Sunteți pe pagina 1din 5

Obiective generale privind recuperarea hemiplegicului:

– refacerea fortei musculare si cresterea rezistentei musculare;


– cresterea si adaptarea capacitatii de efort;
– ameliorarea functiei de coordonare, control si echilibru a
corpului;
– formarea capacitatii de relaxare;
– corectarea posturii si aliniamentului corpului;
– cresterea mobilitatii articulare;
– reeducarea respiratorie;
– reeducarea sensibilitatii.
Tratamentul kinetic.
Recuperarea va îîncepe cu o posturare a pacientului îîn pat
pentru evitarea apariţiei poziţiilor vicioase, a durerilor şi a
escarelor.
Se vor face apoi mobilizaă ri pasive, exerciţii de reluare a poziţiei
şezaî nd şi a ortostatismului şi mersului.
De asemenea o atenţie deosebitaă trebuie acordataă membrului
superior.
ÎÎn timpul recuperaă rii pot fi folosite diferite materiale de
asistenţaă : fotoliul rulant, bastoane tri sau tetrapod, caî rje
canadiene sau orteze.
Dacaă prima parte a tratamentului se va desfaă şura îîn instituţii
specializate, partea a doua şi mai lungaă se va desfaă şura acasaă .
ÎÎn aceastaă perioadaă sprijinul familiei este de o importanţaă
capitalaă . Astfel, familia trebuie saă îîl ajute pe pacient saă se
reintegreze îîn societate şi profesional.
Masurile de baza ale recuperarii medicale in hemiplegie sunt:
1. Kinetoterapia
2. Psihoterapia
3. Terapia prin munca
4. Tratamentul medicamentos
5. Fizioterapia
Masurile de recuperare se incep cit mai precoce, dar dupa
stabilizarea bolnavului. Gimnastica pasiva ce include
kinetoterapia, masajul si gimnastica respiratorie incepe din
primele zile.
Gimnastica activa este strict individuala si depinde de
caracterul accidentului vascular cerebral.

Kinetoterapia cuprinde:
Posturarile - exista diferite scheme de aranjare a membrilor
paretice pentru prevenirea aparitiei contracturilor.
Alternarea periodica a pozitiei membrelor in pozitia
bolnavului pe spate si pe o parte.
Alternarea pozitiilor pe spate, partea sanatoasa si partea
bolnava.
Î. Decubit dorsal:
Capul pe perna, gitul flectat, umerii se sustin cu perna. Mina
paretica se aranjeaza pe perna la distanta de la corp,
indreptata in articulatia cotului si mainii, degetele intinse.
Coapsa paretica este in extensie si pusa pe perna.
ÎÎ. Decubit lateral pe partea paretica:
Capul se stabilizeaza intr-o pozitie comoda, trunchiul putin
intors si se mentine din spate. Coapsa piciorului paretic se
aranjeaza in extensie, articulatia genunchiului in flexie usoara.
Mana paretica sa intinde pe perna. Mana sanatoasa se
aranjeaza pe perna sau pe corp. Piciorul sanatos – pozitie pe
perna usor flectat in articulatia genunchiului si coxofemorala.
ÎÎÎ. Decubit lateral pe partea sanatoasa:
Capul in prelungirea trunchiului, trunchiul usor flectat
anterior. Mina paretica se aranjeaza pe perna, flectata in
articulatia umarului sub un unghi de 90grd si intinsa. Piciorul
paretic usor flectat in articulatia coxofemurala si articulatia
genunchiului, gamba si planta sint asezate pe perna. Mana
sanatoasa ocupa o pozitia comoda. Piciorul sanatos se
aranjeaza in extensia articulatiei genunchiului si articulatia
coxofemurala. La tratarea prin pozitie se va tine cont ca mana
si articulatia umarului membrului paretic sa se afle la acelasi
nivel pentru a evita extensia capsulei articulare – ce apare
destul de frecvent si este insotita de aparitia durerilor.
Miscarile pasive
Amelioreaza circulatia in membrele paretice, contribuie la
scaderea tonusului muscular, stimuleaza aparitia miscarilor
active datorita influentei impulsurilor aferente ce apare in
muschii si articulatiile membrelor paralizate.
Pentru a diminua hipertonusul muscular si preintimpinarea
aparitiei schineziilor musculare mobilizarile pasive se incep
din articulatiile mari ale membrelor, treptat trecind la cele
mici.
Miscarile pasive se fac atit pe partea bolnava cat si pe cea
sanatoasa cu un ritm lent (ritmul rapid mareste tonusul
muscular).
Pe fiecare articulatie se fac 5-10 miscari. Miscarile pasive se
asociaza cu gimnastica respiratorie si invatarea bolnavului u
crelaxarea activa a muschilor.
Miscarile active
Se disting exercitii statice, in care are loc contractia tonica a
muschilor si exercitii dinamice. În pareze severe gimnastica
activa se incepe cu exercitii cu statice ca fiind mai usoare.
Aceste exercitii, constau in mentinerea segmentelor
membrelor in pozitia data de kinetoterapeut.
Exercitiile dinamice se efectueaza in primul rand pentru
muschii ai caror tonus deobicei nu se mareste: m. abductori ai
umarului, supinatori, extensorii bratului, mainii, degetelor, m.
abductori ai coapsei, flexorii gambei si plantei.
În parezele profunde se incepe cu exercitii ideomotorii
(bolnavul la inceput trebuie sa-si imagineze singur exercitiile
date, iar apoi sa le efectueze, comentandu-le verbal) si exercitii
in conditii necomplicate. Aceste conditii constau in inlaturarea
fortei de greutate, si fortei de frecare ce complica efectuarea
exercitiilor. Pentru aceasta, miscarile se fac pe o suprafata
orizontala, neteda, cu ajutorul metodistului care mentine
segmentele membrelor mai jos sau mai sus fata de articulatia
in miscare.
O importanta mare se acorda miscarilor izolate in articulatii.
Petru aceasta se foloseste procedeul de opunere miscarii
active, ce permite kinetoterapeutului sa regleze sarcina in
diferite grupe musculare. Trebuie urmarita respiratia (nu se
permite retinerea respiratiei), extinderea m. hipertonici la
inspiratie. Se efectuiaza toate miscarile posibile petru aceasta
articulatie cu un tempo lent. La baza formarii deprinderilor
motorii sta formarea unor legaturi intre diferitii analizatori
corticali.
Spre sfirsitul perioadei acute a bolii se complica si caracterul
miscarilor active si frecventa repetarii lor si se incep exercitii
pentru trunchi (intoarceri si inclinari laterale, flexie, extensie.)
Începind cu a 8-10 zi, daca permite starea generala a
bolnavului si hemodinamica, bolnavul este invatat sa stea in
asezat. La inceput pozitia se mentine 3-5 min. si se face de 1-4
ori pe zi. În decurs de citeva zile sub controlul pulsului se
mareste unghiul si durata. Accelerarea pulsului la schimbarea
pozitiei nu trebuie sa depaseasca 20 b./min.,l a aparitia unei
tahicardii evidente se micsoreaza unghiul de asezare si durata
procesului.
Peste 6 zile unghiul de ridicare se mareste pina la 90grd, iar
durata – pina la 15 min. apoi se invata asezarea cu picioarele
coborite, mina paretica se fixeaza pentru a preintimpina
extinderea capsulei articulare a umarului.
Se trece la pozitia stand linga pat pe ambele picioare si apoi
alternand un picior cu altul (fixind articulatia genunchiului pe
partea paretica cu ajutorul ortezei), mersul pe loc, mersul prin
salon, coridor cu ajutorul recuperatorului, iar pe masura
imbunatatirii mersului – cu ajutorul cirjelor.
Este important de a elabora un steriotip corect al mersului,
care consta in flexia concomitenta a piciorului in articulatia
flexo-femurala , genunchiului , talocrurala.
Ultima etapa este mersul pe scari, mana paretica trebuie sa fie
fixata.
Masajul
Masajul se face din culcat pe spate si pe partea sanatoasa,
zilnic, incepind cu durata de 10 min. si treptat se mareste
durata pina la 20 min. Masajul muschilor poate influenta
starea tonusului muscular: in pareze spastice stimularea
energica a tesuturilor duce la cresterea spasticitatii. Marirea
spasticitatii poate fi cauzata si de tempo-ul miscarilor.
Masajul pentru muschii hipertonici cuprinde manevre de
netezire, frictiune circulara si vibratii neintrerupte.
Masarea muschilor antagonisti se face prin neteziri, frictiuni si
vibratii intrerupte.
Masajul se incepe de la segmentele proximale si continua spre
cele distale ale membrelor. Atentie la masarea m. pectoral
mare cu tonus marit (se face netezire lenta) si m. deltoid – cu
tonus scazut (se face masaj stimulant).