Sunteți pe pagina 1din 5

 O criza de isterie (sau criza de furie) a copilului este echivalentul emotional al

unei furtuni de vara – brusca si uneori violenta. Desi v-ar putea ingrijora
posibilitatea de a creste un mic tiran, linistiti-va – la aceasta varsta, este putin
probabil sa faca o criza de isterie numai pentru a fi manipulativ. Mai probabil,
are o cadere ca reactie a frustrarii. Iata ce trebuie sa stii despre aceste crize de
furie ale copilului si cum trebuie sa le abordam.
despre crizele de isterie ale copilului, veti citi:
Cum poate incepe o criza de isterie?
Crizele de isterie sunt reactii de frustrare
Ce trebuie sa faceti in timpul unei crize de isterie?
Nu il lasati singur in timpul unei crize de isterie
Nu cedati si nu negociati in timpul unei crize de isterie
Daca intrece masura?
Discutati dupa ce trece criza de isterie
Incercati sa anticipati situatiile care ar putea duce la crize de isterie
Urmariti semnele stresului excesiv
Cand se cere sfatul medicului?
Despre educatia copilului neastamparat

Cum poate incepe o criza de isterie?


Poate ca intr-un anumit moment va bucurati impreuna cu copilul de masa la
restaurant, iar in clipa urmatoare protesteaza, scanceste si tipa cat il tin plamanii
din cauza ca i s-a indoit paiul din paharul cu suc. Apar scene de groaza,
zbieraturi, lacrimi mari de crocodil si multa energie depusa. Pare de ne-oprit.
Mai ales copiii intre 1 si 3 ani sunt predispusi unor astfel de episoade.
Crizele de isterie sunt reactii de frustrare
Desi v-ar putea ingrijora posibilitatea de a creste un mic tiran, linistiti-va – la
aceasta varsta, este putin probabil sa faca o criza de isterie numai pentru a fi
manipulativ. Mai probabil, are o cadere ca reactie a frustrarii.
Claire B. Kopp, profesor de psihologie comportamentala aplicata la California's
Claremont Graduate University, SUA, atribuie o mare parte a problemei
dezvoltarii neuniforme a limbajului.
„Bebelusii incep sa inteleaga mult mai multe dintre cuvintele pe care le aud,
insa aptitudinile lor de a le exprima sunt atat de limitate“, spune ea. Cand
copilul nu poate exprima ce simte sau ce doreste, ii creste frustrarea.
Ce trebuie sa faceti in timpul unei crize de isterie?
In primul rand, nu va pierdeti calmul. O criza de isterie nu este un lucru prea placut de vazut.
In afara de faptul ca da din picioare, tipa sau se arunca pe jos, copilul poate avea in repertoriu
urmatoarele manifestari: sa arunce obiecte, sa loveasca si chiar sa-si tina respiratia pana devine albastru.
Cand copilul este in toiul crizei de isterie, este putin probabil sa asculte argumente rationale, desi va
raspunde – in mod negativ – la tipetele sau amenintarile dumneavoastra.
„Am descoperit ca, pe masura ce tipam mai tare la Andrei sa se opreasca, devenea si mai nestapanit“,
spune mama unui copil de 2 ani. In schimb, a descoperit ca ceea ce functioneaza este sa se aseze si sa
stea cu el pana ii trece furia.

Nu il lasati singur in timpul unei crize de isterie


Este o buna idee sa stati cu copilul in timpul crizei sale de isterie. Oricand de
tentant vi s-ar parea sa iesiti repede din camera, el s-ar putea simti abandonat.
Furtuna emotionala prin care trece poate fi inspaimantatoare pentru el, si va
aprecia faptul ca va aflati in preajma lui. Unii experti recomanda sa ridicati
copilul si sa-l tineti in brate daca se poate (adica daca nu se zbate prea tare),
spunand ca va considera reconfortanta imbratisarea dumneavoastra. Insa altii
spun ca este mai bine sa ignorati criza pana cand se calmeaza copilul, in loc de
a-i rasplati comportarea negativa. Prin incercari repetate, veti afla care abordare
este cea potrivita pentru copilul dumneavoastra.
Nu cedati si nu negociati in timpul unei crize de isterie
Amintiti-va ca dumneavoastra sunteti adultul. Indiferent cat de mult continua
criza, nu cedati unor cereri absurde, nici nu negociati cu copilul care tipa. Mai
ales daca sunteti in public, este foarte tentant sa cedati ca si metoda de a incheia
episodul. Incercati sa nu va faceti griji despre ceea ce cred altii – orice parinte a
trecut prin asta.
Cedand nu veti face decat sa invatati copilul ca o criza este o metoda buna de a
obtine ce doreste si sa pregatiti terenul pentru viitoare probleme de
comportament. In afara de asta, copilul dumneavoastra este deja speriat de
faptul ca si-a pierdut controlul. Ultimul lucru pe care are nevoie este sa-l simta
este ca si dumneavoastra ati pierdut controlul asupra situatiei.
Daca intrece masura?
In cazul in care izbucnirea copilului ajunge in punctul in care loveste oameni
sau animale, arunca obiecte sau tipa nonstop, luati-l si duceti-l intr-un loc sigur,
cum ar fi camera lui. Explicati-i de ce se afla acolo („pentru ca ai lovit-o pe
matusa Ana“) si spuneti-i ca veti ramane cu el pana cand inceteaza sa se mai
poarte rau. Daca va aflati intr-un loc public – un loc in care se produc cel mai
adesea crizele de isterie – pregatiti-va sa plecati impreuna cu copilul pana cand
se calmeaza.
„Cand fiica mea avea 2 ani, a facut o criza ingrozitoare la un restaurant pentru
ca spaghetele simple pe care le dorise ea aveau patrujel tocat marunt in ele“, isi
aminteste o mamica. „Desi am inteles ce o supara, nu am fost dispusa sa-i
permit sa intrerupa masa tuturor. Am iesit cu ea afara pana cand s-a calmat“.
Discutati dupa ce trece criza de isterie
Cand furtuna se potoleste, luati copilul aproape si vorbiti despre ceea ce s-a
intamplat. Manifestati intelegere fata de frustrarea lui si ajutati-l sa-si exprime
sentimentele in cuvinte, spunand ceva de genul, - Ai fost foarte furios pentru ca
mancarea nu era asa cum ai fi vrut. Ajutati-l sa inteleaga ca va obtine rezultate
mai bune exprimandu-se in cuvinte. Spuneti cu un zambet, - Imi pare rau ca nu
te-am inteles. Acum, cand nu mai tipi, inteleg ce vrei.

Incercati sa anticipati situatiile care ar putea duce la crize de isterie


Fiti atenta la situatiile care le pot declansa si faceti-va un plan pentru a le face
fata, in functie de situatie. Daca se produc cand ii este foame, luati gustari cu
dumneavoastra. Daca are probleme de a trece de la o activitate la alta, anuntati-l
cu blandete inainte de schimbare. Avertizandu-l ca urmeaza sa parasiti locul de
joaca sau sa va asezati la masa (- Vom manca atunci cand tu si tati terminati de
citit povestea ) ii dati o sansa sa se adapteze in loc de a reactiona violent.
Copilul se lupta pentru independenta lui, deci oferiti-i optiuni oricand este
posibil. Numanui nu-i place sa i se spuna tot timpul ce trebuie sa faca. Spunand
- Ai vrea cartofi sau morcovi? in loc de a spune - Mananca morcovii! ii veti da
senzatia de control asupra situatiei. Tineti cont de cate ori spuneti - nu. Daca va
dati seama ca ziceti - nu tot timpul, probabil ca puneti un stres inutil asupra
amandurora. Incercati sa va - inmuiati un pic si sa va alegeti mai bine bataliile.
V-ar distruge intr-adevar programul faptul ca mai stati cinci minute la locul de
joaca? Si oare ii pasa cuiva ca micutul are manusi desperecheate?
Urmariti semnele stresului excesiv
Desi crizele zilnice de isterie sunt o parte perfect normala a varstei, trebuie sa
fiti atenta la posibilele probleme. A fost agitatie mare in familie? Ati avut o
perioada extrem de aglomerata sau stresanta? Au fost tensiuni intre parintii
copilului? Toate acestea pot provoca crize de isterie.
Util: Cum abordam manifestarile de tip negativist (1-3 ani)
Cand se cere sfatul medicului?
Daca dupa 30 de luni copilul face inca zilnic astfel de crize, cereti sfatul
medicului.
Daca micutul are mai putin de 30 de luni si are trei-patru crize pe zi fara a
participa la vreo activitate de rutina, cum ar fi imbracatul sau adunarea jucariilor
de jos, iarasi ar trebui sa consultati medicul. Acesta se poate asigura ca micutul
nu are probleme fizice sau psihologice serioase si poate sugera metode de a
infrunta izbucnirile.
De asemenea, cereti sfatul medicului in cazul in care copilul are etape
inspaimantatoare in care isi tine respiratia cand este suparat. Exista anumite
dovezi ca acest comportament ar fi legat de o deficienta de fier in organism.
Despre educatia copilului neastamparat, merita sa cititi si:

Pentru mine cea mai bună metodă s-a dovedit a fi ignorarea isteriilor, copilul s-a dezobişnuit destul de repede. Puteţi citi
despre experienţa crizelor de isterie aici: https://samergeminainte.wordpress.com/2015/03/09/cum-sa-pui-capat-crizelor-
de-isterie-ale-copilului-tau/
Raspunde la acest comentariu

1.
Delia Nicolaetrimis la 25/9/2014
Am un baietel de aproape 3 anisori, care are o fire foarte independenta, si, ca mai toti copii din generatia lui, foarte
inteligent. Manipuleaza si la noi in casa s-a impamantenit, fara sa ne-o dorim, metoda good cop, bad cop. Tata este
politistul cel rau iar eu cel bun. Zilele astea am vazut un filmulet interesant pe youtube, al lui Ask Teal ", parenting 101 ",
in care ni se explica ca de fapt noi nu suntem altceva decat presul' si dictatorul, eu fiind presul. Cel mic ma manipuleaza
cum vrea, iar pe tata il asculta doar de frica, fara insa sa aiba un respect real. Mi-a mai placut ca tipa din filmulet, Teal, ne
spune de la bun inceput sa nu ne blamam si sa nu cerem prea mult de la noi, ca si parinti. Invatam si noi din mers, nu
trebuie sa ne sperie sa sa ne descurajam daca gresim. Am observat cu baietelul meu ca daca i se explica cu rabdare, apelind
uneori si la coarda sensibila, fara insa a ceda impulsului si a-l santaja emotional= la modul- iti place sa o vezi pe mami
suparata? sau - uite ai lovit-o pe mami si o doare " ci mai degraba uite ce bine ne intelegem si ce frumos petrecem, nu ai
vrea sa fie mereu asa? sau- haide afara la plimbare, o sa vezi ce frumos va fii sau, intr-o situatie limita, daca a gresit in
public- mergem si vom discuta acasa, iar acasa ii explic calm si ferm cu ce a gresit, aratandu-i de ce este gresit, si
pedeapsa, care de cele mai multe ori consta la noi in doua lucruri, care il "lovesc cel mai tare- gata joaca in parc sau afara,
mergem acasa sau daca ne aflam acasa- il punem in patut la el, pina se linisteste, isi cere scuze si recunoaste ca a gresit.
Pedeapsa nu este insa totuna cu consecinta. Consecintele trebuie ca un copil sa le recunoasca singur, ajutat de noi adultii,
fireste, si nu se confunda cu pedeapsa.Uite ce s-a intamplat daca ...etc. Copilul, veti fii uimit, tine minte si stie ca daca...se
va intampla cutare lucru neplacut.

Raspunde la acest comentariu

2.

irinutzatrimis la 22/2/2011
am avut si eu momente din astea cu baietelul meu de 2anisori si ii spuneamin felul urmator; CAND IESI CU TATICU
AFARA II SPUI LUI SA ITI CUMPERE CE VREI; SI SA STITI CA AM AVUT REZULATATE FOARTE BUNE
INCERCATI SI VOI POATE MERGE

Raspunde la acest comentariu

3.
bonameatrimis la 14/7/2007
ar fi bine mamicile mai sa povesteasca aici din intamplarile lor si cum le-au solutionat,ar fi de mare folos ptr.mamicile,nu
credeti?pe langa sfatul psihologului exemplele concrete sunt ca zaharul la cafea. Eu de exemplu am observat ca baiatul
meu facea scandal in magazin ca vrea sa-i cumpar ceva anume,indiferent,poate chiar f.multe,tot ce-i placea sau ii atragea
atentia.Vazusem crize de isterie groaznice ale altor copii si am practicat o metoda eficienta- -cand ma pregateam sa intru in
magazine ii spuneam pe drum sa nu-mi faca probleme in magazin,daca nu il las la usa magazinului sa astepte pana fac eu
cumparaturile,daca mai era si o persoane neagreata de el in apropiere ii spuneam ca o rog pe acea persoana sa aiba grija de
el cat sunt eu in magazin.Nu a trebuit sa repet de prea multe ori asta caci fiul meu a memorat si nu am mai avut
probleme,imi spunea cu frumosul,in limbajul lui de incepator al vorbirii,daca pot sa-i cumpar ceva anume-ii explicam,daca
era cazul,ca in acea zi nu am bani dispusi ptr.asa ceva si ca data viitoare vom cumpara.Sa stiti ca nu am avut circ prin
magazine dupa ce am discutat frumos si i-am explicat,desi era destul de mic.