SEMNELE ȘI SIMPTOMELE PREZENTE

ÎN AFECȚIUNILE CARDIOVASCULARE

A. SIMPTOME FUNCȚIONALE
Bolile cardiace sunt caracterizate prin triada: dispnee, durere precordială și palpitații, dar numărul
simptomelor subiective ale cardiacilor este mai mare:
- cianoză
- tuse
- hemoptizie
- cefalee
- amețeli
- HTA
- hTA
- febră
- tulburări vizuale
- tulburări auditive
- paralizii
- hemiplegii
- ischemie cerebrală
- anoxie tisulară
- edeme periferice
- anxietate
- hemoragii
- hepatomegalie
- hidropericard
- hemipericard
- pneumopericard

DISPNEEA
Definiție: dispnee (gr. ”Dys”=greu, dificil + pnoia=respirație) = dificultatea dea respira sau lipsa de
confort în respirație
Este o dispnee inspiratorie = dificultate în efectuarea inspirației, în timp ce expirația este relativ facilă
Dispneea inspiratorie la cardiaci poate îmbrăca următoarele aspecte:
 dispnee de efort - apare în timpul efortului fizic (pentru că scade debitul cardiac)
- din interogatoriul pacientului – apare la un nivel de activitate motorie
inferior limitei presupuse a fi normal
cu caracter progresiv - Este prezentă la pacienții cu IV S ( insuficiență ventriculară
stângă) – apare în timp la eforturi din ce în ce mai mici

 dispnee de repaus – efortul de a respira există în repaus

dispneea de repaus cu ortopnee = prin fixarea mâinilor la marginea patului sau a
scaunului, în poziție șezândă sau își sprijină spatele pe câteva perne.

 dispnee paroxistică – apare la cardiacii cu IV stângă acută și în stenoza mitrală; apare nopatea
Respirația periodică – de tip Cheyne-Stokes ± dispnee

DUREREA PRECORDIALĂ
Cauze:
- ischemia miocardică consecutivă coronopatiilor (> 90% ATS)
- suferințele pericardului
- bolile aortei
- HTA pulmonară

Aspectele clinice ale durerii precordiale:

a) ANGINA PECTORALĂ
Cauze: - hipoxia miocardului datorată
 insuficienței coronariene (spasmul coronarian) acute reversibile când se
realizează o discrepanță între necesitățile de O2 ale miocardului și
posibilitatea de aport a O2 prin arterele coronare
 acumulării unor cataboliți acizi (acid lactic, bradikinină, etc.) în zonele
ischemice
 modificări ale pH-ului și ale echilibrului ionic
 Caracteristicile durerii:
 Localizare: - în regiune precordială, superficială sau profundă

- în spațiul interscapular, în epigastru, mandibulă, mastoidă, chiar vertex

 Iradiere: - frecvent în umărul stâng și membrul superior stâng, de-a lungul marginii
cubitale, a celui din urmă până la nivelul ultimelor două degete
- atipic: ambele membre superioare, gâtul, mandibulă și partea posterioară a
toracelui
 Caracter : constrictiv – ”de gheară” sau de ”cerc care strânge pieptul

 Intensitate și durată: intensitate mare sau medie, iar durata: depășește câteva minute
(maxim 15 minute
 Condițiile de apariție: efortul fizic (apare la efort fizic și cedează în repaus): muncă
fizică, distanță parcursă în mers, urcarea unor scări; frigul; mesele copioase; actul
sexual; etc.
 Condițiile de dispariție: durerea anginoasă cedează la

- repaus (în câteva minute)

- administrarea nitroglicerinei (sublingual) sau a nitrilului de amil (prin
inhalare) = medicamente coronarodilatatoare. Administrarea coronarodilatatoarelor are
efect prompt asupra durerii astfel încât se poate constitui într-o adevărată probă
terapeutică în favoarea diagnosticului (durerea trebuie să cedeze în 2-3 minute din
momentul administrării, nu mai târziu). Proba terapeutică la nitrați e pozitivă dacă:
- dispare durerea
- apar cefaleea și/sau eritemul facial = efectele vasodilatatoare ale nitraților
Angina pectorală se asociază cu anxietate – senzația morții iminente

b) INFARCTUL MIOCARDIC (IM)

Cauza = ocluzia trombotică, deci acută și ireversibilă, a unei ramuri a arterei coronare, aproape
întotdeauna afectată de ATS
Durerea:
- localizată precordial, cu iradiere foarte mult asemănătoare cu a celei din angina pectorală, dar
cu următoarele diferențe:
- intensitate foarte mare
- durată peste o oră
- apariție nelegată obligatoriu de efort (poate apărea și în repaus)
- nu cedează la repaus și nici la nitrați (decât eventual temporar), ci adesea numai la
analgezice puternice (opiacee)
 - se asociază cu: dispnee, angoasă, paloare, transpirații, agitație psihomotorie, greață,
vărsătură, hTA, tullburări de ritm, etc.
- în 20% din cazurile de IM durerea lipsește (ex. în diabetul zaharat cu neuropatie
vegetativă) sau are intensitate scăzută și localizare epigastrică și/sau posterioară

c) PERICARDITELE (tuberculoasă, uremică sau neoplazică)

- pot produce durere precordială sau nu
Durerea:
- localizată subternal, mai ales de-a lungul marginii stângi a sternului și uneori în epigastru
- iradiază în sus, spre gât, fosele supraclavicular, umeri, marginea liberă a trapezului și brațe
- cedează la aplicarea corpului înainte (spre deosebire de cea de origine coronariană)
- factorii favorizanți: hiperpneea, tusea, deglutiția și mișcările toracelui)

d) AORTALGIILE
Cauze: aortită, anevrismul aortic (=dilatarea aortei) și disecția aortei
Durerea:
- retrosternală ”în bară verticală”, cu caracter de arsură
- precordială, în spate sau în abdomen, intensă
- instalată brutal, e atroce, localizată anterior, în gât, în spate, lombar

e) HTA PULMONARĂ
- apare la efort
Patogenie: distensia arterelor pulmonare și /sau ischemia VD pe seama creșterii presiunii
endocavitare

PALPITAȚIILE
Din lat. palpitare = a pulsa, a bate
= senzația neplăcută de activitate a inimii, regulată sau neregulată determinată de
hiperexcitabilitatea SNC sau de activitatea anormală a inimii în ceea ce privește forța de contracție,
frecvența sau ritmicitatea.
- e descrisă de pacienți ca: pulsație, impact, senzație ”de gol”, ”rostogolire” sau ”bătaie de aripă
în piept”
Cauze: - fumat, consum de alcool, sau de cafea, după emoții
 - afecțiune cardiacă când:
 Apar frecvent și persistă în timp
 Se asociază cu celelalte semne ale triadei clasice ”cardiace” (dispneea și durerea
precordială)
 Apar la un cardiopat cunoscut
 Sunt unei tulburări de ritm
 Pot fi eliminate alte cauze
Triada ”cardiacă” poate însoți de asemenea anemiile severe sau hipertiroidismul.

ALTE SIMPTOME:
ASTENIA
- e frecventă la cardiaci
- pacientul o resimte ca pe ”oboseală” sau senzația de ”sfârșeală”, care limitează activitatea
bolnavului tot atât de mult ca și dispneea
Patogenie:
- scade debitul cardiac în bolile obstructive (stenoza mitrală sau aortică)
- hipoxie tisulară în insuficiența cardiacă
- hipopotasemia indusă prin folosirea abuzivă a salureticelor

Bolile cardiace pot evolua cu simptome din partea altor organe:

a) respiratorii:
- tuse
- hemoptizie
- edem pulmonar acut = acumulare de transsudat în compartimentul interstițial al plămânilor,
asociată cu sau nu, cu umplerea alveolelor, produsă prin creșterea presiunii intracapilare, creșterea
permeabilității la acest nivel sau împiedicarea drenajului limfatic)
b) digestive:
- apetit capricios
- greață
- vomă
- balonare postprandială
 - hepatalgie
c) urinare:
- oligurie
- nicturie
d) cerebrale:
- cefalee
- amețeală (prin microembolii în cardiomiopatiile dilatative sau în stenoză mitrală, care
evoluează cu tromboză atrială)
- sincopă, etc.

Simptomele subiective stau la baza clasificării funcționale a bolnavilor cardiaci în conformitate

cu criteriile stabilite de New York Heart Association – clasificarea NYHA:
Clasa Caracteristici (bolnavi cu cardiopatie)
funcțională
I Fără limitare în activitatea fizică. De regulă, efortul nu le produce oboseală (O),
palpitații (P), dispnee (D) sau durere anginoasă (DA)
II Care duce la limitarea ușoară a activității fizice. Ei se simt bine în repaus dar
efortul fizic le produce O, P, D și DA.
III Ducând la limitarea marcată a activității fizice. Ei se simt bine în repaus, dar
activitatea care depășește efortul obișnuit cotidian le produce O, P, D și DA.
IV Care determină incapacitatea de a executa orice activitatea fizică fără disconfort.
Simptomele de insuficiență cardiacă (O,D) și DA sunt prezente chiar în repaus.
Dacă se depune o activitate fizică disconfortul crește.

EDEMUL CARDIAC
- apare în insuficiența cardiacă
Caracterele:
-inițial apare în zone declive (unde lichidul se acumulează în virtutea gravitației): în regiunile
maleolară sau tibială, sau pe partea posterioară a coapselor și în regiunea sacrată anasarcă (edemul
țesutului celular subcutanat + edem visceral + colecții în torace și ascită); lichidul se acumulează de jos
în sus ”întocmai ca apa într-o sticlă”
- inițial este intermitent, vesperal (apare seara), după efortul fizic din cursul zilei, pentru ca
dimineața să dispară, ulterior edemul se permanentizează
- moale
- ”albastru” și ”rece” (datorită cianozei periferice)
Fiziopatologie:
 a) reducerea debitului renal cu reducerea filtratului glomerular, retenție de apă și de sodiu și
hipervolemie consecutive
b) creșterea presiunii hidrostatice ca urmare a stazei venoase
c) creșterea permeabilității capilare ca urmare a hipoxiei de stază.

TIPUL CONSTITUȚIONAL ȘI ASPECTUL SOMATIC GENERAL

- Ateroscleroza este mai frecventă la oamenii endomorfi.
- Astenia neurocirculatorie apare mai frecvent la ectomorfi.
- Copiii cu stenoză mitrală sau cu angiocardiopatii congenitale au întârziere în dezvoltarea
staturală și ponderală = nanism (și infantilism) cardiac (mitral)
- Pacienții cu sindrom Marfan = boala ereditară a țesutului conjunctiv, caracterizată prin anomalii
scheletale (talie înaltă, arahnodactilie – degete de păianjen), deformări toracice, hiperlaxitate
ligamentară, oculare (miopie, ectopie cristaliniană) și c – v. (prolaps de valvă mitrală + insuficiență
aortică)

POZIȚIA BOLNAVULUI (atitudinea)

 În criză de angină pectorală – bolnavul e imobilizat cu fața crispată de durere.
 În IM: bolnav agitat și ”pare că nu-și găsește locul”
 În pericardita acută uscată: bolnavul își apleacă capul înainte (pentru ameliorarea durerii)
 În disecția acută a aortei: ”cele mai bizare poziții”: cu peretele apăsat contra unui plan dur
(peretele sau spătarului scaunului)
 Ortopneea (=poziția ridicată a toracelui în care dispneea este diminuată) este atitudinea
forțată antidispneizantă a pacienților cu insuficiență ventriculară stângă.
Constă în: - sprijinirea capului pe câteva perne (semiortopnee)
- șezând, în pat sau în fotoliu
- în poziția de ortopnee, cu particularitatea aplecării corpului înainte, adesea
șezând în pat, cu membrele inferioare flectate și cu brațele trecute pe după
genunchi sau ”îmbrățișând” o pernă (poziția lui Bleckman) sau chiar în
poziție
genupectorală (a lui Hertz sau ”de rugă mahomedană)”.
FACIESUL
- Faciesul mitral (”fardat” sau la beauté mitrale) = cianoza buzelor, pomeților, nasului și vârfului
bărbiei (în stenoza mitrală)
 - Cianoza intensă – culoarea neagră a vârfului nasului ± gangrena circumscrisă a vârfului nasului
(în tromboza atrială) – produse prin ischemia secundară scăderii însemnate a debitului cardiac
- Aspectul ”buhăit”, anxios al feței (faciesul lui Corvisart) – datorită cianozei și edemului feței – în
insuficiența cardiacă congestivă
- Cianoza intensă a proeminențelor + tumefierea pleoapelor + conjunctiva bulbară injectată și
edemațiată + venectazii pe pomeți în cordul pulmonar cronic asociat cu insuficiență respiratorie
- Facies negroid – în angiocardiopatii congenitale cianogene; prin cianoza și buzele crescute în
volum (cresc capilarele ca număr și calibru, la nivelul buzelor)
- Semne oculare:
 Exoftalmie – in insuficiența cardiacă congestivă gravă și în cardiotireoză
 Sclerotice albastre – în sindromul Marfan și în osteogeneza imperfectă
 Hemoragii sau peteșii conjunctivale – în endocardita înfecțioasă
 Iridodoneză (= mișcarea tremurătoare a irisului) – în sindromul Marfan

CULOAREA TEGUMENTELOR
- tegumente cianotice = piele și mucoase de culoare albăstruie, nuanță vânătă; cauza – crește
hemoglobina redusă ”pigmentul cianoză”, în capilare
- tegumente palide – (datorită vasoconstricției adaptative – debit cardiac scăzut) – în infarctul
miocardic
- amestecul dintre paloarea teroasă și cianoză piele de culoarea ”cafelei cu lapte” – în
endocardita infecțioasă
- facies icteric (hemocromatoza) sau ”diabetul bronzat” sau ”ciroza pigmentară” = culoarea brun
– cenușie (”metalică”) a pielii, difuză și generalizată, răspândită la nivelul feței și gâtului, 1/3
inferioare a feței exterioare a antebrațelor, dosul mâinilor, picioare și organe genitale externe; apare în
insuficiența cardiacă congestivă și în pericardită, urmate de stază hepatică îndelungată hemosiderina
și melanina se depun masiv în țesuturi.

ERUPȚII ȘI HEMORAGII CUTANATE

În RAA apar 2 semne cutanate, rareori (10% din cazuri), dar sunt patognomonice:
 Eritemul marginat – culoare roșie – brună, localizat preferențial pe trunchi și la rădăcina
membrelor, dispare în câteva zile; evoluează excentric lăsând centrul clar și având la
periferie un contur policiclic
 Nodulii lui Meynet – mici (câțiva mm), hipodermici, mobili, ușor sensibili, dispuși
juxtaarticular
 Nodulii lui Osler – localizați la nivelul pulpei degetelor, proeminențelor palmelor și/sau
plantelor (tălpilor); mici, eritematoși și sensibili; apar în endocardita infecțioasă
  Petele hemoragice ale lui Janeway – cu aceeași localizare ca și nodulii lui Osler; apar în
endocardita infecțioasă.
 Hemoragii unghiale liniare, ”în așchie” – în endocardita infecțioasă
 Degetele hipocratice – hipertrofia țesuturilor moi ale ultimei falange însoțită de
modificări unghiale; degetele au două aspecte caracteristice: - fie ”în cioc de papagal”, fie
” în băț de tobă”; apar în angiocardiopatii congenitale, endocardită infecțioasă,
insuficiență cardiacă cronică, neoplasm bronhopulmonar, ciroză hepatică, etc.

STAREA DE NUTRIȚIE
- cașecsie (sau marasmul cardiac) – în cardiopatiile decompensate;
Cauze:
- inapetență
- tulburări digestive secundare hepatomegaliei de stază
- absorbția unor toxine din țesuturile hipoxice, etc.

SEMNE ARTICULARE
- artrită – localizată la nivelul articulațiilor mari ale membrelor e asimetrică, frecventă la
membrele inferioare, cu durere, tumefiere, roșeață, impotență funcțională; ea cedează spontan în
câteva zile la nivelul unei articulații, pentru a ”trece” la alta.