Sunteți pe pagina 1din 2

Cipru (în greacă Κύπρος / Kípros,

în turcă Kıbrıs; pronunție greacă: /ˈcipros/; turcă: /ˈkɯbɾɯs/), oficial Republica


Cipru (în greacă Κυπριακή Δημοκρατία, Kipriakí Dhimokratía, în turcă Kıbrıs
Cumhuriyeti),[8] este o țară insulară în Marea Mediterană, membră a Uniunii Europene. Este
situată la sud de Turcia, la vest de Siria și Liban, la nord-vest de Israel și Fâșia Gaza, la nord
de Egipt și la est de Grecia.
Cele mai vechi rămășite umane de pe insula Cipru datează din mileniul al X-lea î.e.n., precum
cele din satul neolitic Khirokitia. În Cipru se găsesc unele dintre cele mai vechi puțuri de apă din
lume. [9] Cipru a fost colonizat de către micenienii greci în două valuri, în mileniul al II-lea î.e.n..
Situat într-o locație strategică în Orientul Mijlociu, acesta a fost ulterior ocupat de mai multe
puteri majore, precum Imperiul Asirian, Egiptul Anticși Imperiul Persan, după care a fost capturat
în anul 333 î.e.n. de către Alexandru cel Mare. Ulterior a fost sub ocupație a Egiptului Ptolemaic,
Imperiului Roman și Bizantin, califatele arabe (pentru o perioadă scurtă), dinastia
franceză Lusignan și Veneției, după care a fost sub ocupație otomană timp de peste trei secole
între 1571 și 1878 (de jure până în 1914). [10]
Ciprul a fost plasat sub administrație britanică în 1878 și anexat oficial de Marea Britanie în
1914. Partiția Ciprului și crearea unui stat turc în nordul insulei a devenit o politică a liderilor
ciprioți turci și a Turciei începând cu anii 1950. Liderii turci au promovat anexarea Ciprului de
către Turcia deoarece ei considerau Ciprul ca fiind o "extensie a Anatoliei"; Pe de alta parte,
încă din secolul al XIX-lea, [11][12] majoritatea ciprioților greci și biserica ortodoxă promovau
unirea cu Grecia, care a devenit o politică națională greacă în anii 1950. [13] În urma violențelor
naționaliste din anii 1950, Ciprul a obținut independența în 1960. [14] Cu toate acestea, violența
intercomunala dintre ciprioții greci și ciprioții turci a continuat și după obținerea independenței,
în urma cărora mai mult de 25.000 de ciprioții turci au devenit refugiați. [15][16] La 15 iulie 1974,
o lovitură de stat a fost organizată de naționaliștii greci ciprioți [17][18] și de o parte a juntei militare
din Grecia [19] într-o încercare de a uni Ciprul cu Grecia. Această acțiune a precipitat invazia
turcă a Ciprului [20], care a condus la capturarea teritoriului actual al Ciprului de Nord. În perioada
invaziei și de după, peste 150.000 de ciprioți greci [21][22] și 50.000 ciprioții turci [23] au fost
refugiați în partea sudică respectiv nordică a insulei. Republica Turcă a Ciprului de Nord este
creată în anul 1983 în partea de nord a insulei. Aceste evenimente și situația politică care a
rezultat în urma invaziei sunt chestiuni care se dispută și astăzi.
Republica Cipru are suveranitate de jure asupra insulei Cipru și apelor din jur, cu excepția
bazelor militare britanice Akrotiri și Dhekelia, administrat ca zone de suveranitate. Cu toate
acestea, Republica Cipru este de facto împărțită în două părți principale; zona de sub controlul
efectiv al Republicii, care cuprinde circa 59% din suprafața insulei, și zona de nord,
administrată de Republica Turcă a Ciprului de Nord, care este recunoscută doar de Turcia,
acoperind aproximativ 36% din suprafața insulei. Comunitatea internațională consideră că
partea de nord a insulei este teritoriu al Republicii Cipru sub ocupație de către forțele armate
turcești. [24][25][26][27][28].
Cipru este o destinație turistică majoră în Marea Mediterană. [29][30][31] Cipru are o economie
avansată [32], cu venituri ridicate și un Indice al Dezvoltării Umane foarte ridicat. [33][34] Republica
Cipru este un membru al unor organizații internationale precum Francofonia și Comunitatea
Națiunilor și a fost un membru fondator al Mișcării Țărilor Nealiniate, până când a aderat
la Uniunea Europeană la data de 1 mai 2004. [35] La data de 1 ianuarie 2008, Republica Cipru a
aderat la zona euro1.

1
wikipedia