9-lea.
Văzând Stăpânul a toate pre neamul omenesc pierzându-se cu eresul
nebuniei lui Árie, pre tine mustrătoriu nebuniei lui au dat. Iară tu,
Părinte, dela masa Învăţăturii Dumnezeieşti, ca pre un urât l-ai
lepădat. Iară pre mine cu sfărâmăturile Pravosláviei mă miluieşte, ca
să strig ţie:
Bucură-te, Nicolae, Israíle cel nou;
Bucură-te, Sabie ascuţită, carea tai nedumnezeirea;
Bucură-te, Întărirea Credincioşilor;
Bucură-te, omorârea necredincioşilor;
Bucură-te, cel ce ai luat Duhul cel Sfânt ca un Porumb;
Bucură-te, cel ce înneci duhurile cele viclene în marea cea de foc;
Bucură-te, Porumbul Domnului;
Bucură-te, cursă prinzătoare asupra celui viclean;
Bucură-te, cel ce dăruieşti celor legaţi slobozire;
Bucură-te, că eresurile cele fără de Dumnezeu ai legat;
Bucură-te, că gurile Pravoslávnicilor deşchizi;
Bucură-te, că legi limbile celor vicleni;
Condac, al 10-lea.
Auzit-am pre Vasílie acela, minunile tale grăind, şi înnaintea tuturor
spuindu-le, carile ai făcut cu dânsul, Părinte, şi minunat făcându-mă,
am proslăvit puterea ta, cea dată ţie dela Dumnezeu, că tu ca un bun
Păstoriu degrabă alergi cătră cei ce roagă pre tine, şi pentru toţi te
rogi lui Dumnezeu şi Stăpânului, cântând: Alliluia.
Icos, al 10-lea.
Mântuieşte-mă, Părinte, cu rugăciunile tale, ca şi pre Vasílie acela.
Auzi-mă, Preacuvioase, cu auzul tău, precum pre Voievozii cei legaţi
ai auzit. Dă-mi mână de ajutoriu, Nicolae, precum ai dat celor ce se
învăluise în mare, ca să strig:
Bucură-te, al doilea Moisì;
Bucură-te, tablă Duhovnicească;
Bucură-te, Haina Preoţiei;
Bucură-te, mai-nainte arătătoriul dreptăţii;
Bucură-te, întunecătoriul nedreptăţii;
Bucură-te, de Dumnezeu încununate Ierarhe;
Bucură-te, cel ce îngrădeşti gurile celor hulitori de Dumnezeu;
Bucură-te, Lumina cea aprinsă cu Dumnezeiască văpaie;
Bucură-te, că ai stins văpaia cea drăcească;
Bucură-te aur, de Dumnezeu lămurit;
Bucură-te, că ai afundat pre satana ca plumbul întru adânc;
Bucură-te, mărgăritariu mult-luminos;
Condac, al 11-lea.
Tu eşti păstoriul cel bun, Nicolae, că pre turma ta o povăţuieşti cătră
păşunea cea duhovnicească, şi din Izvorul Raiului adăpi pre ea. Pentru
aceea şi cu tine strigă: Alliluia.
Icos, al 11-lea.
Pom al Raiului fiind, fericite, că ai stâlpări de rugăciuni neîncetate
cătră Dumnezeu, dă mie supt umbra acelora totdeauna a mă umbri, ca
să strig ţie:
Bucură-te, vieţuitoriule al Lăcaşului celui Preaînnalt;
Bucură-te, cel ce ai înnecat pre fiii drăceşti;
Bucură-te, păzitoriul orânduielii tale;
Bucură-te, Mitropolite;
Bucură-te, că ai ruşinat basnul eresurilor lui Árie;
Bucură-te, Maica mulţimii noroadelor pământeşti;
Bucură-te, rana mulţimii drăceşti;
Bucură-te, Părinte şi învăţătoriule;
Bucură-te, că pre dascălul eresurilor ai ruşinat;
Bucură-te, cel ce ai cinstit cărunteţele, cu înţelepciune Duhovnicească
împodobite;
Bucură-te, cel ce ai ruşinat cărunteţele lui Árie cele urâte;
Bucură-te, că prin tine ne-am învăţat a ne închina Ziditoriului în
Treime;
Condac, al 12-lea.
Mintea ta cea întrutot-cinstită, pre Árie cel stricat la minte a ruşinat, şi
mintea ta a stricat mulţimea dumnezeilor; mântuieşte şi sufletul mieu
cel rătăcit, şi mă învaţă a striga cu tine: Alliluia.
Icos, al 12-lea.
Cu inima m’am spăimântat, cu sufletul m’am turburat, cu limba nu
pricep ce să grăiesc, fără numai aceasta:
Bucură-te, cel ce eşti mai mare între Preoţi;
Bucură-te, cel ce eşti întâiu-şezătoriu pre scaunul Mírelor;
Bucură-te, împreună-şezătoriule pre scaun cu Apostolii;
Bucură-te, cel ce eşti lumină înnaltă;
Bucură-te, cel ce ai surpat înnălţările gândurilor celor drăceşti ale lui
Árie celui bârfitoriu;
Bucură-te, rădăcina Dumnezeescului Pom;
Bucură-te, că ai tăiat rădăcina eresurilor satanii;
Bucură-te, Pomul cel sădit Îngerilor;
Bucură-te, cel ce ai încuiat pre îngerul satanii întru adânc;
Bucură-te, Liman lin celor învăluiţi;
Bucură-te, bun ocârmuitoriu al Corabiei ceii Duhovniceşti;
Bucură-te, că prin tine ne învrednicim de viiaţa cea fără de sfârşit;
Condac, al 13-lea.
O, preaminunate Părinte, plâng şi strig cătră a ta sprijineală, aducând
ţie acum această puţină rugăciune, ca să mă izbăveşti de munca cea de
veci, cu rugăciunile tale, Nicolae prealăudate, şi mă învredniceşte
vecinicii Împărăţii, ca cu tine dimpreună să cânt cântare lui
Dumnezeu: Alliluia. De 3 ori.
Apoi iarăşi zicem Icosul cel întâiu: Arătatu-te-ai în vis împăratului...
Apoi Condacul: Cela ce verşi Mir de mult preţ...
Nu au slujit făpturii înţelepţii lui Dumnezeu...
Sfinte Ierarhe al lui Hristos Nicolae bucură-te, că tu eşti bucuriia
tuturor cea nespusă; dă şi mie mână de ajutoriu, ca să strig ţie:
Bucură-te întrutot-fericite.
Când au auzit Voievozii de slobozirea cea din temniţă prin porunca
ta, sfeşnice cu făclii luând, au adus ţie, cu mare glas strigând: Bucură-
te, Părinte Preacuvioase, izbăvirea noastră. Slavă...
Precum oarecând ai auzit de cei ce era legaţi în temniţă, auzi şi pre
mine, Nicolae, aducând ţie Bucură-te, şi mă scoate din focul gheenii.
Stăpână Marie, Maica Izbăvitoriului, priimeşte-mă, pre cel ce mă
căiesc, şi scap supt Acoperemântul tău, ca să strig ţie neîncetat:
Bucură-te ceea ce eşti cu har dăruită, de Dumnezeu Născătoare
pururea Fecioară.
Cântarea a 8-a Irmós. Pre Coconii cei binecredincioşi...
Apostolilor împreună-şezătoriu pre Scaun, cu Îngerii împreună-
slujitoriu Sfintei Treimi, bucură-te prealăudate Nicolae, dăruiaşte şi
mie bucurie, cu rugăciunile tale.
Bucură-te ocârmuitoriul celor înviforaţi, Nicolae, alinează viforul
patimilor mele, carele iaste din smintelele drăceşti. Că nu mai pociu
de acum înnainte a suferi, ci strig: Bucură-te ajutătoriul mieu, şi cald
folositoriule. Slavă...
O, cu câtă nevoie sânt cuprins, de săgetăturile drăceşti, şi de ráne nu
mai pociu răbda, şi nu am doftor să mă lecuiască, ci tu îmi dăruiaşte
lecuire, şi cu untul de lemn al rugăciunilor tale, Nicolae, vindecă-mă,
ca să strig ţie: Bucură-te, Părinte Preacuvioase.
Bucură-te Rugul cel nears, pre carele Moisì l-a văzut în Sinái, şi Scară
pre carea o a văzut Iacóv, Preablagoslovită Născătoare de Dumnezeu
pururea Fecioară.
Cântarea a 9-a. Irmós. Tot neamul pământesc...
Săgetăturile celui viclean m’au cuprins, şi pornirile păcatelor, ci
nădăjduindu-mă acoperemântului tău, cătră tine scap, Părinte, ca să
goneşti dela mine toate înşelăciunile celui viclean, ca să strig ţie:
Bucură-te Nicolae.
Tu cel ce ai ruşinat pre Árie cel ce se nebunea, şi ai stins văpaia
eresurilor lui, pre Voievozii cei legaţi în temniţă ai auzit, şi dela dânşii
Bucură-te ai luat; şi noi strigăm ţie: Bucură-te, Nicolae, întrutot-
fericite. Slavă...
Cel ce ai auzit pre Agríc acela, şi pre Vasílie, fiul lui, dela Amirà l-ai
răpit, şi l-ai pus înnaintea părinţilor lui sănătos întru un ceas, şi mie,
celui ce mă rog, scoate-mi sufletul cel ce boleşte, şi cu păcate
înfăşurat, din focul gheenii, Nicolae. Şi acum... Bogorodícĭna.
Împărăteasă, ceea ce ai născut pre Împăratul tuturor, şi ai purtat pre
cel ce poartă toată făptura, mântuieşte, Preasfântă Stăpână, pre cei ce
cinstesc pre tine.
SVEATÍLNA.
Pre marele Arhipăstoriul şi Ierarhul, mai întâiu şezătoriu al celor din
Míra, pre Nicolae toţi să îl lăudăm, că pre mulţi bărbaţi a mântuit,
carii cu nedreptate era să moară, şi împăratului s’a arătat, şi lui
Avlávie prin vis, stricând de istov răspunsul cel nedrept.
Ceea ce pre Înţelepciunea cea Ipostatnică, şi Cuvântul cel mai presus
de fiinţă, şi Doftorul tuturor, pre Hristos ai născut, Fecioară, bubele şi
ránele sufletului mieu cele cumplite şi de preste ani vindecă-le, şi
potoleşte necuvioasele gânduri ale inimii mele.
LA HVALITE punem Stíhirile, pre 4. Şi cântăm Stíhirile, Glas 5,
poftorínd cea dintâiu.
Bucură-te Luceafăr prealuminat, al luminii Stăpânului cel de trei ori
fără de început. Bucură-te Raza Luminii ceii de taină, Ierarhe Nicolae,
apucă mai nainte şi ridică preacinstite Rugăciunile tale pentru mine
cătră Domnul, şi mă izbăveşte de toate asuprelele, şi de boalele cele
protivnice să mă curăţeşti, Părinte, că pre tine am sprijinitoriu, şi cu
umilinţă şi cu credinţă strig ţie: Roagă-te lui Hristos, ca să dăruiască
mie mare milă.
Plâng şi mă tânguiesc cu amar, şi-mi aduc aminte de cuvântul cel
înfricoşat, punere de fapte bune, cât de puţin, nu am agonisit din veac
eu ticălosul. Pentru aceea mă rog ţie, mai nainte până nu mă ajunge
sfârşitul cel neştiut, şi mai nainte de secerea morţii, şi mai nainte de
judecată, şi mai nainte până a nu-mi face mie întrebare, unde iaste
focul cel nestins, şi întunerecul cel mai dinafară, şi viermii cei
neadormiţi, Părinte Nicolae, risipeşte întunerecul păcatelor mele, pre
Hristos rugând.
Bucură-te Cap preasfinţit, cinstit Lăcaş al bunătăţilor, Dumnezeiască
îndreptare a Preoţiei ceii fără prihană, Păstoriul cel bun, prealuminat
şi prea mare, cel ce porţi nume asemenea luminii; celor lipsiţi cu
milostivire împarţi, cel ce te pleci cătră rugăciunea celor ce se roagă
ţie, Izbăvitoriule cel preagata al celor bólnavi, Cetate de mântuire
tuturor celor ce laudă cu credinţă Pomenirea ta.
Slavă... Glas acelaşi.
Bucură-te îndreptarea Ierarhilor, Adâncul cel neajuns al
Dumnezeeştilor minuni, Frumseţea Bisericii, Luceafărul cel
prealuminat, preafericite; cu strălucirile Preoţiei tale luminează pre
noi, preasfinte, ca prin strălucirile fulgerilor tale să ne luminăm,
Stâlpule cel nesurpat, Treapta Credinţii, celor ce săvârşesc cu dragoste
cinstită pomenirea ta, pre Hristos roagă, ca să dăruiască sufletelor
noastre mare milă. Şi acum... Bogorodícĭna.
Bucură-te Pecetea Prorocilor, şi Propoveduirea grăitorilor de
Dumnezeu Apostoli, că cu adevărat mai presus de minte şi de cuvânt
ai născut pre Dumnezeu cel adevărat cu trup, Curată, prin carea s’a
ridicat neamul cel bun dedemult, îndulcindu-se din hrana Raiului, pre
tine, ceea ce eşti Solitoare, şi Rugătoare cătră Dumnezeu bine-
priimită, întru cântări te lăudăm, prin tine îmbogăţindu-ne, Preacurată,
dobândind viiaţa cea pururea fiitoare a Fiiului tău, celui ce dăruiaşte
din destul mare milă.
Rugăciune cătră sfântul Ierarh Nicolae.
O preabunule Părinte Nicolae, Păstoriul şi Învăţătoriul celor ce

aleargă cu credinţă cătră a ta folosire, şi cu fierbinte
rugăciune cheamă pre tine, sârguiaşte degrab a le ajuta,
izbăveşte turma lui Hristos de lupii cei ce o rănesc pre ea, şi toate
părţile Creştineşti le îngrădeşte şi le păzeşte, prin sfintele tale
rugăciuni, de gâlcevile lumeşti, de cutremur, de venirea altor neamuri,
de robie şi de războiul cel dintre noi, de foamete, de potop, de sabie,
de ciumă şi de grabnică moarte. Şi precum ai miluit pre cei trei bărbaţi
ce şedea în temniţă, şi ai izbăvit pre ei de mâniia împăratului şi de
tăiarea sabiei, aşa miluieşte şi pre mine, pre cel ce cu mintea, cu
cuvântul şi cu lucrul sânt întru întunerecul păcatelor, şi mă izbăveşte
de mâniia lui Dumnezeu, şi de munca cea vecinică. Ca cu solirea ta,
cu ajutoriul şi cu mila, şi harul lui Hristos Dumnezeu, viiaţă lină şi
fără de păcat să dea mie, ca să vieţuiesc în veacul acesta, şi din partea
stării de-a stânga să mă izbăvesc, şi în partea de-a dreapta împreună
cu toţi sfinţii să mă învrednicesc, Amin.











 



 

 



ACÁTHISTUL
Sfintei Marei Muceniţei Varvárii.
Începutul se face precum şi la Acáthistul lui Iisus Hristos. Dupre

aceea, Stíhirile acestea, Glas 4.
C u roşala sângelui înfrumuseţându-te, slăvită mare Muceniţă

Varváro, cu Hristos Dumnezeul nostru, cel frumos cu
Bunătatea, te-ai împreunat, Cocoană fecioară fără prihană,
carele păzeşte fecioriia ta nespurcată, întru Lăcaşurile Cereşti, în
Cămara cea nefăcută de mână, Muceniţă.
Cu trupul nefiind de vârstă, şi cu mintea desăvârşit, pre şarpele cel
vechiu cu Puterea Duhului biruind, slăvito, ai sfărâmat capul lui, şi
tăriia lui neputincioasă o ai arătat. Pentru aceasta s’a dat ţie Cunună
nebiruită, Varváro cea cu nume mare, apărătoarea Treimei.
Cu picăturile sângelui albindu-te, ai strălucit, întrutot-lăudată,
luminând ca şi Soarele, şi întunerecul păgânătăţii părinţeşti ai gonit, şi
pre tine din întinăciunea lui cu harul lui Hristos te-ai spălat, mare
Muceniţă Varváro; mântuieşte pre cei ce cinstesc viteazile tale
nevoinţe, şi pomenirea ta cea luminată cu prăznuire o săvârşesc.
Cu Lumina cea Duhovnicească fiind luminată din destul, bogăţiia cea
stricăcioasă o ai urât, însuţi cea Cerească iubind, şi întru vitejie
mucenicească de faţă îmbrăcându-te, cu osârdie grumazii ţi-ai plecat
supt sabie. Pentru aceea şi pre vrăjmaşul tată ce te-a tăiat l-ai ruşinat,
cu Cunună de biruinţă încununându-te, preaslăvită mare Muceniţă
Varváro; roagă-te să ne mântuim noi toţi.
383
 Acáthistul Sfintei Varvárii 
Spre tine am pus nădejdea, Născătoare de Dumnezeu, ca să nu cădem
în deznădăjduire; mântuieşte pre noi din primejdii, Ajutătoarea celor
nepricepuţi, şi râsipeşte sfaturile celor protivnici, că tu eşti mântuirea
noastră, ceea ce eşti Binecuvântată.
LA STIHÓVNĂ. Stíhirile, Glas 1.

Pre păgânul tată şi maică urând, Varváro, pre Dumnezeu şi
Ierusalimul cel de sus ai iubit, întru care acum vieţuind, roagă pre
Stăpânul Hristos, să petrecem şi noi împreună cu tine.
Stíh: Minunat iaste Dumnezeu întru sfinţii săi, Dumnezeul lui Israíl.
Nici dezmierdările părinţilor, nici desfătarea, nici frumseţea
trupească, nici bogăţiia, nici muncile, nu te-au întors dela dragostea
Ziditoriului, pre carele fă-l nouă Milostiv, mare Muceniţă.
Stíh: Sfinţilor carii sânt pre pământul lui, minunate au făcut Domnul
toate Voile sale într’înşii.
În Treime un Dumnezeu cu îndrăznire mărturisind, Varváro, capul ţi
s’au tăiat; luat-ai Cununa biruinţii de sus dela Hristos, cu carele acum
împărăţind, cere pace tuturor. Slavă...
Ca nişte mir de mult preţ, sângele tău ai adus Mirelui Hristos,
Varváro, nebiruită Muceniţă, şi plată dela dânsul ai luat,
nestricăcioasă Cunună. Pentru aceea şi dupre patima ta, dela cinstitele
tale Moaşte bogăţie de vindecări izvorăsc, celor ce cu credinţă vin, şi
pre tine cinstesc; carile şi nouă nelipsit izvorăşte, şi te roagă să se
mântuiască sufletele noastre. Şi acum... Bogorodícĭna.
Deci Doamne miluieşte, de 12 ori. Slavă... Şi acum... Veniţi să ne
închinăm..., de 3 ori. Apoi Psalm 142: Doamne auzi rugăciunea mea...
Slavă... Şi acum... Alliluia, de 3 ori. Apoi îndată cântăm: Dumnezeu
iaste Domnul... Apoi Tropariul acesta, Glas al 4-lea.
Întrutot-fericită Mieluşiţă Varváro, luminându-te cu Dumnezeiasca
Lumină a Sfintei Treimi ceii cu trei Străluciri, şi cu sfântul Botez
întărindu-te, spre biruirea înşelăciunii părinteşti, cu credinţă pre
Hristos ai mărturisit. Pentru aceea, întrutot-cinstită, Dumnezeu au
dăruit ţie Har de sus, a tămădui toate neputinţele şi boalele; pre carele
roagă, mare Muceniţă, să se mântuiască sufletele noastre.
384  Acáthistul Sfintei Varvárii 
Taina cea din veac ascunsă, şi de Îngeri neştiută, prin tine, Născătoare
moarte sufletele noastre. Doamne miluieşte, de 3 ori. Slavă... Şi
acum... Psalmul, 50: Miluieşte-mă, Dumnezeule...
CANON. Cântarea 1. Glas 8. Irmós.

Apa trecând ca pre uscat...
PRIPEALĂ: Sfântă mare Muceniţă Varváro, roagă-te
lui Dumnezeu pentru noi.
Lăsând apa cea glodoasă a păgânătăţii, la Apa cea Limpede ai alergat;
curăţeşte şi inimile noastre, ca întru curăţie patimile tale să lăudăm.
Cu Apa Botezului curăţindu-te, mare Muceniţă, de Hristos, Mirele tău
cel Curat, te-ai lipit; căruia, prin rugăciunile tale, şi pre noi curaţi ne
apropie. Slavă...
Asemănându-te celui ce au înnecat în ape pre şarpele cel viclean, cu
sângele Muceniciei tale puterea vrăjmaşului ai înnecat, Muceniţă, dela
carele roagă pre Mântuitoriul să ne izbăvim noi.
Preacurată de Dumnezeu Născătoare, dă mie apa lacrămilor cea
curăţitoare, şi curăţindu-mă de noroiul fărădelegilor, curat mă pune
înnaintea Fiiului tău şi Dumnezeu.
Făcătoriul celor mai presus de Crugul Ceresc, Doamne...
Privind la frumseţea Crugului Ceresc, preaînţeleaptă Varváro, pre
Făcătoriul celor ce sânt deasupra ai cunoscut, pre carele şi iubind, bine
ai voit a sluji lui; rugămu-te, întăreşte şi pre noi întru dragostea lui.
Firea cea prealuminată a Făcătoriului în Treime închipuindu-o, trei
ferestri ai poruncit să fie în baia ce ţi se făcea, învăţându-te a te
închina Dumnezeeştii Treimi, căriia şi pre noi învredniceşte a ne
închina în veci. Slavă...
Dorind de Cămara cea Cerească, curăţiia fecioriei tale Mirelui celui
Ceresc o ai păzit, pre cel vremelnic urând; întăreşte şi pre mine,
Muceniţă, a sluji lui întru curăţie. Şi acum... Bogorodícĭna.
Întrutot-lăudată Născătoare de Dumnezeu, născând pre Făcătoriul
Ceriului, mai desfătată decât Ceriurile te-ai arătat; povăţuiaşte-mă,
385
rogu-mă, la calea cea Cerească, abătându-mă dela calea cea largă
carea duce întru peire.
Auzit-am, Doamne, cea a Rânduielii tale taină...
Auzind, Varváro, Ceriurile spuind Slava lui Dumnezeu, dorit-ai a
slăvi pre Dumnezeu pre pământ, a căruia Slavă şi pre noi
învredniceşte.
Auzind pre tine tatăl tău pre Cerescul Părinte mărturisind, spre
ucidere te gonea, ci n’a putut întoarce adevărul dela Dumnezeul cel
adevărat.
Salvă...
Auzind, Varváro, îngrozirile tătâne-tău, şi munci dela dânsul răbdând,
neclătită ai rămas; şi pre mine în fapte bune neclătit mă îndreptează.
Auzi rugăciunea mea, Preacurată Stăpână, şi mă izbăveşte de răutăţi,
şi mă învredniceşte a auzi Glasul cel ce pre cei Blagosloviţi întru
Împărăţie-i cheamă
Luminează-ne cu Poruncile tale, Doamne...
Luminând, Muceniţă, prin credinţă făcliia ta, trupul tău cu făclii să se
arză ai dat, dorind luminat în Cămara Cerească a întra.
Se lumina cu Credinţa norodul cel întunecat cu necredinţa, văzându-
te, Muceniţă, vitejeşte răbdând arderea, bătaia şi tăiarea. Slavă...
Luminează-mă, Varváro, pre cel întunecat cu negura păcatelor, şi mă
rog, luminată fecioară, fă-mă să mă luminez cu Lumina cea
neînserată. Şi acum... Bogorodícĭna.
Luminat-ai firea cea întunecată, Născătoare de Dumnezeu, Lumina
cea adevărată născând. Pentru aceea, luminând şi pre mine cu Lumină,
dela vrăjmaşii cei întunecaţi slobozeşte-mă.
Cântarea a-6. Irmós.
Rugăciunea mea voiu vărsa cătră Domnul...
Auzind Hristos rugăciunea ta, în temniţă închisă fiind, te-au cercetat,
Muceniţă Varváro, vindecare ránelor dându-ţi, şi la luptă te-au întărit;
rogu-mă, Muceniţă, tămăduiaşte şi tu ránele păcatelor mele.
Cu ruga şi cu răbdarea cea mucenicească, şi cu vindecările cele
minunate pre Iuliiána dela credinţa cea rea o ai tras, ca să pătimească
împreună cu tine pentru Hristos: trage-mă şi pre mine cătră
Înţelepciunea celui de sus, răbdătoare de chinuri. Slavă...
Tot cel ce aduce ţie rugă cu credinţă, şi aleargă cătră sfintele tale
Moaşte, degrabă ia vindecare patimilor trupeşti şi sufleteşti: rugămu-
ne să dai nouă vindecare din destul.
Priimeşte rugăciunea noastră, Preacurată, şi cu Ruga ta cea întrutot-
puternică, roagă pre Iubitoriul de oameni Dumnezeu pre care l-ai
născut, să ne izbăvească de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, şi de
păcate şi de toată munca.
CONDÁCE ŞI ICOASE DE LAUDĂ,

cătră sfânta marea Muceniţă Varvára.
Condác, 1. Glas al 8-lea.
A lesei de Dumnezeu din neamul slujitorilor de idoli, şi

chematei întru limbă sfântă spre înnoirea norodului, Miresii
lui Hristos, cei ce prin tine din multe feliuri de răutăţi şi de
îmbulziri ne izbăvim, cântări de mulţămită şi de laudă aducem ţie,
rugătorii tăi, sfântă şi întrutot-lăudată mare Muceniţă. Iară tu,
îndrăzneală cătră Domnul având, dintru toate nevoile ne slobozeşte, ca
cu bucurie să strigăm ţie: Bucură-te, Varváro, Mireasa lui Hristos cea
preaînţeleaptă.
Icos, 1.
Curăţiia cea cinstită, şi Îngerilor întrutot-iubită, fără prihană păzindu-
o, cinstită Varváro, împreună cu Îngerii a fi vieţuitoare te-ai
învrednicit, cu carii în Ceriu cântând cea întreită lui Dumnezeu
cântare, auzi-ne şi pre noi, carii pre pământ cântăm ţie aceste de laudă
cântări:
Bucură-te, Cocoană, carea eşti mai nainte dela Dumnezeu Tatăl a fi
închipuită întru Patimile chipului Fiiului lui;
Bucură-te cea chemată dintru întunerec la Lumina cea adevărată a
Credinţii şi a Harului, de Fiiul lui Dumnezeu, carele iaste Lumină din
Lumină;
Bucură-te, ceea ce eşti sfinţită cu trupul şi cu sufletul, de Preasfântul
Duh cel ce pre tine au chemat;
Bucură-te, că de spurcăciunea trupului şi a sufletului te-ai păzit fără
prihană;
387
Bucură-te, ceea ce fecioară curată Mirelui Hristos te-ai logodit, celui
născut din Fecioară;
Bucură-te, ceea ce n’ai voit a cunoaşte pre logodnicul cel pământesc
mai mult decât pre cel Ceresc;
Bucură-te, Crinul fecioriei, carea jos în mijlocul spinilor idoleşti
crescută ai fost;
Bucură-te, Floarea curăţiei, carea sus întru mărirea cea neveştejită ai
înflorit;
Bucură-te, ceea ce de buna mireazmă în Grădina lui Hristos te
îndulceşti;
Bucură-te, ceea ce acolo, de vederea celui mai Frumos decât fiii
omeneşti te mângâi;
Bucură-te, ceea ce pre pământ în Sângele Mielului hainele ţi-ai albit;
Bucură-te, ceea ce în Ceriu, în hora fecioarelor, Mielului lui
Dumnezeu urmezi;
Bucură-te, Varváro, Mireasa lui Hristos cea preaînţeleaptă.
Condác, al 2-lea.
Văzându-se sfânta Varvára de tatăl său întru un turn înnalt pusă,
cugetat-a întru sine în Ceriu a fi ridicată de Puterea lui Dumnezeu.
Puind întru inima sa suire înţelegătoare, adecă trecere dela întunerec
la lumină, şi dela înşelăciunea idolească la Dumnezeu cel adevărat, a
cântat lui Dumnezeu: Alliluia.
Icos, al 2-lea.
Înţelegerea cea neînţeleasă despre însuşi Făcătoriul a toată făptura
căutând sfânta fecioară Varvára să o înţeleagă, vorovea cu mintea sa,
zicând: Idolii cei întunecaţi cum ar fi cu putinţă să zidească
Luminătorii cei luminaţi ai Ceriului, spune-mi? Cătră carea prin
Psalmistul a răspuns ea aşa: Toţi dumnezeii limbilor sânt draci, iară
Dumnezeu şi Domnul unul iaste, carele au făcut Ceriurile şi toată
lumina lor. Deci minunându-ne de mintea ta, înţeleaptă fecioară,
strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, ceea ce eşti cunoscătoare mai mult decât bătrânii
slujitorilor idoleşti;
Bucură-te, ceea ce eşti mai înţeleaptă decât înţelepţii lumii aceştiia;
Bucură-te, că Dumnezeu cele neştiute şi cele ascunse ale Înţelepciunii
sale ţie au dat;
Bucură-te, că pre tine adevărata Bogoslóvie însuşi Dumnezeu
Cuvântul te-au învăţat;
Bucură-te, ceea ce cu Mintea lui Hristos pre toţi cetitorii de stele ai
covârşit;
Bucură-te, ceea ce mai nainte Crugul Ceresc mai adevărat decât aceia
ai văzut;
Bucură-te că în zidire, ca într-o oglindă, pre însuşi Ziditoriul ai
cunoscut;
Bucură-te, că întru luminătorii cei zidiţi, pre Lumina cea nezidită ai
văzut;
Bucură-te, că acum de faţă Lumina Feţii lui Dumnezeu în Ceriu
priveşti;
Bucură-te, ceea ce nepovestit de Lumina lui te veseleşti;
Bucură-te, Stea înţelegătoare, pentru a căriia raze Faţa lui Dumnezeu
luminat ca Soarele se arată nouă;
Bucură-te, Lună înţelegătoare, pentru carea noaptea rătăcirii ca ziua se
luminează;
Condác, al 3-lea.
Puterea celui de sus a dat atuncea sfintei Varvárii, ca şi oarecând
dedemult Prorocului Iezekiíl, faţă de diamant, puternică înnaintea
tuturor închinătorilor de idoli, ca să nu se teamă de faţa lor sălbatecă,
nici să se spăimânteze de îngrozirea celui cumplit. Pentru aceea, cu
îndrăzneală striga fecioara cea cu înţelepciune bărbătească: Pre
Treimea cea întru o Dumnezeire cinstesc, şi eiĭ cu credinţă
închinându-mă, strig cu mare glas: Alliluia.
Icos, al 3-lea.
Având sfânta Varvára înţelepciune dată eiĭ de sus, cătră lucrătorii băii
ce i se făcea a alergat, şi arătând lor Taina Sfintei Treimi, să facă trei
ferestri în baie le-a poruncit. Că, zice, de vreme ce închinătorii de
idoli gură au şi nu grăiesc măririle lui Dumnezeu celui adevărat, încai
păreţii cei de piatră ai aceştii băi cu trei ferestri, ca şi cu trei guri să
mărturisească, cum că unul iaste Dumnezeu întru sfânta Treime, de
toată zidirea închinat şi slăvit. Deci pentru o înţelepciune ca aceasta,
sfântă Varváro, priimeşte unele ca acestea:
Bucură-te, ceea ce în baia cea cu trei ferestri Taina sfântului Botez în
numele Preasfintei Treimi ai închipuit;
Bucură-te, ceea ce cu apa Botezului şi a Duhului, şi apoi şi cu sângele
tău cel mucenicesc, te-ai spălat;
389
Bucură-te, că cu trei ferestri întunerecul mulţimei dumnezeilor, cel
protivnic Sfintei Treimi, ai gonit;
Bucură-te, că prin trei ferestri Lumina Sfintei Treimi ai văzut;
Bucură-te, că prin acele trei ferestri spre tine Soarele Dreptăţii au
căutat, carele au strălucit a treia zi din Mormânt;
Bucură-te, că prin acelea, dela Sfânta Treime zi de mântuire ţie a
răsărit;
Bucură-te, ceea ce totdeauna cătră Dumnezeu Sfânta Treime inima
deşchisă o ai;
Bucură-te, ceea ce tare ai închis firea ta înnaintea a trei războinici
vrăjmaşi: al trupului, al lumii şi al diavolului;
Bucură-te, că în sufletul tău trei ferestri înţelegătoare ai aşezat: a
Credinţii, a Nădejdii şi a Dragostii;
Bucură-te, că prin cele trei ferestri aproape de Dumnezeiasca Treime
eşti, la Biserica Trupului lui Hristos, cea ridicată în trei zile, privind;
Bucură-te, că ţie Ceriurile de trei Ierarhíi Îngereşti s’au deşchis;
Bucură-te, că pre tine Lăcaşurile cele de sus ale Preasfintei Treimi cu
bucurie te-au priimit;
Condác, al 4-lea.
Vifor de urgie mare al tătâne-tău, ce cu îngrozire şi cu ucidere sufla,
asupra casii sufletului tău s’a pornit, sfântă Varváro, ci n’a putut să-l
clătească, căci pre Piatra Credinţii lui Hristos era întemeiat; pre carea,
înţeleaptă fecioară, nemişcată stând, lui Hristos celui ce întărea pre
tine ai cântat: Alliluia.
Icos, al 4-lea.
Graiuri nepovestite auzind tatăl tău Dioscór pentru Sfânta Treime,
dela tine, fiica cea înţeleaptă, ca o aspidă surdă urechile sale a astupat,
şi dupre asămănarea şarpelui celui cu limba înveninată, cu sabie
ascuţită spre a ta ucidere s’a pornit. Ci tu, Varváro, mireasa lui
Hristos, Mirelui tău Iisus urmând, carele de sabiia lui Iród au fugit,
fugit-ai de sabia lui Dioscór, întru dragoste părintească mâniia inimii
lui ceii ca de hiară dorind să întorci. Iară noi cu aceste strigări cinstim
fuga ta cea cu înţelepciune:
Bucură-te, Fericită, ceea ce din casa cea pământească pentru dreptate
te-ai izgonit;
Bucură-te, întru Dumnezeu îmbogăţită, ceea ce de bogăţiile părintelui
pentru Hristos te-ai lipsit;
Bucură-te, că a ta sărăciie iaste Împărăţiia Ceriului;
Bucură-te, că s’a gătit ţie Comoara vecinicilor bunătăţi;
Bucură-te, Mieluşà cuvântăreaţă, carea de cumplita răutate a tíranului
lup, cătră Hristos, Păstoriul cel Bun, ai scăpat;
Bucură-te, ceea ce în staulul Oilor celor drepte carile stau de-a dreapta
lui ai întrat;
Bucură-te, Porumbiţă fără de răutate, carea dela pământescul corb,
întru acoperemântul Cerescului Vultur ai zburat;
Bucură-te, ceea ce Acoperemânt Bun supt Acoperemântul Aripilor lui
ţi-ai aflat;
Bucură-te, preacinstită fiică a Părintelui Ceresc, carea spre moarte de
ocară de pământescul tău tată gonită ai fost;
Bucură-te, ceea ce cu mărire de Domnul Slavei cel fără de moarte te-
ai priimit;
Bucură-te, Solitoarea vieţii, carea şi nouă deapururea aceeaşi doreşti;
Bucură-te, cea cu totul sârguitoare spre rugăciune pentru noi cătră
Dumnezeu;
Condác, al 5-lea.
Stelii ceii cu Dumnezeiască mergere te-ai asemănat, sfântă mare
Muceniţă Varváro, că înnaintea tătâne-tău fugind, cu taină ai povăţuit
pre el spre calea ce duce cătră Soarele Dreptăţii, Hristos Dumnezeu,
carele au răsărit din Fecioară. Însă el, orbit fiind cu ochii cei sufleteşti,
îndată şi cu cei trupeşti nu te vedea pre tine fugind înnaintea sa; şi tu,
prin muntele cel de piatră fugind, cel ce se desfăcuse din Porunca lui
Dumnezeu, dela ochii lui întru o peşteră te-ai ascuns, ca din mijlocul
pietrilor, ca o pasere lui Dumnezeu să dai glas, cântând: Alliluia.
Icos, al 5-lea.
Văzând pre tine păstorii, cei ce păştea oile pre deasupra muntelui,
ascunzându-te în stâncă, se minunà, zicând: Această mieluşiţă
cuvântătoare de ce lup fuge? Şi numaidecât, iată Dioscór, cel mai
cumplit decât lupul, la munte alergà, şi aflându-te acolo ascunsă, şi de
feciorescul tău păr apucându-te, pre cale aspră spre a lui casă te
trăgea; pentru care noi, Credincioşii, cu laude ca acestea te
întimpinăm:
Bucură-te, ceea ce te-ai asemănat cerbului tânăr în munţii Aromátelor;
Bucură-te, ceea ce ai iubit cele de sus mai mult decât cele de jos,
suişuri în inima ta puind;
391
Bucură-te, ceea ce din groapa cea pierzătoare a închinătorilor de idoli
ai scăpat;
Bucură-te, ceea ce la muntele închinării Sfintei Treimi ai alergat;
Bucură-te, ceea ce prin piatră, fugind de goana celui cu inima de
piatră, ai trecut;
Bucură-te, ceea ce pre Hristos, Piatra carea au întărit pre tine, în
mijlocul pietrilor ai aflat;
Bucură-te ceea ce, ca să vezi pre Iisus, cel pus în Mormânt de piatră,
în peştera cea de piatră ai întrat;
Bucură-te, ceea ce acum vezi pre acela în Scaunul Slavei şezând;
Bucură-te, că perii capului tău, pentru Hristos, carele păzeşte şi perii
capului omului să nu piiară, sânt rumpţi pre pământ;
Bucură-te, că perii aceia număraţi sânt de Hristos spre încununarea ta
la Ceriu;
Bucură-te, ceea ce ţi-ai văpsit părul cu sângele tău ca şi cu nişte flori;
Bucură-te, că împletirea părului tău celui sângerat s’a întors ţie întru
cunună de aur;
Condác, al 6-lea.
Râvnind propoveduitorilor şi purtătorilor de Dumnezeu Apostoli ai
lui Hristos, înnaintea tíranilor pre Hristos Dumnezeu cel adevărat ai
propoveduit, şi pentru dânsul munci cumplite, adecă rúmperi
cărnurilor şi dărepănătúri cu únghi de fier, vitejeşte ai răbdat, sfântă
Varváro. Şi în temniţă fiind închisă, întru dânsa ca întru o cămară
pentru Hristos ai săltat, cântând: Alliluia.
Icos, al 6-lea.
Hristos Domnul, cel ce au strălucit în inima ta luminarea cea
adevărată a cunoştinţii de Dumnezeu, strălucit-au şi în ochii tăi lumina
Feţii sale ceii Dumnezeeşti, că el, ca un Mire iubit al tău, la miezul
nopţii viind cătră tine, Mireasa sa cea prea fără prihană, cu dragoste
te-au cercetat, tămăduindu-te de ráne, şi cu strălucirea Feţii sale
sufletul tău negrăit au veselit, şi pre noi, Credincioşii, ne-au învăţat a
cânta ţie unele ca acestea:
Bucură-te, ceea ce fără milă bătută ai fost pentru Hristos, cel ce bătaie
au răbdat;
Bucură-te, ceea ce, prin răbdarea bătăilor, pre vrăjmaşul cel nevăzut ai
bătut;
Bucură-te, ceea ce Ránele Domnului tău pre trupul tău ai purtat;
Bucură-te, ceea ce de toate ránele trupului tău prin Însuşi Domnul te-
ai vindecat;
Bucură-te, că fiind tu în temniţă, Însuşi Domnul, Lumina lumii, ţi s’au
arătat;
Bucură-te, că fiind tu bólnavă, însuşi Doftorul sufletelor şi al
trupurilor te-au cercetat;
Bucură-te, ceea ce prin temniţa cea pământească, în Cămara cea
Cerească luminată ai întrat;
Bucură-te, ceea ce din sângiurile tale Haină de nuntă ţie ai ţesut;
Bucură-te, că prin tine păcătoşii de multe rane se vindecă;
Bucură-te, că prin tine de toate boalele se însănătoşază cei ce te
cheamă cu credinţă;
Bucură-te, dezlegătoare grabnică a celor încurcaţi de păcate;
Bucură-te, vindecarea cea bună a celor foarte răniţi;
Condác, al 7-lea.
Vrând nebunul tíran să dobândească dorirea sa, s’a ispitit cu cuvinte
amăgitoare să te întoarcă, sfântă Varváro, dela Dumnezeu cel
adevărat, cătră înşelăciunea idolilor; iară tu ca o înţeleaptă fecioară ai
răspuns lui, zicând: Mai lesne vei face diamantul moale ca ceara,
decât a mă întoarce pre mine dela Hristos, Dumnezeul mieu, că pre
dânsul, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, un Dumnezeu adevărat îl
mărturisesc, îl slăvesc, îl laud, şi cânt lui: Alliluia.
Icos, al 7-lea.
Arătat-a cumplită mânie tíranul cel fără de omenie şi cu chipul de
hiară, sfântă mare Muceniţă Varváro, când a poruncit pre lemn să te
spânzure, şi cu unghi de fier trupul tău să dereápine, şi cu făclii
aprinse coastele tale să arză, încă şi cu ciocan preste cap să te
lovească; de carea răbdare minunându-ne, cu bună cucernicie te
fericim cu laude ca acestea:
Bucură-te, că pentru Hristos cel Răstignit pre Cruce, pre lemn te-ai
fost spânzurat;
Bucură-te, că pentru Hristos, cel împuns cu suliţa în coastă, preste
coaste te-ai strujit;
Bucură-te, că focul dragostii cătră Dumnezeu în inima ta ai aprins;
Bucură-te, că pentru dânsul cu făclii te-ai fost ars;
Bucură-te, cea decât diamantul întru răbdare mai tare;
393
Bucură-te, cea mai vârtos decât turnul cel de piatră întru vitejie mai
neclătită;
Bucură-te, că fiind bătută cu ciocanul preste cap, Cununa Împărăţiei
s’a lucrat ţie;
Bucură-te, că cu acel ciocan capul vrăjmaşului tău s’a sfărâmat;
Bucură-te, că pentru Hristos pre pământ ai pătimit;
Bucură-te, că pentru dânsul în Ceriu te proslăveşti;
Bucură-te, biruitoare tare tuturor vrăjmaşilor noştri;
Bucură-te, ajutătoare grabnică la toate primejdiile noastre;
Condác, al 8-lea.
Văzând patimă streină şi înfricoşată a sfintei Varvárii, Iuliiána cea
binecredincioasă între muieri s’a mirat foarte, zicând: Cum o cocoană
tânără în trupul său cel tinerel rabdă vitejaşte pentru Hristos munci ca
acestea! Deci umplându-se de jale, a plâns, şi cu mulţămită a strigat
lui Hristos Dumnezeu: Alliluia.
Icos, al 8-lea.
Cu totul Iisus, Dulceaţa cea dulce s’au făcut ţie, cu totul dorire, sfântă
Varváro, că pentru dulceaţa lui ai răbdat munci amară, zicând: Păharul
patimilor, carele au dat mie Mirele mieu cel iubit, au nu-l voiu bea?
Pentru aceea şi însăţi te-ai arătat păhar, carele varsă dulceaţă de
minunate vindecări, tuturor celor ce strigă cătră tine aşa:
Bucură-te, ceea ce a iadului celui amar idolească amărăciune ai
aruncat;
Bucură-te, cea ce dulceaţa cea Cerească a lui Iisus ai iubit;
Bucură-te, Năstrapa cea înţelegătoare, care are întru sine Mánna,
mâncarea celor ce fac Voia lui Dumnezeu;
Bucură-te, dorirea carea umpli de bunătăţi pre cei Credincioşi;
Bucură-te, râul cel de apele Harului lui Dumnezeu plin;
Bucură-te, izvorul cel ce izvoară de minuni izvoraşte;
Bucură-te, ceea ce ca o albină, din fumul cel cu rea putoare a jertvelor
idoleşti ai zburat;
Bucură-te, ceea ce cu dulceaţă, la mírosul Mirelui Hristos cel cu bun
míros ai alergat;
Bucură-te, că cu ránele tale cele de preste tot trupul, asemenea
fagurului te-ai făcut;
Bucură-te, că cu picăturile sângelui tău, mult mai dulce decât mierea
Preadulcelui Iisus te-ai făcut;
Bucură-te, că Pomenirea ta preadulce s’a făcut tuturor Credincioşilor;
Bucură-te, că în toată Biserica lui Hristos numele tău preacinstit s’a
făcut;
Condác, al 9-lea.
Toată firea Îngerească privind la vitejia ta cea cu multă bărbăţie,
sfântă şi nebiruită Muceniţă Varváro, cu mare bucurie s’au bucurat, şi
văzând pre vechiul vrăjmaş, pre domnul cel trufaş al întunerecului,
împreună cu toate cetele lui cele drăceşti şi idoleşti, ruşinat de tine, o
tânără fecioară, şi supt picioarele tale biruit şi aruncat, cu glas mare
cătră Dumnezeu au strigat: Alliluia.
Icos, al 9-lea.
Ritorii cei cu multă voroavă nu pot să spuie cu limbile sale cele
ritoriceşti durerea patimilor tale, Varváro. Că în ce chip va putea
spune cineva durerea ta când ţi s’au tăiat ţiţele? Sau cum va spune
ruşinea fecioreştii tale feţe, când goală, prin toată cetatea, de tíranii cei
fără de lege te-ai purtat? Deci de o pătimire ca aceasta şi ocară a ta,
numai aducându-ne aminte tremurăm, şi cu umilinţă strigăm aşa:
Bucură-te, mlădiţa cea bună a sădirii lui Hristos;
Bucură-te, viţa cea adevărată a Viei lui Hristos;
Bucură-te, că ţiţele amândouă tăindu-ţi-se, ca doi struguri întru cinste
Domnului tău le-ai adus;
Bucură-te, că sângele tău ca nişte Vin de umilinţă dintru acelea a curs;
Bucură-te, că pentru Hristos, cel ce au fost golit, şi tu de hainele tale
dezbrăcată ai fost;
Bucură-te, că pentru cel ce au fost purtat cu batjocură în Ierusalim, şi
tu prin cetate spre batjocură te-ai purtat;
Bucură-te ceea ce, întru a ta goliciune, cu Veşmânt luminat, de Îngeri
te-ai îmbrăcat;
Bucură-te că acela, nevăzut, de cătră ochii celor fără de ruşine te-a
acoperit;
Bucură-te, ceea ce Îngerilor şi oamenilor priveală ai fost;
Bucură-te, că şi singuri tíranii de răbdarea ta s’au mirat;
Bucură-te, că însuşi Domnul de sus spre patimile tale au căutat;
Bucură-te, că însuşi Puitoriul de nevoinţe, nevoinţele tale au lăudat;
395
Condác, al 10-lea.
Sufletul vrând să ţi-l mântuieşti, nimica ai purtat grijă de toate cele ale
trupului tău, sfântă Varváro. Căci când a ieşit asupra ta judecata spre
tăiare de sabie, tu supt sabie ascuţită ca supt o cunună frumoasă cu
bucurie mergând, lui Dumnezeu, celui ce au întărit pre tine la luptă
mucenicească, ai cântat cântare: Alliluia.
Icos, al 10-lea.
Decât zidiurile cele de piatră mai împietrită a fost inima lui Dioscór,
sfântă Varváro, carele acum îţi iaste nu tată, ci tíran cumplit; că el
deaca a auzit judecata ta spre moarte de sabie, nu numai că nu a bolit
pentru moartea ta, ci însuşi cu sabia sa la locul osândirii sfântul tău
cap a tăiat. Şi aşa dupre cum au prorocit Domnul, ticălosul tată pre
feciorul său spre moarte a dat. Deci întru acest fericit sfârşit al tău,
priimeşte dela noi cântarea aceasta:
Bucură-te, că pentru Hristos, Capul Bisericii, supt sabie capul tău ai
plecat;
Bucură-te, că pentru dragostea cea cătră Cerescul şi Iubitoriul de
oameni Părinte fără de moarte, de părintele pământesc, stricăcios şi
fără de omenie, spre moarte te-ai dat;
Bucură-te, ceea ce ai săvârşit curgerea cea bună a călătoriei ceii
muceniceşti;
Bucură-te, ceea ce cu priveghiiare până la moarte, credinţa cătră
Hristos, Logodnicul tău cel fără de moarte, ai păzit;
Bucură-te, cea încinsă cu Putere de sus asupra războiului împrotiva
puterilor celor dedesupt;
Bucură-te, cea întru cele înnalte îmbrăcată cu Mărire purtătoare de
biruinţă, dela Biruitoriul Hristos;
Bucură-te, cea încununată pre pământ cu arma bunei Voiri a lui
Dumnezeu;
Bucură-te, cea înfrumseţată în Ceriu cu floarea nestricăciunii;
Bucură-te, Podoaba fecioarelor şi lauda;
Bucură-te, frumseţea Mucenicilor şi bucuriia;
Bucură-te, Apărătoare tare a Creştinilor;
Bucură-te, Folositoarea Credincioşilor;
Condác, al 11-lea.
Cântarea noastră cea de laudă, de ar fi şi cu întunerece la număr, ştim
că nu iaste din destul, dupre vrednicie a slăvi pre tine, sfântă şi
întrutot-lăudată Muceniţă Varváro. Însă noi, mulţămiţi fiind pentru
Harurile lui Dumnezeu, cele ce prin tine se dăruiesc nouă deajuns, cu
buze de mulţămire lăudăm pre Dumnezeu, cel ce au proslăvit pre tine
pentru faptele tale cele bune, zicând: Alliluia.
Icos, al 11-lea.
Făclie priimitoare de lumină în Sfeşnicul Ceresc pusă, înnaintea
Scaunului Sfintei Treimi, cu ochii minţii te vedem, sfântă fecioară
Varváro, de unde cu razele rugăciunilor tale negura nopţii păcatelor
noastre o luminezi, şi povăţuieşti pre noi pre cărarea cea luminată a
mântuirii. Deci dupre datorie vrednică eşti a fi cinstită dela noi, cu
chemări ca acestea:
Bucură-te, raza Luminii ceii înţelegătoare, carea te afli în Lumina cea
neîntunecată;
Bucură-te, Luceafăr înţelegătoriu, carea arăţi Ziua cea neapusă;
Bucură-te, Smirna cea cu bun míros, carea dai bună mireazmă
Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, Cadélniţă de aur, carea duci pentru noi Tămâia rugăciunii
cătră Dumnezeu;
Bucură-te, Vas de mir neîmpuţinat de vindecări;
Bucură-te, Comoară necheltuită a Dumnezeeştilor Haruri;
Bucură-te, Păharul cel ce dregi bucurie din îndestularea Casei lui
Dumnezeu;
Bucură-te, Vasul carele dulceaţa tuturor bunătăţilor Cereşti dintru
plinirea lui Hristos priimeşti;
Bucură-te, Diamant carele inelul logodirii lui Hristos ai împodobit;
Bucură-te, Cununa bunătăţii, carea Domnul în mână te ţine;
Bucură-te, că spre tine Împăratul Slavei, Domnul Puterilor, slavă şi
mare cuviinţă au pus;
Bucură-te, că ţie Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor,
Împărăţiia şi Domniia sa au dăruit;
Condác, al 12-lea.
Har dela Dumnezeu s’a dat ţie, preabună fecioară Varváro, a feri şi a
păzi de boale năprasnice şi de moarte grabnică, pre tot omul ce
pomeneşte şi cinsteşte cu credinţă, cu dragoste şi cu bună cucernicie
cinstitele tale patimi. Deci nu lipsi pre noi de acel har, ci sănătoşi fiind
cu sufletul şi cu trupul, întru această viiaţă de acum şi în ceea ce va să
fie, să cântăm: Alliluia.
397
Icos, al 12-lea.
Lăudăm nevoinţele tale, cinstim patimile, mărim îndelungă răbdarea
ta, fericim sfântul tău sfârşit, slăvim bărbăţiia ta cea nebiruită, ce s’a
arătat în trupul tău cel neputincios, cu carele în Ceriu şi pre pământ te-
ai proslăvit, sfântă şi bună biruitoare, mare Muceniţă Varváro, şi întru
cinstea patimilor şi nevoinţelor tale celor purtătoare de biruinţă,
strigăm ţie acestea:
Bucură-te, ceea ce eşti cu dragoste priimită de cetele Îngereşti,
împreună cu dânşii a petrece;
Bucură-te, ceea ce eşti cu bucurie dusă de cetele fecioreşti în Cămara
cea Cerească;
Bucură-te, ceea ce eşti petrecută de cetele muceniceşti, cu Cununa
slavei, cu glas de bucurie;
Bucură-te, ceea ce pentru Domnul priimire cu dragoste dela toţi
lăcuitorii Cereşti ai luat;
Bucură-te, că plata ta multă iaste la Ceriuri;
Bucură-te, că bucuriia ta întru strălucirile sfinţilor iaste vecinică;
Bucură-te, ceea ce eşti nouă prea tare Folositoare de vrăjmaşii cei
văzuţi şi nevăzuţi;
Bucură-te, solitoarea bucuriei noastre şi a Harului, şi a măririi ceii
vecinice;
Bucură-te, vindecătoarea neputinţelor noastre celor trupeşti şi
sufleteşti;
Bucură-te, câştigare de mântuire a bunătăţilor celor pământeşti şi
Cereşti;
Bucură-te, că prin tine a fi păziţi de moartea cea fără de veste şi
vecinică nădăjduim;
Bucură-te, că prin tine a câştiga Viiaţa vecinică cu bună nădejde
aşteptăm;
Condác, al 13-lea.
O, mult pătimitoare şi întrutot-lăudată sfântă mare Muceniţă Varváro,
priimind rugăciunea noastră această de acum, de toate durerile
sufleteşti şi trupeşti, şi de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi izbăveşte
pre noi, şi de vecinica muncă, şi cu solirile tale cele priimitoare de
Dumnezeu ne păzeşte, ca împreună cu tine în pământul celor vii să
cântăm lui Dumnezeu: Alliluia. De 3 ori.
Apoi iarăşi zicem Icosul cel dintâiu: Curăţiia cea cinstită..
Apoi Condácul: Alesei de Dumnezeu din neamul slujitorilor de idoli...
Cei din Iudéia tineri ce au ajuns în Vavilón...
Îngerul cel ce a păzit pre pruncii cei Evreéşti nearşi în foc, şi pre tine,
Varváro, goală fiind purtată, dela ruşine te-a acoperit, cu Haină de sus
îmbrăcându-te, pre ceea ce ai cântat: Bine eşti cuvântat, Dumnezeule,
în veci.
Jucăréi copilăreşti socotind muncile, n’ai cruţat trupul tău a fi el
strujit pentru Hristos, şi cumplit rumpându-se, mare Muceniţă, ai
cântat: Bine eşti cuvântat, Dumnezeule, în veci. Slavă...
Coconilor Evreéşti şi eu râvnind, Varváro, laud pre Hristos cel ce au
dat ţie vârtute, iară tu întărind pre mine spre nevoinţa faptelor bune,
învredniceşte-mă a mă îmbrăca cu haina Cerească în veci.
De Naşterea ta cea pruncească, şi dupre Naştere Fecioară rămâind, mă
minunez, Născătoare de Dumnezeu; fă dar minunată şi spre mine Mila
Fiiului tău, ca prin tine miluit fiind, să laud: Bine iaste cuvântat
Dumnezeu, cel ce au blagoslovit pre tine, Maica sa, în veci.

Pre Împăratul Ceriurilor...
Credinţii tale ceii nebiruite se nevoia tíranul a fi biruitoriu, fără de
cruţare tăind ţiţele tale; iară tu tare răbdând, pre cei ce sta privind i-ai
adăpat cu laptele învăţăturii ceii Dumnezeeşti.
Biruit-ai cu bărbăţiia ta, Muceniţă Varváro, toate meşteşugirile
tíranilor; rugămu-ne ţie, roagă pre Stăpânul Hristos, ca să dea tuturor
credincioşilor biruinţă asupra vrăjmaşilor, celor ce cântăm:
Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pre Domnul, şi-l preaînnălţaţi
întru toţi vecii. Slavă...
Arătatu-te-ai, Muceniţă, biruitoare tatălui tău celui tíran, că el prin
Foc din Ceriu în focul iadului s’a pogorât, iară tu în Ceriu te-ai suit.
Carea şi mie fii mijlocitoare, să mă izbăvesc de focul cel vecinic.
Biruiaşte, Preacurată, pre vrăjmaşii cei văzuţi, carii se nevoiesc asupra
noastră ca să ne surpe, şi din toate patimile ne izbăveşte, ca să cântăm
399
cu prăznuire: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pre Domnul, şi-l
Cu adevărat de Dumnezeu Născătoare...
Cu adevărat s’a plinit la tine Prorociia lui Hristos, Varváro, că va da
tată pre fecior spre moarte, pentru care viiaţă vecinică ai aflat.
Cu adevărat, Muceniţă, mărturisind pre Dumnezeu, Cămara cea
Cerească ai moştenit; de carea şi pre noi ne învredniceşte, ca
împreună cu tine să mărim pre Hristos în veci. Slavă...
Cu adevărat, nimenea din cei ce aleargă la tine, răbdătoare de chinuri,
nu iese lipsit de harul tău, căruia şi pre mine mă fă părtaş, rogu-mă.
Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, ai născut cu Trup pre
Dumnezeu cel adevărat, pre carele fă nouă Milostiv în ziua judecăţii,
ca fără de sfârşit împreună cu dânsul să te mărim.
SVEATÍLNA.
Ca un Triandáfil preafrumos din rădăcina spinilor ai crescut, Varváro
fecioară, văpsindu-te cu sângele tău cel vărsat pentru Hristos; şi acum,
pre cei ce săvârşesc cu dragoste pomenirea ta cea Dumnezeiască,
mântuieşte-i din primejdii cu rugăciunile tale.
Cu adevărat Stăpână te mărturisim, Născătoare de Dumnezeu, prin
tine fiind mântuiţi, că tu ai născut negrăit pre Dumnezeu, carele au
stricat moartea prin Cruce, şi au tras cătră sine adunarea drepţilor,
Fecioară, cu carii te lăudăm.
LA HVALITE. Stíhirile, Glas 1.
Dulceaţa desfătării pământeşti trecându-o cu vederea, şi bogăţiia
părintească împreună cu mărirea urând, pre Cerescul Mire ai iubit,
Varváro preaslăvită, că cu sabie capul tăindu-ţi-se, cu fecioarele cele
înţelepte împreună ai întrat la Mirele Hristos. Pentru aceasta şi boala
cea vătămătoare gonind, pre Credincioşi tămăduieşti cu lucrarea
Duhului, şi te rogi neîncetat pentru sufletele noastre.
Glas al 2-lea.
Ruşinatu-s’a vrăjmaşul cel pizmătareţ, de fămeie fiind biruit, că
strămoaşa cătră păcat lucrare a avut, iară cel ce s’au întrupat din
Fecioară, Cuvântul Tatălui, neschimbat şi neamestecat precum însuşi
ştie, al Évei şi al lui Adám blestem au stricat Hristos, cel ce au
încununat dupre vrednicie pre Varvára Muceniţa, şi printr’însa
dăruiaşte lumii curăţire, şi mare milă.
Cea de Dumnezeu chemată Muceniţa Varvára, în privelişte pătimind,
a zis: Cumplite sânt muncile ceaste de acum, o, judecătoriule, dară nu
voiu cinsti mai mult cele pământeşti decât cele Cereşti. Pentru
aceasta, tăiaţi-mi, strujiţi-mi cărnurile, şi focului mă daţi; bucurându-
mă mă voiu duce la Mirele mieu Hristos. Pentru ale căriia rugăciuni,
Mântuitoriule, Milele tale trimite nouă, şi mântuieşte pre noi, cei ce
săvârşim patimile eiĭ cu credinţă.
Prăznuirea astăzi a purtătoarei de chinuri Varvárii, veniţi noroade să o
lăudăm, că pre aceasta nici sabiia, nici focul, nici altă muncă, nici
pânditurile cele mult-împletite ale lui veliár nu o au biruit. Pre Hristos
roagă, bună Muceniţă preaslăvită, să dăruiască nouă mare milă.
Slavă... Glas al 2-lea. A lui Ioánn Monahul.
Pre calea chinuirii călătorind, de sfatul părintesc ai fugit, Varváro
preacinstită, şi ca o fecioară înţeleaptă făclie purtând, ai întrat în
Curţile Domnului tău, şi ca o Muceniţă vitează Har ai luat, a vindeca
patimile cele trupeşti. Ci şi pre noi, carii lăudăm pre tine, izbăveşte-ne
de durerile sufleteşti, cu rugăciunile tale cele cătră Dumnezeu.
Pre Dumnezeu cel ce s’au Întrupat din tine l-am cunoscut, Născătoare
de Dumnezeu Fecioară; pre acela roagă-l, să se mântuiască sufletele
noastre.
Rugăciune cătră Sfânta marea Muceniţă Varvára.
C ătră tine ca la un adevărat izvor de vindecări, şi grabnică

tămăduitoare şi mult-minunată, sfântă fecioară, mare
Muceniţă Varváro, eu ticălosul scap, şi cătră sfântul tău Chip
cu nevoinţă căzând, mă rog: Vezi-mi ránele păcatelor, şi lepra cea de
preste tot trupul mieu, vezi neputinţa sufletului mieu, şi pre acesta cu
obicinuita învăţătură a milosérdiei tale, şi cu bună-silinţă, a-mi
vindeca grăbeşte. Ia aminte glasul rugăciunii mele, nu trece cu
vederea suspinul ce se aduce din ticăloasă inima mea, şi ascultă
strigarea mea, ca ceea ce eşti una scăparea mea, carea pre Preasfânta
401
cea de o fiinţă şi nedespărţita Treime, ceea ce în baia cea părintească
ce ţi se zidea prin trei ferestri o ai închipuit, pre aceea roagă pentru
mine, păcătosul şi netrebnicul robul tău, ca să mă miluiască acum şi în
ziua morţii mele. Închină-te Părintelui Ceresc, ca pre mine, cel
împovărat cu toate păcatele şi surpat jos, să mă ridice spre cuvântarea
Slavei sale, şi să mă îndrepteze, ca totdeauna să aib sus inima, să
gândesc de cele de sus, iară nu de cele pământeşti. Roagă pre Hristos,
Fiiul lui Dumnezeu, carele în temniţă ruga ta cea mucenicească au
auzit, ca şi pre mine lenevosul, cel ce şez mult trândav ca întru o
temniţă, degrab spre rugăciune şi spre alergarea Poruncilor lui
Dumnezeu să mă îndrepteze, şi să-mi dea inimă ca să doresc a mă
ruga neîncetat. Cheamă şi pre Duhul Sfânt, Izvorul carele a întărit pre
tine, fecioară curată, la lupta muceníei, şi de ruşine cu Aripile sale te-
au acoperit, ca şi mie, ruşinatului şi necuratului, inimă curată să-mi
zidească, şi duh drept să înnoiască întru cele dinlăuntru ale mele, şi
mai vârtos să mă cheme, şi să-mi dea osârdie ca să mă nevoiesc în
viiaţă curată, şi să mă întărească spre facerea faptelor bune. Crez că la
toate acestea poţi mie, o, sfântă mare Muceniţă Varváro, a mijloci la
Sfânta Treime, şi de vei vrea, puternică eşti a ajuta mie, ca ceea ce ai
proslăvit pre Dumnezeu întru mădulările tale cele muceniceşti. Şi ştiu,
sfântă fecioară, că nimic iaste ţie cu neputinţă, numai de nu vei trece
cu vederea lacrămile şi suspinurile mele. Pentru aceasta caz cătră
cinstita Raclă a sfintelor tale Moaşte, celor făcătoare de minuni, şi ţie,
ceii ce petreci în Ceriu, cu sufletul mă închin, îndrăznind prin
rugăciuni a grăi, să fie urechile tale luând aminte glasul rugăciunii
mele. Trupul tău cel mult muncit, să tămăduiască patimile cele multe
ale sufletului şi ale trupului mieu. Capul tău cel plecat sabiei, să dea
capului mieu apa curăţirii păcatelor. Părul tău cel rumpt fără milă, să
mă lege cătră Dragostea lui Dumnezeu. Buzele tale cele cinstite să
astupe gura mea de a grăi îndeşărt, şi să o deşchiză ca să vestesc
totdeauna lauda Domnului. Ochii tăi cei ce văd Lumina Treimei, să
vază şi a mea bună dorire, ca doară şi eu mi-aş întoarce ochii miei să
nu vază deşertăciuni, ci totdeauna să caut spre fericirea cea Cerească.
Mâna ta cea tăiată, să mă scrie în Cartea Vieţii, şi să mă
învrednicească totdeauna a ridica mâinile cătră cel de sus, şi să nu
împletesc cu dânsele înşelăciuni. Ţiţele tale cele tăiate fără de milă, să
fie mie turn tare de cătră faţa vrăjmaşului. Picioarele tale cele ca nişte
făclii luminoase, degrab alergând cătră Mirele Ceresc în Cămara cea
Dumnezeiască, să mă facă ca şi eu cu picioarele mele să călătoresc
cătră tot lucrul bun, ca să fie făclie picioarelor mele Legea Domnului,
şi lumină cărărilor mele. Ránele tale, din ránele păcatelor să mă
slobozească. Sângele tău, cel ce de multe ori la munci s’a vărsat, să
curăţe sufletul şi trupul mieu de toată spurcăciunea. Moartea ta, să nu
dea mie să moriu fără de ispovedanie şi fără de pocăinţă, căci în
fieştece facere de bine eşti proslăvită, şi mai vârtos întru aceasta; că
tot cel ce are nădejde spre tine, şi deapururea te cheamă spre ajutoriu,
de moartea cea grabnică scapă, de carea şi pre mine, ticălosul, mă
izbăveşte, fecioară curată, mare Muceniţă Varváro, şi cu rugăciunile
tale cele întrutot-puternice, învredniceşte-mă a sta de-a dreapta lui
Hristos, Fiiul lui Dumnezeu, şi să auz Glasul cel ce zice: Slugă bună şi
credincioasă, întră întru Bucuriia Domnului tău, Amin.















CINSTITUL PARACLIS
AL PREASFINTEI NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU
Ce se cântă la toată scârba sufletului şi la vreme de nevoie.
Facerea lui Theostiríct Monahul.

Zicând Preotul: Blagoslovit iaste Dumnezeul nostru..., Noi zicem:
Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Doamne
miluieşte, de 12 ori. Veniţi să ne închinăm..., de 3 ori. Doamne, auzi
rugăciunea mea... Şi îndată: Dumnezeu iaste Domnul..., de 3 ori.
Apoi Troparele acestea, Glas al 4-lea.
C ătră Născătoarea de Dumnezeu, acum cu nevoinţă să

alergăm, păcătoşii şi smeriţii, şi să cădem cu pocăinţă,
strigând dintru adâncul sufletului: Stăpână, milostiveşte-te
spre noi, şi ne ajută; sârguiaşte, că perim de mulţimea păcatelor; nu
întoarce pre robii tăi îndeşărt, că numai pre tine avem Ajutătoare.
De 2 ori.
Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile
tale, nevrednicii, că de nu ai fi stătut tu înnainte rugându-te, cine ne-ar
fi izbăvit dintru atâtea primejdii, cine ne-ar fi păstrat până acum
slobozi? Nu ne vom depărta dela tine Stăpână, că pururea mântuieşti
pre robii tăi din toată năpasta.
Deci Psalmul, 50. Şi începem
CANONUL al Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.
Apa trecând ca pre uscat, şi din răutatea Eghipteanilor scăpând
Israilteanul, striga: Izbăvitoriului şi Dumnezeului nostru să cântăm.
PRIPEALĂ.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte pre noi.
De multe ispite fiind cuprins, cătră tine alerg căutând mântuire. O,
Maică a Cuvântului şi Fecioară, de rele şi de nevoi mântuieşte-mă.
404  Cinstítul Paraclís 
Asupririle chinurilor mă turbură, şi de multe scârbe se umple sufletul
mieu; aşază-le, Fecioară, cu liniştea Fiiului şi Dumnezeului tău, ceea
ce eşti cu totul fără prihană. Slavă...
Pre tine, ceea ce ai născut pre Mântuitoriul şi Dumnezeu, te rog,
Fecioară, izbăveşte-mă din nevoi, că la tine scăpând acum, tinz şi
sufletul şi gândul mieu. Şi acum...
Fiind bólnav cu trupul şi cu sufletul, cercetării ceii Dumnezeeşti şi
purtării tale de grijă învredniceşte-mă, una Maica lui Dumnezeu, ca
ceea ce eşti Bună şi Născătoarea celui Bun.
Făcătoriul celor mai presus de Crugul Ceresc, Doamne, şi Ziditoriul
Bisericii, tu mă întăreşte în Dragostea ta, cela ce eşti Marginea
doririlor, a Credincioşilor întărire, Unule Iubitoriule de oameni.
Folositoare şi Acoperemânt vieţii mele te puiu, Născătoare de
Dumnezeu Fecioară; tu mă îndreptează la adăpostirea ta, ceea ce eşti
pricina Bunătăţilor, şi Credincioşilor Întărire, una întrutot-Lăudată.
Rogu-mă, Fecioară, risipeşte-mi turburarea sufletului şi viforul
scârbelor mele, că tu, Mireasă Dumnezeiască, pre Hristos Începătoriul
liniştii ai născut, ceea ce eşti de Dumnezeu Fericită. Slavă...
Ceea ce ai născut pre Făcătoriul de bine, carele iaste pricina
Bunătăţilor, bogăţiia facerii de bine izvorăşte tuturor, că toate le poţi,
ca ceea ce ai născut pre Hristos cel Puternic întru Tărie, una
Preacurată. Şi acum...
Cu neputinţe cumplite, şi cu chinuri de boale fiind cuprins, Fecioară,
tu îmi ajută, că pre tine te ştiu Comoară de tămăduiri, neîmpuţinată şi
necheltuită, ceea ce eşti cu totul fără de prihană.
Acestea se zic dupre a 3-a şi a 6-a cântare.
Mântuieşte din nevoi pre robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că toţi,
dupre Dumnezeu, la tine scăpăm, ca şi cătră un Zid nestricat şi
Folositoare.
Caută cu bunăvoire, întrutot-cântată Născătoare de Dumnezeu, asupra
necazului cel cumplit al trupului meu, şi tămăduiaşte durerea
sufletului mieu.
Deci pomeneşte Preotul aici pre aceia cărora face Paraclisul, iară noi
cântăm Doamne miluieşte, de 12 de ori. Preotul, Vozglás:
Că milostiv şi Iubitoriu...
Şi îndată zicem Sedealna, Glas al 2-lea.
405
 Cinstítul Paraclís 
Ceea ce eşti Rugătoare caldă şi Zid nebiruit, Izvor de milă, şi lumii
Scăpare, cu deadinsul strigăm cătră tine: Născătoare de Dumnezeu
Stăpână, vino degrab, şi din nevoi izbăveşte pre noi, ceea ce eşti una
grabnică Folositoare.
Auzit-am, Doamne, cea a Rânduielii tale taină, înţeles-am lucrurile
tale, şi am proslăvit Dumnezeirea ta.
Turburarea patimilor mele şi viforul greşalelor mele alinează, ceea ce
ai născut pre Domnul Îndreptătoriul, Dumnezeiască Mireasă.
Chemând eu adâncul Milostivirii tale, dă pre acesta mie, ceea ce ai
născut pre cel Milostiv, şi Mântuitoriul tuturor celora ce laudă pre
tine. Slavă...
Îndulcindu-ne, Preacurată, cu darurile tale, ţie cântare de mulţămită
cântăm, Maica lui Dumnezeu pre tine ştiind. Şi acum...
Nădejde şi Întărire şi Zid de mântuire nemişcat pre tine câştigând, cea
întrutot-Lăudată, de tot necazul ne izbăvim.
Luminează-ne cu Poruncile tale, Doamne, şi cu braţul tău cel înnalt; a
ta Pace dăruiaşte nouă, Iubitoriule de oameni.
Umple, Preacurată, de veselie viiaţa mea, dăruindu-mi Bucuriia ta cea
nestricată, ceea ce ai născut Pricina veseliei.
Izbăveşte pre noi din nevoi, Născătoare de Dumnezeu Curată, ceea ce
ai născut Izbăvirea cea vecinică, şi Pacea carea covârşeşte toată
mintea. Slavă...
Risipeşte negura greşalelor mele, Dumnezeiască Mireasă, cu
strălucirea Luminii tale, ceea ce ai născut Lumina cea Dumnezeiască
şi vecinică. Şi acum...
Tămăduiaşte, Curată, neputinţa sufletului mieu, învrednicindu-mă
cercetării tale, şi sănătate, cu Rugăciunile tale, dăruiaşte-mi.
Rugăciunea mea voiu vărsa cătră Domnul, şi aceluia voiu vesti
scârbele mele; că de rele sufletul mieu s’a umplut, şi viiaţa mea de iad
s’a apropiiat; şi mă rog precum Ionà: Din stricăciune, Dumnezeule,
mă scoate.
Cum a mântuit de moarte şi de putrejune firea mea, carea era ţinută de
moarte şi de putrejune, însuşi pre sine dându-se spre moarte, Fecioară,
roagă-te Fiiului şi Dumnezeului tău, să mă izbăvească de răutăţile
vrăjmaşului.
Pre tine ştiu Folositoare, şi Păzitoare prea tare vieţii mele, Fecioară,
carea risipeşti turburarea năpăştilor, şi goneşti asuprelele dracilor; ci
mă rog totdeauna: Izbăveşte-mă de stricăciunea chinurilor mele.
Slavă...
Pre tine, Fecioară, dobândit-am ca un Zid de scăpare, şi sufletelor
Mântuire desăvârşit, şi Desfătare întru scârbe, şi de Lumina ta pururea
ne bucurăm, o, Stăpână: şi acum ne izbăveşte din nevoi şi din chinuri.
Şi acum...
Acum zac în patul durerilor, şi nu iaste tămăduire trupului mieu; ci
mă rog ţie, ceii Bune, carea ai născut pre Dumnezeu şi Mântuitoriul
lumii, şi Tămăduitoriul boalelor, ridică-mă din stricăciunea durerilor.
Preotul pomeneşte precum s’a arătat. Şi Vozglaşénie.
Ceea ce eşti Păzitoare Creştinilor nebiruită, şi Rugătoare neîncetată
cătră Făcătoriul, nu trece glasurile cele de rugăciune ale păcătoşilor; ci
sârguiaşte ca o Bună spre ajutoriul nostru, carii cu credinţă strigăm
cătră tine: Grăbeşte spre rugăciune, şi te nevoiaşte spre îmblânzire,
apărând pururea pre cei ce cinstesc pre tine, Născătoare de Dumnezeu.
Prochímen, Glas al 4-lea.
Pomeni-voi Numele tău în tot neamul şi neamul.
Stíh: Ascultă, fiică, şi vezi, şi pleacă urechea ta, şi uită norodul tău şi
casa părintelui tău.
Preotul: Şi pentru ca să ne învrednicim a asculta Sfânta
Evanghelie, pre Domnul Dumnezeu să rugăm. Strana: Doamne
miluieşte, de 3 ori. Preotul: Înţelepciune, drepţi, să ascultăm Sfânta
Evanghelie. Pace tuturor. Strana: Şi Duhului tău. Preotul: De la Luca
a Sfintei Evanghelii cetire. Strana: Slavă ţie, Doamne, slavă ţie.
Preotul: Să luăm aminte.
Î
n zilele acelea, sculându-se Mariia, mers-a la munte cu degrab, în
ceatea Iúdei, şi a întrat în casa Zaharíei şi s’a închinat Elisávetii.
Şi a fost când a auzit Elisávet închinăciunea Mariei, săltat-au
Pruncul în pântecele ei, şi s’a umplut de Duhul Sfânt Elisávet, şi a
strigat cu glas mare, şi a zis: Blagoslovită eşti tu între femei, şi
Blagoslovit Rodul Pântecelui tău. Şi de unde mie aceasta, ca să vie
Maica Domnului mieu la mine? Că iată, cum fu glasul închinării tale
407
întru urechile mele, săltat-a pruncul cu bucurie în pântecele mieu. Şi
fericită iaste carea a crezut că va fi săvârşire celor zise ei dela
Domnul. Şi a zis Mariia: Măreşte sufletul mieu pre Domnul, şi s’a
bucurat duhul mieu de Dumnezeu Mântuitoriul mieu, că au căutat spre
smerenia roabei sale. Că iată de acum mă vor ferici toate neamurile,
că au făcut mie mărire cel Puternic, şi Sfânt Numele lui. Şi a rămas
Mariia împreună cu dânsa ca la trei luni, şi s’a întors la casa sa.
Slavă..., Glas al 2-lea.
Părinte, Cuvinte şi Duhule, Treime Sfântă, curăţeşte mulţimea
greşalelor noastre. Şi acum...
Pentru Rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte
mulţimea greşalelor noastre.
Stíh: Miluieşte-mă, Dumnezeule, dupre mare Mila ta.
Şi Stíhirile, Glas al 6-lea.
Nu încredinţa pre noi folosinţii omeneşti, Preasfântă Stăpână, ci
priimeşte rugăciunea robilor tăi, că scârbele ne cuprind, şi nu putem să
răbdăm săgetăturile dracilor; acoperemânt nicăiri ne-am agonisit, ca
să scăpăm, păcătoşii, pururea fiind biruiţi; mângăiare nu avem afară
de tine, Stăpâna lumii, Nădejdea şi Folositoarea Credincioşilor, nu
trece rugăciunile noastre, ci le fă de folosinţă.
Nimenea iese ruşinat, din cei ce aleargă la tine, Născătoare de
Dumnezeu Fecioară; ci, cerând bun daru, priimeşte dăruire, cătră
cererea cea de folos.
Prefacerea celor scârbiţi, Izbăvirea celor neputincioşi fiind,
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, mântuieşte Cetatea şi norodul,
Pacea celor din războaie, Liniştea celor înviforaţi, una Folositoarea
Credincioşilor.
Preotul: Mântuieşte, Dumnezeule, norodul tău...
Doamne miluieşte, de 12 de ori. Vozglásul.
Cu Mila şi cu Îndurările, şi cu Iubirea de oameni...
Cei din Iudéa tineri ce au ajuns în Vavilón oarecând, cu credinţa
Treimii văpaia cuptoriului o au călcat cântând: al Părinţilor noştri
Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Când ai vrut să tocmeşti mântuirea noastră, Mântuitoriule, în
pântecele Fecioarei te-ai sălăşluit, pre carea o ai arătat Folositoare
lumii: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul Părinţilor noştri.
Maică prea curată, roagă pre Voitoriul Milei carele l-ai născut, să
izbăvească de păcate şi de spurcăciunea sufletească pre cei ce strigă
cu credinţă: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul Părinţilor noştri. Slavă...
Comoară de mântuire şi Izvor de curăţie, Turn de tărie şi uşă de
pocăinţă, pre ceea ce a născut pre tine o ai arătat celora ce strigă: Bine
eşti cuvântat, Dumnezeul Părinţilor noştri. Şi acum...
De neputinţele trupeşti şi de păcatele sufleteşti, pre cei ce vin cu
dragoste cătră Acoperemântul tău cel Dumnezeiesc, învredniceşte-i să
se tămăduiască, Născătoare de Dumnezeu, carea ai născut nouă pre
Mântuitoriul Hristos.
Pre Împăratul Ceriurilor, pre carele cântă Oştile Îngereşti, cântaţi-l şi-
l preaînălţaţi întru toţi vecii.
Nu trece cu vederea pre cei ce le trebuie ajutoriu dela tine, Fecioară,
carii cântă şi te preaînnalţă în veci.
Tămăduiaşte neputinţa sufletului mieu, şi durerile chinurilor mele,
Fecioară, ca să Te slăvesc, Curată, în veci.
Binecuvântăm pre Tatăl, pre Fiiul, şi pre Sfântul Duh, Domnul.
Bogăţie de tămăduiri verşi, Fecioară, celor ce te laudă cu credinţă, şi
preaînnalţă Naşterea ta cea negrăită. Şi acum...
Tu goneşti asupreala ispitelor, şi năvălirea patimilor, Fecioară; pentru
aceea te lăudăm întru toţi vecii.
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-l
şi preaînnălţând pre dânsul întru toţi vecii.
Cu adevărat de Dumnezeu Născătoare te mărturisim, cei prin tine
mântuiţi, Fecioară curată, cu Cetele celor fără de trup pre tine mărind.
Să nu te întorci de cătră izvorul lacrămilor mele, Fecioară, carea ai
născut pre Hristos, cel ce au luat toată lacrăma dela toată faţa.
Umple de bucurie inima mea, Fecioară, ceea ce ai priimit plinirea
bucuriei, şi ai pierdut grija păcatului. Slavă...
Cu strălucirea Luminii tale luminează, Fecioară, negura neştiinţei, şi o
goneşte dela cei ce cu credinţă te mărturisesc Născătoare de
Dumnezeu. Şi acum...
Pre mine, carele zac de boală în locul cel de răutate, tămăduieşte-mă,
Fecioară, şi mă întoarce dintru nesănătate în sănătate.
Catavásiia.
409
O, prealuminate Nor, Maica lui Dumnezeu, pre cei ce se luptă cu noi
surpă, cu dreapta ta cea stăpânitoare şi atotputernică, şi celor ce sânt în
scârbe le ajută; pre cei asupriţi mântuieşte, şi dezleagă de păcate pre
cei ce se roagă ţie, că toate poţi, câte le voieşti. Deci:
Cade-se să te fericim cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, pururea
fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti
mai Cinstită decât Heruvimii, şi mai Slăvită fără de asemănare decât
Serafimii, carea întru Curăţie pre Dumnezeu Cuvântul ai născut, pre
tine, Născătoare de Dumnezeu fiind, te mărim.
Apoi Stíhirile acestea, Glas 2. Podóbie.
Pentru toţi te rogi, ceea ce eşti Bună, carii cu credinţă scapă întru
Acoperemântul tău cel puternic; că noi, păcătoşii, nu avem cătră
Dumnezeu întru nevoi şi întru scârbe altă izbăvire, pururea fiind
însărcinaţi cu multe păcate, Maica Dumnezeului celui de sus. Pentru
aceea cădem înnaintea ta, să izbăveşti pre noi, robii tăi, dintru toate
nevoile. Stíh:
Pomeni-voi Numele tău în tot neamul şi neamul...
Tuturor scârbiţilor Bucurie, şi asupriţilor Folositoare, şi flămânzilor
Dătătoare de hrană, streinilor Mângăiare, celor învăluiţi Adăpostire,
bólnavilor Cercetare, celor neputincioşi Acoperemânt şi Sprijineală,
toiag bătrâneţelor, tu eşti, Preacurată, Maica Dumnezeului celui de
sus; ţie ne rugăm: Grăbeşte de mântuieşte pre robii tăi. Stíh:
Ascultă, fiică, şi vezi, şi pleacă urechea ta, şi uită
norodul tău, şi casa părintelui tău.
Bucură-te, Fecioară Preacurată; bucură-te, Cinstitul Schiptru al
Împăratului Hristos; bucură-te, ceea ce ai crescut Strugurul cel de
taină; bucură-te, Uşa Ceriului şi Rugul cel nears; bucură-te, Lumina a
toată lumea; bucură-te, Bucuriia tuturor; bucură-te, Mântuirea
Credincioşilor; bucură-te, Apărătoarea şi Scăparea tuturor Creştinilor,
Stăpână. Slavă... Şi acum..., Glas al 8-lea.
Bucură-te, Lauda a toată lumea; bucură-te, Casa Domnului; bucură-te,
Munte umbrit; bucură-te, Scăpare; bucură-te, ceea ce eşti Sfeşnic de
aur; bucură-te, Preacurată, carea eşti Slava Creştinilor; bucură-te,
Marie, Maica lui Hristos Dumnezeu; bucură-te, Raiu; bucură-te, Masa
cea Dumnezeiască; bucură-te, Biserică; bucură-te, Năstrapă de aur;
bucură-te, Bucuriia tuturor.
Şi Preotul cădeşte Oltáriul şi pre norod, iară noi
cântăm aceste Bogorodícĭne, Glas al 8-lea.
Pre ceea ce iaste mai înnaltă decât Ceriurile, şi mai Curată decât
strălucirile soarelui, carea a izbăvit pre noi din blestem, pre Stăpâna
lumii cu cântări să o cinstim.
Pentru păcatele mele cele multe mi se îmbolnăveşte trupul, slăbeşte şi
sufletul mieu; la tine scap, cea plină de daruri, Nădejdea celor fără de
nădejde, tu îmi ajută.
Stăpâna şi Maica Izbăvitoriului, priimeşte rugăciunea nevrednicilor
robilor tăi, ca să fii Solitoare cătră cel ce s’au născut din tine, o,
Stăpâna lumii, fii Mijlocitoare.
Cântăm cu osârdie acum cântare cu bucurie, ţie ceii întrutot-Lăudată,
Născătoare de Dumnezeu, cu Mergătoriul-înnainte, şi cu toţi sfinţii,
roagă-l, Născătoare de Dumnezeu, ca să mântuiască pre noi.
Toate Oştile Îngereşti, Mergătoriule-înnainte al Domnului, cei
doisprezece Apostoli, şi toţi sfinţii, împreună cu Născătoarea de
Dumnezeu, faceţi rugăciune ca să ne mântuim.
Mută fie gura păgânilor, carii nu se închină cinstitei Icoanei tale, ceii
zugrăvite de Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, ceea ce se cheamă
Povăţuitoare.
Deci Sfinte Dumnezeule, Preasfântă Treime, Tatăl nostru, Preotul:
Că a ta iaste Împărăţiia... Şi Troparele, Glas 6: Miluieşte-ne pre noi,
Doamne... Slavă... Doamne, miluieşte pre noi... Şi acum... Uşa
milostivirii deşchide nouă... Iară Preotul zice Ecteniia.
auzi-ne şi ne miluieşte. Doamne miluieşte, de 3 ori.
Încă ne rugăm pentru mila, viiaţa, pacea, sănătatea, mântuirea,
cercetarea, iertarea, buna-sporire şi chivernisirea, a robului lui
Dumnezeu (N), şi pentru ca să se păzească sfântul Lăcaşul acesta, şi
toate cetăţile şi satele, de ciumă, de foamete, de cutremur, de potop,
de foc, de sabie, de venirea asupră a altor neamuri, şi de războiul cel
dintre noi. Şi pentru ca milostiv, blând şi lesne iertătoriu să ne fie
Bunul şi Iubitoriul de oameni Dumnezeul nostru, şi să întoarcă toată
mâniia carea se porneşte asupra noastră, şi să ne izbăvească de
îngrozirea lui cea dreaptă, carea iaste asupra noastră, şi să miluiască
pre noi. Doamne miluieşte, de 40 ori. Şi Vozglasul:
Auzi pre noi, Dumnezeule, Mântuitoriul nostru, Nădejdea tuturor
marginilor pământului, şi a celor ce sânt pre mare departe; şi
411
Milostive Stăpâne, milostiv fii nouă, pentru păcatele noastre, şi
miluieşte pre noi.
înnălţăm, Tatălui, şi Fiiului, şi Sfântului Duh, acum, şi pururea, şi în
vecii vecilor. Amin.






 

 

ACÁTHISTUL
SFÂNTULUI MARELUI MUCENIC GHEÓRGHIE
PURTĂTORIULUI DE BIRUINŢĂ
Începutul se face ca şi la Acáthistul Preasfintei Născătoarei de

Dumnezeu. Apoi dupre Veniţi să ne închinăm..., şi dupre Psalmul
142, Doamne auzi Rugăciunea mea..., îndată Dumnezeu iaste
Domnul... Şi Troparele acestea, Glas al 4-lea.
C u nevoinţă bună te-ai nevoit prin credinţă, Purtătoriule de

chinuri al lui Hristos, şi păgânătatea muncitoriului ai mustrat,
şi jertvă bine-priimită lui Dumnezeu te-ai adus; pentru aceea
şi Cunună de biruinţă ai luat, şi cu rugăciunile tale, sfinte, tuturor dai
iertare de greşale. Slavă...
Ca un Izbăvitoriu al celor robiţi, şi celor săraci Folositoriu,
neputincioşilor Doftor, împăraţilor Ajutătoriu, Purtătoriule de biruinţă,
mare Mucenice Gheórghie, roagă pre Hristos Dumnezeu, să se
mântuiască sufletele noastre. Şi acum...
moarte sufletele noastre. Doamne miluieşte, de 3 ori. Şi Psalmul 50,
Miluieşte-mă, Dumnezeule. Apoi CANONUL, Glas 8.
Cântarea 1.
Pripeală: Sfinte Mare Mucenice Gheórghie, roagă-te lui Dumnezeu
pentru noi.
Cu râvnă Dumnezeiască nevoindu-te, Mucenice al lui Hristos, slăvite
Gheórghie, te-ai învrednicit Împărăţiei Cereşti, totdeauna pentru lume
rugându-te.
413
 Acáthistul Sfântului Márelui Muceníc Gheórghie 
Cu harul cel Dumnezeesc ai călcat porunca tíranului, ci te rog,
răbdătoriule de chinuri, cu rugăciunile tale miluieşte-mă, pre cel ce
sânt totdeauna înviforat întru răutăţi. Slavă...
Întărit fiind cu Harul Dumnezeesc, de nimica ai băgat seamă; pentru
aceasta te punem folositoriu, slăvite Gheórghie, şi mare rugătoriu
cătră Dumnezeu. Şi acum... Bogorodícĭna.
Pre mine, carele sânt în scârbe şi în necazuri, cu cercetarea cea
Dumnezeiască purtării tale de grijă învredniceşte-mă, ca ceea ce eşti
Maica lui Dumnezeu, şi Născătoarea celui Bun.
Cântarea a 3-a.
De rudenie şi de mărire lepădându-te, te-ai nevoit, Mucenice
Gheórghie, a pătimi pentru Hristos, ca să afli viiaţa cea vecinică.
Dă nouă ajutoriu prin rugăciunile tale, sfinte, celor ce ne primejduim
pururea de smintelele celui protivnic. Slavă...
Pre tíranul cel ce cu multă mândrie se lăuda că va cuprinde pământul
şi marea, cu răbdarea muncilor l-ai ruşinat, sfinte Gheórghie.
Cu boale cumplite, şi cu chinuri pline de dureri fiind strâns, ajută-mi,
Fecioară, că ştiu că tu eşti Comoară de tămăduiri neîmpuţinată şi
necheltuită, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Catavásie, dupre a 3-a şi a 6-a Cântare.
Mântuieşte din nevoi pre robii tăi, răbdătoriule de chinuri, că noi toţi
pre tine cătră Dumnezeu folositoriu te avem, ca pre un Ostaş nebiruit.
Caută cu bunăvoire, întrutot-cântată Născătoare de Dumnezeu, asupra
necazului cel cumplit al trupului meu, şi tămăduiaşte durerea
sufletului mieu.
Sedealna, Glas al 2-lea.
Stea luminoasă şi neamăgitoare, vestind pre Soarele Hristos cu razele
patimilor tale, Gheórghie, şi toată înşelăciunea stingând, dai nouă
lumină, şi te rogi neîncetat pentru noi toţi.
Ceea ce eşti Rugătoare caldă şi Zid nebiruit, Izvor de milă, şi lumii
Scăpare, cu deadinsul strigăm cătră tine: Născătoare de Dumnezeu
Stăpână, vino degrab, şi din nevoi izbăveşte pre noi, ceea ce una eşti
grabnică Folositoare.
Cântarea a 4-a.
414  Acáthistul Sfântului Márelui Muceníc Gheórghie 
Cu strălucire ca Soarele luminezi inimile noastre, înţelepte, a celora
ce cu cântări te cinstim, ca pre un cald folositoriu, Gheórghie.
Patimile tale, fericite, ca nişte biruinţe nouă Credincioşilor s’au
dăruit, şi noi vrăjmaşilor totdeauna ne împrotivim. Slavă...
La ceasul cel groaznic al înfricoşatei întrebări, fii nouă luminat
folositoriu, Gheórghie. Şi acum... Bogorodícĭna.
Celui ce zac în patul neputinţii şi al durerii mele, ajută-mi ca o
iubitoare de oameni, Născătoare de Dumnezeu, una pururea Fecioară.
Cântarea a 5-a.
Dvorínd înnaintea lui Dumnezeu împreună cu Puterile Cereşti, fii
nouă rugătoriu pacinic, sfinte, celora ce pururea te lăudăm în Biserica
ta.
Tămăduiaşte patimile sufletului mieu cele de preste ani, slăvite
Gheórghie, rugând pre cel Milostiv. Slavă...
Pătimind pentru Lege, întăreşte pre noi, fericite Gheórghie, ca să
păzim Legea celui Atotţiitoriu. Şi acum... Bogorodícĭna.
Tămăduiaşte, Curată, neputinţa chinurilor mele, învrednicindu-mă
cercetării tale, şi sănătate, cu Rugăciunile tale, dăruiaşte-mi.
Cântarea a 6-a.
Strălucind întru tine, fericite, lumina cea neînserată, carea a strălucit
ţie din patimi, Lăcaşurile cele mai presus de lume te-au priimit;
totdeauna rugându-te, pomeneşte pre robii tăi, cei ce slăvim pre tine
pre pământ.
Mare Voievod fiind, asemenea cu Patimile celui mult-Îndurat, cătră
carele faci rugăciune pentru cei ce cu credinţă şi cu dragoste slăvesc
pre tine, Gheórghie. Slavă...
Nu mă trece pre mine cu vederea, nici mă lepăda, Mucenice, pre cel
ce scap cu credinţă din suflet curat la sfântul tău Acoperemânt, ci îmi
dă mână de ajutoriu, mântuindu-mă de toată ispita şi necazul.
Acum zac în patul durerilor, şi nu iaste tămăduire trupului mieu; ci
mă rog ţie, ceii Bune, carea ai născut pre Dumnezeu şi Mântuitoriul
lumii, şi Tămăduitoriul boalelor, ridică-mă din stricăciunea durerilor.
ICOASE, DUPRE ALFAVITON.
De curând alcătuite, carile se cetesc în ziua Praznicului Sfântului
marelui Mucenic Gheórghie purtătoriului de biruinţă.
Condac, 1. Glas al 8-lea. Podóbie: Apărătoarei Doamnei...
415
Mult-nevoitoriului al lui Hristos mare Mucenic Gheórghie, acum toţi
din suflet să-i cântăm, heretisínd pre el în sfinţitele Lăcaşuri, ca pre un
preastrălucit al Mucenicilor mare Soare, şi ca pre un apărătoriu al
credincioşilor, şi ajutătoriu, cu dorinţă strigând: Bucură-te, Mucenice
Gheórghie.
Icos, 1.
Înger întru nevoinţă cu adevărat te-ai arătat, purtătoriule de biruinţă al
lui Hristos Gheórghie, că materialnic şi cu trup fiind, vitejaşte pentru
Credinţă ca un nematerialnic şi fără de trup te-ai nevoit; pentru
aceasta strig ţie unele ca acestea:
Bucură-te, că te-ai arătat fire mai presus de fire;
Bucură-te, că te-ai arătat materie mai presus de materie;
Bucură-te, Tinerelule, veselule şi preafrumosule;
Bucură-te, preafrumosule începătoriu de nevoinţă al lui Hristos;
Bucură-te, Îngere întrupate, carele covârşeşti pre cei muritori;
Bucură-te, lumescule om, mai presus de lume cu mintea;
Bucură-te, că întru nevoinţă în chipul Soarelui te-ai arătat;
Bucură-te că, dupre feliu, ca un Înger te-ai văzut;
Bucură-te, adevărata lucrare a Harului;
Bucură-te curată nelucrare a firii;
Bucură-te, prin carele Credinţa s’a înnălţat;
Bucură-te, prin carele rătăcirea s’a stricat;
Bucură-te, Mucenice Gheórghie.
Condac, al 2-lea.
Vederile minţii avându-le curăţite, ai ales mai mult a pătimi pentru
Ziditoriul, şi împreună a muri cu el, decât a trăi şi a avea vremelnică
câştigare; căci ai dorit a te încununa cu Cununa Mucenicilor, şi a
cânta Domnului: Alliluia.
Icos, al 2-lea.
Gheórghie, de trei ori fericite, plugariu al cinstirii de Dumnezeu te-ai
arătat dupre numire, iară necinstirii dezrădăcinătoriu, toată
înşelăciunea idolilor din rădăcină zmulgând. Pentru aceasta, vrednic
eşti a auzi dela toţi acestea:
Bucură-te sămănătoriul copacilor Blagocéstiei;
Bucură-te tăietoriul neghinilor înşelăciunii;
Bucură-te, că spinii idolilor ai zmult;
Bucură-te, că holda Credinţii ai semănat;
Bucură-te, că pomi cu veselitoare roade lui Hristos ai adus;
Bucură-te, că pre mulţi ai adus mântuiţi lui Dumnezeu;
Bucură-te, purtătoriule de grijă a sadurilor slujirii Treimei;
Bucură-te, tăietoriul rădăcinilor credinţii dracilor;
Bucură-te, cel ce pământul cel neroditoriu ai arat;
Bucură-te, cela ce lui Dumnezeu roditoriu l-ai arătat;
Bucură-te, prin carele nedumnezeirea s’a degerat;
Bucură-te, prin carele cunoştinţa de Dumnezeu a răsărit;
Condac, al 3-lea.
Din înnălţime putere priimind, te-ai arătat viteaz Oştean, nevoitoriule,
al nestricatului Împărat Iisus, de stricăciosul împărat nimic temându-
te, ci de Dumnezeu luminat fiind, Domnului strigi aşa: Alliluia.
Icos, al 3-lea.
Erai având, purtătoriule de biruinţă, ca o mare pavăză Credinţa lui
Hristos în inimă; înfricoşat răcnind, ca un leu, în mijlocul nevoinţii
bărbăteşte ai stătut, cu îndrăzneaţă cugetare. Pentru aceasta te
binecuvântăm:
Bucură-te, începătoriule de toată biruinţa al lui Dumnezeu;
Bucură-te, Voievodule al lui Hristos;
Bucură-te, singur luptătoriule nebiruite al Credinţii;
Bucură-te, de-biruinţă-purtătoriule, mare nevoitoriule al Harului;
Bucură-te, preatare Davíde, carele pre Goliáth ai oborât;
Bucură-te, preaviteazule Sampsóne, carele pre cei de alt neam ai
biruit;
Bucură-te, al bunei Credinţe în lupte biruitoriule;
Bucură-te, al relei Credinţe puternic cioplitoriule;
Bucură-te, că cu inimă de fier eşti îmbogăţit;
Bucură-te, că cu piept de diamant te lauzi;
Bucură-te, viteazul Crucii cel biruitoriu;
Bucură-te, uriiaşul Credincioşilor cel de cunună purtătoriu;
Condac, al 4-lea.
Ziditoriului cu râvnă râvnind, ca Ilíe dedemult, de sineţi chemat întru
nevoinţe ai întrat, că nu ai suferit untul de lemn al păcătoşilor a unge
capul tău, sfinte. Pentru aceea, vrednicia de Voievod o ai aruncat lor,
lui Dumnezeu cântând: Alliluia.
Icos, al 4-lea.
417
Cele spurcate porunci, ce au scris idoloslujitorii împrotiva
Hristonomiţilor şi a lui Hristos, le-ai auzit, purtătoriule de nevoinţă, şi
cu Sufletul te-ai rănit ca un următoriu al lui Hristos. Pentru aceea
lumea şi trupul le-ai scuipit, pentru care auzi acestea:
Bucură-te, că pre stricăcioasa bogăţie ai urât;
Bucură-te, că săracilor pre aceasta o ai împărţit;
Bucură-te, împrotiva îndulcirilor pământeşti războitoriule;
Bucură-te, decât bunătăţile cele materialnice mai-înnaltule;
Bucură-te, că pre toată lumea cu picioarele o ai călcat;
Bucură-te, că slava cea curgătoare la pământ o ai scuturat;
Bucură-te, că floarea tinereţii cu vederea o ai trecut;
Bucură-te, că de frumseţea trupului nu te-ai milostivit;
Bucură-te, că viiaţa întru nimic nu ţi-ai cruţat;
Bucură-te, vrăjmaşule al trupului cel neîmpăcat;
Bucură-te, că neîmpătimirea de cătră toate ai avut;
Bucură-te, că preste patimile toate biruinţă ai luat;
Condac, al 5-lea.
Dumnezeiască iubire în inima ta, Mucenice, şi Foc al dragostii ceii
cătră Hristos ai avut, de care înfierbântându-se mintea, îndumnezeit cu
totul şi înfocat te-ai făcut; şi pre toate acestea de faţă, ca un vis le-ai
socotit, strigând: Alliluia.
Icos, al 5-lea.
Idoloslujitoriului Dioclitián zicea nevoitoriul Gheórghie: Pentru ce şi
zăboveşti judecătoriule, şi nu-mi găteşti îngrab toate muncile, că pre
toate sânt gata a le priimi pentru Ziditoriul mieu, şi a auzi:
Bucură-te, cea cătră Dumnezeu nebunească iubire;
Bucură-te, cea cătră Hristos înfocată dorire;
Bucură-te, al dragostei Dumnezeeşti nestinsule foc;
Bucură-te, iubirea cea neîncetată a Stăpânului;
Bucură-te, că pre toate le-ai dat, şi pre Hristos ai cumpărat;
Bucură-te că, pentru Dumnezeu, pre cele nesuferite desfătări le-ai
socotit;
Bucură-te că, prin dor, dorul trupului ai biruit;
Bucură-te, că văpaia prin văpaie o ai stins;
Bucură-te, priimitoriul bunei desfătări;
Bucură-te, cel ce iubeai, şi împreună asemenea erai iubit;
Bucură-te, cela ce de sineţi cu totul te-ai înstreinat;
Bucură-te, că de Hristos cu totul te-ai apropiiat;
Condac, al 6-lea.
Cu totul s’a înspăimântat tíranul de mare minunea bărbăţiei tale,
Mucenice Gheórghie, şi de cuvintele tale detunându-se, peşte uimit şi
neglasnic s’a făcut, că nu avea ce a zice, nici ştiia a cânta: Alliluia.
Icos, al 6-lea.
Luminat o, Mucenice, întru auzul tuturor, în mijlocul nevoinţii ai
strigat: Unul iaste Dumnezeu Treimea, Tatăl, Fiiul şi Duhul cel Sfânt,
şi Dumnezeu iaste Hristos. Pentru aceasta şi binecuvântăm pre tine:
Bucură-te, strălucite al Treimei propoveduitoriule;
Bucură-te, vesele al Credinţii trâmbaciule;
Bucură-te, priveghitoare cu ascuţit glas şi mult-glăsuitoare;
Bucură-te, rândunea cântătoare şi răsunătoare;
Bucură-te, buze în Ceriu tunătoare a Dumnezeirii lui Hristos;
Bucură-te, limbă de miiare curgătoare a Iconomiei lui Hristos;
Bucură-te, propoveduitoriule al Bogoslóviei;
Bucură-te, împodobitule Ritor al Blagocéstiei;
Bucură-te, Sirínă a Părintelui îndulcitoare;
Bucură-te, Psaltire a Duhului bine-răsunătoare;
Bucură-te, prin carele adevărul s’a arătat;
Bucură-te, prin carele minciuna s’a înfruntat;
Condac, al 7-lea.
Mari dupre tot chipul sânt feliurile muncilor carile ai pătimit,
Mucenice, căci şi numai socotindu-se, pleacă şi pre cea de diamant
inimă. Dar tu pre acestea le-ai suferit cu bucurie, strigând cântare:
Alliluia. Icos, al 7-lea.
Nou adecă cu vârsta, dară bătrân cu mintea te-ai arătat, o, Mucenice
Gheórghie. Pentru aceasta şi muncile cu bărbăţie, precum un altul ar fi
pătimit, le-ai suferit cu vitează cugetare. Pentru aceasta cânt ţie unele
ca acestea:
Bucură-te, că cu ascuţitul suliţii pântecele ţi s’a împuns;
Bucură-te, că cu vine de bou trupul ţi s’a ucis;
Bucură-te, că gura cu multe toiage ţi s’a bătut;
 Acáthistul Sfântului Márelui Muceníc Gheórghie  419
Bucură-te, că mâinile cu lanţuri ţi s’au legat;
Bucură-te, că pre roata cea cu ascuţituri te-ai culcat;
Bucură-te, că pre pieptul tău pietri ai priimit;
Bucură-te, că înfocaţi papuci ai purtat;
Bucură-te, că în varu trei zile ai petrecut;
Bucură-te, că otrăvitoare beuturi ai beut;
Bucură-te, că adeseori temniţe ai lăcuit;
Bucură-te, că în preaascuţite suliţe ai fost pus;
Bucură-te, că sfârşitul prin sabie ai luat;
Condac, al 8-lea.
Streine cu totul sânt, şi preaslăvite, toate minunile câte ai făcut,
Mucenice Gheórghie, în vremea nevoinţelor tale, şi dupre nevoinţe
nenumărate cu mulţimea, şi preamari cu Puterea, lui Dumnezeu laudă
dând ai cântat: Alliluia.
Icos, al 8-lea.
Întreg având în pieptul tău pre Hristos, purtătoriule de nevoinţă, cel ce
iaste minunat întru sfinţi, printr’însul lucrai minunile cele înfricoşate
şi mai presus de minte, de carile noi înspăimântându-ne, cu minunare
strigăm:
Bucură-te, cela ce vârfurile suliţilor ai tâmpit;
Bucură-te, cela ce munca roţii o ai biruit;
Bucură-te, că decât varul te-ai arătat mai iute;
Bucură-te, că decât otrava te-ai arătat mai tare;
Bucură-te, că învechit mort din mormânt ai ridicat;
Bucură-te, că pre boul lui Glikérie ai înviiat;
Bucură-te, cela ce din Bulgáriia pre copil ai mântuit;
Bucură-te, cela ce dela Crit pre copil ai răpit;
Bucură-te, prin carele copilul a biruit;
Bucură-te, de carele neguţătorii s’au oprit;
Bucură-te, că stâlpul văduvii ai priimit;
Bucură-te, că pre dumnezeii Ellinilor ai zdrobit;
Condac, al 9-lea.
Pre tine toată firea Îngerilor de sus văzindu-te stând în mijlocul
nevoinţii, Tinerel puternic al lui Hristos, singur luptându-te, plesnind
cu mâinile te lăuda, şi bucurându-se pre Domnul slăvea, strigând
cântare: Alliluia.
Icos, al 9-lea.
Ritor al dogmelor Blagocéstiei fiind, de trei ori fericite, şi minuni
multe săvârşind, pre tine văzând noroadele pre pământ, cătră
Dumnezeiasca Credinţa lui Hristos se îndemna, şi se bucura cu duhul,
strigând ţie unele ca acestea:
Bucură-te, priveliştea Îngerilor;
Bucură-te, privirea oamenilor;
Bucură-te, îndulcirea Puterilor Cereşti;
Bucură-te, veseliia oamenilor pământeşti;
Bucură-te, că slavă te-ai făcut Ceriului şi pământului;
Bucură-te, că bucurie ai adus Îngerilor şi oamenilor;
Bucură-te, a lumii ceii de sus frumoasă desfătare;
Bucură-te, a lumii ceii de jos Dumnezeiască laudă;
Bucură-te, dulce a minţilor strălucire;
Bucură-te, a sufletelor dulce înfrumseţare;
Bucură-te, prin carele Biserica se veseleşte;
Bucură-te, prin carele toată lumea dănţuieşte;
Condac, al 10-lea.
Sístima dracilor văzând pre tine, Mucenice, că ai biruit pre ei întru
nevoinţă, biruirea lor cu suspin amar o plângea, şi acestea zicea: Cum
purtătoriul de trup pre cei fără de trup a biruit, şi lui Dumnezeu cântă:
Alliluia.
Icos, al 10-lea.
Toiag de biruinţă mare şi atotputernic ai ridicat asupra a toată
amăgirea Ellinilor. Pentru aceasta şi purtătoriu de biruinţă singur te
numeşti, Mucenice Gheórghie, de care noi minunându-ne, spre laudă
strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, pierzătoriul dracilor;
Bucură-te, surpătoriul Ellinilor;
Bucură-te, cel ce pre neînsufleţiţii idoli ai zdrobit;
Bucură-te, cel ce meşteşugirile lor ai vădit;
Bucură-te, că stăpâniri şi începătorii ai înfrânat;
Bucură-te, că cu sângiurile tale pre Leviathán ai înnecat.
Bucură-te, cela ce focul amăgirii ai stins;
Bucură-te, cela ce pre lăţirea multei-dumnezeiri o ai strâns;
Bucură-te, arzătoriule al capiştelor preaînfricoşatule;
Bucură-te, risipitoriul idolilor preaputernicule;
 Acáthistul Sfântului Márelui Muceníc Gheórghie  421
Bucură-te, prin carele satana suspinează;
Bucură-te, prin carele ellinizmósul oftează;
Condac, al 11-lea.
Întimpinau, o, Mucenice, pre sfânt sufletul tău Cetele tuturor Sfinţilor,
când se suia la Ceriuri, şi cu Îngerii cântare de biruinţă lui Dumnezeu
striga, întru veselie cântând împreună: Alliluia.
Icos, al 11-lea.
Făcliie Lumina cea neapusă vezi, a Sfintei Treimi, fără de mijlocire,
o, Gheórghie Mucenice, şi te bucuri acum bucuriia cea adevărată,
nesfârşită şi negrăită, pentru nevoinţele carile ai suferit pentru dânsa.
Pentru aceasta strig ţie:
Bucură-te, că în viiaţa cea fără de moarte te desfătezi;
Bucură-te, că Luminii ceii negrăite te împărtăşeşti;
Bucură-te, cu nematerialnicii Îngeri împreună-vorbitoriule;
Bucură-te, cu toţi sfinţii împreună-petrecătoriule;
Bucură-te, că cu Hristos, cel ce mai nainte au pătimit, împreună ai
pătimit;
Bucură-te, că cu el, cel ce s’au slăvit, împreună acum te-ai slăvit;
Bucură-te, cela ce Împărăţiia Ceriurilor ai dobândit;
Bucură-te, cela ce vecinicii Slave te-ai împărtăşit;
Bucură-te, cela ce Cununa cea neveştejită porţi;
Bucură-te, cela ce dupre har Dumnezeirea ai luat;
Bucură-te, al lui Dumnezeu neîncetate moştenitoriule;
Bucură-te, al lui Hristos împreună-moştenitoriule;
Condac, al 12-lea.
Haru ai luat, Mucenice, dela Dumnezeu, a vindeca patimile sufletelor
şi a trupurilor. Pentru aceea, dă pre acesta nouă, slujitorilor Bisericii
tale, celor ce dupre amândouă pătimim, dar strigăm lui Dumnezeu
veselitoare laudă: Alliluia.
Icos, al 12-lea.
Psalmiceşte cântând pomenirea ta, şi nevoinţa, Mucenice, lăudându-o
cu sfinte cântări, pre tine bine te cuvântăm din suflet, ca pre un
fierbinte apărătoriu şi păzitoriu al lumii, şi cu cântările ca cu buzele
toţi te îmbrăţişăm:
Bucură-te, a săracilor bogăţiia cea nefurată;
Bucură-te, al văduvilor mare apărătoriule;
Bucură-te înfeliurite al Credincioşilor de-bine-făcătoriule;
Bucură-te al bólnavilor fără-de-plată-doftorule;
Bucură-te, că tuturor toate pentru Hristos te faci;
Bucură-te, că pre toată lumea din necazuri izbăveşti;
Bucură-te, al celor în nevoi grabnic ajutătoriule;
Bucură-te, al scârbiţilor ascuţite mângâitoriule;
Bucură-te, izvorule nedeşărtate al minunilor;
Bucură-te, curgere neîncetată a harurilor;
Bucură-te, minunea Bisericii ceii din Lída;
Bucură-te, obştescule rugătoriu şi mijlocitoriule;
Condac, al 13-lea.
Mucenice Gheórghie, dulcele nume şi lucru tuturor Credincioşilor,
această scurtă laudă ce o aducem ţie, cu blândeţe priimeşte-o, şi de tot
feliul de întâmplare izbăveşte pre cei ce cântă: Alliluia.
Apoi iarăşi zicem Icosul cel dintâiu:
Înger întru nevoinţă cu adevărat te-ai arătat...
Apoi Condacul:
Mult-nevoitoriului al lui Hristos mare Mucenic Gheórghie...
Cântarea a 7-a.
De toată patima şi ocara, şi de tot necazul, răbdătoriule de chinuri
Gheórghie, mântuind pre noi, povăţuiaşte-ne a cânta: Dumnezeul
Părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Povăţuitoriul mieu cel preabun, pre mine, cel înviforat întru răutăţile
lumeşti, nu mă trece cu vederea, ci mă mântuieşte, pre cel ce cânt:
Dumnezeul Părinţilor noştri bine eşti cuvântat. Slavă...
Pre cel ce dormitez de negrijanie, şi sânt întunecat de păcate,
preafericite Gheórghie, alergând cătră sfânta ta folosire mântuieşte-
mă, pre cel ce strig: Dumnezeul Părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Pre mine, carele zac de boală în locul cel de răutate, tămăduiaşte-mă,
Fecioară, şi mă întoarce dintru nesănătate în sănătate.
Cântarea a 8-a.
În foc şi în munci ca aurul te-ai lămurit, Gheórghie, asemenea
Patimilor lui Hristos te-ai arătat, strigând: Lăudaţi pre Domnul, şi-l
423
De războiul cel dela alt neam apără pre noi cu folosinţa ta, slăvite
Gheórghie, şi mântuieşte pre cei ce strigă: Binecuvântaţi toate
lucrurile Domnului pre Domnul, lăudaţi-l şi-l preaînnălţaţi întru toţi
vecii. Slavă...
Sfărámă tăriia celor protivnici, purtătoriule de chinuri, slăvite
Gheórghie, şi slobozeşte pre noi de toată ispita, pre cei ce cu credinţă
strigăm: Noroade lăudaţi pre Domnul, şi-l preaînnălţaţi întru toţi vecii.
Tu goneşti asupreala ispitelor, şi năvala patimilor, Fecioară, pentru
aceea te lăudăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a.
De vitejiia şi de biruinţa ta cea Dumnezeiască se minunează Îngerii,
desfătându-te ca un plăcut Domnului tău, sfinte; pre carele mărind, pre
tine, fericite, te slăvim.
Cu frumseţea bunei-Credinţe strălucind, şi cu cununa de biruinţă
Stăpânului tău pururea dvorind, mare rugătoriu pentru lume eşti,
pentru aceea cu credinţă şi cu dragoste te mărim. Slavă...
Ca o dimineaţă, ca un luceafăr ai strălucit, Gheórghie, ca un Soare
luminos ai luminat marginile lumii, ca un plăcut împărăţeşti cu
Treimea; pentru aceasta ca pre un folositoriu, preaslăvite, te fericim.
Cu strălucirea Luminii tale luminează, Fecioară, negura neştiinţii, şi o
goneşte dela cei ce, cu credinţă, pre tine Născătoare de Dumnezeu te
mărturisesc.
Catavásie.
O, prealuminate turn al Împărăţiei lui Hristos, pre cei ce biruiesc pre
noi biruiaşte-i, cu dreapta ta cea stăpânitoare şi atotputernică, şi celor
ce sânt în scârbe le ajută; pre cei neîndreptaţi îndreptează, şi îi
dezleagă de păcate cu rugăciunile tale, căci câte voieşti, le şi poţi.
Apoi îndată începem stihurile acestea, Glas al 2-lea.
Pre tine însuţi tot te-ai adus celui ce au dat ţie viiaţă cu totul
desăvârşit, preafericite, ca un prinos viu şi însufleţit, şi jertvă bine-
priimită şi curată; pentru aceasta te-ai făcut rugătoriu călduros, din
turburare scoţind pre toţi cei ce te laudă cu credinţă, Mucenice, şi
cheamă pre tine, Gheórghie.
Stíh: Dreptul ca finícul va înflori, şi ca chiedrul
cel din Liván să va înmulţi.
Sămânţa Cuvântului cea sămănată în curat sufletul tău lucrându-o cu
deadinsul, aceasta o ai înmulţit cu durerile chinurilor, şi înţelepţeşte
fiind pus în Cereştile jítniţe, ai luat nestricată desfătare; de carea acum
săturându-te, fericite, cu rugăciunile tale cele cătră Dumnezeu, pre cei
ce laudă pre tine mântuieşte-i.
Stíh: Sădit fiind în Casa Domnului, în Curţile Casei
Dumnezeului nostru.
Mucenice al lui Hristos, purtătoriule de chinuri, pre cei ce sânt întru
feliuri de nevoi mântuieşte-i cu rugăciunile tale, de toată primejdiia
izbăvindu-i, şi gonind cumplit mâhnirea cea stricătoare de suflet; şi
har şi milă nouă cerând, şi cu rugăciunile tale mântuindu-ne,
bucurându-ne să cinstim cinstitele tale vitejii, Gheórghie.
Slavă, Glas al 8-lea.
Veniţi, Credincioşii, să ne îndulcim de nevoinţa prealuminatului
Voievod al Împăratului Ceresc, şi cu mulţămită strigând, să zicem:
Bucură-te Ostaş preaales şi fericite Gheórghie, bucură-te tărie
neclătită a Pravoslávnicii Credinţe, bucură-te cald folositoriu robilor
tăi, şi podoaba bunei-cuviinţe a Bisericii. Pentru aceea, cu Îngerii
dvorínd înnaintea lui Hristos, împreună cu dânşii te roagă să ne
izbăvim de toată nevoia şi necazul noi toţi. Şi acum... Bogorodícĭna.
Bucură-te, Lauda a toată lumea; bucură-te, Casa Domnului; bucură-te,
Munte umbrit; bucură-te, Scăpare; bucură-te, ceea ce eşti Sfeşnic de
aur; bucură-te, Preacurată, carea eşti Slava Creştinilor; bucură-te,
Marie, Maica lui Hristos Dumnezeu; bucură-te, Raiu; bucură-te, Masa
cea Dumnezeiască; bucură-te, Biserică; bucură-te, Năstrapă de aur;
bucură-te, Bucuriia tuturor.
Apoi: Cade-se să te fericim..., Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă
Treime..., Tatăl nostru... Şi Tropariul Sfântului, Glas al 4-lea: Cu
nevoinţă bună te-ai nevoit..., şi celelalte, dela început. Apoi Ecteniia:
Miluieşte pre noi, Dumnezeule...


425

















SLUJBA ACÁTHISTULUI,
Sfântului marelui Mucenic Ioánn cel nou dela Suceavă.
Începutul se face precum şi la Acáthistul Domnului nostru Iisus
Hristos. Deacíia, Stíhurile acestea, Glas al 2-lea.
Podóbie: Cu ce Cununi de laudă:
C u ce Cununi de laudă vom lăuda pre Ioánn? Ostaşul cel

adevărat al marelui Împărat, îndrăzneţul cel minunat,
Mucenicul cel ales al lui Hristos, Întăritoriul Credinţii,
Răbdătoriul întru năpăşti, netemătoriul de munci, celor necuraţi
groaznic pedepsitoriul, şi Credincioşilor fierbinte Ajutătoriul; prin
carele Hristos dăruiaşte nouă mare milă.
Cu ce cununi de laudă vom încununa pre Ioánn, pre Înnoitoriul
Mucenicilor, Luptătoriul cel lămurit, carele cu buna-Credinţă a surpat
pre vrăjmaşi, pre cel ce a sfinţit pământul cu sângele său, şi pre
stăpânitorii văzduhului a înfricoşat, şi cu Îngerii în Ceriuri s’a însoţit,
stâlpul cel cu totul de aur, prin carele se întăresc părţile Crivăţului;
prin carele pre vrăjmaşi biruiaşte Hristos, cel ce are mare milă.
Cu ce glasuri bine întocmite vom proslăvi pre Ioánn, pre Vulturul cel
înnalt-zburătoriu, şi înţelept întru cuvinte, ale căruia aripi între umeri
sânt aurite; trâmbiţa bunei-Credinţe, carea a răsunat Cuvântul lui
Dumnezeu cel tăinuit; Sabiia cea ascuţită a poruncilor celor
proroceşti; prin carele trufiia Pérsilor o au surpat Hristos, cel ce are
mare milă. Slavă... Glas al 8-lea.
Astăzi cu cinstită prăznuire prăznuiesc cetele Cereşti, chemând pre
pământeni spre veselie, întru pomenirea viteazului luptătoriu, a lui
Ioánn, celui mai tare decât diamantul. Că au slăbit mâinile celor cel îl
munceà, şi judecătorul gândind munci, a ostenit, iară el mai presus de
toate petrecea, stând ca un leu în mijlocul luptei, şi pre tíranul
 Acáthistul Sfântului Ioánn cel Nou dela Suceavă  427
îngrozind cu mărturisirea lui Hristos, cu bună îndrăznire strigând: O,
tírane! Iată trupul mieu spre muncă. Tu dar adaoge ráne destule, că
mie Cununi nestricăcioase îmi va dărui Hristos, pre carele îl
mărturisesc împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh.
Şi acum... Bogorodícĭna. Podóbie: O, preaslăvită minune...
Bucură-te Scaunul lui Dumnezeu cel în chipul focului. Bucură-te,
Fecioară, Lăcaşul Împăratului, Patul cel cu porfiră aşternut, Cămara
cea cu aur împistrită, Hlamida cea cu roşu văpsită, Biserică Cinstită,
Căruţă purtătoare de Fulger, Sfeşnic mult-luminos. Bucură-te, de
Dumnezeu Născătoare, Cetatea cea cu douăsprezece ziduri, şi uşa cea
cu aur ferecată, şi Cerdacul cel luminos, Masa cea strălucită ca aurul,
Cortul cel împodobit lui Dumnezeu. Bucură-te Slăvită Mireasă, din
carea Soarele au răsărit. Bucură-te ceea ce una eşti Frumseţea
sufletului mieu.
LA STIHÓVNĂ. Stíhirile, Glas al 4-lea.
Podóbie: Ca pre un viteaz între Mucenici...
Ca un berbece cu bună numire, luciul mării ai înnotat, şi jertvă vie şi
însufleţită te-ai adus Mieluşelului lui Dumnezeu, celui ce s’au
junghiiat pentru noi, slăvite, dela carele luând plata ostenélelor tale,
roagă-l, din nevoi şi din stricăciune să ne izbăvim, carii cu credinţă şi
cu dragoste săvârşim cinstită pomenirea ta. Stíh:
Dreptul ca finícul va înflori, şi ca chedrul cel din Liván se va înmulţi.
Nici cruzimea tíranilor, nici bătaia toiagelor, nici zdrobirea trupului,
nici curgerea sângelui, slăvite, n’au putut să întoarcă dela Hristos
tăriia ta. Ci mai vârtos ai strigat cătră muncitori: Lămuriţi-mă cu
munci ca aurul în topitoare, ca să mă arăt aur lămurit, celui ce m’au
zidit. Stíh:
Sădit fiind în Casa Domnului, în Curţile Casii Dumnezeului nostru.
Nici greutatea lanţurilor, nici temniţa cea cu rea putoare, nici
neomenia celor ce te trăgea, starea ta cea bună dela Stăpânul tău nu au
clătit-o, fericite; ci temniţa cămară luminoasă, şi lanţurile Léft de aur,
şi târâturile cele iuţi căruţă împărătească pentru Hristos le-ai socotit.
Slavă... Glas 6.
Răsărind razele răbdătoriului de chinuri, năzuind îndulciţi-vă, fraţilor,
că din Ceriu cătră noi nevăzut s’a pogorât Ioánn Ostaşul cel ales al lui
Hristos, şi Masă Duhovnicească înnainte pusă, şi pre toţi din destul
ospetează, dupre cererea fieştecăruia. Deci să cădem cu credinţă,
sărutând sfintele lui Moaşte, şi cu rugăciune să-i zicem:
428  Acáthistul Sfântului Ioánn cel Nou dela Suceavă 
Multpătimitoriule, şi de trei ori fericite, întăreşte Biserica, pre carea o
ai iubit, întru carea sfintele tale Moaşte a sta bine ai voit, împreună cu
cei de Dumnezeu încoronaţi binecredincioşii Împăraţi şi Domnii
noştri, cei ce te iubesc şi aduc ţie daruri: păzeşte-i şi-i acoperă, cu
îndrăzneala ta cea cătră Dumnezeu. Şi acum... Bogorodícĭna.
Fără de sămânţă, dela Dumnezeescul Duh, şi cu Sfatul Tatălui, ai
zemislit pre Fiiul lui Dumnezeu, cel ce iaste din Tatăl fără de maică
mai nainte de veci, şi pentru noi din tine fără de tată fiind, cu Trup l-ai
născut, şi Prunc, cu lapte l-ai hrănit. Pentru aceasta, nu înceta a-l ruga,
să se izbăvească din nevoi sufletele noastre. Apoi: Doamne miluieşte,
de 12 ori. Slavă... Şi acum... Veniţi să ne închinăm..., de 3 ori. Apoi
Psalmul 142: Doamne, auzi rugăciunea mea... Slavă... Şi acum...
Alliluia, de 3 ori. Dupre aceea îndată cântăm: Dumnezeu iaste
Domnul... Şi Tropariul acesta, Glas al 4-lea.
Viiaţa ta pre pământ bine cârmuind, Pătimitoriule, cu Milostenii şi cu
neîncetate Rugăciuni şi lacrămi, şi iarăşi cătră pătimire bărbăteşte
pornindu-te, necredinţa persească ai mustrat. Drept aceea, Bisericii te-
ai făcut Întărire, şi Credincioşilor laudă, Ioánne pururea pomenite.
De 2 ori.
noi luând; prin carea, înviind pre cel întâiu zidit, au mântuit din
moarte sufletele noastre. Doamne miluieşte, de 3 ori. Slavă... Şi
acum... Şi Psalmul 50. Miluieşte-mă, Dumnezeule...
Apoi CANONUL. Cântarea 1. Glas 2. Irmós.
Întru adânc au aşternut...
PRIPEALĂ: Sfinte mare Mucenice Ioánne, roagă-te lui
Dumnezeu pentru noi.
Stând cu totul luminos înnaintea Scaunului Stăpânului, noule
Mucenice al lui Hristos Ioánne, roagă pre el, ca prin mijlocirea ta să-
mi dea cuvânt îndestulat, spre a lăuda dupre cuviinţă luptele tale cele
cu multă pătimire.
Ostaşule al lui Hristos cel minunat Ioánne, pre cei ce gânditori
sărutăm cinstite şi sfinte Moaştele tale, păzeşte-ne nevătămaţi, cu
rugăciunile tale, de toate săgeţile vicleanului cele de moarte
pricinuitoare, ca neîncetat să lăudăm nevoinţele tale. Slavă...
429
 Acáthistul Sfântului Ioánn cel Nou dela Suceavă 
Fericită vieţuire petrecând, slăvite, şi mai nainte de chinuire, cu
milostenii şi cu lacrămi, acum, dupre pătimire, tinde şi nouă, cu
solirile tale, de patimi scăpare şi izbăvire, şi în ceasul morţii Ajutorire.
Liman de mântuire cunoscându-te, Stăpână, şi în marea vieţii cea cu

multe griji înnotând noi, chemăm pre tine, ca să fii Îndreptătoare
sufletelor noastre.
Cântarea a 3-a. Irmós. Înflorit-a pustiul...
Încununat fiind de Dreapta lui Hristos cu strălucită Cunună a
pătimirii, slăvite mare Mucenice Ioánne, celor ce ne învăluim în
noianul vieţii dă-ne mână de ajutoriu, şi la liman lin ne scoate, ca să
lăudăm pătimirile tale.
Jertvă vie însufleţită aducându-te Mieluşelului lui Dumnezeu, celui ce
s’au junghiiat pentru noi de bunăvoie, şi acum plată pentru strădanie
luând, roagă-te lui, să izbăvească şi pre noi de primejdiile vieţii, ca
neîncetat să te mărim. Slavă...
Împodobit fiind cu multe alte fapte bune mai nainte, acum şi cu
Cununa muceníei încoronat te-ai arătat, de Dreapta celui Preaînnalt,
înnaintea Scaunului Stăpânului dvorínd, şi rugăciune pentru lume
aducând, mare Mucenice al lui Hristos, slăvite.
Curăţitoare am agonisit pre tine totdeauna, şi Ajutătoare cătră
Domnul întru toate cele grele. Pentru aceea, roagă-te să ne izbăvim de
toate înfricoşatele munci cele de acolo, Curată, cei ce adevărată
Născătoare de Dumnezeu din inimă te mărturisim.
Catavásiia.
Înflorit-a pustiia ca Crinul, Doamne, Biserica păgânilor cea stearpă,
prin Venirea ta, întru carea s’a întărit inima mea.
Sedealna, Glas 8. Podóbie: Pre Înţelepciunea şi Cuvântul...
Buna-credinţă vitejaşte ţiind, şi păgânătatea de tot surpând, Mucenice,
vrednicule de laudă, ai supus pre vrăjmaşul, aflătoriul răutăţilor, supt
picioarele tale. Căci cu râvnă Dumnezeiască înfocat fiind, ai înfruntat
pre tíranul înnaintea tuturor, şi cumplite munci ai suferit, plată pentru
vrednicie din Dreapta Puitoriului de cunună luând, şi nenumărate
munci şi tămăduiri cinstite Moaştele tale săvârşind. Pentru aceasta,
roagă-te lui Hristos Dumnezeu, ca şi noi cu solirile tale să dobândim
milă în ziua Judecăţii, şi iertare de păcate, carii ne închinăm sfintelor
Moaştelor tale. Slavă...
Pre cei lipsiţi aicea miluind, bogăţie neîmpuţinată în Ceriuri ai
dobândit, slăvite Mucenice. Căci cu Crucea lui Hristos ca şi cu o za
îmbrăcându-te, cruzimea şi mâniia cea de hiară a tíranului ai ruşinat.
Pentru aceasta, cu rugăciunile tale, celor ce cu credinţă năzuiesc la
tine, cere dela Hristos Dumnezeu iertare de greşale, şi sufletelor
noastre mântuire, şi mare milă. Şi acum... Bogorodícĭna.
Pre cei ce în noianul cumplit se primejduiesc, Stăpână, Adăpostire şi
liman de mântuire tu singură le eşti, Fecioară: şi pre mine, cela ce mă
primejduiesc în valurile cele gândite, priimeşte-mă şi mă mântuieşte,
ceea ce eşti Limanul celor ce se înviforăsc cu asuprelele dracilor, că tu
eşti Sprijinire, şi Acoperemânt, şi Părtinire.
Cântarea a 4-a. Irmós. Venit-ai din Fecioară, nu sol...
Ispitindu-se mai întâiu păgânul tíran cu momiri să înşale sufletul tău
cel tare, nimic a isprăvit. Dupre aceea cu bătăi şi cu schingiuiri
cumplite asupra sfântului tău trup s’a pornit, dar şi aşa te-ai arătat
Mucenic al lui Hristos nebiruit.
Bărbăteşte împrotivindu-se Ostaşul lui Hristos Ioánn păgânului cadíu,
a stricat meşteşugurile vrăjmaşului cele de multe feliuri, şi Credinţa
nevătămată până în sfârşit păzind, acum Cunună neveştejită a luat în
Ceriuri, rugându-se pentru cei ce cu dragoste săvârşesc cinstită
pomenirea lui. Slavă...
Ca un ritor preaiscusit te-ai arătat, Mucenice al lui Hristos,
împrotivindu-te tíranului pentru Credinţă, şi cumplite munci priimind,
nerănit de săgeţile cele veninate ale împrotivă-luptătoriului ai rămas,
din cursele acestuia scăpând, şi jertvă Sfintei Treimi aducându-te.
Adevărată de Dumnezeu Născătoare te mărturisesc, Stăpână, ceea ce
ai pierdut tăriia morţii. Căci ca o răsăritoare Vieţii, din legăturile
iadului la viaţă m’ai scos, pre cel ce cu totul eram împilat la pământ.
Cela ce eşti Luminarea celor ce zac întru întunerec...
Fără de cruţare cumplit bătându-te, viteazule, şi cărnurile de pre oase
cu totul drepănându-ţi-se, cu tărie ai suferit, fericite, privelişte
făcându-te Îngerilor şi oamenilor. Pentru aceea, îndrăzneală câştigând
cătră Stăpânul, cere de neputinţele sufleteşti izbăvire, celora ce laudă
pre tine.
Văzind înşelăciunea persească, Dumnezeescule Ioánne, ai batjocorit
nebuneasca poruncă a epárhului celui rău-credincios, zicând: Nu mă
voiu închina Soarelui, zidire fiind, ci mai ales lui Dumnezeu, celui ce
au zidit pre oameni cu Mâna, şi pre toate cum voiaşte le ocârmuiaşte.
Slavă...
Ca o Stea Luminoasă ai strălucit din cetatea Trapezónda, frumseţea

Mucenicilor, o, Ioánne, de trei ori fericite, al lui Hristos Mucenice, şi
pre toţi luminezi, pre cei ce cu evlavie te laudă şi măresc pre tine.
Cere şi mie dela Hristos dezlegare de păcate, prin mijlocirile tale.
Priimeşte rugăciunea noastră, Preacurată, şi roagă pre Iubitoriul de
oameni Dumnezeu, pre carele ai născut, să ne izbăvească de vrăjmaşii
cei văzuţi şi nevăzuţi, şi de păcate, şi de toată munca.
Cântarea a 6-a. Irmós. De adâncul greşalelor...
De slujirea cea cătră Dumnezeu dorind, nicidecum te-ai spăriiat de
schingiuiri, ci tare împrotiva tíranului celui fără de omenie
mărturisind, Cunună în Ceriuri ai luat, şi în veci ca un Soare
străluceşti, raze din lumina ta slobozind spre cei ce cinstesc pre tine.
În temniţă închis fiind, şi cu lanţuri de fier înfăşurat, Mucenicule al
lui Hristos cel prea ales Ioánne, lanţurile brăţeri de aur le socoteai,
căci răsplătire pentru acelea aşteptai, pre carea o ai luat din Mâna
celui Preaînnalt, în vecii nesfârşiţi în Ceriuri veselindu-te. Slavă...
Ca nişte mir de mult preţ sângele tău ai adus lui Hristos, nebiruitule
Mucenice Ioánne, şi plată dela dânsul ai luat Cunună nestricăcioasă.
Pentru aceea, şi dupre pătimirea ta, din cinstitele tale Moaşte bogăţie
de vindecări izvoraşte celor ce merg la dânsele cu credinţă, şi cu
dragoste le sărută. Şi acum... Bogorodícĭna.
Întrutot-Lăudată Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pre
Făcătoriul Ceriului, mai desfătată decât Ceriurile arătându-te,
povăţuiaşte-mă, rogu-mă, la Calea cea Cerească, abătându-mă dela
calea cea largă carea duce în peire.
Catavásiia.
Întru adâncul greşalelor fiind încungiurat, chem adâncul Milostivirii
tale cel neurmat: din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.
Condac 1, Glas al 8-lea. Podóbie: Apărătoarei Doamnei...
Apărătoriului şi Părtinitoriului Creştinătăţii, Împrotivitoriului şi
Surpătoriului păgânătăţii, Mucenicului celui de curând arătat,
Ostaşului lui Hristos celui adevărat, carele ca un Soare Bisericii
Răsăritului a strălucit, şi pre Credincioşi de veselie a umplut, toţi
acum din suflet cântări de mulţămită şi de laudă să-i aducem, şi cu
dorire să-i strigăm: Bucură-te Ioánne, mare Mucenice al lui Hristos.
Icos, 1.
Îngerilor iubită şi plăcută a fost şi mai nainte de pătimire a ta vieţuire,
Purtătoriule de chinuri al lui Hristos Ioánne, căci cu trup materialnic
înfăşurat fiind, viiaţă îngerească pre pământ ai vieţuit, cu milostenii şi
cu neîncetate rugăciuni, apoi şi cu chinuri. Pentru aceasta noi, dupre
vrednicie, laude ca acestea aducem ţie:
Bucură-te că, prin postirile şi rugăciunile tale cele necontenite,
Îngerilor te-ai asemănat;
Bucură-te că, prin milosteniile şi lacrămile tale, pre draci ai înfricoşat;
Bucură-te, că pre cei scârbiţi ai mângâiat;
Bucură-te, că pre cei bólnavi ai ajutorat;
Bucură-te, că în trup muritoriu, Înger pământesc te-ai arătat;
Bucură-te, că cu mintea om Ceresc ai fost;
Bucură-te, că din părinţi binecredincioşi ai răsărit;
Bucură-te, că dreapta Credinţă până în sfârşit o ai păzit;
Bucură-te, că din Cetatea vestită Trapezónda ai odrăslit;
Bucură-te, că cu toate faptele bune desăvârşit te-ai împodobit;
Bucură-te, că neguţătoriu pre Mare ai fost iscusit;
Bucură-te, că neguţătoriia sufletului bine o ai chibzuit;
Bucură-te Ioánne, mare Mucenice al lui Hristos.
Condac, al 2-lea.
Văzind, Mucenice al lui Hristos, vicleniia diavolului cea izvodită
asupra ta prin cel de altă credinţă, ca să te depărteze dela dreapta
Credinţă, şi cu înţelepciunea cea dată ţie dela Dumnezeu pricepând
măiestriile lui, neprins de dânsele ai rămas, cu harul celui Preaînnalt.
Pentru aceea ai şi cântat: Alliluia.
Icos, al 2-lea.
Cunoscând clevetirea ereticului Reíz, de trei ori fericite, cea adusă
asupra ta la epárhul Cetăţii Albe, cel cu credinţa Othomán, cum că te-
ai lepăda de adevărata Credinţă cea Creştinească, şi măcar că acela a
te pleca în tot chipul s’a silit, dar tu nicidecum te-ai biruit. Pentru
care, dupre cuviinţă, auzi dela noi acestea:
Bucură-te, că pre Reízul cel mincinos l-ai biruit;
Bucură-te, că tu ca un turn ai rămas neclătit;
Bucură-te, că momirile epárhului întru nimic le-ai socotit;
Bucură-te, că toţi cei ce au văzut, s’au folosit;
Bucură-te, că Soarelui şi Luceafărului a jertvi nu ai voit;
Bucură-te, că cu aceasta pre păgânul cadíu l-ai batjocorit;
Bucură-te, că Făcătoriu al acestora pre un Dumnezeu în Treime ai
propoveduit;
Bucură-te, că a huli Creştinătatea nu ai priimit;
Bucură-te, că pre aceştia planíte, iar nu dumnezei, i-ai numit;
Bucură-te, că de aicea tíranul spre a te munci s’a pornit;
Bucură-te, că pre epárhul înnaintea tuturor ai mustrat;
Bucură-te, că pre el mai vârtos a se pleca ţie l-ai îndemnat;
Condac, al 3-lea.
De puterea Harului Sfântului Duh fiind întărit, cu multă îndrăzneală
cătră ighemónul ai grăit, viteazule Ostaş al lui Iisus: Nu te nădăjdui, o,
tírane, că eu vreodată de Hristosul mieu mă voiu lepăda, şi zidirii mai
vârtos decât Ziditoriului mă voiu închina – să nu-mi fie aceasta! –
până ce văzduhul acesta îl voiu răsufla. Pentru care şi cu mare glas ai
strigat: Alliluia.
Icos, al 3-lea.
Erai, o, purtătoriule de chinuri al lui Hristos, când acestea le ziceai
cătră epárhul, vesel la faţă, şi fără de nici o sfiială sau frică. Iară el,
nemaiputând a răbda, de mânie aprinzându-se, toiage multe a poruncit
să aducă înnaintea lui, şi de haine să te dezbrace. Dară tu, ca şi cum
altul ar fi fost, aşa te aflai. Pentru aceasta şi noi unele ca acestea
strigăm cătră tine:
Bucură-te că, văzind toiagele acelea, nicidecum te-ai temut;
Bucură-te că, din vederea acelora, mai tare tíranului te-ai împrotivit;
Bucură-te, că de haine stricăcioase pre pământ te-ai dezbrăcat;
Bucură-te, că în porfiră nestricăcioasă în Ceriuri te-ai îmbrăcat;
Bucură-te, că cu munci de moarte ai fost îngrozit;
Bucură-te că, de aceasta nebăgând seamă, mai cumplit tíranul s’a
muncit;
Bucură-te, că pre acesta înnaintea tuturor celor de faţă l-ai înfruntat;
Bucură-te, că pre tine rob al lui Dumnezeu te-ai mărturisit adevărat;
Bucură-te, că aşezământurile ce te-ai învăţat dela părinţii tăi bine le-ai
ţinut;
Bucură-te, că dumnezeilor ighemónului a aduce jertvă nu ai priimit;
Bucură-te, că păgânului a nu zăbovi a te munci i-ai zis;
Bucură-te, că cu aceasta mai degrab la Împărăţiia Ceriurilor te-a
trimis;
Condac, al 4-lea.
Ziditoriului mai ales decât zidirii, ai zis, cu suflet vitejesc, o, mult-
pătimitoriule, că te vei închina. Pentru aceasta, păgânul tíran aceste
cuvinte dela tine auzind, şi de a te aduce la voia sa deznădăjduindu-se,
spre mânie preasălbatecă nebuneşte s’a aprins, şi a te munci s’a
apucat. Iară tu, Mucenice al lui Hristos, bărbăteşte răbdând, cu veselie
celui ce întărea pre tine ai cântat: Alliluia.
Icos, al 4-lea.
Inimă de diamant având, când pentru dragostea celui al tău dorit ai
pătimit, fericite al lui Hristos Mucenice, întru nimic ai socotit
muncile, de harul lui fiind întărit. Pentru aceasta, şi ca pre o aspidă
veninată preste mâniia tíranului ai călcat, şi spre mai cumplite chinuri
cu bucurie ai alergat. Pentru care şi dela noi auzi acestea:
Bucură-te, că gol pre pământ spre muncire ai fost aşternut;
Bucură-te, că ochii minţii sus la Ceriu ai avut;
Bucură-te, că cu toiage clenciuroase fără de milă fiind bătut, nu ai
slăbit;
Bucură-te, că muncitorii cumplit bătându-te au obosit;
Bucură-te, că trupul bucăţi zdrobindu-ţi-se, vitejaşte ai răbdat;
Bucură-te, că cu aceasta pre tíranul mai mult spre mânie l-ai aţiţat;
Bucură-te că, din multele bătăi, pre toiage cărnurile lipindu-se, sus în
văzduh s’au aruncat;
Bucură-te, că cu acestea pre Îngeri spre minunare i-ai adunat;
Bucură-te, că cu sângele tău pământul ai roşit;
Bucură-te, că cu acesta pre satana supt picioarele tale ai zdrobit;
Bucură-te, că pentru aceasta Stăpânului Hristos ai mulţămit;
Bucură-te, că şi el alte munci, mai cumplite, a suferi te-au întărit;
Condac, al 5-lea.
Auzindu-te muncitorii aceia, fiii periciunii, pre tine, Mucenice, lui
Dumnezeu rugându-te, de mai multă mânie s’au umplut, şi mai
cumplit te-au schingiuit, încât şi glasul ţi-a lipsit. Iară tu, de chinuri
răbdătoriule, o muncă precum aceea cu bărbăţie suferind, lui Hristos,
celui ce te-au împuternicit, dintru adâncul inimii ai strigat: Alliluia.
Icos, al 5-lea.
Cu lanţuri de fier, din porunca ighemónului fiind legat, Ostaşule al lui
Hristos Ioánne, şi în temniţă aruncat, şi spre mai cumplite munci
păstrat, şi tot trupul tău de bătăi fiind sfărâmat, a doua zi iarăşi la
judecată ai fost adus, şi înnaintea tíranului cu faţă veselă ai stătut, de
care păgânul cadíu foarte s’a mirat şi s’a spăimântat. Pentru aceea noi
cu laude ca acestea te întimpinăm:
Bucură-te, că pentru Hristos cu lanţuri de fier ai fost legat;
Bucură-te, că cu acelea pre diavolul de tot l-ai înfiorat;
Bucură-te, că în temniţă întunecoasă închis fiind ai lăcuit;
Bucură-te, că dupre aceea în Raiul cel luminos te-ai sălăşluit;
Bucură-te, că cu rane cumplite preste tot trupul fiind rănit, vesel te-ai
aflat;
Bucură-te, că de aceasta păgânul tíran foarte s’a minunat;
Bucură-te, că de vindecarea ránelor trupului tău nu te-ai grijit;
Bucură-te, că prin acestea mai frumos sufletul tău a înflorit;
Bucură-te, că omul cel dinafară al tău s’a stricat;
Bucură-te, că cel din lăuntru mai bună înnoire acum a luat;
Bucură-te, că şi alte munci mai cumplite asupra ta de tíranul s’au
izvodit;
Bucură-te, că şi pre acelea tu cu dragoste le-ai priimit;
Condac, al 6-lea.
Luând în minte Bunătăţile cele ce vreai să dobândeşti, Mucenice al lui
Hristos, vrednicule de laudă, înţelepţeşte toate schingiuirile le răbdai,
rumperile şi drepănắrile cărnurilor. Pentru aceea de mai multă mânie
nebunul tíran umplându-se, şi ca o hiară sălbatică răcnind, a poruncit
ca iarăşi mai cu asupră să te muncească, şi fără de cruţare să te bată.
Şi aceasta făcându-se, strigai lui Dumnezeu: Alliluia.
Icos, al 6-lea.
Mai cumplit şi mai fără de cruţare bătut fiind, Răbdătoriule de
chinuri, al lui Hristos Mucenice, încât şi cele din lăuntru ale tale s’au
spart, şi muncitorii obosindu-se din acea bătaie fără de milostivire, se
schimbà unii dupre alţii, tu, viteazule Ostaş, nicidecum ţi-ai schimbat
gândul de cătră doritul tău Iisus. Ci mai cu deadinsul te rugai lui întru
adâncul inimii tale, ca să se dea ţie până în sfârşit răbdare. Pentru
aceasta şi noi, acoperiţi fiind cu rugăciunile tale, strigăm ţie unele ca
acestea:
Bucură-te, că bătut fiind pentru Hristos fără de milostivire, nu ai slăbit
din răbdare;
Bucură-te, că muncitorii cei ce te bătea au obosit din bătaie;
Bucură-te, că aceia ostenindu-se, unii dupre alţii se schimba;
Bucură-te, că mintea ta numai întru Dumnezeu, cel ce te întărea, sta;
Bucură-te, că trupul tău până la cele din lăuntru s’a rănit şi s’a spart;
Bucură-te, că Hristos cu Harul Sfântului Duh dintru înnălţime te-au
cercetat;
Bucură-te, că toţi cei adunaţi la acea privelişte pre judecătoriul, pentru
o cruzime ca aceea, l-au ocărât;
Bucură-te, că haină nefăcută de mână din Ceriu ţi-ai ţesut;
Bucură-te, că muncitorii de a mai bate cinstitul tău trup s’au săturat;
Bucură-te, că Credincioşii văzindu-te, de multă jale s’au umplut;
Bucură-te, că Ránele lui Hristos pre trupul tău le-ai simţit;
Bucură-te, că şi el Cunună neveştejită în Ceriuri ţi-au gătit;
Condac, al 7-lea.
Nemaiavând păgânul tíran chip de muncă, o, de trei ori fericite
Mucenice, a poruncit să aducă un cal neînvăţat şi sirép, şi sfintele tale
picioare tare de coada lui să lege, şi pre toate uliţile cetăţii să te poarte
şi să te târască. Iar tu, Ostaşule al lui Hristos, aşa târât fiind, te-ai făcut
privelişte Îngerilor şi oamenilor, şi cântai lui Dumnezeu: Alliluia.
Icos, al 7-lea.
Streină cu adevărat şi neobicinuită muncă a izvodit ţie, pătimitoriule
al lui Hristos, păgânul cadíu. Că târât fiind tu de cal, în sărita pre la
locurile cele aspre ale cetăţii bucăţi de carne din trupul tău pre pietri
rămânea, capul ţi se zdrobea, Credincioşii cei ce te privea, de multă
jale se umplea. Iară tu întinsă mintea cătră Dumnezeu o aveai, şi în
taină lui te rugai. De care şi noi, robii tăi, minunându-ne, laude ca
acestea aducem ţie:
Bucură-te că, prin muncirea ta cea cumplită, al Sfintei Treimi te-ai
făcut propoveduitoriu;
Bucură-te, că prin răbdarea ta cea cu tărie, al bunei Credinţe te-ai
arătat întemeietoriu;
Bucură-te, că aprins ai fost cu focul dragostii ceii negrăite cătră
Dumnezeu;
Bucură-te, că pentru dânsul ai suferit sfărâmarea trupului tău;
Bucură-te, că Îngerilor te-ai făcut pricinuitoriu de veselie;
Bucură-te, că Credincioşilor ai fost jalnică privire;
Bucură-te, căci Capul tău cel sfânt de pietri, pentru Hristos trântindu-
se, s’a zdrobit;
Bucură-te, căci capul nevăzutului bălaur, cu Rugăciunile tale, de tot
s’a prăpădit;
Bucură-te, că cu sângele tău cel curs pământul ca cu o boià s’a văpsit;
Bucură-te că, în Împărăţia Ceriurilor, Hristos Cunună acum ţi-au
dăruit;
Bucură-te, că pentru dânsul pre pământ ai pătimit;
Bucură-te, că împreună cu dânsul întru Împărăţiia lui te-ai sălăşluit;
Condac, al 8-lea.
Văzindu-te, Mucenice al lui Hristos, blestematul norod cel Iudaicésc,
când te târai de cal pre uliţile lor, unii adecă în batjocură te lua, iar
alţii, strâmbând feţele sale, cine cu ce avea în mâini arunca în tine,
alţii râsuri fără de rânduială şi necuvioase făcea. Iară tu, viteazule
Ostaş, toate acestea cu bucurie şi cu mulţămită le răbdai, pentru cela
ce întărea pre tine, cântând neîncetat: Alliluia.
Icos, al 8-lea.
Cu totul având pre Iisus în sufletul şi în mintea ta, purtătoriule de
chinuri, şi spre sfârşit alergarea nevoinţii tale acum viind, un Iudeu
din cei ce te batjocorea, în casa sa alergând, şi o sabie goală apucând,
cu dânsa a tăiat cinstitul şi sfântul tău Cap, şi cu aceasta luminat ai dat
sufletul tău în Mâinile Doritului tău. Pentru care sfârşit auzi şi dela noi
acestea:
Bucură-te, că dela Iudei batjocură de ocară pentru Hristos ai luat;
Bucură-te, că cu aceasta pre Iisus, cel de dânşii batjocorit, ai urmat;
Bucură-te, că de dânşii, cu orice li se întâmplase de avea în mâini, ai
fost lovit;
Bucură-te, că şi Hristos aceasta pentru noi păcătoşii au pătimit;
Bucură-te, că cu sabie de neamul cel blestemat cinstitul tău Cap s’a
tăiat;
Bucură-te, că şi Iisus cu strălucită Coroană sfântul tău Creştet au
încoronat;
Bucură-te, că nevoinţa ta cea mucenicească acum s’a săvârşit;
Bucură-te, că împreună cu Mucenicii în Lăcaşurile Cereşti eşti
proslăvit;
Bucură-te, că noi Credincioşii acum te avem mijlocitoriu cătră
Dumnezeu preafierbinte;
Bucură-te, că rugăciunile tale cătră dânsul sânt foarte priimite;
Bucură-te, că pomenirea ta în toată Biserica se cinsteşte;
Bucură-te, că numele tău pre toţi cei cinstitori de buna-Credinţă îi
îndulceşte;
Condac, al 9-lea.
Dupre tăiarea cinstitului tău Cap, şi despărţirea sfântului tău suflet de
trup, Mucenice mult-slăvite, zăcea trupul împreună cu Capul tău cel
tăiat, neîngropat şi în seamă nebăgat. Iar noapte făcându-se – o,
minune preaslăvită! – stâlp până la Ceriu s’a văzut asupra Moaştelor
tale, făclii aprinzând, şi bărbaţi în albe îmbrăcaţi cădind împrejurul
trupului tău, şi cântând sfinţite cuvinte negrăite, cu carii împreună şi
tu cântai lui Dumnezeu: Alliluia.
Icos, al 9-lea.
Ritori cu frumoase voroave nu pot să spuie cântările ce se cânta de
Îngeri împrejurul Moaştelor tale, Mucenice de trei ori fericite, iar unui
Iudeu ce îi auzea, părându-i-se că sânt oameni pământeşti, un arc
luând, s’a ispitit într’înşii a săgeta; dar nimic ticălosul n’a isprăvit, ci
mai vârtos vrednică de jale vedere la toţi s’a făcut. Pentru aceasta şi
noi, de o minune ca aceasta spăimântându-ne, strigăm ţie:
Bucură-te, că de Îngeri a fi prohodit te-ai învrednicit;
Bucură-te, că Hristos spre moaştele tale din Ceriu au privit;
Bucură-te, că stâlp de foc la Moaştele tale până la Ceriu s’a văzut;
Bucură-te, că minunea aceasta pre mulţi i-a îngrozit;
Bucură-te, că Iudeul acela de Dumnezeiască Putere s’a pedepsit;
Bucură-te, că aceasta spre mai multă cinste a Moaştelor tale s’a făcut;
Bucură-te, că tot norodul la privirea aceea a Evreului a alergat;
Bucură-te că, dupre mărturisirea lui înnaintea tuturor, de pedeapsă s’a
dezlegat;
Bucură-te, că de această minune înştiinţindu-se tíranul, foarte s’a
temut;
Bucură-te, că dintru această pricină şi Creştinilor a te îngropa a
poruncit;
Bucură-te, că îngropat fiind cinstitul tău trup, Biserica l-a priimit;
Bucură-te, că sfântul tău Suflet în Lăcaşurile cele Cereşti s’a odihnit;
Condac, al 10-lea.
Vrând, o, Mucenice mult-pătimitoriule, pârâşul şi vânzetoriul tău
întru una din nopţi să fure cinstitul şi preachinuitul tău trup, şi la
patriia sa să-l ducă, tu, Ostaşule al lui Hristos, grăbind, Preotului
Bisericii aceiia în somn te-ai arătat, şi pentru aceasta l-ai înştiinţat.
Iară el îndată la Biserică a alergat, şi cinstitele tale Moaşte din mâinile
lui le-a apucat, pentru care bucurându-se, a cântat: Alliluia.
Icos, al 10-lea.
Dupre ce, Mucenice al lui Hristos, cinstite şi sfintele tale Moaşte de
cei de alt neam, prin purtarea ta de grijă, neluate au scăpat, înlăuntrul
Oltáriului aduse au fost, şi lângă Sfânta Masă aşezate, unde Mielul lui
Dumnezeu totdeauna pentru mântuirea noastră se jertveşte, căruia şi
tu jertvă vie te-ai adus. Credincioşii de aceasta înştiinţindu-se, au
proslăvit pre Atotputernicul Dumnezeu, cela ce proslăveşte pre sfinţii
săi, cu carii şi noi cântări de laude ca acestea aducem ţie:
Bucură-te, că cinstitele tale Moaşte nefurate şi nevătămate au scăpat;
Bucură-te, că cei de alt neam cu ruşine şi deşerţi s’au alungat;
Bucură-te, că înlăuntrul Oltáriului de Preoţii Bisericii cu cinste s’au
aşezat;
Bucură-te, că Credincioşii de aceasta s’au bucurat;
Bucură-te, că neîncetate minuni dintr’însele acolo s’au săvârşit;
Bucură-te, că şi draci din mulţi oameni s’au gonit;
Bucură-te, că uneori stâlp de foc din Ceriu asupra lor s’a arătat;
Bucură-te, că alteori şi Îngeri spre dânsele s’au pogorât;
Bucură-te, că uneori bună mireazmă negrăită de acolo a ieşit;
Bucură-te, că şi toate feliurile de boale s’au tămăduit;
Bucură-te, că pretutindenea vestea minunei ce s’a făcut, a străbătut;
Bucură-te, că şi până la marginile pământului a ajunge vestirea ta
Dumnezeu bine au voit;
Condac, al 11-lea.
Împodobite fiind cu darul de tot feliul de minuni cinstitele şi sfintele
Moaştele tale, Mucenice al lui Hristos, vrednicule de laudă, nu numai
norodul li se închină, ci şi Domnii şi Împăraţii le cinstesc şi le sărută.
Pentru acea tu, având îndrăzneală cătră Dumnezeu, Stăpânul tuturor,
mijloceşti lor dela dânsul aicea, în viiaţa aceasta, sănătate trupească, şi
acolo, în veacul ce va să fie, mântuire sufletească, cântând: Alliluia.
Icos, al 11-lea.
Făclie cu totul luminoasă fiind cinstitele Moaştele tale, Mucenice
mult-chinuite, pusă în sfeşnicul Bisericii, şi luminând multă vreme
partea locului unde au pătimit, dupre aceea, prin Vrerea lui
Dumnezeu, şi prin sârguinţa unui preablagocestiv Domn, în ţara
Moldaviei aduse fiind, neîncetat luminează, şi razele minunilor spre
toţi cei ce aleargă la dânsele le răvarsă. Pentru aceea noi, de un har ca
acesta împărtăşindu-ne, strigăm ţie:
Bucură-te, rază a Luminii ceii neînserate şi gânditoare;
Bucură-te, că preste toate părţile cele de supt Ceriu eşti luminătoare;
Bucură-te, Luceafăr prealuminos al Zilei ceii neînserate;
Bucură-te, că şi dela noi, prin oarecarea iconomie, dus ai fost întru
altă parte;
Bucură-te, că şi acolo multă vreme razele ţi-au strălucit;
Bucură-te, că prin Vrerea lui Dumnezeu iarăşi înnapoi ai venit;
Bucură-te Smirnă, carea în Biserica lui Hristos totdeauna miroseşti;
Bucură-te, că pre toţi cei ce aleargă la dânsa de bună mireazmă îi
împărtăşeşti;
Bucură-te, Vas de mir neîmpuţinat, şi de nenumărate vindecări
încăpătoriu;
Bucură-te, că tuturor celor ce au trebuinţă de ajuns eşti împărţitoriu;
Bucură-te, că preste tine slavă şi mare cuviinţă Împăratul Ceriurilor au
vărsat;
Bucură-te, că şi tu pre noi de harul tămăduirilor a tot feliul de
neputinţe ne-ai îndestulat;
Condac, al 12-lea.
Har luând dela Dumnezeu, întrutot-lăudate şi mult-pătimitoriule
Mucenice, a vindeca pre toţi de tot feliul de boale, nu numai trupeşti,
ci şi sufleteşti, pentru care acum, stând înnaintea lui Hristos, celui ce
au întărit pre tine spre pătimire, nu înceta mijlocind şi nouă
sufletească mântuire, celor ce cu dragoste şi cu multă cucernicie
cinstim a ta pomenire, şi cântând neîncetat: Alliluia.
Icos, al 12-lea.
441
Lăudând, cinstind, slăvind şi fericind chinurile tale cele cu multă
durere, răbdarea cea până în sfârşit, vitejiia şi bărbăţiia cea nebiruită
ce ai arătat în trupul tău cel ca de Diamant, pre carele Hristos,
Puitoriul de nevoinţă, l-au proslăvit în Ceriu, sfinte şi bun-biruitoriule
mare Mucenice Ioánne, strigăm ţie acestea:
Bucură-te, că eşti împreună-lăcuitoriu şi împreună-petrecătoriu cu
Oştile Cereşti;
Bucură-te, că eşti dus, şi cu dragoste petrecut la Lăcaşurile cele
Cereşti de cetele Muceniceşti;
Bucură-te, că de însăşi Mâna Împăratului Hristos cu slavă eşti
încununat;
Bucură-te, că însuşi Domnul la odihnele cele vecinice dupre pătimiri
pre tine au luat;
Bucură-te, că comoară nejăfuită în Ceriuri ţi-ai învistierit;
Bucură-te, că plată multă acum întru strălucirile sfinţilor ai agonisit;
Bucură-te, că întru ispite şi întru nevoi eşti nouă tare folositoriu;
Bucură-te, că bucuriei şi Slavei ceii vecinice eşti fierbinte solitoriu;
Bucură-te, că eşti izvor nedeşărtat de vindecări neputincioşilor;
Bucură-te, că eşti Mângăiare ca o curgere neîncetată scârbiţilor;
Bucură-te, că prin tine avem nădejde a fi păziţi de toate relele
întâmplări cele vătămătoare şi nefolositoare;
Bucură-te, că prin tine aşteptăm a dobândi Bunătăţile cele deapururea
vecuitoare;
Condac, al 13-lea.
O, mult-Pătimitoriule al lui Hristos, sfinte şi mare Mucenice Ioánne,
priimind această proastă şi din buze spurcate şi netrebnică rugăciune a
noastră, ce se aduce ţie acum cu umilinţă, de toate vătămările
sufleteşti şi trupeşti, şi de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, şi de
vecinica muncă pre noi izbăveşte cu rugăciunile tale cele bine-priimite
cătră Dumnezeu. Ca împreună cu tine în veacul ce va să fie, în
Lăcaşurile sfinţilor să cântăm lui Dumnezeu: Alliluia. De 3 ori.
Apoi iarăşi zicem Icosul cel dintâiu: Îngerilor iubită şi plăcută a
fost şi mai nainte...
Apoi Condacul: Apărătoriului şi Părtinitoriului Creştinătăţii...
Cântarea a 7-a. Irmós. Porunca cea protivnică...
Urmând Stăpânului Hristos, celui ce au pătimit pentru noi, de
bunăvoie ai alergat la pătimire, slăvite Mucenice; pentru aceea, roagă-
te lui, ca să scăpăm de primejdii, cei ce cu credinţă săvârşim
Dumnezeiască şi sfântă pomenirea ta.
Nu iaste loc pre pământ, cu adevărat, unde să nu se verse Izvoarăle
minunilor tale, Mucenice, că numele tău preste tot pământul a
străbătut. Pentru aceea, mă rog ţie, fă şi pre mine părtaş Harului tău,
ca să laud pre tine. Slavă...
Oştile Cereşti s’au îngrozit de răbdarea ta întru pătimire, Mucenice,
iar Hristos, Împăratul Îngerilor, foarte au iubit frumseţea sufletului
tău. Pentru aceasta, pururea împreună cu dânsul a împărăţi te-ai
învrednicit, Rugătoriule pentru sufletele noastre.
Fecioară ai rămas şi dupre Naştere, că ai născut pre Dumnezeu, cel ce
hrăneşte toată făptura, carele pentru Mila cea negrăită şi Milostivirea
cea multă s’au făcut Om, Curată. Pre carele roagă acum să mântuiască
pre noi.
Cântarea a 8-a. Irmós. Cuptoriul cel cu foc oarecând...
Prinos Domnului cu bun miros, cinstitul şi mult-chinuitul tău trup s’a
arătat, fericite Mucenice, tămăduiri de boale amânduror părţilor dând,
sufletului şi trupului, celor ce cu credinţă la dânsul năzuiesc, şi cu
dragoste slăvesc Dumnezeiască pomenirea ta.
Pre tine fericesc Împăraţii, bine te cuvintează Arhiereii, auzind de a ta
vitejască răbdare, şi cătră Hristos mijlocitoriu câştigându-te, viind se
închină, şi cu evlavie sărută cinstitele şi sfintele şi de tot folosul
pricinuitoarele tale Moaşte. Slavă...
Jertvă vie te-ai adus lui Hristos, prin durerile carile până în sfârşit le-
ai suferit pentru dreapta Credinţă, şi acum, cu Cunună Duhovnicească
în multe feliuri împletită, şi cu Coroană împărătească, în Ceriuri eşti
încoronat, slăvite Mucenice, rugându-te pentru sufletele noastre.
Pre cel ce s’au născut din Tatăl fără de ani, şi mai nainte de veci au
strălucit, şi toate cele văzute şi nevăzute au făcut, Fecioară Maică, cu
Trup l-ai născut. Pentru aceasta pre tine, Născătoare de Dumnezeu,
toate neamurile te slăvesc.
Cântarea a 9-a. Irmós. Fiiul Părintelui celui fără de început...
Ca să vedem şi noi Frumseţea lui Hristos cea adevărată în vremea cea
rânduită, şi cu Raza lui şi Strălucirea cea dulce să ne desfătăm, roagă-
te neîncetat, fericite Mucenice, ca cel ce ai biruit pre tíranul, şi
duhurile cele viclene goneşti, şi ai îndrăzneală a te ruga pentru noi, cei
ce lăudăm pre tine.
Luptându-te vitejaşte, ai priimit dupre dreptate dela Hristos plăţile,
întrutot slăvite, pre muncitoriul păgân de tot surpând, şi daruri dela
Stăpânul tuturor pentru aceasta luând, căruia stând înnainte, roagă-te
pentru cei ce cheamă pre tine întru ajutoriu. Slavă...
Roagă-te Domnului, de trei ori fericite Mucenice, pentru noi, cei ce
cu credinţă săvârşim pomenirea ta, ca să scăpăm de primejdii şi de
rele întâmplări, şi cu un glas să strigăm: Bucură-te apărătoriul
Credincioşilor. Bucură-te lauda purtătorilor de chinuri, preaminunate.
Slava, Frumseţea şi Podoaba Credincioşilor, Veseliia Îngerilor, şi
Mântuirea lumii, Preacurată Maica lui Hristos Dumnezeu, pre cei ce
aleargă la Acoperemântul tău păzeşte-i, Stăpâna mea.
SVEATÍLNA.
Podóbie: Lumina cea neschimbată...
Cu strălucirile tale cele minunate, ca un Soare purtătoriu de lumină
toată lumea o luminezi, Ioánne purtătoriule de chinuri. Pentru aceasta,
săvârşind pomenirea ta, lăudăm pre cel ce pre tine au proslăvit.
Ceea ce ai purtat în Pântece Lumina cea neapusă, Născătoare de
Dumnezeu pururea Ferioară, carea luminează pre cei ce şăd întru
întunerecul necunoştinţii, luminează şi pre noi, păcătoşii, cu Lumina
Fiiului tău.
LA HVALITE. Stíhirile, pre 4. Glas al 2-lea.
Podóbie: Când de pre Lemn...
Veniţi pre viteazul luptătoriu, pre Mucenicul lui Hristos Ioánn să-l
lăudăm. Veniţi toţi cei de un nume cu el, şi toţi Credincioşii, cu
cucernicie, şi cu multă evlavie închinându-ne Icoanei acestuia, cu
dorire şi cu dragoste să o sărutăm, pre acesta slăvind cu laude şi cu
cântări Duhovniceşti. Că acesta cu adevărat neîncetat se roagă
înnaintea Stăpânului pentru pacea lumii, şi mântuirea sufletelor
noastre.
Cu laude şi cu cântări Duhovniceşti, Mucenice al Domnului Ioánne,
vrednicule de minuni, pomenirea cea de preste an a pătimirii tale,
împreună cu toţi Credincioşii adunându-ne, totdeauna o facem,
luminat prăznuind, şi cu multă dorire sărutând cinstitele şi
Dumnezeeştile tale Moaşte, carile izvorăsc tămăduiri tuturor celor ce
cu credinţă năzuiesc şi aleargă la dânsele.
Glas 1. Podóbie: Prealăudaţilor Mucenici...
Pre noul Ioánn cel preaminunat, pre Mucenicul Domnului cel
preaviteaz cu adevărat, pre odrasla Trapezóndii, carele s’a arătat în
Cetatea Albă, pre Steaua cea preastrălucită, pre frumseţea
Mucenicilor, toţi cei iubitori de Mucenici cu osârdie să-l lăudăm, că
acesta neîncetat se roagă să se mântuiască sufletele noastre.
Asemenea te-ai făcut cu Mucenicii, în anii cei de pre urmă, Mucenice
cel de bun neam. Că aprinzându-te cu râvna sufletului celui iubitoriu
de Dumnezeu, cu pătimirile tale ai câştigat Slava cea preaîndestulată,
şi lui Hristos te rogi, să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.
Veniţi iubitorilor de Mucenici, să ne îndulcim înţelepţeşte astăzi din
Masa cea Duhovnicească, pre carea a pus-o nouă înnainte Mucenicul
Ioánn, din carea şi Îngerii se îndulcesc, precum a zis Prorocul: Pâine
Îngerească au mâncat. Că cu sufletul împreună cu dânşii se
desfătează, şi nouă cere dela Mântuitoriul Hristos iertare păcatelor,
celor ce cu cinste săvârşim pomenirea lui. Şi acum...
Bogorodícĭna.
Toată viaţa mea în răutăţi cheltuindu-o, ticălosul, acum am rămas,
Curată, tot pustiiu de toată fapta bună, şi văzând că se apropie
moartea, vai mie, tremur de Judecata Fiiului tău şi Dumnezeu. Dela
carea scoate-mă, Fecioară, şi mai nainte de nevoia aceea, Stăpână,
întoarce-mă şi mă mântuieşte.
Apoi, Cade-se să te fericim... Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă
Treime..., Tatăl nostru..., Şi Tropariul: Viiaţa ta pre pământ bine
cârmuind... Slavă... Şi acum... Taina cea din veac ascunsă... Deaciia
Ecteniia: Miluieşte pre noi, Dumnezeule...


 ( α 
 µ  ι 
 ν .
445









CANON DE RUGĂCIUNE
CĂTRĂ ÎNGERUL PĂZITORIUL VIEŢII OMULUI
Facerea lui Ioánn Monahul cel cu piciorul negru. A căruia
stíhul cel de pre margine al grecii iaste acesta:
Pre tine Îngerul păzitoriul mieu te laud.
Cântarea 1. Glas 8. Irmós:

Apa trecându-o ca pre uscat Israilteanul...
PRIPEALĂ:
Sfinte Îngere, păzitoriul vieţii mele, roagă-te lui Hristos
Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
P re tine, păzitoriul sufletului mieu cel neadormit, şi folositoriul,

şi îndreptătoriul vieţii mele, pre carele te-am dobândit dela
Dumnezeu, te laud, Dumnezeescule Îngere, al lui Dumnezeu
cel Atotstăpânitoriu.
Vrând ca toţi oamenii să se mântuiască, Cuvinte, pus-ai pre sfinţii
Îngeri îndreptători, şi luminaţi povăţuitori oamenilor, carii povăţuiesc
pre noi la frica ta.
De noaptea cea întunecată fiind cuprins, şi cu negura cea împâclată a
patimilor fiind acoperit, cu lumina pocăinţii luminează-mă,
îndreptătoriule, şi folositoriule, şi păzitoriul mieu. Slavă...
Potop cu tină şi întunecat de gânduri de ruşine întru mine izvorăsc,
despărţind dela Dumnezeu mintea mea, pre care usucă-l, ajutătoriul
mieu. Şi acum... Bogorodícĭna.
Tu eşti, Stăpână, linişte şi adăpostire celor învăluiţi în marea
păcatelor. Pentru aceasta, cătră a ta adăpostire alerg, învăluit fiind cu
viforul a multe feliuri de patimi.
Făcătoriul celor mai presus de Crugul Ceresc, Doamne...
447
 Canónul Îngerului Păzitóriu 
Fiinţă am de amestecătură de pământ, de tină şi ţărână, pentru aceasta
de pământ m’am lipit. Ci o, folositoriul mieu şi îndreptătoriul şi
izbăvitoriul mieu, întoarce pofta mea cătră cele Cereşti.
Ziua şi noaptea, cu lucrurile mele cele viclene, te amărăsc şi te
scârbesc, şi întărât pre tine; şi ca să nu voieşti să stai departe, pre tine,
apărătoriul mieu, te silesc.
Supus sânt grijii şi mâhnirii, că nepocăit şi neîndreptat petrec. Pentru
aceasta, dăruiaşte-mi să mă pocăiesc cu adevărat, şi să te bucur, pre
păzitoriul mieu. Slavă...
Cel ce vezi nevăzută faţa lui Dumnezeu, carele şade în Ceriuri, şi se
uită pre pământ cu gândul, şi-l face pre el de se cutremură, roagă-l să
mă mântuiesc, sfinte Îngere. Şi acum... Bogorodícĭna.
Minte, şi cuget, şi cuvânt, darul lui Dumnezeu am luat, ca cunoscând
pre Stăpânul, cu lucruri bune să îl cinstesc. Iară eu cu patimile, darul
ocărând, pre Dătătoriul am defăimat: Stăpână, mântuieşte-mă.
Sedealna, Glas al 4-lea. Podóbie: Cel ce te-ai înnălţat ..
Păzitoriul sufletului mieu, şi al trupului, cel ales mie dela Dumnezeu,
Dumnezeescule Îngere, urmând lui Dumnezeu, treci cu vederea,
preasfinte, toate greşalele sufletului mieu celui ticălos, şi mă izbăveşte
de cursele cele de multe feliuri ale înşelătoriului, şi fă milostiv pre
Dumnezeul tuturor, ca să-mi dea la Judecată iertare.
Tu eşti tăriia mea, Doamne, tu şi bucuriia mea...
Neaducându-mi aminte de înfricoşata Judecată, la carea am,
Mântuitoriule, să stau înnainte, şi să dau răspuns pentru tot lucrul şi
cuvântul, nici luând în minte moartea cea fără de veste, sânt
neîndreptat: Îndreptătoriul mieu, nu mă lăsa pre mine.
Cu deadinsul toată răutatea am plinit din tinereţe, şi nu am încetat pre
tine, apărătoriul mieu, a te amărî cu cuvinte fără de lege, şi cu fapte;
nu te mâniia dar, ci mai aşteaptă, înţelepţindu-mă, şi luminându-mă, şi
întărindu-mă.
Urmând îndelung-răbdării Cuvântului lui Dumnezeu, carele au venit
ca să cheme pre toţi păcătoşii la pocăinţă, şi aşteaptă îndreptare de
bunăvoie, şi nu face silă, şi tu, îndreptătoriul mieu, spre mine cu
îndelungă-răbdare petreci. Slavă...
Departe dela Dumnezeu păcatul m’a lepădat, pre netreabnicul rob şi
nevrednic; dar Stăpânul mieu Iisus m’au priimit cu milostivire, şi
448  Canónul Îngerului Păzitóriu 
m’au făcut al Său; iară eu, lepădând atâta har al lui, te scârbesc încă şi
pre tine, Îngerul lui Dumnezeu. Şi acum... Bogorodícĭna.
Cu adevărat, Domnul au împărăţit, cu Împărăţiia carea nu cade, şi s’au
îmbrăcat, precum Psalmistul grăiaşte, din tine, Maica lui Dumnezeu,
întru preafrumoasă podoabă, în Trup Sfânt, cu carele au luat moarte şi
au surpat împărăţiia ei.
Pentru ce m’ai lepădat dela faţa ta...
Pre tine păzitoriu câştigându-te, împreună petrecătoriu şi împreună
vorbitoriu, Sfinte Îngere, păzindu-mă, cu mine călătorind, împreună
lăcuind şi cele de mântuire înnainte pururea puindu-le, ce iertare voiu
să iau, necunoscătoriu fiind?
Cu multă îndrăznire stând înnaintea scaunului Atotstăpânitoriului, şi
împrejur dănţuind la Împăratul zidirii, roagă-te, ajutătoriul mieu, să-
mi dea iertare de răutăţile mele cele multe.
Muncile şi caznele carile mă aşteaptă mai nainte văzându-le, şi
împietrirea mea, şi nebuniia, şi orbirea, făcându-ţi-se milă, suspini şi
te tânguieşti şi te întristezi, fiind plin de mâhnire, izbăvitoriul mieu.
Slavă...
Nici întru un ceas, nici întru o cirtă, sau şi mai puţin decât aceea, nu
te-am lăsat pre tine, păzitoriul şi făcătoriul mieu de bine, să te bucuri
de mine şi să te veseleşti şi să săltezi, fiind eu pururea stricat cu
păcatele. Şi acum... Bogorodícĭna.
Prunc nou s’au arătat cel necuprins cu mintea, din tine, ceea ce eşti cu
totul fără prihană, cel ce au pus pădurile cu hotar şi munţii cu
aşezământul cunoştinţei; cel ce numără mulţimea stelelor, şi picăturile
de rouă, şi schimbă suflările vânturilor.
Rugăciune vărs cătră Domnul...
Păzindu-mă şi oştindu-te împrejurul mieu, şi întorcând înnapoi
pornirile dracilor şi năvălirile lor cele în chipul hiarălor, şi gonindu-le
dela mine pururea, nu înceta, păzitoriul mieu, că pre tine te am cald
folositoriu.
Cela ce eşti mir preascump şi cu bună mireazmă, nu te scârbi de
împuţiciunea mea, nu te depărta dela mine până în sfârşit; ci
nedepărtat fii mie păzitoriu pururea, că şi soarele trecând locurile cele
spurcate nu se spurcă.
Pre cel ce au acoperit cu ape prin Cuvânt cele înnalte ale lui mai pre
deasupra, roagă-l, folositoriul mieu, ca să-mi dea har a izvorî picături
449
izvorâtoare de lacrămi, ca cu acelea să se curăţească inima mea, şi să
vază pre Dumnezeu.
Netrupeşte, ca cel ce eşti curat şi fără materie, stând înnaintea celui
curat şi fără materie, şi câştigând multă îndrăznire spre dânsul, şi
apropiiere, pre acela roagă-l cu deadinsul, să dăruiască sufletului mieu
mântuire. Slavă...
Să acopere înfruntarea şi ruşinea feţele vrăjmaşilor cele întunecate şi
de ruşine şi împuţite, când se va despărţi de trup sufletul mieu cel
smerit, şi să-l acopere, îndreptătoriul mieu, aripile tale cele luminate şi
preasfinţite. Şi acum... Bogorodícĭna.
Ceea ce eşti mai sfântă decât sfinţii Îngeri, şi mai presus de Heruvimi
şi de Serafimi, mintea mea cea târâtoare pre pământ, şi de cele
pământeşti râvnitoare, mai presus decât pofta cea pământească şi
trupească o arată, ridicându-o dela pământ cătră dragostea cea
cerească.
Condac, Glas al 2-lea. Podóbie: Cele de sus căutând...
Slujitoriul lui Dumnezeu, şi păzitoriul mieu cel prea ales, petreci
împreună cu mine păcătosul pururea, izbăvindu-mă de toată facerea de
rău a diavolilor, şi îndreptându-mă la Cărările cele Dumnezeeşti,
solindu-mă spre viiaţa cea nestricată, rogu-mă.
Cei din Iudéia tineri ce au ajuns în Vavilón...
Întunerecile tâlharilor celor nevăzuţi, ce cad împrejur asupra mea,
carii caută să tragă şi să răpească sufletul mieu, nu lipsi gonindu-le cu
sabiia ta cea de foc, ca un puternic, ajutătoriul mieu.
Când va vrea să mă judece Judecătoriul şi Dumnezeul mieu, şi să
osândească pre mine, cel osândit din cunoştinţă, mai nainte de
Judecata aceea, nu mă uita, pre robul tău, povăţuitoriul mieu.
Avându-mi eu trupul mumă, şi tina tată, şi ţărâna strămoş, pentru
împrietenirea acestora în pământ cu totul caut; ci dă-mi, ajutătoriul
mieu, fără frică să mă uit vreodată şi în sus la Frumseţea Ceriului.
Ca cel ce eşti frumos cu podoaba, şi dulce, şi veselă minte în chipul
Soarelui, luminat să-mi stai înnainte cu veselă faţă, şi cu vedere de
bucurie, când mă voiu lua de pre pământ, îndreptătoriul mieu.
Slavă...
Pentru milostivirea milei, şi pentru multă mulţimea iubirii de oameni,
să mă acoperi pre mine cu acoperemântul aripilor tale când voiu ieşi
din trup, păzitoriul mieu, ca să nu văz feţele cele urâte ale dracilor.
Ceea ce eşti Poartă Cerească, şi Uşă de mântuire, şi scară
înţelegătoare, pre carea Dumnezeu s’au pogorît, şi om s’au suit; cu
îndurările tale, Curată, Împărăţiei Ceriurilor învredniceşte-mă, pre
robul tău.
Cântarea a 8-a. Irmós: De şapte ori cuptoriul...
Dupre Dumnezeu pre tine te-am luat dela Dumnezeu folositoriu, şi
povăţuitoriu, şi ajutătoriu, şi apărătoriu, preasfinte Îngere. Pentru
aceasta, nu înceta, rogu-mă, povăţuindu-mă şi îndreptându-mă, şi
învăţându-mă să fac cele cuvioase, şi să-mi luminezi mintea, până ce
mă vei pune înnaintea lui Hristos mântuit.
Când se vor pune Scaunele, şi Cărţile se vor deşchide, şi cel vechiu de
zile va şedea, şi oamenii se vor judeca, şi Îngerii vor sta înnainte, şi
pământul se va clăti, şi toate se vor înfricoşa şi se vor cutremura,
atuncea arată spre mine iubirea ta cea de oameni, şi mă izbăveşte de
gheena, pre Hristos îmblânzind.
Acum ca nişte albini fagurul, mă încungiură nevăzut urâţii de
Dumnezeu, pierzătorii diavoli, ca nişte paseri răpitoare, ca nişte vulpi
viclene şi ca nişte mâncători de cruzime, ca paserile cele mâncătoare
de stârv, împrejurul mieu zboară; acoperă-mă, păzitoriul mieu,
precum îşi acoperă vulturul puii săi.
Dă-mi izvoară de lacrămi să curgă neîncetat din ochi din destul, carile
să spele pre mine tot, din creştet până la picioare; ca îmbrăcându-mă
în haina cea albă mai vârtos decât zăpada, a pocăinţei, să întru în
Cămara lui Dumnezeu, pre tine cinstindu-te, apărătoriul mieu.
Casă lui Hristos fiind inima mea, cu patimile viiaţa râmătorilor celor
neînţelegători am săvârşit. Ci mă întăreşte, ajutătoriul sufletului mieu,
curăţeşte-o pre aceasta, ca să cădească şi să stropească cu mirezme şi
cu miruri de rugăciuni, şi de curăţie, ca să fie iarăşi casă lui Hristos cu
bun míros. Slavă...
Îndreptătoriul şi păzitoriul mieu, şi folositoriul, şi izbăvitoriul mieu,
păzitoriul ticălosului mieu suflet, când mă va scula din pământ la
Judecată înfricoşatul glasul trâmbiţei, atuncea aproape de mine să stai,
blând şi vesel, cu nădejdea mântuirii, luând dela mine frica.
Cu preamulţimea bunătăţii în daru mă miluieşte, ceea ce ai născut
Izvorul Milostivirii; că nu am ce să aduc ţie vrednic de milă; că
bunătăţile mele nicicum nu-ţi trebuiesc, ca ceea ce ai zămislit nespus
pre Dătătoriul de bine, şi Mântuitoriul lumii, ceea ce eşti plină de Har.
451
Să se înfricoşeze tot auzul...
De-a dreapta sufletului mieu celui ticălos să te văd stând luminat şi
blând pre tine, ajutătoriul şi folositoriul mieu, când va ieşi din mine cu
anevoie duhul mieu, şi gonind pre amarii vrăjmaşi, carii caută să mă
apuce.
Ca un Dumnezeiesc slujitoriu al lui Dumnezeu, carele faci vrerile lui
cele Dumnezeeşti, multă îndrăznire cătră dânsul ai, sfinte Îngere.
Pentru aceasta cu căldură roagă-l pentru mine, ca mântuindu-mă prin
tine, să laud folosinţa şi acoperământul tău.
În toată viiaţa mea întru multă deşertăciune alergând, de sfârşit m’am
apropiiat; ci te rog, păzitoriul mieu, fii mie ajutătoriu, şi apărătoriu
nebiruit, când voiu trece vămile stăpânitoriului lumii celui cumplit.
Greşalele minţii mele, rătăcirile, jăfuirile, răutăţile şi cugetele cele de
ruşine a gândurilor celor necurate şi spurcate, a le întoarce în gânduri
bune nu înceta, ajutătoriul mieu, şi în cugete curate roditoare de focul
umilinţei.
Iisuse Unule-născut Preabunule, biruiaşte cu milostivirea ta pre
mulţimea cea nemăsurată a răutăţilor mele, cu rugăciunile cele
Dumnezeeşti ale slujitoriului tău celui fără de trup, pre carele ai pus
mie păzitoriu din pruncie, ca un Iubitoriu de oameni. Slavă...
Toată nădejdea mea de mântuire, dupre Dumnezeu, spre tine o am
pus, păzitoriul şi purtătoriul mieu de grijă, şi apărătoriule; fă
rugăciune de obşte la Dumnezeu pentru mine, luând împreună
rugători şi ajutători cetele Îngerilor. Şi acum... Bogorodícĭna.
Înnalţă cornul Creştinilor, şi surpă întărâtările păgânilor, Născătoare
de Dumnezeu, mântuind nebiruită turma ta aceasta, întru carea numele
tău cel mare şi mult slăvit, se măreşte cu credinţă, şi se slăveşte.
Stíhirile a aceluiaşi, Glas al 2-lea. Podóbie:
Casa Efráthului...
Îngere al lui Dumnezeu, cel ce stai fără de mijlocire înnaintea Sfintei
Treimi, nu înceta a te ruga pentru mine robul tău.
Ca cel ce ai luat tărie dela Dumnezeu, a păzi sufletul mieu, nu înceta,
cu acoperământul aripilor tale a-l acoperi pre el pururea.
Haru fie lui Iisus, celui ce au dat pre tine mie, mare păzitoriu
sufletului mieu, şi armă asupra vrăjmaşilor mei, cinstitule de
Dumnezeu Îngere.
Învredniceşte şi pre mine să dobândesc Împărăţiia cea de sus a lui
Dumnezeu, ca împreună cu tine să cânt cântarea Sfintei Treimi.
Slavă...
Lumina a doua tu eşti, dupre Dumnezeu, păzitoriul mieu; nu înceta a-
mi ajuta, ca să văz şi eu Lumina Dumnezeirii ceii cu trei străluciri.
Stăpâna Îngerilor şi a oamenilor, Născătoare de Dumnezeu, nu înceta
a ruga, Fecioară, pre Fiiul tău pentru mine, robul tău.
Rugăciune cătră Sfântul Înger cel păzitoriu
S finte Îngere, cel ce stai înnaintea pătimaşului mieu suflet, şi a

vieţii mele ceii ticăloase, nu mă lăsa, pre păcătosul, nici te
depărta dela mine pentru neînfrânarea mea, nu da loc dracului
celui viclean, ca să-mi stăpânească cu sâlnicie acest trup muritoriu.
Întăreşte mâna mea cea ticăloasă şi proastă, şi mă îndreptează la calea
mântuirii. Aşa, sfinte Îngere al lui Dumnezeu, păzitoriul şi
acoperitoriul sufletului mieu celui ticălos, şi al trupului, iartă-mi toate
cu câte te-am scârbit, în toate zilele vieţii mele, şi orice am greşit întru
această zi; acoperă-mă întru această noapte, şi mă păzeşte de toată
ispita împrotivnicului, ca să nu mâniiu nici cu un păcat pre
Dumnezeu. Şi te roagă pentru mine cătră Domnul, ca să mă întărească
întru frica sa, şi vrednic să mă arate, pre robul său, Bunătăţii sale,
Amin.




    




















ACÁTHISTUL
SFINŢILOR VOIEVOZI MIHAÍL ŞI GAVRIÍL.
Începutul se face ca şi al Acáthistului Preasfintei Născătoarei de

Dumnezeu. Apoi îndată: Veniţi să ne închinăm... Şi dupre Psalmul
142, Doamne auzi rugăciunea mea..., îndată: Dumnezeu iaste
Domnul..., de 3 ori. Şi Troparele acestea, Glas 4.
M ai-marilor Voievozi ai Oştilor Cereşti, rugămu-vă noi,

nevrednicii, ca prin rugăciunile voastre să acoperiţi pre
noi, cu acoperemântul aripilor Slavei voastre ceii
netrupeşti, păzind pre noi cei ce cădem cu deadinsul şi strigăm:
Izbăviţi-ne din nevoi, ca nişte mai-mari preste Cetele Puterilor celor
de sus.
moarte sufletele noastre.
Şi Psalmul, 50: Miluieşte-mă, Dumnezeule...
Apoi CANONUL mai-marilor Voievozi.
Facerea lui Ioánn Monahul.
Cântarea 1. Glas 8. Irmós: Cântare să înnălţăm, noroade...
Bucură-te, Gavriíle, de Taină vestitoriule al Întrupării lui Dumnezeu,
şi Mihaíle, mai-marele Cetelor celor fără de trup, carii neîncetat
strigaţi: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeule Atotţiitoriule.
Voievozii Îngerilor, şi cei mai aleşi, şi Căpeteniile Cetelor cei
luminaţi, pre Minţile cele fără de trup astăzi le ridică spre săvârşirea
454  Acáthistul Mai-marilor Voievózi 
de praznic a pomenirii lor ceii strălucite, cu carii împreună se bucură
oamenii, cântare Treimii aducând. Slavă...
Să ne veselim împreună cu Îngerii noi oamenii, duhovniceşte întru
bucurie; că Gavriíl iarăşi acum binevesteşte unirea Bisericii, şi
surparea a tot eresului celui protivnic, întru venirea pomenirii lor.
Născut-ai pre Cuvântul Tatălui, cel ce mai presus de fire, Preacurată,
întru tine s’au sălăşluit, întru Duhul Sfânt, pre cel ce iaste adecă cu
două firi, şi cu două Voi, întru un Ipostas neschimbat, al căruia şi
Chipul sărutăm.
Cântarea a 3-a Irmós: Tu eşti întărirea...
Îngerilor mai întâiu, şi dela Treime a doua Lumină te-ai arătat,
Mihaíle Voievodule, nouă celor ce cu credinţă lăudăm pre tine.
Cu raza Dumnezeescului har, Gavriíl prin credinţă a umplut tot
pământul, propoveduind cea în Trup a lui Dumnezeu pogorâre.
Slavă...
Împreunare pururea slăvită, şi însoţire luminoasă fără materie, Lumini
Dumnezeeşti, pre cei ce săvârşesc cu credinţă pomenirea voastră
arătaţi-i. Şi acum... Bogorodícĭna.
Lăudat-a Isaía naşterea ta cea mai presus de minte, Curată; laud şi eu,
ca să dobândesc curăţirea aceluia.
Sedealna, Glas 8. Podóbie: Porunca cea cu Taină...
Cetele celor fără de trup dorind a lăuda noi ceşti de pre pământ, să
urmăm cât se poate a lor sfinţenie, omorându-ne toate mădulările
trupului, rugându-i ca pre nişte apărători şi păzitori, să ne izbăvească
de toată înşelăciunea nevăzutului vrăjmaş, pre cei ce lăudăm pre
dânşii pre pământ, ca să aflăm milă.
Mulţămim ţie pururea, de Dumnezeu Născătoare, şi slăvim pre tine,
Curată, şi ne închinăm ţie, lăudând pre cel Născut al tău, ceea ce eşti
plină de har, strigând neîncetat: Mântuieşte pre noi, Fecioară
Preamilostivă ca o Bună, şi dela draci ne scoate, şi din răspunsul cel
înfricoşat, în ceasul întrebării, ca să nu ne ruşinăm, robii tăi.
Cântarea a 4-a. Irmós: Tu eşti Tăriia mea, Doamne...
În Ierihón s’a arătat mai-marele Voievod al Puterii, oştindu-se
dedemult Isús al lui Navì, biruinţă făcând şi izbândind marele Mihaíl,
 Acáthistul Mai-marilor Voievózi  455
Voievodul celor fără de trupuri; dela carele luând putere sluga
Domnului, prin armă robi a luat pre cei protivnici.
Mai-marele Puterilor celor fără de trupuri oarecând, s’a arătat
aducând bunele vestiri de fiiu Zaharíei Preotului, marele Gavriíl şi
Dumnezeescul cu adevărat Arhanghel. Pentru aceasta, născându-se
Ioánn, Glasul Cuvântului, părintelui său glas a dat. Slavă...
Bucură-se cu bucurie toate marginile astăzi, prăznuind cuvioasă
pomenirea Arhanghelilor tăi, Dumnezeule, a Dumnezeescului Mihaíl
şi a lui Gavriíl de Dumnezeu înţelepţitului; împreună se bucură şi
toată ceata Îngerească, căci se mântuieşte lumea prin acoperemântul
lor. Şi acum... Bogorodícĭna.
Numai tu una Curată ai fost şi dupre Naştere, numai tu te-ai arătat fără
de bărbat, cu lapte hrănind pre Cuvântul cel adevărat al Tatălui, carele
prin Duhul Sfânt au luat chip de rob precum sântem noi, Fecioară de
Dumnezeu Născătoare, pre carele, Dumnezeiasca asemănare a
Chipului lui cinstind, îl lăudăm.
Cântarea a 5-a. Irmós: Pentru ce m’ai lepădat dela Faţa ta...
Neplecându-se dedemult Minunilor lui Dumnezeu celor negrăite şi
Dumnezeeşti Valaám vrăjitoriul, în răspântii Îngerul arătându-se
asinului, înfricoşat l-a mustrat, şi cuvântătoriu pre dobitoc arătând,
cunoştinţa firii i-a schimbat.
Prins fiind Pétru şi în temniţă rămâind, i s-a arătat Îngerul lui
Dumnezeu, din mâinile lui Iród şi din legături şi din moarte
izbăvindu-l. Pentru aceasta veniţi toţi, şi ca pre nişte Dumnezeeşti
păzitori ai sufletelor pre înţelepţii Arhangheli să-i cinstim. Slavă...
Împărecherile războaielor şi eresurile Bisericii şi toate smintelele, voi
Îngeri, Arhangheli, Dumnezeeşti Puteri ale lui Dumnezeu, stricaţi-le
cu Rugăciunile voastre cele de-a pururea cătră Dumnezeu, şi pre noi
în pace ne păziţi. Şi acum... Bogorodícĭna:
În două firi pre tine, unul Dumnezeul făpturii, te ştim, întru amândouă
lucrările şi Voile, fiind neamestecat Fiiul lui Dumnezeu, cel ce ai luat
Trup din Fecioară, al căriia Cap pre Icoane îl cinstim.
Cântarea a 6-a. Irmós: Curăţeşte-mă, Mântuitoriule...
Pre cei fără de trupuri, ce sânt ca nişte foc şi văpaie şi lumină, din
stricăciunea cea trupească mintea ridicându-ne, cu buze de lut pre cei
fără de materie cu frică întru cântări să îi cinstim.
Potoliţi viforile patimilor, Arhangheli, şi alinaţi împreună cu acelea
toate smintelele Credinţii, sfinţilor mai-marilor Voievozi ai Treimii,
cei ce sânteţi în chipul focului.
Arhanghelii lui Dumnezeu, Căpeteniile celor fără de trupuri, cu
folosirile voastre de tot eresul mântuiţi pre noi, Mihaíle Voievodule, şi
Gavriíle, mai-marii Oştilor. Şi acum... Bogorodícĭna.
Din Pântecele ceii neştiute de bărbat te-ai arătat de bunăvoie Întrupat,
cela ce eşti fără de trup ca un Dumnezeu, Hristoase, şi purtătoriu de
trup ca un om ai fost, al căruia Chipul asemănării Credincioşii îl
cinstim.
ICOASE, dupre Alfaviton. Carile se cetesc în ziua Praznicului

Dumnezeeştilor şi preamarilor Voievozi Mihaíl şi Gavriíl.
Facerea lui Ioánn Evghenicù, Hartofílakos al Bisericii
ceii mari, şi fratele Sfântului Márco al Efésului.
Condacul, 1. Glas al 8-lea. Podóbie: Apărătoarei Doamnei...
P re Începătorii Îngerilor Treimii bine să îi cuvântăm, pre Mihaíl

şi Gavriíl, toţi iubitorii de praznice, carii ne acoperim cu
aripile amândurora, şi din nevoile cele de multe feliuri ne
izbăvim, unul strigând: Bucură-te, Slujitoriule al Legii, iară altul
zicând: Bucură-te, Îngere al harului.
Icos, 1.
Arhanghel Începătoriu Cetii celor fără de trup Îngeri te-ai zidit de
Pricinuitoriul tuturor Dumnezeu, cu tăcere de minte închipuită,
Mihaíle, lumină cu adevărat a doua din Lumina cea dintâiu. Pentru
aceasta, veselindu-mă, laude de acest feliu zic ţie:
Bucură-te, a minţii ceii făcătoare de lume zidirea;
Bucură-te, a Luminii ceii mai nainte de lumină vărsarea;
Bucură-te, cel de foc, carele stai aproape de Dumnezeire;
Bucură-te, al Treimii neostenite slujitoriule;
Bucură-te Duh, cel dupre asemănarea lui Dumnezeu înfocate
nematerialnicule;
Bucură-te, Vita cea nemuritoare, al lui Dumnezeu lăudătoriule;
Bucură-te, al Ceriului celui înfocat apărătoriule;
Bucură-te, al Podoabei ceii gândite începătoriule;
Bucură-te, al Cetelor celor bine-mulţămitoare Luminătoriule;
Bucură-te, al duhului celui nemulţămitoriu arzătoriule;
Bucură-te, prin carele firea Îngerilor a stătut;
Bucură-te, prin carele satana s’a surpat;
Bucură-te, Slujitoriule al Legii.
Condac, al 2-lea.
Văzând pre cei nemulţămitori îngeri trufindu-se, şi din Ceriul cel
înfocat căzând, o, Dumnezeescule Mihaíle, ca o mulţămitoare slugă
stând, ai strigat: Să stăm bine şi să luăm aminte, cântând Treimii
laudă: Alliluia.
Icos, al 2-lea.
Gavriíle, al minţilor celor ascunse şi Tainelor celui Preaînnalt te-ai
arătat tăinuitoriu, arătând mai nainte cunoştinţa celor ce vor să fie, şi
bunele vestiri de bucurie oamenilor tâlcuind. Pentru aceasta mă
sârguiesc cu dorinţă cele de acest feliu a cânta ţie:
Bucură-te, al Luminii ceii neştiute văzătoriule;
Bucură-te, al Tainelor lui Dumnezeu tăinuitoriule;
Bucură-te, Telescop ascunselor voinţe;
Bucură-te, Vestitoriul lui Dumnezeu de cele negrăite;
Bucură-te, că te străluceşti cu mintea în ştiinţa cea tăinuită;;
Bucură-te, cela ce înveţi pre oameni aceasta întru lumină;
Bucură-te, al Dumnezeeştilor bune vestiri slujitoriule;
Bucură-te, al celor veselitoare lucruri Prorocule;
Bucură-te, al multelor neştiute arătarea;
Bucură-te, a multor ce vor să fie mai-nainte-cunoştinţa;
Bucură-te, prin carele Bucuriia înlăuntru s’au adus;
Bucură-te, prin carele întristarea afară s’a gonit;
Bucură-te, Îngere al Harului.
Condac, al 3-lea.
Lui Daniíl Prorocul mai mult decât tuturor Prorocilor ai arătat Taina
cea streină a Venirii lui Hristos ceii înfricoşate şi a Iconomiei,
preamare Gavriíle, şi pre acesta ai înţelepţit lui Dumnezeu cu bucurie
a cânta: Alliluia.
Icos, al 3-lea.
Fost-ai arătat având numirea Puterii lui Dumnezeu, Mihaíle,
Dumnezeiască Minte, puternic întru războaie pururea, şi pre Iacóv
întru luptă l-ai întărit biruind neamuri streine. Pentru aceasta, Puterea
ta slăvesc:
Bucură-te, decât focul mai mult lucrătoriule;
Bucură-te, decât văpaia mai ascuţitule;
Bucură-te, cel ce ai înnecat oştile Eghipténilor;
Bucură-te, cel ce ai biruit cetele Hananéilor;
Bucură-te, că pre Moisì şi Aarón ai întărit;
Bucură-te, că pre Isús al lui Navì îndrăzneţ ai făcut;
Bucură-te, cela ce deodată oştirea Assiriánilor ai tăiat;
Bucură-te, cela ce pre Siōn al Amoréilor ai lovit;
Bucură-te, al lui Óg, împăratul Vassánului pierzarea;
Bucură-te, a mortului Moisì păzirea;
Bucură-te, prin carele se pierd rău-credincioşii;
Bucură-te, prin carele se înnalţă Pravoslávnicii;
Condac, al 4-lea.
Mihaíle, începătoriul Îngerilor, pleacă pre Dumnezeu cu solirile tale,
întru fapte bune zilele noastre a vieţui, cei ce preacinstit soborul tău
din dor îl săvârşim, şi ne învredniceşte, viiaţa cea mai bună
dobândind, împreună cu tine lui Dumnezeu a cânta laudă: Alliluia.
Icos, al 4-lea.
Ivindu-te ai venit dela cel Preaînnalt, Gavriíle Minte Dumnezeiască,
Bunele vestiri a bucuriei aducând cătră Ánna şi Ioakím, şi dezlegând
sterpiciunea cea nenăscătoare a acestora. Pentru aceea veselindu-ne,
ţie din credinţă strigăm:
Bucură-te, a bunătăţilor de-vestire-purtătoriule;
Bucură-te, bucuriia stearpelor, de prunci aducătoriule;
Bucură-te, al celor neroditori de Dumnezeu dată rodire;
Bucură-te, al celor fără de copii plăcută lui Dumnezeu naştere;
Bucură-te, că Dumnezeescului Strămoş naştere cinstită ai adus;
Bucură-te, că Dumnezeeştii strămoaşe pre a pântecelui odraslă ai dat;
Bucură-te, cela ce legăturile nenaşterii de prunci le dezlegi;
Bucură-te, cela ce darul celor ce se nasc, mai nainte îi vesteşti;
Bucură-te, a multor părinţi lauda;
Bucură-te, a bunelor maice mângăiarea;
Bucură-te, prin carele neamul oamenilor se înmulţeşte;
Bucură-te, prin carele naşterea mai nainte se vesteşte;
Condac, al 5-lea.
Născătoarea de Dumnezeu Mariia, Doamna lumii, viind în Biserica
Domnului, te-ai trimis tu, o, Gavriíle, aducându-i cu sârguire Hrană
Cerească, şi totdeauna sculându-o pre aceasta, lui Dumnezeu striga
aşa: Alliluia.
Icos, al 5-lea.
Pre strămoşii cei ce dedemult se rugau lui Dumnezeu, vorovindu-le,
din multe rele i-ai izbăvit, Mihaíle, şi norodului Iudeilor ai fost
pururea înnainte-mergătoriu. Pentru aceasta, cele de acest feliu grăiesc
ţie:
Bucură-te, cela ce de junghiiare pre Isaác ai izbăvit;
Bucură-te, cela ce pre Avraám de bucurie l-ai umbrit;
Bucură-te, însetatului Ismaíl răcorirea;
Bucură-te, a Ágarei ceiia ce plângea streină mângăiare;
Bucură-te, Stâlpul cel în chipul focului, carele pre Israil povăţuiai;
Bucură-te, Norul cel înaurit, carele pre el în cale acopereai;
Bucură-te, că pre cele întâiu-născute ale Evreilor ai păzit;
Bucură-te, că pre cele întâiu-numite ale Eghípetului ai omorât;
Bucură-te, strălucită a Iudeilor Lauda;
Bucură-te, tare al Legii Îngrădirea;
Bucură-te, că pre norod din Eghípet ai scos;
Bucură-te, că pre dânsul la pământul bun l-ai adus;
Condac, al 6-lea.
Când s’au pogorât în muntele Sináii Marele Dumnezeu, şi vrând a da
lege Evreilor prin slujirea ta şi mijlocirea, mare Mihaíle, pre aceasta
lui Moisì o au grăit, şi au învăţat a cânta aşa: Alliluia.
Icos, al 6-lea.
Lui Zaharía celui sfinţit, carele cerea scăpare şi mântuire norodului
oarecând în Biserica lui Dumnezeu, o, Gavriíle, naşterea
Dumnezeescului înnainte-Mergătoriu i-ai vestit. Pentru aceea, de
bunele tale vestiri înspăimântându-mă, strig:
Bucură-te, cela ce lucruri preste omenire ai vestit;
Bucură-te, cela ce pre Îngerul Tatălui l-ai arătat;
Bucură-te, veselitoare Zaharíei grăire;
Bucură-te, a Elisávetii dulce auzire;
Bucură-te, că pre Botezătoriul lui Hristos ai binevestit;
Bucură-te, că pre cel al doilea al lui Ilíe mai nainte ai propoveduit;
Bucură-te, propoveduitoriul propoveduitoriului pocăinţii;
Bucură-te, trâmbiţa cea bine-glăsuitoare a sfeşnicului Luminii;
Bucură-te, Glăsuirea începăturii Harului;
Bucură-te, Vestirea zorilor zilei;
Bucură-te, Semnul mântuirii oamenilor;
Bucură-te, Temeliia Împărăţiei Ceriurilor;
Condac, al 7-lea.
Mai nainte vrând Dumnezeu Cuvântul pentru noi a se întrupa, ţie
numai Taina aceasta au încredinţat, o, Gavriíle, şi slujitoriu aceştiia te-
au ales, carele socoteai minunea întru sineţi, şi cântai aşa: Alliluia.
Icos, al 7-lea.
Numărul celor trei Tineri dedemult din văpaia cuptoriului ai izbăvit,
Mihaíle Voievodule, arătându-te întru aceasta preaslăvit şi luminat cu
chipul, şi dupre asemănarea lui Dumnezeu, încât a se spăimânta
tíranul de minune. Pentru aceasta strig ţie:
Bucură-te, al focului celui neobosit stingerea;
Bucură-te, a văpăii ceii pururea vie suflarea;
Bucură-te, al feciorelnicilor Tineri izbăvirea;
Bucură-te, al trupurilor celor întinate păzirea;
Bucură-te, că tu cu a ta închipuire pre tíranul ai înfricoşat;
Bucură-te, că tu pre Daniíl Prorocul ai împuternicit;
Bucură-te, cela ce pre Ávvacum Prorocul ai răpit;
Bucură-te, că îngrab la Vavilón pre dânsul ai adus;
Bucură-te, tare al lui Ghedeón prin războiu biruinţa;
Bucură-te, luminată al lui Madiám înfrângerea;
Bucură-te, prin carele se întăresc împăraţii;
Bucură-te, prin carele se înfricoşază tíranii;
Condac, al 8-lea.
Streină minune văzând şi Valaám vrăjitoriul, şi în urmă Davíd
Prorocul, pre tine, Dumnezeescule Mihaíle, îngrab căzând, s’au
închinat ţie, unul cu frica legându-se, iară celalalt lui Dumnezeu
strigând aşa: Alliluia.
Icos, al 8-lea.
Ostaş tot purtătoriu de fulger, tot strălucit, şi tot vesel ai venit cătră
cea plină de har, Gavriíle, bunele vestiri de bucurie aducând. Pentru
aceasta şi bucurându-mă, cu heretesíre heretisésc pre tine:
Bucură-te, a Bucuriei ceii nesfârşite propoveduitoriule;
Bucură-te, al blestemului celui dedemult tăietoriule;
Bucură-te, al lui Adám celui căzut ridicarea;
Bucură-te, a întristării Évei mângăiarea;
Bucură-te, al Întrupării Cuvântului înnalt-tâlcuitoriule;
Bucură-te, al Pogorârii lui Dumnezeu slăvite tăinuitoriule;
Bucură-te, cela ce, bucurându-te, ceii pline de har ai zis: Bucură-te;
Bucură-te, cela ce cu Bucură-te toată întristarea ai dezlegat;
Bucură-te Stea carea pre Soare ai vestit;
Bucură-te luminătoriule, cela ce ai arătat Lumina cea neapropiiată;
Bucură-te, prin carele lumea s’a luminat;
Bucură-te, prin carele întunericul s’a stricat;
Condac, al 9-lea.
Păstorilor celor ce priveghea, Naşterea Mântuitoriului o ai vestit,
Gavriíle, bucurându-te, şi pre Mághi ca o stea luminoasă ai povăţuit
spre închinăciunea acestuia, şi pre toţi ai înţelepţit a cânta celui
Născut aşa: Alliluia.
Icos, al 9-lea.
Râvnitoriu şi tare apărătoriu Legământului lui celui nou te-ai arătat,
Mihaíle, purtătoriule de lumină, şi al norodului credincioşilor Creştini
ajutătoriu mare te cunoşti pururea, de multe nevoi izbăvind şi
îndemnând a cânta ţie:
Bucură-te, al norodului celui nou păretele;
Bucură-te, al neamurilor celor dupre Hristos numite tăriia;
Bucură-te, cela ce pre Apostoli de multe ori ai izbăvit;
Bucură-te, cela ce pre purtătorii de nevoinţe tari i-ai făcut;
Bucură-te, că pre Pétru ai mântuit din legături şi din temniţă;
Bucură-te, că tu ai omorât pre Iród îndată;
Bucură-te, păzitoriule al Bisericii nebiruite;
Bucură-te Săcurea cea asupra ereticilor cu două ascuţite ;
Bucură-te, puternic a Cuvioşilor întărirea;
Bucură-te, luminată a Ierarhilor sprijinirea;
Bucură-te, prin carele se lăţeşte Credinţa;
Bucură-te, prin carele se micşorează rătăcirea;
Bucură-te, Slujitoriule al Legii;
Condac, al 10-lea.
Sfârşitul a toată lumea, Mihaíle, făcându-se, Trâmbiţa cea mai de pre
urmă vei trâmbiţa, de carea morţii din pământ sculându-se, cu frică
vor sta înnaintea nematerialnicului Divan, strigând împreună cu tine
cântare: Alliluia.
Icos, al 10-lea.
Totdeauna numele tău arată luminat, o, Gavriíle, purtătoriule de
lumină, înnălţimea rânduielii tale, căci îndestulat fiind dupre
chemarea Dumnezeomului, cu cuviinţă şi slujitoriu vrednic
Cuvântului Dumnezeomului te-ai arătat. Pentru aceea îţi răsplătesc cu
laude:
Bucură-te, prin carele Logodnicul tăinuit s’a învăţat;
Bucură-te, prin carele Fecioara de dânsul s’a luat;
Bucură-te, cela ce Numele lui Iisus ai chemat;
Bucură-te, cela ce mântuirea lumii ai vestit;
Bucură-te, că lui Iosíf Logodnicului ai descoperit;
Bucură-te, că pre Iisus în Eghípet l-ai scăpat;
Bucură-te, cela ce pre Hristos din Eghípet înnapoi l-ai chemat;
Bucură-te, cela ce în cetatea Nazarét a lăcui i-ai vestit;
Bucură-te, cela ce pre credincioşii Mághi taina i-ai învăţat;
Bucură-te, că pre dânşii de Iród i-ai scăpat;
Bucură-te, prin carele Iisus s’au păzit;
Bucură-te, prin carele Iród s’a batjocorit;
Condac, al 11-lea.
Asupra Dumnezeeştii Pietre a priimitoriului de viiaţă Mormânt,
luminat şezând Gavriíle, şi ca fulgerul strălucind, Înviiarea lui Hristos
ai binevestit femeilor, „Nu plângeţi” strigând lor, şi cântând cântarea:
Alliluia.
Icos, al 11-lea.
Făcliia lumii eşti, Mihaíle Voievodule, strălucind minţile
Credincioşilor şi povăţuindu-le cătră Dumnezeiasca cunoştinţă şi cătră
mântuire, luminând pre toţi, şi de răutatea vrăjmaşilor izbăvind pre ei,
carii strigă:
Bucură-te, al tuturor Credincioşilor Apărătoriule;
Bucură-te, a feliuri de minuni Izbăvitoriule;
Bucură-te, necheltuită tămăduire bólnavilor;
Bucură-te, grabnică Izbăvire robiţilor;
Bucură-te, că ai apărat pre a Dohiárului Monastire;
Bucură-te, că pre aceasta o ai mântuit de a Sarachinénilor năvălire;
Bucură-te, a tânărului celui afundat izbăvirea;
Bucură-te, a aurului celui ascuns arătarea;
Bucură-te, cela ce izvor de Aghiazmă ai făcut să izvorască;
Bucură-te, cela ce săvârşeşti minuni prin apă;
Bucură-te, a Bisericii aceştiia Dumnezeesc împodobitoriule;
Bucură-te, a aceştii Monastiri Ajutătoriule;
Bucură-te, Slujitoriule al Legii;
Condac, al 12-lea.
Haru Dumnezeesc dăruiaşte celor ce săvârşesc cu dor soborul tău,
Mihaíle, şi celora ce cheamă pre tine, întru ieşirea din viiaţă ajutătoriu
arată-te, şi mai ales păzeşte pre cei ce în Monastirea ta aceasta strigă:
Alliluia.
Icos, al 12-lea.
Psalmiceşte a cânta prea cu întocmire Dumnezeeştii Întrupări
veselitoare slavoslóvii dela tine, Dumnezeescule, învăţându-ne, ţie
cele de mulţămire cu dor cântăm, şi pre tine ca pre un bun vestitoriu
mărindu-te, aşa strigăm:
Bucură-te, Bucuriia celor scârbiţi;
Bucură-te, păzitoriul celor dosediţi;
Bucură-te, cea nefurată bogăţiia săracilor;
Bucură-te, Liman de mântuire înnotătorilor;
Bucură-te, Armă preaputernică a credincioşilor împăraţi;
Bucură-te, laudă preaslăvită a evlavioşilor Preoţi;
Bucură-te, a Monastirii Dohiárului întăritoriule;
Bucură-te, a Corabiei aceştiia minunat chivernisitoriule;
Bucură-te, a celor ce pre tine cinstesc apărătoriule;
Bucură-te preabunule, al sufletelor ca de-mireasă-aducătoriule;
Bucură-te, cea dela Dumnezeu a Credincioşilor Blagoslovenie;
Bucură-te, buna călugărilor povăţuire;
Condac, al 13-lea.
O, Dumnezeeşti începători Îngerilor, Mihaíle şi Gavriíle, carii staţi
aproape de Scaunul lui Dumnezeu, laudele acestea ale noastre ca banii
văduvii priimindu-le, de gheena izbăviţi pre noi, ca împreună cu voi
să cântăm: Alliluia. De 3 ori.
Apoi iarăşi zicem Icosul cel dintâiu: Arhanghel Începătoriu Cetii celor
fără de trup...
Apoi Condacul: Pre Începătorii Îngerilor Treimii...
Cântarea a 7-a. Irmós: Din Iudéia viind Tinerii în Vavilón...
Cu cetele celor fără de trupuri, şi neamul omenesc veniţi să ne
veselim întru această vestită zi, săvârşind pomenirea înţelepţilor
Arhangheli ai lui Hristos, cântând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul
Ca nişte iubitori de streini dedemult, Avraám de Dumnezeu
văzătoriul, şi Lót slăvitul, au ospătat pre Îngeri, şi au aflat împărtăşire
cu Îngerii, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul Părinţilor
noştri. Slavă...
Lui Manoé viteazului, şi lui Tovít preaînţeleptului s’au arătat Îngerii,
răsplătindu-le nevoinţele vieţii dupre vrednicie, şi Tinerilor, celor ce
era în cuptoriul cel cu foc, Îngerul oarecând le-a stins văpaia.
Toată firea noastră din Fecioară o ai purtat fără schimbare, Iisuse, cu

firile îndoit, şi cu un Ipostas, ca Părinţii pre tine mărturisim, al căruia
şi Chipul cu credinţă îl cinstim zugrăvindu-te.
Cântarea a 8-a. Irmós: De şapte ori cuptoriul...
Mai-mare Îngerilor iaste Mihaíl Arhanghelul, dar se proslăveşte
împreună cu dânsul mai luminat tăinuitoriul Harului, şi vestitoriul
Fecioarei cel cinstit, Voievodul celor fără de trupuri dupre vrednicie,
mai nainte bucurie vestind Gavriíl celor ce strigă: Noroade
preaînnălţaţi pre Hristos în veci.
Cetele Îngerilor în multe feliuri de chipuri văzând Iezekiíl, mai nainte
spuind a propoveduit: între carii Serafimii cei câte cu şase aripi
înnainte sta, şi Heruvimii cei cu ochi mulţi încungiura, cu carii pre
Arhanghelii cei prealuminaţi a văzut, pre Hristos slăvind întru toţi
vecii. Slavă...
Folositori tuturor arătându-vă, Mihaíle cu Gavriíl, cercetaţi pre cei ce
din dragoste cinstesc întrutot-prăznuită pomenirea voastră, şi pre cei
ce cântă cu credinţă mântuiţi-i de toată încungiurarea.
Pre Cuvântul cel fără de început ai priimit, cel ce au voit firea mea a o
înnoi, şi pre acesta Întrupat ai născut, Fecioară. Pentru aceasta pre
tine, de Dumnezeu Născătoare, neîncetat te mărim.
Cântarea a 9-a. Irmós: Cu adevărat de Dumnezeu...
465
 Acáthistul Mai-marilor Voievózi 
Celor ce bolesc şi celor ce umblă pre ape, şi celor din nevoi, spre
mântuire ajutători v’aţi arătat, mai-marii celor fără de trupuri, Mihaíle
şi Gavriíle.
Împreună cu cetele Puterilor şi ale Scaunelor dănţuind, ca un Voievod
al Îngerilor şi tăinuitoriu al lui Dumnezeu, pentru noi Mântuitoriului,
Gavriíle, roagă-te. Slavă...
Ca nişte păzitori ai lumii şi ai Bisericii, şi mai marii cetelor Puterilor
celor de sus, pentru noi Mântuitoriului rugaţi-vă.
Cu un glas, de Dumnezeu Născătoare, pre tine slăvim, că din patimi şi
din primejdii mântuieşti pre noi, şi rugăciunile noastre întru cele bune
le plineşti.
SVEATÍLNA. Podóbie: Cu Ucenicii să ne suim...
Stăpâniilor, Puterilor, Arhanghelilor, Îngerilor, Domniilor, Scaunelor
şi Căpeteniilor mai-mare dela Dumnezeu eşti, Dumnezeescule
Voievod Mihaíle preaslăvite. Deci stând înnaintea Scaunului celui
nesuferit, acoperă, apără, păzeşte, mântuieşte pre toţi cei ce cu
credinţă te cinstesc, pre folositoriul lumii.
Mai Cinstită eşti decât slăviţii Heruvimi şi înfricoşaţii Searfimi,
Prealăudată, şi fără asemănare mai Slăvită, şi decât toţi sfinţii Îngeri
mai sfântă, Preacurată, că pre Ziditoriul tuturor negrăit cu Trup ai
născut, de Dumnezeu Născătoare, pre carele roagă să dăruiască robilor
tăi izbăvire de greşale.
LA HVALITE, Stíhirile pre 4. Glas 1.
Podóbie: Ceea ce eşti bucuriia...
Ca pre un povăţuitoriu al cetelor Cereşti, şi al oamenilor celor de pre
pământ tare folositoriu, păzitoriu şi izbăvitoriu, pre tine lăudăm cu
credinţă, Mihaíle, mai-marele Voievod, rugându-ne de toată durerea
cea de stricăciune făcătoare să izbăveşti pre noi. De 2 ori.
Mai-marele Cetelor Dumnezeeştilor Puteri celor de sus, astăzi
împreună cheamă cetele oamenilor, împreună cu Îngerii o prăznuire
luminată să facă, a Soborului lor celui Dumnezeesc, şi împreună să
cânte lui Dumnezeu cântare întreit-sfântă.
Supt acoperemântul Dumnezeeştilor tale aripi, pre noi cei ce alergăm
cu credinţă, Mihaíle Dumnezeiască Minte, păzeşte-ne şi ne acoperă în
toată viiaţa; şi în ceasul morţii, Arhanghele, tu fii ajutoriu milostiv
nouă tuturor. Slavă... Glas al 5-lea.
Unde umbrează Harul tău, Arhanghele, de acolo se goneşte puterea
diavolului, că nu suferă să rabde Lumina ta luceafărul cel căzut.
Pentru aceasta te rugăm, săgeţile lui cele de foc purtătoare, cele
pornite asupra noastră, stinge-le cu mijlocirea ta, izbăvind pre noi de
smintelele lui, vrednicule de laudă Mihaíle Arhanghele.
Fericimu-te pre tine, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, şi te slăvim
Credincioşii dupre datorie, Cetatea cea neclătită, Zidul cel nesurpat,
Folositoarea cea tare şi Scăparea sufletelor noastre.
Şi Otpústul.












CANON DE RUGĂCIUNE
CE SE CÂNTĂ CĂTRĂ PUTERILE CEREŞTI
ŞI CĂTRĂ TOŢI SFINŢII
Al căruia Stíhul cel de pre margine la Gréci
iaste pre Álfa Víta.
Pre Faraon ce se purta în căruţe l-au cufundat...
C uvinte cel fără de început, pentru sfinţitele rugăciuni ale

Heruvimilor, Serafimilor, ale Stăpâniilor, Scaunelor, ale
Puterilor celor Dumnezeeşti, ale Îngerilor, Arhanghelilor, ale
Căpeteniilor şi Domniilor, dăruieşte nouă milele Tale cele mari, ca un
Iubitoriu de oameni.
Ajută-mi, Mergătoriule-înnainte al Domnului, rugând pre Hristos;
soborul Prorocilor, adunarea Apostolilor, cetele Mucenicilor: rugaţi
pre Stăpânul tuturor, să mântuiască pre mine, cel cuprins de multe
păcate. Slavă...
Dumnezeeştilor Muieri, carile bine aţi pătimit, şi v’aţi postit; soborul
Arhiereilor, Cuvioşilor şi Drepţilor, cinstiţilor Sfinţi Mucenici, rugaţi-
vă ca să dobândim Bunătăţile cele vecinice, cei ce cu credinţă vă
fericim. Şi acum... Bogorodícĭna.
Mintea mea, robită fiind de dezmierdăciunile trupeşti, cu totul o
slobozeşte, Stăpână, ceea ce eşti singura Bună, şi rob mai adevărat,
prin lucrările bune, Fiiului tău mă arată, ca dupre datorie să te slăvesc.
Cela ce ai întărit dintru început Ceriurile...
Rogu-mă, o, Serafimi, Stăpâníi, Heruvimi, izbăviţi-mă de smintélele
vrăjmaşilor; şi Domníi, şi Căpetenii, şi Scaune şi Arhangheli,
împreună cu toţi Îngerii, rugaţi pre Izbăvitoriul, pentru mine
păcătosul.
468  Canón cătră toţi Sfínţii 
Mergătoriule-înnainte, roagă pre Hristos Viiaţa cea făcătoare de bine
mie pururea; Prorocilor şi cetele Mucenicilor, ale Sfinţilor Apostoli,
ale Arhiereilor şi ale Cuvioşilor şi Sfinţiţilor Mucenici, carii v’aţi
săvârşit prin sânge, rugaţi-vă pentru mine păcătosul. Slavă...
Căriia desfătări şi măriri netrecute v-aţi învrednicit, Muieri carile
vitejeşte aţi pătimit, şi luminat v’aţi postit, şi pre vrăjmaşul aţi biruit,
rugaţi-vă să fim şi noi aceiiaşi părtaşi. Şi acum... Bogorodícĭna.
De Dumnezeu dăruită, Curată Fecioară, roagă-te împreună cu Cetele
cele de sus, cu toţi înţelepţii Apostoli, şi cu sfinţii Mucenici, şi cu
Prorocii, ca să luăm desăvârşit dezlegare de păcate.
Cântarea a 4-a. Irmós. Tu eşti Întărirea mea, Doamne...
Vezi, Hristoase, şi să nu mă treci cu vederea, rogu-mă, pre cel cuprins
de toate păcatele, ci cu rugăciunile tuturor sfinţilor Îngerilor tăi, cu
Mucenicii şi cu Apostolii tăi, miluieşte-mă şi mă mântuieşte, şi
moştean Împărăţiei tale mă arată, ca un Milostiv.
Propoveduitoriul lui Hristos, Mergătoriule-înnainte, aprinde acum
făclia inimii mele cea stinsă, cel ce ai fost luminătoriu Soarelui celui
înţelegătoriu, şi te roagă împreună cu Prorocii, şi cu toţi sfinţii, să trec
întru caldă pocăinţă această viiaţă trecătoare. Slavă...
Străluceşte-mi lumina pocăinţii, Iubitoriule de oameni, cu solirile
celor ce au slujit ţie întru credinţă, Iisuse, ale sfintelor muieri, ale
Ierarhilor, şi ale Mucenicilor tăi, ale propoveduitorilor, ale Apostolilor
şi ale sfinţilor Mucenici, şi mă învredniceşte să dobândesc mântuire.
Ceea ce singură ai născut pre Dumnezeu Întrupat, cea cu totul Sfântă,
pre acela roagă să ne mântuiască pre toţi în ziua cea înfricoşată, şi să
ne izbăvească de muncă, şi să ne învrednicească vieţii, şi Luminii ceii
vecinice, împreună şi cu cei ce bine i-au slujit.
Cântarea a 5-a. Irmós. Pentru ce m’ai lepădat...
Puterile cele înţelegătoare te roagă acum, Milostive Doamne,
Stăpâníile, Scaunele, Serafimii şi Domníile, Îngerii împreună cu
Arhanghelii, şi cu Căpeteniile: fii milostiv norodului tău, şi mântuieşte
pre el, ca un milostiv.
Fericite Mergătoriule-înnainte, cel ce ai vieţuit cu înstreinare, fă-mă
strein de toată munca, rugând pre Iisus, Iubitoriul de oameni,
împreună cu Dumnezeeştii Proroci, şi cu Apostolii, cu Ierarhii, şi cu
sfintele Oşti ale Mucenicilor. Slavă...
469
 Canón cătră toţi Sfínţii 
Cela ce ai luminat pre Ierarhii tăi, şi pre sfinţii Mucenici, Doamne, şi
ai mărit Dumnezeiască adunarea cinstitelor muieri, carile vitejeşte au
pătimit; pentru rugăciunile acestora miluieşte-mă, cela ce ştii toate
greşalele mele, cele fără de număr. Şi acum... Bogorodícĭna.
Preasfântă Fecioară, carea ai născut pre Cuvântul cel cu totul Sfânt,
goneşte toată mâhnirea şi scârba sufletului mieu, şi îndeamnă gândul
mieu să facă cele Dumnezeieşti, ca cu credinţă şi cu dragoste să te
slăvesc.
Cântarea a 6-a. Irmós. Curăţeşte-mă, Mântuitoriule...
Ca să mă izbăvesc de munca cea gătită acolo, Heruvimi, Scaune,
Domníi, Îngeri, Arhangheli, Căpetenii şi Puteri, rugaţi pre Stăpânul a
toată zidirea.
Cu cetele Apostolilor şi cu Oştile Mucenicilor, Mergătoriule-înnainte,
propoveduitoriul lui Hristos, roagă pre Iisus, Iubitoriul de oameni,
Dumnezeul nostru, ca să aflăm milă în ceasul Judecăţii. Slavă...
Sfântă Muceniţă Théclo, ceea ce eşti începătoare între muierile carile
tare au pătimit, împreună cu acelea roagă pre Milostivul Dumnezeu,
ca să ne izbăvim de întunerecul patimilor, şi de ispitele cele de multe
feliuri. Şi acum... Bogorodícĭna.
Pre tine, Stăpână, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită, te lăudăm
Credincioşii, că ai născut cu Trup pre Dumnezeu cel lăudat, pre carele
roagă, ceea ce eşti nespurcată, în pace să se mântuiască cetatea şi
norodul tău.
De pogorârea lui Dumnezeu focul s’a ruşinat...
Fiind a doua lumină ai Luminii ceii dintâiu, sfinţilor Îngeri, cu
împărtăşirea cea netrupească şi preabogată v’aţi strălucit. Pentru
aceasta strig: Luminaţi mintea mea cea întunecată pururea cu patimile
vieţii.
Ceata cea fericită a Apostolilor te roagă, împreună cu fericitul
Mergătoriu-înnainte, a Mucenicilor şi a sfinţilor Proroci, a Ierarhilor şi
a Cuvioşilor, Iubitoriule de oameni, treci greşalele noastre ale tuturor,
carii strigăm ţie: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul Părinţilor noştri.
Slavă...
Schimbă durerea sufletului mieu, Hristoase, şi-l miluieşte, pentru
solirile sfinţilor Mucenici, ale Ierarhilor şi ale Cuvioşilor tăi, şi să nu
470  Canón cătră toţi Sfínţii 
mă ruşinezi când voiu sta înaintea Scaunului tău, că bine eşti cuvântat,
Dumnezeul Părinţilor noştri. Şi acum... Bogorodícĭna.
Ca un scaun în chip de foc porţi pre Împăratul zidirii, pre carele
roagă, Fecioară, împreună cu fericitele şi sfintele muieri, să mă
învrednicească Împărăţiei sale, pre cel ce cu credinţă măresc Ajutoriul
tău.
De şapte ori cuptoriul, muncitoriul Haldéilor l-a ars nebuneşte
cinstitorilor de Dumnezeu; dară văzând pre aceştia cu putere mai bună
mântuiţi, Făcătoriului şi Izbăvitoriului a strigat: Tineri bine îl
cuvântaţi, preoţi lăudaţi-l, noroade preaînălţaţi-l întru toţi vecii.
O, Heruvimi, cei în chipul focului, Serafimii, cei cu ochi mulţi,
Scaune, Stăpânii şi Căpetenii, Îngeri şi toţi Arhanghelii, şi sfinţite
Domnii, rugaţi-vă, împreună cu Mergătoriul-înnainte, cu Prorocii, cu
Apostolii, cu Ierarhii, cu Cuvioşii, şi cu toţi Drepţii, ca să miluiască
pre noi.
Daţi nouă ajutoriu, Sfinţilor Apostoli: Pétre, Pávle, Iácove şi
Vartholoméi, şi Thomà, şi Fílippe, Andrée, Márco, împreună cu Lucà,
Ioánne, iubitul lui Hristos, Símone şi Iúdo, cel cu totul fericite, şi
preamarele Matthía, fiind noi biruiţi de ispitele înşelătoriului şi
rătăciţi. Slavă...
Stéfane, începătoriul Mucenicilor, cela ce ai fost mai luminat decât
razele Soarelui, roagă-te împreună cu aceştia, să ne luminăm toţi, şi să
scăpăm de toată negura păcatului, cei ce strigăm Stăpânului: Preoţi
binecuvântaţi, noroade preaînnălţaţi pre dânsul întru toţi vecii.
Fă să urmez, cea cu totul Curată, celor ce cu cuviinţă au vieţuit, cu
viiaţă îmbunătăţită, rănind pre vrăjmaşii cei ce mă scârbesc fără de
milă, şi mă supără neîncetat, la patimile cele trupeşti trăgându-mă; ca,
bucurându-mă, să strig: Noroade preaînălţaţi pre Hristos în veci.
Spăimântatu-s’a Ceriul de aceasta, şi marginile pământului s’au
minunat, că Dumnezeu s’au arătat oamenilor trupeşte, şi pântecele tău
mai desfătat decât Ceriurile s’a făcut. Pentru aceasta, Născătoare de
Dumnezeu, Începătoriile Cetelor Îngereşti şi omeneşti pre tine
slăvesc.
O, Dumnezeeşti Stăpânii şi Heruvimi, Serafimi, Domnii, Îngeri,
Scaune, Căpetenii toate şi preaslăvite Puteri, şi sfinţilor Arhangheli,
471
 Canón cătră toţi Sfínţii 
rugăciune faceţi la Dumnezeu, ca bine să vieţuim, şi să dobândim
mântuire, şi să ne izbăvim de nevoi.
Mergătoriule-înnainte, ca cel ce ai fost Proroc mai ales, împreună cu
toţi Prorocii învredniceşte-ne tuturor bunătăţilor şi pre noi, cei surpaţi
de patimi, şi pururea cuprinşi de ispitele celui viclean şi de
înşelăciunile vieţii, ca cu credinţă să vă cinstim. Slavă...
Dumnezeeşti cu totul slăviţi, cei doisprezece Apostoli, împreună cu
toţi Mucenicii, şi cu Preoţii, şi cu Sfinţiţii Mucenici şi cu fericiţii şi
Dumnezeeştii Proroci, Cuvioase şi drepte Muieri, carile tare aţi
pătimit, faceţi rugăciune pentru noi cătră Iubitoriul de oameni.
Fecioară, ceea ce eşti Iubitoare de bine, roagă pre Fiiul tău cel Bun şi
Domnul, ca să tămăduiască şi să mântuiască sufletul mieu cel slab şi
necăjit pururea de asuprelele bălaurului celui stricătoriu de suflet, şi
să-l fericească împreună cu toate înnălţările cele purtătoare de lumină.
Sfârşitul Canonului la toţi Sfinţii.














 
  
 
 
CANON DE POCĂINŢĂ
Cătră Domnul nostru Iisus Hristos
Cântarea 1. Glas al 6-lea. Irmós:

Ajutoriu şi acoperitoriu...
Stíh: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Acum mă apropiiu eu, păcătosul şi împovăratul, cătră tine Stăpânul, şi
Dumnezeul mieu, şi nu îndrăznesc a mă uita la Ceriu, numai mă rog şi
grăiesc: Dă-mi, Doamne, mai nainte ca să plâng lucrurile mele cu
amar.
O, amar mie, păcătosul, că sânt ticălos mai mult decât toţi oamenii;
pocăinţă nu iaste întru mine. Ci dă mie, Doamne, lacrămi, ca să plâng
faptele mele cu amar. Slavă...
Nebune şi ticăloase omule, pentru ce-ţi pierzi vremea în lene?
Gândeşte la viiaţa ta, şi te întoarce cătră Dumnezeu, ca să plângi
faptele tale cu amar. Şi acum... Bogorodícĭna.
Maica lui Dumnezeu Preacurată, caută spre mine, păcătosul, şi mă
izbăveşte de laţul vrăjmaşului, îndreptându-mă pre calea pocăinţii, ca
să plâng faptele mele cu amar.
Întăreşte, Doamne, pre piatra mărturisirii tale...
Când se vor pune Scaunele la Judecata cea înfricoşată, atunci
lucrurile tuturor oamenilor se vor vădi; amar păcătoşilor va fi atuncea,
carii în muncă să vor trimite. Deci aceea ştiind, suflete al mieu, de
lucrurile tale cele rele pocăieşte-te.
Drepţii se vor bucura, iară păcătoşii vor plânge, ci atuncea nimenea va
putea ajuta nouă, că lucrurile noastre vor osândi pre noi. Drept aceea
nu gândi, ci mai nainte de sfârşit, de lucrurile tale cele rele pocăieşte-
te. Slavă...
O, vai de mine cel mult păcătos, carele cu lucrurile m’am spurcat, şi
cu gândurile, neavând picătură de lacrămi dela învârtoşarea inimii; ci
caută acum la pământ, suflete al mieu, şi te pocăieşte de lucrurile cele
rele. Şi acum... Bogorodícĭna.
473
 Canón de pocăínţă 
Iată, Doamnă, Fiiul tău ne învaţă spre bine, iară eu, păcătosul, pururea
fug de cele bune; ci tu, ca o Milostivă, miluieşte-mă, ca de faptele
mele cele rele să mă pocăiesc.
Cântarea a 4-a. Irmós: Auzit-a Prorocul...
Desfătată iaste aicea calea, şi plăcută, a face dulceţi, ci amară va fi
ziua cea de apoi, când se va despărţi sufletul de trup. Deci pocăieşte-te
de acestea, suflete al mieu, pentru Împărăţiia lui Dumnezeu.
Pentru ce faci strâmbătate săracului? Ce opreşti plata slugilor? Pre
fratele tău nu-l iubeşti: curviia şi amărăciunea iubeşti. Deci lasă
acelea, suflete al mieu, şi te pocăieşte pentru Împărăţiia lui
Dumnezeu.
Slavă...
O, nebune omule, până când te vei afunda, şi ca o albină aduni
bogăţiia ta, şi degrab va peri ca praful, şi ca cenuşa? Ci caută mai
vârtos Împărăţiia lui Dumnezeu. Şi acum... Bogorodícĭna.
Doamnă, de Dumnezeu Născătoare, miluieşte-mă, pre păcătosul, şi
mă întăreşte spre fapte bune, şi mă păzeşte, ca nu negata să mă
răpească moartea cea urâtă; ci mă povăţuiaşte, Fecioară, la Împărăţiia
lui Dumnezeu.
Cântarea a 5-a. Irmós: Pre mine cela ce mânec...
Adu-ţi aminte, ticăloase omule, cum că cu minciuna, cu clevetirea, cu
vrajba, cu neputinţa, ca de o hiară cumplită, de păcate eşti robit.
Suflete al mieu păcătoase, au doară aceea ai voit?
Cutremură-mi-se mădulările, şi cu totul sânt vinovat, privind cu ochii,
auzind cu urechile, şi cu totul dându-mă pre mine gheenii. Suflete al
mieu păcătoase, au doară aceea ai voit? Slavă...
Pre curvariul şi pre tâlhariul, carii s’au pocăit, i-ai priimit,
Mântuitoriule, iară eu cu lenea păcatului m’am îngreuiat, şi de cel
viclean sânt robit. Suflete al mieu păcătoase, au doară aceea ai voit?
Ajutătoare minunată şi grabnică tuturor oamenilor, Maica lui
Dumnezeu, ajută mie, nevrednicului, că sufletul mieu cel păcătos
aceasta a voit.
Cântarea a 6-a. Irmós: Strigat-am cu toată inima mea...
Pre pământ viiaţă curvească am vieţuit, şi sufletul la întunerec l-am
dat; şi acuma, Milostive Stăpâne, izbăveşte-mă de toată robiia
vrăjmaşului, şi mă înţelepţeşte, ca să fac Voia ta.
474  Canón de pocăínţă 
Cine face unele ca acestea precum eu? Cum zace porcul în tină, aşa şi
eu păcatului slujesc. Ci tu, Doamne Dumnezeule, scoate-mă din
trândăvirea aceasta, şi-mi dă inimă ca să fac Voia ta. Slavă...
Scoală-te, ticăloase omule, aleargă cătră Dumnezeu pocăind păcatele
tale, şi cazi, lăcrămând şi suspinând. Iară acela, ca un Îndurat, va da
ţie mai nainte, ca să faci Voia lui. Şi acum... Bogorodícĭna.
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară Preacurată, păzeşte pre noi de
răutăţile celui văzut şi celui nevăzut vrăjmaş, şi priimeşte rugăciunile
noastre, şi du pre dânsele Fiiului tău, şi-mi dă minte, ca să fac Voia ta.
Condac, Glas al 6-lea
Suflete al mieu, pentru ce te îmbogăţeşti în păcate? Pentru ce faci voia
diavolului? Întru ce-ţi pui nădejdea? Părăseşte-te de acesta, şi te
întoarce cătră Dumnezeu strigând: Miluieşte-mă, Îndurate Doamne,
pre păcătosul.
Icos:
Gândeşte, suflete al mieu, la ceasul cel amar al morţii, şi la Judecata
cea înfricoşată a Făcătoriului Dumnezeu, că îngerii cei întunecaţi vor
lua pre tine, suflete, şi te vor duce în focul cel de veci. Iară tu mai
nainte de moarte te pocăieşte, strigând: Miluieşte-mă, Doamne, pre
păcătosul.
Cântarea a 7-a. Irmós: Greşit-am...
Nu te nădăjdui, suflete al mieu, întru bogăţiia cea trecătoare, sau întru
adunarea cea nedreaptă, că toate acestea nu ştii cui le vei lăsa. Ci
strigă: Miluieşte-mă, Hristoase Dumnezeule, pre păcătosul.
Nu nădăjdui, suflete al mieu, întru sănătatea cea trecătoare trupească,
nici întru frumseţea cea degrab trecătoare, căci vezi că cei puternici şi
cei tineri mor. Ci strigă: Miluieşte-mă, Hristoase Dumnezeule, pre
nevrednicul. Slavă...
Adu-ţi aminte, suflete al mieu, de viiaţa cea de veci, de Împărăţiia
Ceriului cea gătită sfinţilor, şi de întunericul cel osebit, şi de mâniia
lui Dumnezeu, carea iaste asupra celor răi, şi strigă: Miluieşte-mă,
Hristoase Dumnezeule, pre nevrednicul. Şi acum... Bogorodícĭna.
Cazi, suflete al mieu, la Maica lui Dumnezeu, şi te roagă aceiia, că
iaste grabnic ajutătoare celor ce se căiesc, ca să roage pre Hristos,
Dumnezeul nostru, şi mă va milui, pre nevrednicul.
475
 Canón de pocăínţă 
Cântarea a 8-a. Imos: Pre carele Oştile Cereşti...
Cum nu voiu plânge, când îmi aduc aminte de moarte? Că am văzut
pre fratele mieu în groapă zăcând fără de slavă, şi fără de chip. Dară
ce aştept? Şi întru cine nădăjduiesc? Numai ce-mi dă mie, Doamne,
mai nainte de sfârşit să mă pocăiesc.
Cu ochiul tău cel milostiv caută spre mine, când voiu sta înnaintea ta,
şi mă voiu judeca, unule lesne-Iertătoriule. Slavă...
Crez că vei veni, să judeci viii şi morţii, şi toţi vor sta întru a sa
orânduială, bătrânii şi tinerii, stăpânii şi slugile, domnii şi judecătorii,
bogaţii şi săracii, fecioarele, şi Preoţii. Oare cum mă voiu afla eu
atuncea? Drept aceea strig ţie: Dă-mi, Doamne, mai nainte de sfârşit
să mă pocăiesc. Şi acum... Bogorodícĭna.
Preacurată Născătoare de Dumnezeu, priimeşte rugăciunea mea cea
nevrednică, şi mă păzeşte de moartea cea urâtă, şi-mi dăruiaşte mai
nainte de sfârşit să mă pocăiesc.
Cântarea a 9-a. Irmós: Naşterea zămislirii...
Acum scap la voi Îngerilor, Arhanghelilor, şi toate Puterile, carii staţi
înnaintea Scaunului lui Dumnezeu: Rugaţi-vă cătră Făcătoriul vostru,
să se izbăvească sufletul mieu de munca de veci.
Acum plâng cătră voi Sfinţilor, Patriarhilor, Împăraţilor şi Prorocilor,
Apostolilor şi Arhiereilor, şi toţi aleşii lui Hristos: Ajutaţi mie la
Judecată, ca să se mântuiască sufletul mieu de întunerecul
vrăjmaşului. Slavă...
Acum ridic mâinile mele cătră voi, sfinţilor Mucenici, Pustnicilor,
Preacuvioşilor, şi toţi sfinţii, carii vă rugaţi cătră Dumnezeu pentru
toată lumea, ca să se mântuiască sufletul mieu în ceasul morţii.
Maica lui Dumnezeu, ajută mie, celui ce cu totul întru tine
nădăjduiesc, şi roagă pre Fiiul tău, ca să puie pre mine, nevrednicul,
de-a dreapta sa, când va şedea să judece viii şi morţii. Apoi:
Cade-se să te fericim... Ceea ce eşti mai cinstită... Nădejdea mea iaste
Tatăl...
Şi Otpústul.

  
 
  
  
 
CANONUL
SFINŢILOR APOSTOLI.
N oianul Mării Roşii, cu urme neudate, pedestru trecând Israíl

cel dedemult, cu mâinile lui Moisì în chipul Crucii puterea
lui Amalíc în pustie a biruit.
Dumnezeeşti Organe ale Mângâitoriului, povăţuite fiind de
Dumnezeeştile însuflări ale acestuia totdeauna, cu adevărat cântare de
mântuire cântat-au nouă, bine-slăviţii ai lui Hristos Apostoli.
Zăcând în patul lenii, şi cu boala păcatului cea spre moarte cumplit
fiind topit la suflet, slăviţilor singuri văzătorilor de Hristos, cercetării
învredniciţi-mă. Slavă...
Apostoli cei ce aţi dezlegat cu cuvântul necuvântarea neamurilor,
inima mea, cea rău întunecată din fapte necuvântătoare, cu harul
Mângâitoriului luminaţi-o, Apostoli. Şi acum... Bogorodícĭna.
Fecioară dupre Naştere nestricată ai rămas, născând mai presus de
cuvânt pre cela ce s’au arătat pentru noi pre pământ, pre carele roagă-l
cu deadinsul, să lumineze sufletele noastre.
Veseleşte-se de tine Biserica ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea
mea, Doamne, şi Scăparea şi Întărirea.
Pre Cetatea ta, Dumnezeule, curgerile cuvântătoarelor tale Râuri ale
Ucenicilor, Stăpâne, cu sfinţenie o veselesc.
Cetăţeni ai Ceriurilor, împreună-slujitori cu Cetele cele înţelegătoare,
întrutot-slăviţilor Apostoli, de tot necazul izbăviţi-ne. Slavă...
Hristoase, cela ce ai întărit Ceriurile tale cele cuvântătoare, întăreşte-
mă cu rugăciunile lor pre piatra Voilor tale, ca un Milostiv.
Ca o Maică, împreună cu ceata Ucenicilor, te roagă, Doamne, ceea ce
curat te-a născut, să dăruieşti nouă Milele tale.
 Canónul Sfínţilor Apóstoli  477
Ridicat pre Cruce văzându-te Biserica, pre tine, Soarele dreptăţii, a
stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine strigând: Slavă Puterii
tale, Doamne.
Adus-ai pre mare caii tăi cei aleşi, Iubitoriule de oameni, carii au
turburat apele relei-credinţe, şi tuturor Cunoştinţa ta cea adevărată au
vestit.
Stele, cele ce aţi luminat cu buna-credinţă tăriia Bisericii cea gândită,
slăviţilor Apostoli, de noaptea necunoştinţii şi de greşale izbăviţi-mă.
Slavă...
Arătându-vă ca nişte săgeţi ascuţite, Apostoli, săgeţile răutăţii
vrăjmaşului, cele aprinse asupra mea, acum stingeţi-le, şi gândul mieu
întăriţi-l. Şi acum... Bogorodícĭna.
Sufletul mieu, cel otrăvit cu veninatele muşcările protivnicilor,
vindecă-l, Hristoase, cu lucrătoarea doftorie a Rugăciunilor ceiia ce
te-a născut, şi ale sfinţilor tăi Apostoli.
Tu, Doamne al mieu, Lumină în lume ai venit, Lumină Sfântă, carea
întorci dintru întunerecul necunoştinţii pre cei ce cu credinţă te laudă.
Strugurii Viţei Vieţii ce se pârguiesc, pre toţi cu Vinul veseliei ceii
gândite au adăpat, slăviţii Apostoli.
La Lumina Poruncilor lui Dumnezeu povăţuiţi, Apostoli, pre cei ce
petrec neînţelepţeşte întru întunerecul lenii ceii sufleteşti. Slavă...
Izbăviţi pre noi de greşalele sufleteşti, şi de Judecata ce va să fie, şi de
stricăciune şi de primejdii, fericiţilor Apostoli.
Mântuieşte-mă, Dumnezeule, ca un Iubitoriu de oameni mântuieşte-
mă, pentru Rugăciunile ceiia ce te-a născut negrăit, şi ale tuturor
Dumnezeeştilor tăi Apostoli.
Jertvi-voiu ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă ţie, de
sângele dracilor curăţindu-se, cu Sângele cel curs prin milostivire din
Coasta ta.
Oile cele de Dumnezeu alese ale Păstoriului celui Bun risipindu-se
prin lume, toată sălbăticiia lupilor întru blândeţe de Oi prin credinţă o
au mutat.
478  Canónul Sfínţilor Apóstoli 
Pomii Dumnezeescului Raiu cei bine-roditori, toată nerodirea
ticălosului mieu suflet spre bună rodire de nărav îmbunătăţit
schimbaţi-o, Apostolilor. Slavă...
Rănitu-m’am cu arma desfătării şi am murit, Slăviţilor, cei ce aţi luat
dela Hristos har a scula morţii, ticălosul mieu suflet cel omorât
înviiaţi-l. Şi acum... Bogorodícĭna.
Alinează viforul sufletului mieu cel cumplit, Dumnezeule al tuturor
Îndurate, pentru Rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu ceiia ce te-a
născut, şi ale cinstiţilor Apostoli, şi ale Dumnezeeştilor tăi Mucenici.
Condacul Apostolilor, Glas al 2-lea.
Pre Propoveduitorii cei tari şi de Dumnezeu vestitori, Căpeteniia
toată roada, Unule cela ce ştii cele din inimă.
Icos.
Limpezeşte-mi limba, Mântuitoriul mieu, lărgeşte-mi gura şi o umple
pre ea, umileşte inima mea ca să urmez celor ce grăiesc, şi cele ce
învăţ să le fac mai întâiu. Că tot cela ce face şi învaţă, zice, acesta
mare iaste. Că de voiu grăi şi nu voiu face, ca nişte aramă răsunătoare
mă voiu socoti. Pentru aceasta, ca să grăiesc eu cele cuvioase, şi să fac
cele de folos dăruiaşte-mi, Unule cela ce şti cele din inimă.
În cuptoriul persesc pruncii lui Avraám, cu pofta bunei-cinstiri mai
vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au strigat: Bine eşti
cuvântat în Biserica Slavei tale, Doamne.
Cu tăriia întrutot-sfintei propoveduiri, neînşelătorilor Apostoli ai lui
Hristos, iarna înşelăciunii aţi stricat, şi aţi luminat cu cunoştinţa de
Dumnezeu mintea Credincioşilor.
Mir bine-mirositoriu izvorând totdeauna, Dumnezeeştilor Ucenici, de
bună-mireazma Mirului celui înţelegătoriu pre cei ce aleargă la voi
umpleţi-i, şi împuţinaţi patimile cele greu mirositoare. Slavă...
Pre mine cel stricat cu scârnăvii trupeşti, slăviţilor Ucenici ai
Cuvântului celui nestricat, mântuiţi-mă, pre cel ce cânt: Bine eşti
cuvântat în Biserica Slavei tale, Doamne. Şi acum... Bogorodícĭna.
Ceata Îngerilor, Ceata Mucenicilor şi a Apostolilor tăi, Cuvinte, se
roagă totdeauna multei Milostivirii tale, Iubitoriule de oameni; spre
toţi te milostiveşte, pentru Născătoarea de Dumnezeu, ca un Îndurat.
479
 Canónul Sfínţilor Apóstoli 

Mâinile tinzându-şi Daniíl, gurile leilor cele deşchise în groapă le-a
încuiat; şi puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se,
Tinerii cei iubitori de bună-cinstire, strigând: Binecuvântaţi toate
lucrurile Domnului pre Domnul, şi-l preaînnălţaţi întru toţi vecii.
Gurile lui Hristos cele cu foc însuflate, carii aţi astupat gurile cele
fără de uşă, şi mântuitoarea Propoveduire pretutindenea aţi sămănat,
din gura lupului celui înţelegătoriu izbăviţi pre cei ce strigă: Toate
lucrurile Domnului pre Domnul lăudaţi, şi-l preaînnălţaţi întru toţi
vecii.
Trâmbiţaţi împrejurul sufletului mieu celui omorât, Trâmbiţe cu bun
glas ale lui Hristos, slăviţilor Apostoli, şi din groapa deznădăjduirii, ca
să cânte: Toate lucrurile pre Domnul lăudaţi, şi-l preaînnălţaţi întru
toţi vecii. Slavă...
Pre mine, cel ce am călcat Legile tale, Hristoase, cu răzvrătirea minţii,
pre mine, Stăpâne, curvariul cel ce am alunecat întru adânc, şi
obiceiului rău pururea slujesc, nu mă trece cu vederea, pentru
rugăciunile Ucenicilor tăi, Hristoase. Şi acum... Bogorodícĭna.
Marie, Stăpâna tuturor, pre cel stăpânit de şarpe, carele totdeauna am
greşit, slobozeşte-mă cu rugăciunile tale, şi mă fă slugă lui Hristos
întru viiaţă cinstită, ca să cânt: Toate lucrurile pre Domnul lăudaţi, şi-l
Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine,
Muntele cel netăiat, Fecioară, s’au tăiat Hristos, adunând firile cele
osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pre tine, Născătoare de
Dumnezeu, te mărim.
Cei ce sânteţi pietri ale Pietrei ceii puse în capul unghiului, zidit-aţi
inimile tuturor credincioşilor pre piatra credinţei, Apostoli, ziditurile
vrăjmaşului risipindu-le.
A dezlega şi a lega luând dela Hristos putere, dezlegaţi legătura
răutăţilor mele, şi cu dragostea lui Hristos mă legaţi, şi părtaşi
Dumnezeeştii Împărăţii mă faceţi, Apostolilor. Slavă...
480  Canónul Sfínţilor Apóstoli 
Dumnezeeşti Nori ai Stăpânului, inima mea cea uscată prin toată
lucrarea vicleană, cu ploi Dumnezeeşti acum o adăpaţi, şi aducătoare
de roadă o arătaţi, de Dumnezeu fericiţilor Apostoli.
Cu sfinţii Îngeri, cu Dumnezeeştii Apostoli, cu slăviţii Mucenici,
roagă pre Fiiul tău şi Domnul, de Dumnezeu Născătoare Preacurată,
ca să mântuiască de primejdii sufletele noastre.
Sfârşitul Canónului Sfínţilor Apóstoli.




















  

PRAVILĂ CAREA SE CUVINE A PĂZI

Cei ce se gătesc cătră slujirea Dumnezeeştii Liturghii şi cei ce vor voi a se împărtăşi
preacinstitelor şi de viiaţă făcătoarelor Taine, a Trupului şi
Sângelui Domnului nostru Iisus Hristos.
Se cuvine înnaintea slujirii, decuseară, a asculta cu luarea aminte ori a ceti Vecerniia, dupre
tipicul bisericesc desăvârşit, şi Pavecerniţa aşijderea. Iară ce se cuvine a se ceti în fieştecarea zi la
Pavecerniţă, ia aminte aceste următoare.
Sâmbătă la Pavecerniţă se cuvine a ceti Canonul Preadulcelui Iisus, Canonul cătră Preasfânta
Născătoare de Dumnezeu sau Canonul Născătoarei de Dumnezeu ce iaste pus la Pavecerniţă al
Glasului. Şi al treilea Canon al Îngerului păzitoriului. Dupre Canoane, Cade-se să te fericim,
Sfinte Dumnezeule şi, dupre Tatăl nostru, Condacul Învierii al Glasului de rând. Iar de se va
întâmpla Sfânt ce se prăznuiaşte, Condacul Sfântului; Slavă... Şi acum, al Învierii. Iar de va fi în
Duminecă Praznic Stăpânesc, întru carele nu se cântă ale Învierii, se zice numai Condacul
Praznicului. Iar în Sâmbetele patruzecimii şi ale cincizecimii, se zice Condacul Triodului. Apoi
Doamne miluieşte, de 40 de ori, Cela ce în toată vremea..., şi celelalte. Apoi, Nespurcată,
neîntinată... Şi ne dă nouă, Stăpâne... Dupre acestea, Troparele: Miluieşte pre noi, Doamne,
miluieşte pre noi... Şi rugăciunile spre somn.
Duminecă seara la Pavecerniţă, Canonul Preadulcelui Iisus, Paraclisul Preasfintei Născătoarei de
Dumnezeu sau Canonul Glasului, şi Canonul Îngerilor. Dupre Cade-se să te fericim, Sfinte
Dumnezeule, şi dupre Tatăl nostru, de va fi Praznic sau sfânt ce se prăznuiaşte, apoi se ceteşte a
praznicului sau a sfântului ce se prăznuiaşte. Iar de nu, se ceteşte Tropariul Hramului (de iaste
Hram Domnesc sau al Născătoarei de Dumnezeu). Dupre aceea al zilei, Mai-marilor Voievozi. Iar
de iaste Hramul sfântului, ceteşte Tropariul zilii, apoi al Hramului sfântului, pre urmă Dumnezeul
Părinţilor noştri... şi Cu sângiurile Mucenicilor tăi... Slavă... Cu sfinţii odihneşte... Şi acum...
Pentru rugăciunile, Doamne... Doamne miluieşte, de 40 de ori, Cela ce în toată vremea..., şi
celelalte, precum s’au arătat.
Luni la Pavecerniţă, Canonul pocăinţii cătră Domnul Iisus, Canonul Paraclisului cătră Preasfânta
Născătoarea de Dumnezeu sau Canonul Glasului. Şi Canonul Mergătoriului-înnainte. Şi al
Îngerului păzitoriu. Dupre Cade-se să te fericim..., şi dupre Tatăl nostru, Troparele precum mai sus
s’a arătat, însă urmând dupre zile.
Marţi la Pavecerniţă, Canonul cinstitei Cruci, Canonul Născătoarei de Dumnezeu al Paraclisului
sau al Glasului. Şi Canonul Îngerului păzitoriu. Dupre Cade-se să te fericim..., Tropariul Hramului
Domnesc nu se zice, ci Mântuieşte, Doamne, norodul tău..., dupre aceasta al Hramului Născătoarei
de Dumnezeu sau al sfântului. Apoi cele obicinuite. Iară de iaste Praznic sau sfânt ce se
prăznuiaşte, numai unul, Condacul Praznicului sau al sfântului ce se prăznuiaşte. Şi celelalte ale
Pavecerniţei.
Miercuri la Pavecerniţă, Canonul cătră Domnul Iisus al pocăinţii, Canonul Paraclisului cătră
Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu şi Canonul Sfinţilor Apostoli; şi Canonul sfântului Nicolae,
deaca cineva va voi. Iară unii cetesc şi Acáthistul făcătoriului de minuni Nicolae, seara sau
dimineaţa, care rămâne la buna voinţă. Dupre Cade-se să te fericim..., Troparele precum mai
înnapoi s’au arătat.
Joi la Pavecerniţă, Canonul cinstitei Cruci, Canonul Paraclisului cătră Preasfânta Născătoarea de
Dumnezeu şi Canonul Îngerului păzitoriu. Dupre Cade-se să te fericim..., Troparele aşa le cetim,
dupre cum s’au arătat Marţi.
482  Právilă spre Dumnezeiásca Împărtăşánie 
Vineri la Pavecerniţă, Canonul Acáthistului Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu nestrămutat. Şi
Canonul Îngerului păzitoriu. Şi Canonul tuturor sfinţilor. Iară cine va voi a ceti Condacele şi
Icoasele Acáthistului, dimineaţa sau dupre a 6-a Cântare, rămâne la buna voinţă, numai se cuvine
Canonul Acáthistului a-l ceti la Pavecerniţă sau dimineaţa. Dupre Cade-se să te fericim..., Sfinte
Dumnezeule.., Preasfântă Treime..., şi dupre Tatăl nostru, Troparele Apostolilor, Prorocilor,
Mucenicilor. Slavă... Cu sfinţii odihneşte... Şi acum... Ca nişte pârgă a firii... Şi cele obicinuite.
Unii dragoste având cătră Preadulcele Iisus, şi cătră Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu, în
toate zilele dupre cântarea Utreniei sau mai nainte de Utrenie, Acathistele cetesc întru socotirea
Dumnezeeştilor Taine, schimbând pre fieştecarea zi, adecă: Sâmbătă Acáthistul Preasfintei
Născătoarei de Dumnezeu, Duminecă a Preadulcelui Iisus, şi aşa preste toate zilele, care iaste
foarte lăudat ca un lucru lui Dumnezeu plăcut şi blagocéstiv. Numai datoriu iaste fieştecine a păzi,
ca nu în vremea cântării Utreniei aceasta să fie făcută.
În ştiinţă aceasta să fie fieştecăruia, că nu numai celor ce se gătesc cătră sfânta lucrare a
Dumnezeeştilor Taine, Preoţilor şi Diaconilor, Pravila rugăciunilor a ceti, ci şi fără slujire, pre
fieştecarea zi, nu numai Preoţii, Diaconii şi Călugării, ci şi tot omul Creştin, de toată treapta, a
face pre toată ziua datoriu iaste, iar nu a le lăsa, dupre cum Apostolul învaţă pre noi: Neîncetat vă
rugaţi. Şi la alt loc sfătuind şi rugând, zice: Voiesc ca rugăciuni să facă bărbaţii în tot locul,
înnălţând preacuvioasele mâinile sale fără de mânie şi fără răspândire. Şi iarăşi: Rog dar mai
nainte de toate a face rugăciuni, cereri, mulţămiri, pentru toţi oamenii. Pentru că în Dragostea lui
Dumnezeu a se întinde tot omul trebuie, dupre Scriptură: Vei iubi pre Domnul Dumnezeul tău cu
toată inima ta, şi cu tot sufletul tău, şi cu toată tăriia ta, şi cu tot cugetul tău: şi pre aproapele tău ca
însuţi pre sine.
Iară pentru că, dupre cum acelaşi Apostol învaţă: De aş grăi în limbile omeneşti şi
Îngereşti, iară dragoste nu am, făcutu-m’am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
Căci rugăciunea fără de dragoste nimica iaste. Pentru aceasta datori sântem
dragoste a vea, nu numai cătră însuşi Dumnezeu, ci şi cătră aproapele şi priiatenul
său, iară mai ales şi cătră cei ce urăsc pre noi, dupre cuvântul Domnului: Iubiţi pre
vrăjmaşii voştri, bine faceţi celor ce urăsc pre voi, şi vă rugaţi pentru cei ce fac
vouă rău.
Iară Rugăciuni osârduitoare a înnălţa se cuvine cătră însuşi Dumnezeu, cătră
Preacurata şi Preablagoslovita Născătoarea de Dumnezeu Mariia, cătră sfintele fără
de trup Cereştile Puteri, cătră Îngerul păzitoriu, apoi şi cătră toţi sfinţii carii cu
fapte bune lui Dumnezeu bine au plăcut. Ca împreună cu dânşii întru cele Cereşti să
câştigăm bunătăţile cele gătite.
Această Pravilă înnainte s’a pus dragostii voastre, dupre cum Apostolul zice:
Precum am dat vouă aşezământ ţineţi, şi cu umilinţă şi luarea aminte cetiţi. Şi
când cu dragoste veţi priimi, şi cu osârdie veţi împlini, va fi vouă, celor ce cetiţi
această Pravilă, Împărtăşirea a Dumnezeeştilor Taine întru trezvirea sufletului,
întru lăsarea păcatelor, întru Împărtăşirea a Sfântului Duh, întru împlinirea
Împărăţiei Ceriurilor, carea au făgăduit Hristos Domnul celor ce se
Împărtăşesc cu vrednicie, zicând: Cel ce mânâncă
Trupul mieu, şi cel ce bea Sângele mieu,
are Viiaţa vecinică. Pre carea
nouă tuturor să
ne fie a o
câştiga,

(α 
483
 Právilă spre Dumnezeiásca Împărtăşánie 
 µ  ι 
 ν .

















R Â N D U I A L A
SFINTEI ÎMPĂRTĂŞIRI.
Dupre ce face începere: Împărate Ceresc... Sfinte Dumnezeule...
Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Doamne miluieşte, 12. Veniţi să
ne închinăm..., de 3 ori. Apoi Psálmul 50, Miluieşte-mă ,
Dumnezeule... Şi îndată CANONUL.
Cântarea 1. Glas 2. Irmós:
Veniţi noroadelor, să cântăm cântarea lui Hristos Dumnezeu, carele
au despărţit marea, şi au trecut norodul pre carele l-au slobozit din
robia Eghipetului, că s’au proslăvit. Stíh:
Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi Duh drept înnoieşte
întru cele dinlăuntru ale mele.
Pâine de viiaţă vecuitoare facă-se mie Trupul tău cel Sfânt, Îndurate
Doamne, şi Cinstitul Sânge, şi vindecătoriu de boale de multe feliuri.
De 2 ori.
Stíh: Nu mă lepăda dela faţa ta, şi Duhul tău cel Sfânt
nu lua dela mine.
Învredniceşte-mă, Stăpâne, pre netrebnicul, să mănânc Trupul tău cel
Preacurat, şi să beau Sângele tău cel Preascump, cu credinţă şi cu
dragoste. Slavă...
Spurcându-mă cu lucruri necuviincioase, ticălosul, nevrednic sânt de
Cuminecătura neîntinatului tău Trup, şi a Dumnezeescului Sânge,
Hristoase, căriia învredniceşte-mă. Şi acum... Bogorodícĭna.
Pământule bune, binecuvântată a lui Dumnezeu Mireasă, ceea ce ai
odrăslit Spicul cel nearat, şi Mântuitoriu lumii, învredniceşte-mă, pre
acesta mâncând, a mă mântui.
Pre piatra Credinţei m’ai întărit, şi ai desfăcut gura mea asupra
vrăjmaşilor miei, că s’a veselit sufletul mieu a cânta: Nu iaste sfânt ca
Dumnezeul nostru, şi nu iaste drept afară de tine, Doamne.
485
 Rânduiala Sfintei Împărtăşiri 
Picături de lacrămi dă mie, Hristoase, carile curăţesc spurcăciunea
inimii mele, ca cu bună cunoştinţa cugetului curăţit fiind cu credinţă
să mă apropiiu, şi cu frică, Stăpâne, întru împărtăşirea Darurilor tale.
Spre iertarea greşalelor facă-se mie neîntinatul tău Trup şi
Dumnezeescul Sânge, şi spre cuminecarea Duhului Sfânt, şi spre
vecinica viiaţă, Iubitoriule de oameni, şi spre înstreinarea de patimi şi
de necazuri. Slavă...
Doamne, învredniceşte-mă să mă împărtăşesc fără de osândă cu
Preacurat Trupul tău, şi cu Scump Sângele tău, şi să slăvesc bunătatea
ta. Şi acum... Bogorodícĭna.
Masă Preasfântă a Pâinii vieţii ceii ce de sus pentru milă s’a pogorît,
şi lumii mai nouă viiaţă a dăruit; şi pre mine, nevrednicul,
învredniceşte-mă acum cu frică a gusta dintru aceasta şi a fi viu.
Doamne miluieşte, de 3 ori. Sedealna, Glas al 8-lea.
Foc şi Lumină fie mie priimirea Preacuratelor şi făcătoarelor de
Viiaţă Tainelor tale, Mântuitoriule, arzând neghina păcatelor şi
luminându-mă preste tot cătră cuvântarea de Dumnezeu cea adevărată,
că nu voiu da cele Sfinte înşelăciunii vrăjmaşului, nici voiu da ţie
sărutare înşelătoare, ci ca curva căzând înnaintea ta, şi ca tâlhariul
mărturisindu-mă strig cătră tine: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei
veni întru Împărăţiia ta.
Venit-ai din Fecioară, nici sol, nici Înger; ci însuţi, Doamne, te-ai
întrupat, şi ai mântuit pre mine, tot omul. Pentru aceasta strig ţie:
Slavă Puterii tale, Doamne.
Ai voit, pentru noi întrupându-te, Multmilostive Doamne, a te jertvi
ca o Oaie pentru păcatele oamenilor. Drept aceasta, mă rog ţie, şi
greşalele mele să se şteargă.
Tămăduiaşte ránele sufletului mieu, Doamne, şi tot mă sfinţeşte, şi
mă învredniceşte, Stăpâne, ca să mă cuminec din Dumnezeiasca ta
Cină cea de Taină, ticălosul. Slavă...
Să stăm toţi cu frică, şi cu cutremur, ai inimii ochi în sus ţiind, şi cătră
Mântuitoriul strigând: Întăreşte-ne şi înţelepţeşte pre noi, Milostive
Doamne, întru frica ta. Şi acum... Bogorodícĭna.
Milostiv fă şi mie pre cel din Măruntaiele tale, Stăpână, şi păzeşte-
mă, pre robul tău, nespurcat şi neprihănit, ca înlăuntru priimind
Mărgăritariul cel gândit, să mă sfinţesc.
486  Rânduiala Sfintei Împărtăşiri 

Dătătoriule de lumină şi Făcătoriul vecilor, Doamne, îndreptează pre
noi întru lumina Poruncilor tale, că afară de tine nu ştim alt
Dumnezeu.
Precum mai nainte ai zis, Hristoase, facă-se dar prostului robului tău,
şi întru mine rămâi, precum te-ai făgăduit: Că iată, Trupul tău cel
Dumnezeesc mănânc, şi Sângele tău beau.
Cuvinte al lui Dumnezeu şi Dumnezeule, cărbunele Trupului tău facă-
se mie întunecatului spre luminare, şi spre curăţirea spurcatului
sufletului mieu, Sângele tău. Slavă...
Suflet spurcat şi buze necurate având, nu cutez să mă apropiiu cătră
tine, Hristoase, şi Trupul tău să priimesc; ci vrednic acum a fi tu mă
arată. Şi acum... Bogorodícĭna.
Marie, Maica lui Dumnezeu, Cinstita Sălăşluire a bunei mireazme, cu
rugăciunile tale vas de alegere mă fă, ca de Sfinţeniile Născutului tău
să mă împărtăşesc.
Întru adâncul păcatelor fiind ţinut, chem adâncul cel neurmat al
Milostivirii tale: scoate pre mine, Dumnezeule.
Mintea, sufletul şi inima sfinţeşte-mi, Mântuitoriule, şi trupul mieu, şi
învredniceşte-mă, fără osândă, Stăpâne, a mă apropiia la înfricoşatele
Taine.
Înstreina-m’aş de patimi, şi avea-te-aş adăogire de Haru, şi întărire de
viiaţă, prin împărtăşirea Sfintelor Tainelor tale, Hristoase. Slavă...
Cu frică şi cu cutremur să ne apropiem toţi cătră Dumnezeeştile Taine
ale lui Hristos, şi să priimim adevăratul şi sfântul Trupul lui, şi
adevăratul şi sfântul şi scumpul lui Sânge. Şi acum... Bogorodícĭna.
Dumnezeule, Cuvinte al lui Dumnezeu Sfinte, tot sfinţeşte-mă acum,
pre cel ce mă apropiiu la Dumnezeeştile tale Taine, cu rugăciunile
Sfintei Maicii tale. Deci Doamne miluieşte, de 3 ori, Slavă... Şi
acum... Apoi
487
Pâinea, Hristoase, a o lua eu, să nu mă treci cu vederea; cu Trupul tău,
şi Dumnezeescul tău Sânge, cu neîntinatele, Stăpâne, şi înfricoşatele
tale Taine, împărtăşindu-mă acum, ticălosul, să nu mi se facă spre
osândă, ci facă-se mie spre viiaţa vecinică, şi nemuritoare.

Chipul cel de aur în câmpul Deirà cinstindu-se, cei trei Coconi
porunca cea fără de Dumnezeu au defăimat: că în mijlocul văpăii fiind
aruncaţi, răcorindu-se au cântat: Bine eşti cuvântat Dumnezeul
Izvor de bunătăţi, Împărtăşirea nemuritoarelor tale Taine, Hristoase,
facă-se mie acum lumină şi viiaţă şi nepătimire, şi cătră fapta bună
mai Dumnezeiască, şi spre procopsală şi sporire pricinuitoriu, sângure
Bunule, ca să te slăvesc.
Izbăveşte-mă de patimi, de vrăjmaşi şi de nevoi şi de tot necazul, cu
cutremur şi cu frică apropiindu-mă la tine acum, cu evlavie,
Iubitoriule de oameni, la nemuritoarele tale şi Dumnezeeşti Taine, ca
să cânt ţie: Binecuvântat eşti, Dumnezeul Părinţilor noştri. Slavă...
Suflete al mieu ticăloase, suflete pătimaşe, spăimântează-te văzând
Preaslăvitele Taine, lăcrămează suspinând, şi bătându-te pre piept,
strigă şi zi: Doamne, curăţeşte pre mine, curvariul.
Ceea ce ai născut pre Mântuitoriul Hristos mai presus de minte, de
Dumnezeu hăruită, rogu-te acum, robul tău, pre cea Curată, cel
necurat: Vrând acum a mă apropiia la neîntinatele Taine, curăţeşte-mă
tot, de spurcăciunea trupului, şi a duhului.
Pre Dumnezeu cel ce s’au pogorît în cuptoriul focului, la Coconii
Evreeşti, şi văpaia în rouă o au prefăcut, lăudaţi-l lucrurile ca pre
Domnul, şi-l preaînnălţaţi întru toţi vecii.
Al Cereştilor şi al înfricoşatelor, şi al Sfintelor tale Taine, Hristoase,
şi al Dumnezeeştii şi tainicii Cinei tale părtaş a mă face, şi pre mine
acum învredniceşte-mă, pre cel deznădăjduit, Dumnezeule
Mântuitoriul mieu.
Supt a ta Milostivire scăpând, Bunule, strig ţie cu frică: întru mine
rămâi, Mântuitoriule, şi eu, precum ai zis, întru tine. Că iată,
îndrăznind spre Mila ta, mânânc Trupul tău, şi beau Sângele tău.
Slavă...
Mă cutremur priimind focul, ca să nu mă ard ca ceara şi ca iarba. O,
înfricoşată Taină! O, Milostivire a lui Dumnezeu! Cum, tina, mă
împărtăşesc cu Dumnezeescul Trup şi Sânge, şi mă fac fără de
stricăciune.
Adevărat, Maica lui Dumnezeu, s’au copt în pântecele tău Pâinea cea
Dumnezeiască a vieţii, păzind nevătămat pântecele tău cel nevinovat.
Pentru aceea lăudăm pre tine, ca pre Hrănitoarea noastră, întru toţi
vecii.
Fiiul Părintelui celui fără început Dumnezeu şi Domnul, întrupându-
se din Fecioară s’au arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate, şi să
adune cele risipite. Pentru aceasta, pre Născătoarea de Dumnezeu cea
prealăudată o mărim.
Bun iaste Domnul, gustaţi şi vedeţi, că pentru noi, ca noi dedemult
făcându-se, şi o dată pre sineşi, Părintelui său, ca un prinos aducându-
se, pururea se junghie, sfinţind pre cei ce se împărtăşesc.
Cu sufletul împreună şi cu trupul, de m’aş sfinţi, Stăpâne, de m’aş
lumina, de m’aş mântui, de m’aş face casă a ta, cu împărtăşirea
Sfinţitelor Taine, înlăuntru avându-te cu Tatăl, şi cu Duhul,
Făcătoriule de bine Multmilostive. Slavă...
Ca un Foc facă-se mie, şi ca o Lumină, Trupul tău şi Sângele cel
preascump, Mântuitoriul mieu, arzând materiia păcatului, şi pârjolind
spinii patimilor, şi tot luminându-mă, ca să mă închin Dumnezeirii
tale. Şi acum... Bogorodícĭna.
Dumnezeu s’au Întrupat din Curate Sângiurile tale; pentru aceasta tot
neamul te laudă, Stăpână. Şi mulţimea Minţilor te slăvesc, ca cele ce
prin tine arătat au văzut pre cel ce stăpâneşte preste toate, că s’au
înfiinţat cu omenirea.
Şi îndatăşi: Cade-se să te fericim... Sfinte Dumnezeule... Preasfântă
Treime... Tatăl nostru..., şi Tropariul zilei, sau al Praznicului, de iaste
Praznic Împărătesc. Apoi: Doamne miluieşte, de 40 de ori. Şi
rugăciunea Pavecerniţei: Nespurcată, neîntinată... Apoi Troparele:
 Rânduiala Sfintei Împărtăşiri  489
Miluieşte pre noi, Doamne... Slavă... Doamne, miluieşte pre noi... Şi
acum... Uşa milostivirii deşchide nouă...
Iară a doua zi, dupre slujba cea obicinuită a Ceasurilor, cel ce vrea
să se cuminece face început. Apoi: Împărate Ceresc... Sfinte
Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Doamne miluieşte,
de 12 ori. Veniţi să ne închinăm, de 3 ori. Şi aceşti Psalmi:
Psalm, 22.
Domnul mă paşte, şi nimic nu-mi va lipsi. În locul păşunii, acolo
m’au sălăşluit, la apa odihnei m’au hrănit, sufletul mieu au întors.
Povăţuitu-m’au pre cărările Dreptăţii, pentru Numele lui. Că de voiu
şi umbla în mijlocul umbrei morţii, nu mă voiu teme de rele, că tu cu
mine eşti: toiagul tău şi varga ta, acestea m’au mângâiat. Gătit-ai
înnaintea mea masă împrotiva celor ce mă necăjesc; uns-ai cu
untdelemn capul mieu, şi Păharul tău iaste adăpându-mă ca un
Puternic. Şi Mila ta mă va urma în toate zilele vieţii mele, şi ca să
lăcuesc eu în Casa Domnului întru îndelungare de zile.
Psalm, 23.
Al Domnului iaste pământul şi plinirea lui, lumea şi toţi cei ce lăcuesc
întru dânsa; acesta pre Mări au întemeiat pre el, şi pre Râuri au gătit
pre el. Cine se va sui în Muntele Domnului, sau cine va sta în locul cel
sfânt al lui? Cel nevinovat cu mâinile şi curat cu inima, carele nu a
luat în deşert sufletul său, şi nu s’a jurat întru vicleşug vecinului său.
Acesta va lua blagoslovenie dela Domnul şi milostenie dela
Dumnezeu Mântuitoriul său. Acesta iaste neamul celor ce caută pre
Domnul, al celor ce caută faţa Dumnezeului lui Iacóv. Ridicaţi boiari
porţile voastre, şi vă ridicaţi, porţi vecinice, şi va întra Împăratul
Slavei. Cine iaste acesta, Împăratul Slavei? Domnul cel tare şi
Puternic, Domnul cel tare în război. Ridicaţi boiari porţile voastre, şi
vă ridicaţi, porţi vecinice, şi va întra Împăratul Slavei. Cine iaste
acesta, Împăratul Slavei? Domnul Puterilor, acesta iaste Împăratul
Slavei. Psalm, 115.
Crezut-am, pentru aceea am grăit, iară eu m’am smerit foarte. Eu am
zis întru uimirea mea: Tot omul mincinos. Ce voiu răsplăti Domnului
pentru toate carile au dat mie? Păharul mântuirii voiu lua, şi Numele
Domnului voiu chema. Rugăciunile Domnului voiu da înnaintea a tot
norodului lui. Scumpă iaste înnaintea Domnului moartea Cuvioşilor
lui. O, Doamne, eu robul tău, eu robul tău şi fiiul slujnicei tale: rumpt-ai
legăturile mele. Ţie voiu jertvi jertvă de laudă şi întru Numele
Domnului voiu chema. Rugăciunile mele Domnului voiu da înnaintea
a tot norodului lui, în curţile casei Domnului, în mijlocul tău,
Ierusalíme. Slavă... Şi acum... Alliluia, de 3 ori. Metanii 3.
Şi aceste Tropare, Glas al 6-lea.
Nelegiuirile mele trece-le cu vederea, Doamne, cela ce din Fecioară
te-ai născut, şi inima mea curăţeşte, Biserică pre ea făcându-o a
Preacuratului Trup şi a Sângelui tău. Să nu mă lepezi dela Faţa ta, cela
ce ai nemăsurată marea Milă. Slavă...
Spre împărtăşirea Sfinţeniilor tale, cum mă voiu obrăznici,
nevrednicul? Că de voiu îndrăzni la tine a mă apropiia împreună cu
cei vrednici, haina mă vădeşte, că nu iaste de Cină, şi osândă voiu
pricinui mult-păcătosului mieu suflet. Curăţeşte, Doamne,
spurcăciunea sufletului mieu, şi mă mântuieşte ca un Iubitoriu de
oameni. Şi acum...
Multe sânt mulţimile greşalelor mele, Născătoare de Dumnezeu; la
tine am scăpat, Curată, mântuire trebuindu-mi. Cercetează
neputinciosul mieu suflet, şi te roagă Fiiului tău, şi Dumnezeului
nostru, ca să dea mie iertare de relele cele ce am făcut, sângură
binecuvântată.
Iar în Sfânta şi Marea Zi Joi, să zici acesta:
Când slăviţii Ucenici, la spălarea Cinei se lumina, atunci Iúda răul-
cinstitoriu, de iubirea de argint bolnăvindu-se, se întuneca. Şi
nelegiuiţilor judecători, pre tine, dreptul Judecătoriu, te-a dat. Vezi,
îndrăgitoriule de avuţie, pre cela ce pentru acestea spânzurare şi-a
agonisit. Fugi de sufletul nesăţios, care unele ca acestea asupra
Învăţătoriului a îndrăznit. Cela ce eşti spre toţi Bun, Doamne, slavă
ţie.
Apoi, Doamne miluieşte, de 40 de ori. Metanii câte vei voi.
Şi îndată Stíhurile acestea.
Vrând o, omule, a mânca Trupul Stăpânului,
Cu frică te apropie, să nu te arzi, că foc iaste.
Şi Dumnezeesc Sânge bând spre împărtăşire,
Întâiu te împacă cu cei ce mâhnesc pre tine,
Apoi îndrăznind mânâncă Mâncare de Taină.
Alte stihuri:
Mai nainte până a nu te împărtăşi cu înfricoşata Jertvă,
Cu Trupul Stăpânului cel de viiaţă făcătoriu,
Întru acesta chip te roagă cu cutremur:
491
Rugăciunea 1. A Marelui Vasílie
S tăpâne Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Izvorul

Vieţii şi al nemuririi, a toată zidirea văzută şi nevăzută
Făcătoriul, Fiiul cel împreună-vecuitoriu şi împreună fără de
început al Tatălui celui fără de început; cela ce pentru covârşirea
Bunătăţii, în zilele cele mai de pre urmă Trup ai purtat, şi te-ai
răstignit, şi te-ai jertvit pentru noi, nemulţămitorii şi necunoscătorii şi,
cu Sângele tău, de-al doilea ai zidit firea noastră cea stricată de păcat,
Însuţi nemuritoriule Împărate, priimeşte şi a mea pocăinţă, a
păcătosului, şi pleacă urechea ta mie, şi ascultă graiurile mele. Că am
păcătuit, Doamne, păcătuit-am la Ceriu, şi înnaintea ta, şi nu sânt
vrednic a căuta la înnălţimea Slavei tale; că am întărâtat Bunătatea ta,
Poruncile tale călcând, şi rânduirile tale neascultând. Ci tu, Doamne,
fără de răutate fiind, îndelung-Răbdătoriu şi mult-Milostiv, nu m’ai
dat ca să pieiu împreună cu fărădelegile mele, în tot chipul întoarcerea
mea aşteptând. Că tu ai zis, Iubitoriule de oameni, prin Prorocul tău,
că nu cu voie voiesc moartea păcătosului, precum a se întoarce, şi a
viia el. Că nu vrei, Stăpâne, făptura mâinilor tale să piae, nici
binevoieşti spre pierzarea oamenilor, ci vrei toţi a se mântui, şi la
cunoştinţa adevărului a veni. Pentru aceasta şi eu, deşi nevrednic sânt
Ceriului şi pământului, şi însăşi vieţii vremelnice, pre mine tot
supuindu-mă păcatului, şi îndulcirilor robindu-mă, şi Chipul tău
netrebnicind. Dar fiindcă a ta făptură şi zidire m’am făcut, nu mă
deznădăjduiesc, ticălosul, de a mea mântuire; ci întru a ta nemăsurată
bună-milostivire îndrăznind, mă apropiiu. Deci priimeşte-mă şi pre
mine, Iubitoriule de oameni Hristoase, ca pre curva, ca pre tâlhariul,
ca pre vameşul, şi ca pre cel întru pierzare; şi ridică sarcina cea grea a
păcatelor mele, cela ce ridici păcatul lumii, şi neputinţele oamenilor
tămăduieşti, cela ce pre cei osteniţi şi împovăraţi cătră sineţi chemi, şi
faci lor odihnă; cela ce nu ai venit să chemi pre drepţi, ci pre cei
păcătoşi la pocăinţă; şi curăţeşte-mă de toată spurcăciunea trupului şi
a duhului, învaţă-mă a săvârşi sfinţeniia întru frica ta, ca întru curată
mărturia cunoştinţei cugetului mieu, priimind Partea Sfinţeniilor tale,
cu Sfântul tău Trup şi Sânge să mă unesc, şi să te aib întru mine
lăcuind şi rămâind, împreună cu Tatăl şi Sfântul tău Duh. Aşa,
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul mieu; şi să nu se facă mie spre
judecată Împărtăşirea Preacuratelor şi de viiaţă făcătoarelor Tainelor
tale, nici să mă fac neputincios cu sufletul şi cu trupul, pentru că mă
împărtăşesc de dânsele cu nevrednicie; ci dă-mi, până la cea de pre
urmă a mea răsuflare, cu neosândire să priimesc Partea Sfinţeniilor
tale, spre Împărtăşirea Duhului celui Sfânt, spre merindea călătoriei
vieţii vecinice, şi spre bine priimit răspuns la înfricoşatul tău Divan;
ca şi eu, dimpreună cu toţi aleşii tăi, părtaş să mă fac a
nestricăcioaselor tale Bunătăţi, carile ai gătit celora ce iubesc pre tine,
Doamne, întru carii Preaproslăvit eşti în vecii vecilor, Amin.
Rugăciunea a 2-a, a celui întru sfinţi Părintelui nostru Ioánn
Hrisostómului.
Doamne Dumnezeul mieu, ştiu că nici sânt vrednic, nici îndestulat, ca
să întri supt acoperemântul casii sufletului mieu, pentru că iaste
pustiiu tot surpat, şi nu ai întru mine loc vrednic ca să-ţi pleci Capul.
Ci precum din înnălţime te-ai smerit pre sineţi pentru noi, smereşte-te
şi acum împreună cu smerenia mea. Şi precum ai priimit a te culca în
peşteră şi în ieslea dobitoacelor, aşa priimeşte şi în ieslea
dobitocescului mieu suflet, şi întru întunecatul mieu trup a întra. Şi
precum nu ai socotit de necuviinţă a întra şi a cina împreună cu
păcătoşii în casa lui Símon leprosului, aşa priimeşte a întra şi în casa
smeritului mieu suflet, a leprosului şi păcătosului. Şi precum nu ai
împins pre cea asemenea mie curvă şi păcătoasă, carea să apropiia şi
să atingea de tine, aşa îndură-te şi spre mine, păcătosul, carele mă
apropiiu şi mă ating de tine. Şi precum nu te-ai îngreţăluit de spurcata
aceiia şi necurata gură sărutându-te, nici de gura mea cea mai spurcată
decât a aceiia şi mai necurată, nici de buzele mele cele borâte şi
necurate şi spurcate, şi de limba mea cea mai necurată. Ci facă-se mie
Cărbunele Preasfântului tău Trup şi a scumpului tău Sânge, spre
sfinţenie, spre luminarea şi spre sănătatea smeritului mieu suflet, şi a
trupului, spre uşurarea greutăţii greşalelor mele celor multe, spre
păzirea de toată diavoleasca lucrare, spre înfrângerea şi împiedecarea
relei şi viclenei mele obicinuinţe, spre omorârea patimilor, spre paza
Poruncilor tale, spre adăogirea Dumnezeescului tău Har şi spre unirea
Împărăţiei tale. Că nu ca cum defăimând mă apropiiu la tine,
Hristoase Dumnezeule, ci nădăjduindu-mă la cea negrăită a ta
Bunătate, şi ca nu îndelung să fiu depărtat de Împărtăşirea ta, şi prins
să mă fac de lupul cel înţelegătoriu. Pentru aceea mă rog ţie, ca cela ce
singur eşti Sfânt, Stăpâne, sfinţeşte-mi sufletul şi trupul, mintea şi
inima, rărunchii şi măruntaiele, şi pre mine tot mă înnoieşte, şi
înrădăcinează frica ta întru mădulările mele, şi sfinţenia ta fă-o
neştearsă dela mine. Şi fă-te mie Ajutătoriu şi Sprijinitoriu,
chivernisind în pace viiaţa mea, învrednicindu-mă şi stării ceii de-a
dreapta ta împreună cu sfinţii tăi, pentru rugăciunile şi solirile
Preanespurcatei Maicii tale, şi a nematerialnicilor tăi slujitori, şi a
nespurcatelor Puteri, şi a tuturor sfinţilor celor ce din veac au
bineplăcut ţie, Amin.
Rugăciunea a 3-a, a lui Simeón Metafrástul
Doamne, cel singur Curat şi nestricăcios, carele pentru nepovestita
Milostivire a iubirii de oameni ai luat toată frământătura noastră din
curatele şi fecioreştile sângiuri a ceiia ce mai presus de fire te-a
născut, cu venirea Dumnezeescului Duh, şi cu buna Voire a pururea
Vecuitoriului Părinte, Hristoase Iisuse, Înţelepciunea lui Dumnezeu, şi
Pacea şi Puterea; cela ce pre Trupul tău cu adăogirea ta Patimile cele
de viiaţă făcătoare şi mântuitoare ai priimit, Crucea, Piroanele, Suliţa,
Moartea, omoară-mi patimile cele stricătoare de suflet a trupului
mieu. Cela ce cu Îngroparea ta împărăţiile iadului ai prădat, îngroapă-
mi prin bunele cugetări sfaturile cele vicleane, şi duhurile vicleniei
risipeşte. Cela ce cu Înviiarea ta cea de a treia zi şi de viiaţă purtătoare
pre Strămoşul cel căzut ai înviiat, înviiază-mă, pre cel alunecat prin
păcat, chipuri de pocăinţă puindu-mi. Cela ce cu slăvită Înnălţarea ta
ai îndumnezeit Trupul carele ai luat, şi pre acesta cu şederea de-a
dreapta a Tatălui l-ai cinstit, învredniceşte-mă prin împărtăşirea
Sfintelor tale Taine a dobândi partea cea de-a dreapta a celor mântuiţi.
Cela ce cu venirea Mângâitoriului Duh, Vase cinstite pre sfinţii tăi
Ucenici i-ai lucrat, arată şi pre mine vas de priimire a Venirii lui. Cela
ce vrei să vii iarăşi să judeci lumea întru dreptate, binevoieşte ca şi eu
să întâmpin pre tine în nori, pre Făcătoriul şi Ziditoriul mieu,
împreună cu toţi sfinţii tăi, ca fără de sfârşit să te slavoslovesc şi să te
laud, împreună cu Părintele tău cel fără de început, şi cu Preasfântul şi
Bunul şi de viiaţă făcătoriul tău Duh, acum, şi pururea, şi în vecii
vecilor, Amin.
Rugăciunea a 4-a, a aceluiaşi
Precum aş sta înnaintea înfricoşatului şi necăutătoriului în faţă
Divanului tău, Hristoase Dumnezeule, şi aş suferi cercetări, şi cuvinte
aş da pentru relele cele făcute de mine, aşa astăzi, mai nainte de a
ajunge la ziua osândirii mele, la sfântul tău Jertvenic stând înnaintea
ta, şi înnaintea înfricoşaţilor şi sfinţilor tăi Îngeri, împilându-mă de
cunoştinţa cugetului mieu, aduc înnainte viclenele mele şi
nenumăratele fapte, împriveliştind pre ele, şi vădindu-le. Vezi,
Doamne, smerenia mea, şi lasă toate păcatele mele. Vezi că s’au
înmulţit mai presus decât perii capului mieu fărădelegile mele. Căci ce
rău nu am făcut? Care păcat nu am lucrat? Care rău nu am închipuit în
sufletul mieu? Iar acum şi în lucruri am făcut, curvie, preacurvie,
mândrie, trufie, ocară, hulă, vorbă zădarnică, fierbere de râs, beţie,
malachie de pântece, neîncetată mâncare, urâciune, pizmă, iubire de
argint, iubire de avere, lăcomie, iubire de sinemi, iubire de slavă,
răpire, nedreptate, ruşinoasă câştigare, zavistie, împrotivă-grăire,
călcare de lege. Toată simţirea mea, şi toate mădulările le-am spurcat,
le-am stricat, le-am netrebnicit, dugheană cu totul diavolului făcându-
mă. Şi ştiu, Doamne, că fărădelegile mele au covârşit capul mieu; ci
neasemănată iaste mulţimea Îndurărilor tale, şi Mila suferitoarei de
rele Bunătăţii tale iaste nespusă, şi nu iaste păcat care să biruiască
Iubirea de oameni a ta. Pentru aceasta, preaminunate Împărate,
suferitoriule de rele Doamne, luminează şi spre mine, păcătosul,
Milele tale; arată Puterea Bunătăţii tale, şi descoperă Tăriia
Milostivnicii pornirii tale, şi întorcându-mă, priimeşte pre mine
păcătosul, priimeşte-mă, precum ai priimit pre cel întru pierzare, pre
tâlhariul şi pre curva; priimeşte-mă, pre carele cu covârşire am greşit
ţie, şi cu cuvântul, şi cu lucrul, şi cu pofta necuviincioasă, şi cu
aducerea aminte dobitocească. Şi precum ai priimit pre cei cătră al
unsprezecelea ceas, carii nimic vrednic au lucrat, aşa priimeşte şi pre
mine, păcătosul. Multe am greşit, şi m’am învierşunat, şi pre Duhul
tău cel Sfânt l-am mâhnit, şi Îndurările tale cele iubitoare de oameni
le-am amărât, şi cu lucrul, şi cu cuvântul, şi cu gândul, în noapte şi în
zi, şi întru arătare, şi întru nearătare, şi de voie şi fără de voie. Şi ştiu
că vei pune înnaintea mea păcatele mele acest feliu, în ce chip şi de
mine s’au făcut, şi te vei întreba cu mine pentru păcatele cele ce întru
cunoştinţă neiertate le-am lucrat. Ci, Doamne, nu cu dreapta ta
Judecată, nici cu mâniia ta să mă mustri, nici cu urgiia ta să mă
pedepseşti. Miluieşte-mă, Doamne, că nu numai neputincios, ci şi a ta
zidire sânt. Tu, Doamne, adecă, ai întărit preste mine frica ta, iară eu
vicleşug am făcut înnaintea ta; deci ţie unuia am greşit, ci mă rog ţie,
să nu întri la judecată cu robul tău. Căci de vei pândi fărădelegile
mele, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că eu sânt noianul păcatului,
şi nu sânt vrednic, nici îndestulat, a mă uita şi a vedea înnălţimea
Ceriului, de mulţimea păcatelor mele, cărora nu iaste număr. Că toate
relele lucruri, şi izvodirile, şi meşteşugirile sataniceşti, stricările,
curgerile, malachíile, stricările de copii, mozaviríile, sfaturile spre
păcat, gâdilírile, şi alte zeci de mii de patimi nu au lipsit dela mine.
Căci cu care păcat nu m’am stricat? De care răutăţi nu m’am prins?
Tot păcatul am lucrat, toată desfrânarea o am pus în sufletul mieu.
Netrebnicitu-m’am dela tine, Dumnezeului mieu, şi dela oameni. Cine
mă va scula pre mine, cel întru acest feliu de răutăţi, şi întru atâtea
greşale căzut? Spre tine Doamne, Dumnezeul mieu, am nădăjduit, de
iaste mie nădejde de mântuire, de biruiaşte Iubirea ta de oameni pre
mulţimea fărădelegilor mele, fă-te mie Mântuitoriu; şi dupre
Îndurările şi Milele tale, slăbeşte, lasă, iartă mie toate câte am greşit
ţie, că de multe răutăţi s’a umplut sufletul mieu, şi nu iaste întru mine
nădejde de mântuire. Miluieşte-mă, Dumnezeule, dupre mare Mila ta,
şi să nu răsplăteşti mie dupre lucrurile mele, ci întoarce, sprijineşte, şi
izbăveşte sufletul mieu de relele cele ce au odrăslit împreună cu
dânsul, şi de adaosurile cele cumplite. Mântuieşte-mă pentru Mila ta,
ca unde s’a înmulţit păcatul, să preaprisosească Harul tău, şi să te
laud, şi să te proslăvesc totdeauna, întru toate zilele vieţii mele. Că tu
eşti Dumnezeul celor ce să pocăiesc, şi Mântuitoriul celor ce greşesc,
şi ţie slavă înnălţăm, împreună şi Părintelui celui fără de început, şi
întrutot-Sfântului şi Bunului şi de viiaţă Făcătoriului tău Duh, acum,
şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Rugăciunea a 5-a, a Sfântului Ioánn Damaskín
Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, cela ce singur
ai Stăpânire a ierta oamenilor păcatele, ca un Bun şi Iubitoriu de
oameni, treci cu vederea toate greşalele mele cele întru cunoştinţă şi
întru necunoştinţă, şi mă învredniceşte fără de osândă a mă împărtăşi
cu Dumnezeeştile, şi slăvitele, şi preacuratele, şi de viiaţă făcătoarele
Tainele tale, nu spre muncă, nici spre adăogirea păcatelor, ci spre
curăţirea, şi sfinţirea, şi spre arvuna a vieţii ceii viitoare, şi a
Împărăţiei, spre zidiu, şi spre ajutoriu, şi spre izgonirea celor
dimprotivă, şi spre ştergerea multelor mele greşale. Că tu eşti
Dumnezeul Milei, şi al Îndurărilor, şi al Iubirii de oameni, şi ţie slavă
înnălţăm, împreună şi Tatălui, şi Sfântului Duh, acum, şi pururea, şi în
Rugăciunea a 6-a, a Marelui Vasílie.
Ştiu, Doamne, că cu nevrednicie mă împărtăşesc cu preacuratul tău
Trup, şi cu scumpul tău Sânge, şi vinovat sânt, şi osândă mie mănânc
şi beau, nedesluşind Trupul tău şi Sângele tău, al lui Hristos
Dumnezeului mieu; ci spre Îndurările tale nădăjduind, mă apropiiu la
tine cel ce ai zis: Cela ce mânâncă Trupul mieu, şi bea Sângele mieu,
întru mine rămâne, şi eu întru dânsul. Milostiveşte-te dar, Doamne, şi
nu mă vădi, pre păcătosul, ci fă cu mine dupre Mila ta; şi facă-se mie
Sfintele acestea spre sănătate, şi curăţire, şi luminare, şi păzire, şi
mântuire, şi sfinţeniia sufletului şi trupului, spre gonirea a toată
nălucirea şi a faptei ceii viclene, şi a lucrării diavoleşti, carea dupre
gând întru mădulările mele se lucrează, spre îndrăznirea şi dragostea
cea cătră tine, spre îndreptarea vieţii şi întărire, spre adăogirea faptei
bune şi a săvârşirii, spre plinirea Poruncilor, spre împărtăşirea
Sfântului Duh, spre merindea călătoriei vieţii vecinice, spre darea de
răspunsul cel binepriimit la înfricoşatul Divanul tău, nu spre judecată,
sau spre osândă.
Rugăciunea a 7-a. Din Dumnezeeştile Rugăciuni ale Sfintei

Împărtăşiri, a lui Simeón Nóului de Dumnezeu Cuvântătoriu.
Din spurcate buze, din scârnavă inimă, din necurată limbă, din suflet
întinat, priimeşte rugăciune, Hristoase al mieu; şi nelepădându-mi nici
cuvintele, nici chipurile, nici neruşinarea, dă mie cu îndrăzneală a zice
cele ce voiesc, Hristoase al mieu. Iară mai vârtos mă şi învaţă, ce mi
să cade a face, şi ce a zice. Greşit-am mai mult decât curva, carea
aflând unde lăcueşti, şi mir cumpărând, cu îndrăzneală a venit,
picioarele tale să ungă, a Hristosului mieu, a Stăpânului şi
Dumnezeului mieu. Cum pre aceea nu o ai împins, apropiindu-se din
inimă, nici de mine să te îngreţeluieşti, Cuvinte, ci pre ale tale picioare
dă-mi, şi a le ţinea, şi a le săruta, şi cu curgerea lacrămilor, ca cu un
mir de mult preţ, cu îndrăzneală a le unge. Spală-mă cu lacrămile
mele, curăţeşte-mă cu dânsele, Cuvinte, lasă şi greşalele mele, şi dă
mie îndreptare. Ştii a răutăţilor mulţime, ştii şi ránele mele; şi bubele
mele le vezi, dar şi credinţa îmi ştii, şi osârdia mea o vezi, şi
suspinurile auzi. Nu se ascund de tine, Dumnezeul mieu, Făcătoriul
mieu şi Izbăvitoriul mieu, nici picătură de lacrămi, nici din picătură
vreo parte. Cele încă nelucrate de mine le-au cunoscut ochii tăi; şi în
cartea ta, şi cele încă nelucrate, scrise la tine se află. Vezi smerenia
mea, vezi-mi osteneala câtă iaste, şi toate păcatele, Dumnezeule a
toate, lasă-mi, ca întru curată inimă, cu înfricoşat gând şi cu suflet
zdrobit, cu nespurcate şi preacurate Tainele tale să mă împărtăşesc, cu
carile se îndumnezeieşte şi se înviiază tot cel ce te mănâncă şi te bea
din curată inimă. Că tu ai zis, Stăpânul mieu: Tot cel ce mănâncă
Trupul mieu, şi bea Sângele mieu, întru mine rămâne, şi eu întru
dânsul mă aflu. Negreşit adevărat iaste cuvântul, al Stăpânului şi
Dumnezeului mieu. Că cela ce cu Darurile cele Dumnezeeşti şi
îndumnezeitoare se împărtăşeşte, cu adevărat nu iaste singur, ci cu
tine, Hristoase al mieu, cela ce eşti din Lumina cea cu trei Străluciri,
carea luminează lumea. Deci ca nu singur să rămâiu, fără de tine,
Dătătoriule de viiaţă, fără de tine Răsuflarea mea, Viiaţa mea,
Bucuriia mea, şi Mântuirea lumii, pentru aceasta m’am apropiiat,
precum vezi, cu lacrămi şi cu suflet zdrobit, şi mă rog ca să iau
izbăvire de a mele greşale, şi neosândit să mă împărtăşesc, cu de
viiaţă dătătoarele şi neprihănite Tainele tale, ca să rămâi, precum ai
zis, cu mine, de trei ori ticălosul; ca nu osebit aflându-mă de harul tău,
înşelătoriul să mă răpească cu vicleşug şi, înşelându-mă, să mă
depărtez dela îndumnezeitoarele tale cuvinte. Pentru aceasta la tine
caz, şi fierbinte strig ţie: Cum pre cel întru pierzare ai priimit, şi pre
curva ce venise cătră tine, aşa mă priimeşte, pre curvariul şi pierdutul,
Îndurate, căci cu suflet zdrobit acum viu la tine. Ştiu, Mântuitoriule,
că altul ca mine nu a greşit ţie, nici a făcut faptele precum eu le-am
lucrat. Ci aceasta iarăşi ştiu, că nu mărimea greşalelor, nici mulţimea
păcatelor, covârşaşte îndelunga-răbdare cea multă şi Iubirea de
oameni cea nemărginită a Dumnezeului mieu; ci întru milă de
milostivire, pre cei ce fierbinte se pocăiesc, şi îi curăţeşti, şi îi
străluceşti, şi părtaşi Luminii îi faci, cu îmbielşugare împărtaşi a
Dumnezeirii tale făcându-i; şi, lucru înstreinat şi îngereştilor şi
omeneştilor gânduri, de multe ori cu dânşii voroveşti, ca cu nişte
priiateni ai tăi adevăraţi. Acestea îndrăzneţ mă fac, acestea, Hristoase
al mieu, mă întraripează. Şi în bogatele tale cătră noi faceri de bine
nădăjduindu-mă, bucurându-mă şi împreună cutremurându-mă, cu
focul mă împărtăşesc, iarbă fiind, şi – streină minune! – răcorindu-mă
negrăit, ca şi rugul dedemult, carele nears ardea. Deci cu mulţămitoare
socotinţă, cu mulţămitoare inimă, cu mulţămitoare mădulări, a
sufletului şi a trupului mieu, mă închin şi te măresc, Dumnezeul mieu,
şi slăvesc pre tine, ca pre cel ce eşti binecuvântat, acum, şi în veci,
Amin. Rugăciunea a 8-a, a lui Hrisostom.
Dumnezeule, slăbeşte, lasă, iartă-mi greşalele câte am greşit ţie, ori cu
cuvântul, ori cu lucrul, ori cu gândul, de voie sau fără de voie, în
cunoştinţă sau în necunoştinţă, toate mi le iartă ca un Bun şi Iubitoriu
de oameni. Şi cu Solirile Preacuratei Maicii tale, şi a slujitorilor tăi
celor de gând, şi a sfintelor Puteri, şi a tuturor Sfinţilor celor din veac
bineplăcuţi ţie, binevoieşte fără de osândă a priimi eu Sfântul şi
Preacuratul tău Trup şi Cinstitul tău Sânge, spre sănătatea sufletului şi
a trupului, şi spre ştergerea viclenelor mele cugetări. Că a ta iaste
Împărăţiia, şi Puterea, şi Slava, şi a Tatălui, şi a Fiiului, şi a Sfântului
Rugăciunea a 9-a, a aceluiaşi.
Nu sânt îndestulat, Stăpâne Doamne, ca să întri supt acoperemântul
sufletului mieu; ci fiindcă tu voieşti, ca un Iubitoriu de oameni, întru
mine a lăcui, îndrăznind mă apropiiu. Porunceşte, şi voiu deşchide
uşile, carile tu însuţi ai zidit, şi întră cu Iubirea de oameni, precum ai
zis; întră şi luminează cugetul mieu cel întunecat. Şi crez că aceasta o
vei face, că nu ai fugit de curva carea cu lacrămi a venit la tine, nici
pre vameşul ai lepădat pocăindu-se, nici pre tâlhariul cunoscând
Împărăţiia ta l-ai gonit, nici pre gonaciul cel ce s’a pocăit l-ai părăsit
în ceea ce era; ci pre toţi carii au venit la tine cu pocăinţă, în ceata
priiatenilor tăi i-ai rânduit, cela ce singur eşti binecuvântat totdeauna,
acum, şi pururea, şi în nemărginitele veacuri, Amin.
Rugăciunea a 10-a, a aceluiaşi.
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul mieu, slăbeşte, lasă,
milostiveşte-te, şi iartă mie păcătosului, şi netrebnicului, şi
nevrednicului robului tău, păcatele şi greşalele şi căderile mele, câte
ţie din tinereţele mele până în ziua şi în ceasul acesta am păcătuit, ori
cu cunoştinţa şi cu necunoştinţa, ori cu cuvintele sau cu lucrurile, sau
cu gândurile, sau cu cugetele şi cu izvodirile, şi cu toate simţirile
mele. Şi cu solirea a ceiia ce fără sămânţă a născut pre tine, a
Preacuratei şi pururea Fecioarei Mariei Maicii tale, a singurei
neruşinatei Nădejdii, şi Folositoarei şi Mântuirii mele, învredniceşte-
mă neosândit a mă împărtăşi cu Preacuratele şi nemuritoarele, şi de
viiaţă făcătoarele, şi înfricoşatele Tainele tale, spre lăsarea păcatelor şi
spre viiaţa vecinică, spre sfinţenie, şi luminare, şi tărie, şi vindecare, şi
spre sănătatea sufletului şi a trupului, şi spre ştergerea şi cea de istov
pierderea viclenelor mele cugetări, şi a gândurilor, şi a greşitelor
socotinţe, şi a nălucirilor celor de noapte ale duhurilor celor întunecate
şi viclene. Că a ta iaste Împărăţiia, şi Puterea, şi Slava, şi Cinstea, şi
Închinăciunea, împreună şi cu Tatăl, şi cu Sfântul tău Duh, acum, şi
pururea, şi în veacurile vecurilor, Amin.
Rugăciunea a 11-a, a Sfântului Ioánn Damaskín.
Înnaintea uşilor Bisericii tale stau, şi de gândurile cele cumplite nu
mă depărtez; ci tu, Hristoase Dumnezeule, carele pre Vameşul ai
îndreptăţit, şi pre Hanaiianca ai miluit, şi Uşile Raiului tâlhariului ai
deşchis, deşchide mie Milostivirile Iubirii tale de oameni, şi priimeşte-
mă viind şi atingându-mă de tine, ca pre curva, şi ca pre ceea ce îi
curgea sânge. Că aceea adecă, de poalele tale atingându-se, cu lesnire
a luat tămăduirea, iară ceealaltă, preacuratele tale picioare ţiindu-le,
dezlegare păcatelor sale a câştigat. Iară eu, vrednicul de jale, întreg
Trupul tău cutezând a priimi, să nu mă pârjolesc, ci priimeşte-mă ca
pre acelea, şi luminează simţirile sufletului mieu, arzând vinovăţiile
păcatelor mele, cu solirile ceiia ce fără de sămânţă te-a născut, şi a
Cereştilor Puteri, că binecuvântat eşti în veacurile veacurilor, Amin.
Rugăciunea a 12-a, a lui Hrisostom.
Crez, Doamne, şi mărturisesc, că tu eşti cu adevărat Hristos, Fiiul
Dumnezeului celui Viu, carele ai venit în lume pre păcătoşi să
mântuieşti, dintre carii cel dintâiu sânt eu. Încă crez, că însuşi acesta
iaste Preacurat Trupul tău, şi însuşi acesta scump Sângele tău. Rogu-
mă dar ţie, miluieşte-mă, şi iartă greşalele mele, cele de voie şi cele
fără de voie, cele cu cuvântul şi cele cu lucrul, cele în cunoştinţă şi
necunoştinţă; şi mă învredniceşte fără de osândă a mă împărtăşi cu
Preacuratele tale Taine, spre lăsarea păcatelor şi spre viiaţa vecinică,
Amin.
Deci mergând să te împărtăşeşti, zi întru sineţi
stihurile acestea ale lui Metafrast:
Iată viu spre Dumnezeiasca Cuminecătură,
Ziditoriule, să nu mă arzi cu împărtăşirea;
Că foc eşti, pre cei nevrednici arzând:
Ci dar curăţeşte-mă de toată spurcăciunea. Deaciia:
Al Cinei tale ceii de Taină, astăzi Fiiule al lui Dumnezeu părtaş mă
priimeşte, că nu voiu spune vrăjmaşilor tăi Taina ta, sărutare ţie ca
Iúda nu voiu da, ci ca tâlhariul mărturisesc ţie: Pomeneşte-mă,
Doamne, întru Împărăţiia ta. Apoi iarăşi stihurile acestea:
Îndumnezeitoriul Sânge înfricoşază-te, omule, văzând,
Căci aprins cărbune iaste, pre cei nevrednici arzând.
Al lui Dumnezeu Trup şi mă îndumnezeieşte, şi mă hrăneşte:
Pre duh îl îndumnezeieşte, iar pre minte strein o hrăneşte.
Deci Troparele acestea:
Trasu-m’ai cu dorul tău, Hristoase, şi m’ai prefăcut cu Dumnezeiasca
ta Iubire: ci arde-mi cu nematerialnic foc păcatele, şi a mă sătura de
desfătarea cea întru tine mă învredniceşte, ca săltând să măresc,
Bunule, amândouă venirile tale.
Întru strălucirile sfinţilor tăi, cum voiu întra, nevrednicul? Că de voiu
îndrăzni a împreună-întra în cămară, haina mă vădeşte, că nu iaste de
nuntă, şi legat mă voiu scoate de Îngeri. Curăţeşte Doamne,
spurcăciunea sufletului mieu, şi mă mântuieşte, ca un Iubitoriu de
oameni. Deci rugăciunea.
Stăpâne Iubitoriule de oameni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul
mieu, să nu se facă mie spre judecată Sfintele acestea, pentru că sânt
nevrednic, ci spre curăţirea şi sfinţirea sufletului şi a trupului, şi spre
arvuna fiitoarei Vieţi şi a Împărăţiei. Iară mie a mă lipi de Dumnezeu
bine iaste, a pune în Domnul nădejdea mântuirii mele.
Deci iarăşi zi:
Al Cinei tale ceii de Taină..., şi celelalte. Şi aşa cu umilinţă să mergi
să te împărtăşeşti.
RUGĂCIUNILE DE MULŢĂMIRE DUPRE

 DUMNEZEIASCA ÎMPĂRTĂŞIRE

Stihuri de îndemn.
Iară dupre ce vei dobândi Sfânta Împărtăşire,
A făcătoarelor de viiaţă şi de taină Daruri,
Laudă îndată şi mulţămeşte foarte.
Şi acestea cu căldură din suflet lui Dumnezeu să grăieşti:
Slavă ţie Dumnezeule, Slavă ţie Dumnezeule,
Slavă ţie Dumnezeule.
Deci această rugăciune de mulţămire, a Marelui Vasílie.
Mulţămesc ţie, Doamne Dumnezeul mieu, că nu m’ai lepădat, pre
păcătosul, ci părtaş a fi Sfintelor tale m’ai învrednicit. Mulţămescu-ţi
că pre mine nevrednicul a mă împărtăşi cu Preacuratele tale şi
Cereştile Daruri m’ai învrednicit. Ci, Stăpâne, Iubitoriule de oameni,
carele pentru noi ai murit şi ai înviiat, şi ai dăruit nouă aceste
înfricoşate şi de viiaţă făcătoare Taine, spre facerea de bine şi sfinţirea
sufletelor şi trupurilor noastre, dă să fie acestea şi mie spre tămăduirea
sufletului şi a trupului, spre gonirea a tot protivnicului, spre luminarea
ochilor inimii mele, spre împăcarea sufleteştilor mele puteri, spre
credinţă neruşinată, spre dragoste nefăţarnică, spre plinirea
înţelepciunii, spre paza Poruncilor tale, spre adăogirea Harului tău
celui Dumnezeiesc şi spre unirea Împărăţiei tale, ca întru Sfinţenia ta
cu acestea fiind păzit, să pomenesc harul tău pururea, şi să nu mai viez
mie, ci ţie, Stăpânului nostru şi făcătoriului de bine. Şi aşa ieşind
dintru această viiaţă întru nădejdea vieţii ceii vecinice, să ajung la
odihna cea deapururea, unde iaste glasul lăudătorilor cel neîncetat, şi
dulceaţa fără de sfârşit a celor ce văd frumseţea cea negrăită a Feţii
tale. Că tu eşti dorirea cea adevărată, şi veseliia cea nespusă a celora
ce iubesc pre tine, Hristoase, Dumnezeul nostru, şi pre tine laudă
toată făptura în veci, Amin.
Rugăciunea a 2- a, a Marelui Vasílie.
Stăpâne Hristoase, Dumnezeule, Împăratul veacurilor şi Făcătoriul
tuturor, mulţămesc Ţie de toate bunătăţile câte ai dat mie, şi de
împărtăşirea Preacuratelor şi de viiaţă făcătoarelor Tale Taine. Deci
mă rog ţie, Bunule şi Iubitoriule de oameni, păzeşte-mă supt
Acoperemântul Tău, şi întru umbra Aripilor Tale; şi-mi dăruiaşte,
până la suflarea cea mai de pre urmă, întru curată cunoştinţă, cu
vrednicie, să mă împărtăşesc cu sfinţeniile tale, spre iertarea păcatelor
şi spre viiaţa de veci. Că tu eşti Pâinea vieţii, Izvorul sfinţirii,
Dătătoriul bunătăţilor, şi ţie Slavă înnălţăm, împreună şi Părintelui, şi
Sfântului tău Duh, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Rugăciunea a 3-a, a lui Metafrast.
Cel ce de bunăvoie spre hrană ai dat mie Trupul tău, foc fiind, carele
arde pre cei nevrednici, să nu mă arzi, Făcătoriul mieu; ci mai vârtos
întră întru alcătuirea mădulărilor mele, şi întru toate închieturile, în
rărunchi şi în inimă. Şi arde spinii tuturor păcatelor mele; sufletul
curăţeşte-mi, sfinţeşte-mi gândurile; închieturile le întăreşte cu oasele
împreună; numărul deplin al celor cinci simţuri îl luminează; preste
tot mă pătrunde cu frica ta. Pururea mă acoperă, mă apără şi mă
păzeşte de tot lucrul şi cuvântul pierzătoriu de suflet. Curăţeşte-mă, şi
mă spală, şi mă îndreptează; împodobeşte-mă, înţelepţeşte-mă şi mă
luminează; arată-mă sălaş Unuia Duhului tău, şi să nu mai fiu sălaş
păcatului, ci ţie casă, prin întrarea Împărtăşaniei, ca de foc să fugă de
mine tot lucrul rău, toată patima. Rugători aduc ţie pre toţi Sfinţii, pre
mai-marii Cetelor celor fără de trup, pre înnainte-Mergătoriul tău, pre
înţelepţii Apostoli, şi cu aceştia şi pre Preacinstita şi Preacurata Maica
ta; ale cărora rugăciuni priimeşte, Milostive Hristoase al mieu, şi pre
mine, slujitoriul tău, copil al Luminii mă fă. Că tu însuţi eşti, Bunule,
sfinţirea şi luminarea sufletelor noastre; şi ţie, dupre cuviinţă, ca unui
Dumnezeu şi Stăpân, toţi slavă înnălţăm în toate zilele.
Rugăciunea a 4-a, a Sfântului Kiril Alexandreanul.
Trupul tău cel sfânt, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul mieu, să
fie mie spre Viiaţa de veci, şi Scump Sângele tău spre iertarea
păcatelor. Şi fie mie Împărtăşania aceasta spre bucurie, spre sănătate
şi spre veselie. Şi la înfricoşata şi a doua Venire a ta, învredniceşte-
mă, pre păcătosul, să stau de-a dreapta Slavei tale, pentru rugăciunile
Preacuratei Maicii tale, şi ale tuturor Sfinţilor tăi, Amin.
Rugăciunea a 5-a, cătră Preasfânta Născătoare de Dumnezeu
Preasfântă Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, lumina întunecatului
mieu suflet, nădejdea, acoperământul, scăparea, mângâierea şi
bucuriia mea, mulţămescu-ţi că m’ai învrednicit, pre nevrednicul, a fi
părtaş Preacuratului Trup şi Cinstitului Sânge al Fiiului tău. Ci tu,
carea ai născut Lumina cea Adevărată, luminează-mi ochii cei
înţelegători ai inimii; ceea ce ai născut Izvorul nemuririi, viiază-mă,
pre cel omorît de păcat; ceea ce eşti a milostivului Dumnezeu
iubitoare de milostivire Maică, miluieşte-mă, şi dă umilinţă şi zdrobire
în inima mea, şi smerenie întru gândurile mele, şi ridicare din robiia
cugetelor mele. Şi mă învredniceşte, până la sfârşitul vieţii, fără de
osândă să priimesc sfinţirea Preacuratelor Taine, spre tămăduirea
sufletului şi a trupului; şi-mi dă, Stăpână, lacrămi de pocăinţă şi de
mărturisire, ca să te laud şi să slăvesc pre tine în toate zilele vieţii
mele. Că Blagoslovită şi Preaproslăvită eşti în veci, Amin.
Deci: Acum slobozeşte... Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime...
Tatăl nostru... Preotul: Că a ta iaste Împărăţiia... Şi Tropariul sfântului
a căruia va fi Liturghia întru acea zi. De iaste Liturghia Sfântului
Ioánn Gură de Aur, zicem Tropariul, Glas al 8-lea:
Din gura ta, ca nişte lumină de foc strălucind Harul, lumea toată a
luminat; vistieriile neiubirii de argint lumii a câştigat; înnălţimea
gândului smerit nouă a arătat. Ci cu cuvintele tale învăţându-ne,
Părinte Ioánne Gură de Aur, roagă pre Cuvântul Hristos Dumnezeu,
Slavă... Condacul, Glas al 6-lea:
Din Ceriuri ai luat Dumnezeescul Har, şi cu buzele tale pre toţi îi
înveţi, să se închine în Treime Unuia Dumnezeu; Ioánne Gură de Aur,
preafericite Cuvioase, dupre vrednicie lăudăm pre tine; că eşti
îndreptătoriu, ca cela ce arăţi cele Dumnezeeşti.
De iaste Liturghia Sfântului Vasílie celui Mare,
zicem Tropariul, Glas 1:
În tot pământul a ieşit vestirea ta, că acela a priimit Cuvântul tău; prin
carele cu Dumnezeiască cuviinţă ai învăţat, firea celor ce sânt ai
arătat, obiceiurile oamenilor ai împodobit, Împărăteasca Preoţie,
Părinte Cuvioase, roagă pre Hristos Dumnezeu, să se mântuiască
sufletele noastre.
Arătatu-te-ai temeiu neclătit Bisericii, dând tuturor oamenilor
Domniia cea nefurată, pecetluindu-o cu învăţăturile tale, de cele
Cereşti arătătoriule, Vasílie Cuvioase.
Ceea ce eşti folositoare Creştinilor... (caută mai sus).
Iară de iaste Liturghia Darurilor mai nainte sfinţite,
zicem Tropariul Glas al 4-lea:
Cel ce de sus, de la Dumnezeu, ai luat Dumnezeescul Har, mărite
Grigórie, şi cu puterea aceluia întărindu-te, de bunăvoie ai urmat
Sfintei Evanghelii a lui Hristos, dela carele ai luat plata ostenelelor
tale, întrutot-fericite; pre acela roagă-l, să se mântuiască sufletele
noastre.
Asemenea începătoriu te-ai arătat lui Hristos, Începătoriului
păstorilor, şi părtaş Călugărilor, Părinte Grigórie, cătră Cetatea cea
Cerească povăţuindu-i, de unde turma lui Hristos ai învăţat Poruncile
lui, şi acum cu dânşii te bucuri, şi în Corturile Cereşti dănţuieşti.
Ceea ce eşti folositoare Creştinilor... (caută mai sus).
Apoi Doamne miluieşte, de 12 ori, Ceea ce eşti mai cinstită... Slavă...
Şi acum... Şi Otpústul.















Scrisoarea lui Ávgar cătră Mântuitoriul

Iisus Hristos
Evsévie, Episcopul Edésiei, scrie: Că Ávgar Craiul aceiiaş Cetăţi,
muncit fiind de o boală foarte rea şi netămăduită, şi înştiinţindu-se de
minunatele tămăduiri ce făcea Iisus Hristos în Iudéa, i-a trimis un
Corueriu (anume Ananía) cu o scrisoare cuprinsă întru aceste cuvinte.
AVGAR CRAIUL EDESII
Cătră Mântuitoriul Iisus Hristos carele s’au arătat în Trup omenesc
în părţile Ierusalímului, sănătate.
Am auzit de minunile şi tămăduirile ce faci numai cu singur Cuvântul,
fără a te sluji de ierburi sau alte doftorii. Am înţeles că faci pre orbi de
văd, pre ologi de umblă, pre cei stricaţi curăţeşti, duhurile necurate
goneşti din cei ce pătimesc, pre cei cu boale netămăduite îi lecuieşti,
şi dai viiaţă morţilor. Aceste minuni m’au făcut a gândi că eşti un
Dumnezeu pogorât din Ceriu, şi că Fiiul lui Dumnezeu eşti, pentru
aceasta am îndrăznit a-ţi scrie această scrisoare, rugându-te să vii să
mă vezi, şi să mă tămăduiaşti de boala de carea pătimesc de multă
vreme. Am auzit că şi Iudéii te gonesc, şi cârtesc pentru Minunile tale,
şi caută a te piiarde. Eu am aicea o cetate frumoasă şi răsfăţată, şi
măcar că nu iaste prea mare, dar îţi va fi îndestul pentru toate cele ce-
ţi vor trebui.
Acelaşi scriitoriu zice: Că Iisus Hristos au făcut lui Avgár
Răspunsul următoriu.
Fericit eşti, Ávgare, că ai crezut în mine mai nainte de a mă vedea,
căci scris iaste despre mine că cei ce mă vor vedea nu vor crede întru
mine, şi cei ce nu mă vor vedea, vor crede şi se vor mântui. Cât pentru
dorinţa ce arăţi că ai, ca să viu să te văz: Eu trebuie mai întâiu a plini
în ţara aceasta toate lucrurile pentru carile sânt venit, şi dupre aceasta
să mă suiu cătră acela ce m’au trimis, şi deaca mă voiu sui de aicea, îţi
voiu trimite pre unul din Ucenicii miei, carele te va tămădui de boala
ce pătimeşti, şi-ţi va da viiaţă vecinică, ţie şi celor cu tine.
Iscălitura Mântuitoriului iaste aceasta:
adică
506  Scrisoarea lui Avgar 
Θεος, Θεου, Θεον Θαυμα
Dumnezeu, a lui Dumnezeu, Dumnezeiască Minune.
Iară Episcopul Evsévie zice că aceste scrisori le-a scos din Condicile
cetăţii Edésii, şi mai adaoge că Apostolul Thomà, dupre Învierea
Mântuitoriului, a trimis pre Thaddéu, unul din cei şaptezeci de
Ucenici, ca să propoveduiască pre Iisus Hristos, şi să tămăduiască şi
pre Ávgar.
Înştiinţarea lui Léntulu, Proconsul Iudéii, cătră Sinatul Romii: Pentru
Chipul Mântuitoriului. Carea a fost întru acestaş chip.
Întru aceste vremi s’au arătat aicea un Om, carele încă trăieşte, anume
Iisus Hristos, a căruia Putere trece preste măsurile firii. Oamenii îl
numesc mare Proroc, iară Ucenicii lui îi zic Fiiul lui Dumnezeu. El
înviiază morţii şi tămăduiaşte tot feliul de boale. El iaste un Om de un
chip încuviinţat, şi cu bune măsuri. În faţa sa se vede oareşcare
strâştie, însă carea îi trage deodată şi dragostea şi frica acelor ce-l văd.
Părul lui iaste în floarea a unii alune timpurie. Însă dela rădăcină şi
până la urechi iaste neted, iară de acolo şi până la umere creţ, şi trece
şi mai jos de umere. Dela frunte prin mijlocul capului are cărare,
dupre obiceiul Nazarineanilor. Fruntea lui iaste lată şi albă. Faţa fără
de nici o meteahnă, şi împodobită cu o rumeneală foarte plăcută.
Fisiognomia lui iaste ighemonicoasă şi mângâioasă. Nasul şi gura sânt
făcute cu mari măsuri. Barba iaste destul deasă, în floarea părului, şi
despărţită în furculiţă. Ochii îi sânt căprii, şi foarte vioi. El iaste
groaznic la ale sale mustrări, dulce şi plăcut la ale sale învăţături şi
sfaturi. Chipul feţii lui trage ochii tuturor, amestecat fiind cu
Semnotita, adecă cu o cinstire adâncă. Nu l-a văzut nimenea niciodată
râzând, dară plângând adeseori. Statul lui iaste drept, mâinile lui mari
şi lungi, şi braţele foarte frumoase. El vorbeşte puţin, dar cu multă
statornicie, şi iaste cel mai frumos Om în lume.


SFÂRŞITUL CEASOSLOVULUI
ŞI LUI DUMNEZEU
S L A V Ă.


507

508  Scrisoarea lui Avgar 
Glosar
Amelinţáre: semn de încuviinţare, Oborî: a dărâma, a azvârli, a răsturna.

aprobare, bunăvoire. Oltáriu: altar.
Peásnă: cântare.
Ánghiră: ancoră.
Polonóştniţă: Miezonoptică.
Aríe: arianiasm, erezia lui Árie.
Poftorì: a repeta.
Blagocéstie: bună-cinstire. Sirimán: orfan.
Blagocéstiv: bine-cinstitor. Sístimă: adunare, clică.
Bogorodícĭna: a Născătoarei de Strâştie: mâhnire, întristare.
Dumnezeu. Tâmpì: a înfrânge, a bate.
Bogoslóv: cuvântător de Dumnezeu, teolog. Trâmbáciu: trâmbiţaş.
Bogoslóvie: teologie.
Boià: vopsea. Triandáfil: trandafir.
Clenciurós: spinos, ghimpos. Verhóvnic: întâi-stătător, căpetenie.
Credincériu: om credincios; om de
încredere.
Crúgul Ceresc: bolta cerului.
Dărepănătúri: zdrobiri, sfărâmări.
Dârjíe: semeţie, cutezanţă.
Derepinà, (var. a dărepinà, a drepănà): a
zdrobi, a sfărâma, a prăpădi.
Detunà (a se): a fi izbit ca de tunet, a fi
trăsnit.
Dosedì: a (se) mâhni, a (se) amărî; a (se)
nedreptăţì.
Drége: a turna.
Drepănắri: v. Dărepănături.
Dvorì: a sluji la curte.
Dvoritóriu: curtean.
Ellinizmós: ellenism, antichitatea greacă
păgână.
Heretisì: a felicita; a saluta.
Heretisìre: felicitare; salut.
Hreásturi: ramuri, crengi (încâlcite).
Ighemonicós: de neam ales, nobil.
Împilát: apăsat cu silnicie.
Îngrecáre: procreare.
Léft (pl. léfturi): medalion.
Malachíe: onanie.
Mítras: matrice, pântece.
Mozaviríe: calomnie, bârfire.
Multa-dumnezeire: politeismul.
Muncă: chinuire, torturare.
Muncitori: chinuitori, călăi.

  
  
  
      

Ceaslov-1835 Repub.2001 Manastirea-Neamt PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ceaslov-1835 Repub.2001 Manastirea-Neamt PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile



 Ceaslov 

D in somn sculându-mă, mulţămesc ţie, Preasfântă Treime, că

S lavă ţie Împărate, Dumnezeule Atotputernice, carele cu purtarea

M iluiaşte-mă, Dumnezeule, dupre mare Mila ta şi dupre

Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte, de 3 ori. Blagosloveşte.

Preotul zice: Bine iaste cuvântat Dumnezeul nostru... Ceteţul: Amin.

F ericiţi cei fără prihană în cale, carii umblă în legea Domnului.

M âinile tale m’au făcut şi m’au zidit: înţelepţeşte-mă şi

A l tău sânt eu, mântuieşte-mă, că îndreptările tale am căutat.

Slavă... Şi acum... Alliluia, de 3 ori. Şi metanii 3.

C aută spre mine şi mă miluieşte, dupre judecata celor ce iubesc

C ela ce în toată vremea, şi în tot ceasul, în Ceriu şi pre pământ

Doamne miluieşte, de 40 ori. Şi Vozglasul:

Preotul face începutul dupre obiceiu, zicând: Bine iaste cuvântat

Ţ ie se cuvine cântare, Dumnezeule, în Sión, şi ţie se va da

Preotul face începutul dupre obiceiu zicând:

Sfârşitul Rugăciunii miezului nopţii

A uză-te Domnul în ziua necazului, scutească-te Numele

D oamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi

Slavă... Şi acum... Alliluia, de 3 ori.

CÂNTĂRI TROICINICE, Glas 1.

Alta, a Sfântului Nicolae.

Apoi ecteniile, şi Otpústul.

G raiurile mele ascultă, Doamne, înţelege strigarea mea; ia

Şi Otpústul cel mic.

C ela ce trimiţi lumina, şi purcede, şi răsari soarele preste cei

Dupre ce blagosloveşte Preotul, zicem:

A uzi, Doamne, dreptatea mea, ia aminte cererea mea, ascultă

C ătră tine, Doamne, am ridicat sufletul mieu, Dumnezeul

Şi de iaste Postul cel Mare, zicem Rugăciunea Sfântului Efrem cu 3

Şi Rugăciunea Sfântului Mardárie.

S tăpâne Dumnezeule, Părinte Atotputernice, Doamne Fiiule

Sfârşitul Ceasului al Treilea.

Apoi această Rugăciune, a Sfântului Marelui Vasílie.

Veniţi să ne închinăm... de 3 ori. Metanii 3.

Sfârşitul Ceasului al şaselea.

pământul Slava ta. Cursă au gătit picioarelor mele şi au împilat

B inecuvintează, suflete al mieu, pre Domnul, şi toate cele

L audă, suflete al mieu, pre Domnul, lăuda-voiu pre Domnul în

Marţi, a Mergătoriului-înnainte, Glas 2.

Dupre săvârşirea Dumnezeeştii Liturghii, de iaste Priveghiiare, merge

V eselitu-m’am de cei ce au zis mie: În casa Domnului vom

Preotul zice, lovind în clopoţel:

C ât sânt de iubite Lăcaşurile tale, Doamne al Puterilor. Doreşte

Rugăciunea Marelui Vasílie.

S tăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, cela ce

Sfârşitul Ceasului al Nouălea.

CADE-SE A ŞTI. Că de cetim Ceas al Nouălea în pridvorul Bisericii, se face şi

Sfârşitul lui Mijloceas, al Ceasului al Nouălea.

Preotul zice: Bine iaste cuvântat Dumnezeul nostru... Iară de nu iaste

N espurcată, neîntinată, nestricată, fără prihană, Curată

Ş i dă nouă, Stăpâne, celor ce mergem spre somn, odihnă trupului

Blagoslovind Preotul, zicem: Împărate Ceresc... Sfinte Dumnezeule...

M iluieşte-mă, Dumnezeule, dupre mare mila ta şi dupre

Vineri seara al tuturor Sfinţilor, Glas al 2-lea.

Sfârşitul Pavecerniţii ceii Mici.

Dupre obicinuitul început, Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime...

Rugăciunea a 2-a. A Sfântului Antióh,cătră

S tăpâne Iubitoriule de oameni, au doară nu va fi acest pat mie

S ă învie Dumnezeu, şi să se risipească vrăjmaşii lui, şi să fugă

Pentru semnele Praznicilor celor Stăpâneşti şi ale

Deci Praznice mari sânt ale lui Hristos, şi ale Născătoarei de