ACADEMIA ROMÂNĂ

I(

I(

u
ANUARUL
'O

INSTITUTULUI DE ISTORIE „A. D. XENOPOL"

:â

XXXIX-XL
2002-2003

OMAGIU PROFESORULUI DAN BERINDEI

!EXTRA~

IAŞI
EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE
 STUDII ŞI ARTICOLE
ITINERARU MEDIEVALE

ALEXANDRU BABOŞ
HANS LINDERSON

MĂNĂSTIREA VECHE DE LEMN A PUTNEI

ÎN ARHITECTURA MEDIEVALĂ ROMÂNEASCĂ

„ Înţeles-am noi de [la] oameni bătrâni, lăcuitori de

aicea, den ţară, cum se trage cuvântul den om în om, că o
biserică de lemnu la Olovăţ, săfiefăcută de Dragoş Vodă,
şi acolo dzic, să fie îngropat Dragoş Vodă. Şi aceea
biserică de lemnu au mutat-o Ştefan Vodă cel Bun de o au
clădit la Mănăstirea Putna, unde stă şi acum."
(Nicolae Costin, Letopiseţul Ţării Moldovei de la zidirea lumit
până la 1601 şi de la 1709 la 1711, Opere, laşi, 1976, p 74; apud
Bratiloveanu, 1985, n. 4.)

Vechea biserică de lemn din Putna s-a distins în istoriografia noastră prin
aura acestei legende care i-a însoţit şi protejat existenţa de-a lungul veacurilor.
Tradiţia i-a conferit chiar un loc de întâietate în complexul de ctitorii domneşti
aşezate la temelia Ţării Moldovei1. Cu toate acestea, până astăzi nu s-a putut
stabili cu certitudine adevărata ei vechime şi însemnătate pentru istoria arhitec-
turii. Datarea ei recentă prin metoda dendrocronologică aduce definitiv la
lumină neaşteptata ei vechime, până la posibila împletire cu legenda. Pe de altă
parte, mutarea, adaosurile şi reparaţiile, prin care a fost adaptată necesităţilor şi
salvată până în vremurile noastre, au creat unele dificultăţi în analizarea corectă
a structurii originale, conducând la repetate erori. Starea ei de conservare ne
oferă totuşi şansa unei necesare reconstituiri. Rezultatele acestui studiu pun în
evidenţă valoarea documentară deosebită a bisericii de lemn de la Putna pentru
istoria arhitecturii de pe cuprinsul României şi mult dincolo de graniţele ei. În
mod firesc, nu se pot dezlega aici toate necunoscutele acestui important lăcaş.
De aceea, ne-am propus să le înscriem în agenda unor cercetări viitoare.

1
La 17 martie 1723, voevodul Mihai Racoviţă însemna în hrisovul său: ,, ... Scris-am
Domnia me la boieri şi toţi slujitorii, cari veţi umbla ori cu ce fel de slujbă a Domniei mele la
ţinutul Sucevei, facem ştire tuturor pentru sfânta biserică de lemn, ce este lângă mănăstirea Putna,
care această biserică dinceputul ei au fost tăcută de Dragoş Vodă la Volovăţ şi au fost acolo până
în zilele răposatului Ştefan Vodă bătrânul, şi atunce Ştefan odă au mutat-o acolo la Putna zidind
în locul ei alta de piatră, care din pricina acestei biserici, căci au fost veche, s'au suit rândul şi
mănăstirii Putnei de este mai naintea altor mănăstiri şi până astăzi" (Dan, 1905, 125-127).

Anuarul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol", t. XXXIX-XL, 2002-2003, p. 43-59

44 ALEXANDRU BABOŞ, HANS LINDERSON

I. UN DESTIN APARTE
res
Cercetarea constructiilor de lemn de pe întregul continent a fost mereu ac
frânată de imposibilitatea' abordării lor cronologice, deoarece de puţine ori ele seli

au fost datate prin inscripţii şi arareori s-au supus datărilor stilistice. Datarea
dendrocronologică a schimbat fundamental această situaţie. Construcţii l e de
lemn şi chiar şarpantele de lemn ale construcţiilor de zid oferă astăzi posibili-
tatea unor datări certe, independente de orice altă metodă de datare trad iţională.
Trist este însă că în România multe din acestea au d i spărut ş i încă dispar îns
necunoscute, înainte de a le putea data, documenta şi înscrie în patrimon iul de cu
valori naţionale. atu
Faţă de majoritatea construcţiilor de lemn din Moldova, biserica de lemn sec
de la Putna s-a bucurat de o atenţie cu totul particulară. Încă din prima j umătate teh
a secolului XVIII, cronicarii moldoveni Nicolae Costin ş i Ion Neculce au
2 3 198
înscris tradiţia orală păstrată la Putna despre biserica veche de lemn direct în s-a
istoria ţării. Aproape două veacuri mai târziu, de la începutul secolului XX, de
cercetătorii istoriei naţional e au porn it în căutarea adevărului ridicând serioase
întrebări cu privire la vechimea ei4. A fost această biserică de lemn ctitorită la ace
Volovăţ de Dragoş, ,,descălecătorul Moldovei"? A fost ea adusă de Ştefan cel te lo
Mare de la Volovăţ la Putna? Sau pur şi simplu este mai recentă, preluând arb
numai tradiţia de la o biseri că anterioară? Prin efortul lor, o parte din istoria mai radi
recentă a bisericii a putut fi recuperată. Pe baza pomelnicului dar mai ales a
5 ultin
unei inscripţii 6 s-a putut chiar stabili că această biserică de lemn exista la de
sfârşitul secolului XVI. Însă pentru perioada de dinainte lipseau documentele iar logi
structura bisericii, ca mai toate constru~_ţiile noastre de lemn nedatate, apărea croi
greu de aşezat într-un context istoric. In lipsa unor instrumente efective de Un
datare, mulţi dintre cercetăto rii români au îmbrăţişat părerea că, datorită perisa- de 1,
bilităţii materialului, nu se putea păstra nici o construcţie de lemn din Evul pier
mediu, ci prin înlocuiri repetate s-a păstrat numai modelul vechi nu însă şi sec
construcţia originală. Prin această mentalitate se căuta prea repede o rezolvare viu
definitivă, descurajând indirect continuarea cercetărilor. Fără o datare certă aflat
cercetarea bisericii de lemn din Putna a rămas pe loc. Mai mult decât atât. starea Aces
e1 de conservare pen d ulează astăz i între degradarea lentă şi primejdia unei vech
cron
2
Vezi nota 1. dec
3 Ion Neculce, Opere, Bucureşti, 1982, p. 16 1- 162. Apud Valer Hossu, Maramureş -
pecete de ţară, Cluj, 1998, p. 120.
4 Înşiruirea lor cu bibliografia mai veche la Solcanu, 1975, p. 95-1 00, la care se adaugă mai

recent Al. Artimon, Gheorghe Bratiloveanu, Mihai Spânu şi probabil alţii. Dend
5 Şt. Gorovei, Biserica de la Volovăţ şi mormântul lui Dragoş Vodă, MMS, 1971, p. 374-384· Afara,
apud Solcanu, 1975, p. 96, n. 7. Patri
6
Ion Solcanu ( 1975, 96) a citit anul inscripţiei, de pe latura estică a altarului, 7085 ( 1576-
1577). După o recitire propunem anul 7089 ( 1580-1581 ). Un alt text în litere chirilice, pictat pe de cxi
labora
latura de sud-est a altarului, aproape şters, apare pe grinzile de brad, care au fost puse în timpul
tului J
unei reparaţii din secolele XVIII-XIX. Din acest motiv textul nu poate fi mai vechi. Cu ajutorul
unor tehnici noi acesta s-ar putea totuşi citi, aproape în întregime.
 MĂNĂSTIREA VECHE DE LEMN A PU1NEI 45

restaurări ~xagerate, ce _poate conduce la mari pierderi de material original. Din

aceste motive datarea e1 dendrocronologică se impunea ca un obiectiv pe cât de
semnificativ pe atât de necesar.

2. DENDROCRONOLOGIA

Numele de dendrocronologie provine de la grecescul „dendron", care

înseamnă lemn, şi „chronos", care înseamnă timp, şi se poate traduce ca datare
cu ajutorul lemnului. Dendrocronologia este cea mai exactă metodă de datare
atunci când lipsesc documentele scrise şi a fost pusă la punct la începutul
secolului XX de astronomul american A.E. Douglas/. P o tenţialul acestei
tehnici de datare pentru ţara noastră a fost arătat de Victor Giurgiu încă din
1987, în urma cercetărilor începute la esenţele de brad şi molid , însă aplicarea ei
s-a făcut pentru prima dată în 1997 în cadrul proiectului de datare a bisericilor
de lemn din Maramureşul istoric românesc 8•
Metoda a fost pe larg descrisă în literatura de specialitate românească9 , de
aceea o vom prezenta numai pe scurt, cu scopul de a înlesni înţelegerea rezulta-
telor obţinute. Metoda dendrocronologică se bazează pe însuşirile naturale ale
arborilor de a forma inele în fiecare an, transformând variaţiile de creştere
radială anuale în serii cronologice întinse pe sute de ani. Inelul de sub coajă este
ultimul format şi implicit cel care datează anul în care s-a tăiat lemnul. Înainte
de a lua probe pentru datare dendrocronologică este nevoie de o serie crono-
logică de referinţă pentru respectiva esenţă lemnoasă. Construirea unei serii
cronologice de referinţă începe prin a lua probe di11 copaci bătrâni într-o pădure.
Un arbore cu 200 de inele prezintă un model caracteristic de variaţie de creştere
de la un an la altul ce merge 200 de ani înapoi în timp. Dacă o casă din apro-
piere a fost construită din lemne tăiate din aceeaşi pădure în urmă cu circa un
secol şi jumătate, atunci primele aproximativ 50 de inele existente în copacul
viu prezintă aceleaşi variaţii caracteristice cu ultimele aproximativ 50 de inele
aflate în lemnele folosite la casă. Lemnele din construcţie sunt astfel cert datate.
Acestea, la rândul lor, pot avea 200 de inele, putând data cert construcţii şi mai
vechi. Se obtine aşadar un lanţ de serii cronologice care formează împreună o
cronologie d~ referinţă pentru datare absolută valabilă în acea regiune 1°. O astfel
de cronologie de referinţă pentru stejar a fost construită în Maramureş pentru
7
Eggertsson, 1997, p. 21. , .
8 Rezultatele proiectului sunt comunicate de Olafur Eggertsson ş1 Alexandru Baboş,
Dendrochronological dating in Maramureş with special emphases on objects from the
Maramureş museum in Sighetu/ Marmaţiei, Romania, în curs de apariţie în revista „Tradiţii şi
Patrimoniu'\ nr. 2, a Muzeului Maramureşului din Sighet.
9
Autorilor le-a fost accesibil numai studiul lui Victor Giurgiu (1987), însă avem cunoştinfă
de existenţa şi a altor lucrări pe această temă, editate în România. De câţiva ani fu~cţionează_ un
laborator dendrocronologic la Staţia de cercetări din Câmpulung Moldovenesc aparţinând Institu-
tului de Cercetări şi Amenajări Silvice din Bucureşti.
10
Eggertsson, 1997, şi Eckstein, 1984.
 ALEXANDRU BABOŞ, HANS LINDERSON
~tl~
} _ _ _ __:.~~~~~~..:.:...:.:...---- - - -- - - - -

• confirm ată prin cronologia de referinţă stabilită "

140 -19 6 v ri ficată 1 111
„ l ·II
Urpaţ1! pd I n z1I . doresc a fi datate nu se pot secţiona, probele se scot cu indic
an mne c .
. . de burghiu pecial conceput pentru a perrmte extragerea unor cea
aJutoru 1 unm cap . • d' t' d t d' (t=5,
·1· d .·· de len111 s ub ţiri dar cât mat lungi, pe irec,ta e creş ere ra tală a
Cl 111 t li ' •" 1b t . cele
I mnului . ln Ici acestor probe sunt măsurate apoi m a ora or cu un instrument
d mă urat Aniol, conectat la computer operat cu program CATRAS. Toate probe
cr nologiile obţinute sunt calitativ verificate cu programul COFECHA •
12

CAT
3. UN PROIECT DE COLABORARE nr. <leii

În vara anului 2002, arhitectul Alexandru Baboş a cercetat structura 0ROP

0ROP
bisericii. Cu această ocazie a urmărit şi documentat partea ei cea mai veche. Au
0ROP
fo t luate în vedere starea de conservare, esenţa lemnoasă şi tehnica de execuţie 0ROP"
fiind apreciat potenţialul de datare dendrocronologică a părţii vechi. În toamna 0ROP
anului, în cursul întâlnirii la laboratorul de dendrocronologie din Lund, autorii 0ROP1
au stabilit detaliile colaborării pentru datarea acestui monument. În noiembrie, 0ROP
arhitectul a revenit la Putna cu instrumentele puse la dispoziţie de laboratorul 0ROP
din Lund. Cu sprijinul preotului paroh Constantin Croitoru şi a d-nei muzeograf 0ROP1
Erika Croitoru au fost extrase 16 probe pentru datare din diferite părţi ale vechii 0ROPl
0ROP
structuri. Probele au fost trimise laboratorului şi datate benevol în primăvara 0ROP
anului 2003 de dendrocronologul Hans Linderson. 0ROP
0ROP
0ROP
4. RAPORT DENDROCRONOLOGIC
0ROP

Din ce]e 16 probe prelevate la biserica de lemn din Putna au fost datate 12,
toate fiind din stejar (Querqus sp ). Arborii probelor 1 3 4 5 6 7 şi 12 au fost
c·
aia,it' pro ba b'lI odată, între iarna anilor 1399-1400 şi' iarna
' ' 'anilor
' 1401-1402.
Probele l l şi 14 aparţin _probabil aceluiaşi grup, însă în lipsa alburnului nu se
poate face O datare mai exactă decât cea din tabel. Datorită condiţiilor de
conservare a lemnului, alburnul s-a distrus în mare parte în timpul extragerii
probelor. Trebuie precizat ca-- 1a steJar
• · · e poate
. .
d1st . . alburnul reprezintă lemnul vm şi s
t' 1„ mge de 11111na lemnului · I
prm cu oarea sa albă. Păstrarea alburnului este esen- afectat
,ta a pentru datare deoarece · d 1· · d "n umană,
general 1· · . cupnn e u tunele inele de creştere acestea fim 1
" unitate 1a circa 20±5 inele. ' varianf"
ln ceea ce priveşte p b 1 8 • ~ n anuale
tabelului La faţ . ro e e ŞI 13, alburnul a fost interpretat con on . brusc
1 1
duramen· (inin,.a lae ocul ~)1' însă, nu s-a putut face distinctie între alburn şi '
pădurea
mnu u1 Dacă t · · dura-
men, atunci datarea a t · aces e probe păstrează numai inele din „ d 1350 (fi
ces ora ar fi după 1355 respectiv după 1357. Consideran
--~11:---------
Eggertsson 2003
12 Linderson ,' 2002: p. 716.
 MĂNĂSTIREA VECHE DE LEMN A PUTNEI 47

prezenta
. . . , , . , . alburnului conform
. tabelului , cele doua.., probe "im preuna. , cu pro ba 16
md1ca ta1erea
· ·d· acestor
., arbori
. între
. l 345-1346. Faptul că aceste trei pro be prezm · t..,a
c~ mat n 1cat~ c. .orel~ţie_ 1_nte~nă de~1drocr_onologică dintre toate celelalte
(t-5,4- ~ ,2) este mea un md1cm ca aceşti arhon formează un grup aparte. Totuşi,
cele trei probe notate „AA" prezintă corelaţii suficient de clare şi cu celelalte
probe marcate „A" în tabel.

CATRAS Proba Localizarea Datarea

Nr. Alburn Datare Grupuri
nr. dendro nr. probei ultimului
raze/ani (Al) D (după) arbori
inel
0ROPT0l 1 bârna 2, N 1/103 Al= 5 1383 1398 ± 5 B
0ROPT02 2 bârna 4, N 1/118 Al= 1 ?
0ROPT03 3 bârna 2, NE 1/103 Al= 12 1387 1395 ± 5 A
0ROPT04 4 bârna 4, NE 1/143 Al= 1? 1388 1404 ± 5 A
0ROPT05 5 bârna 6, NE 2/134 Al= 1 1387 1404 ± 5 ?
0ROPT06 6 bârna 3, E 1/125 1376 D = 1396 A
0ROPT07 7 bârna 8, S 1/97 1359 D = 1373 A
0ROPT08 8 bârna 3, iconostas 1/122 Al= 19 1340 1343 ± 3 AA
0ROPT09 9 fereastra SE 1/36 Al= 6 ?
0ROPTlO 10 absida S, bârna 2, V 1/114 Al= 5 ?
0ROPTll 11 talpa-soclu S 1/84 1296 D = 1311 A
0ROPT12 12 absida S, bârna 1, S 1/97 lângă Al 1376 1396 ± 5 ?
0ROPT13 13 talpa-soclu N 1/109 Al= 13 1342 1350 ± 5 AA
0ROPT14 14 absida N, bârna 1, E 1/84 1357 D = 1372 B
0ROPT15 15 bârna 8, V 1/138 lângă Al ?
0ROPT16 16 bârna 6, iconostas 1/62 1307 D = 1322 AA
Bârnele din pereţii exteriori sunt numerotate de jos în sus peste talpa-soclu. La
absidele laterale nu există soclu. La iconostas numerotaţia începe peste nivelul
fostelor uşi la altar, numărul bârnelor fiind stabilit după urmele lăsate în pereţii
laterali. Alburnul a fost aproximat la 20±5 ani. Acolo unde alburnul lipseşte, s-au
adăugat 15 ani la ultimul inel datat al probei.

Corelaţiiledendrocronologice dintre probe sunt în general mici, ceea ce

poate fi interpretat prin faptul că pădurea din care s-au tăiat lemnele a fost
afectată de factori externi, ca de exemplu activitatea directă sau indirectă
umană, sau prin faptul că lemnele au fost aduse din mai multe locuri. Prima
variantă pare cea mai credibilă deoarece, la toate probele, succesiunea de inele
anuale prezintă neregularităţi după 1350, când creşterea arborilor accelerează
brusc, după un secol şi jumătate de descreştere latentă. Aceasta însemnă că
pădurea din care au fost tăiate lemnele de construcţie a fost rărită în jurul anului
1350 (fig. 1).
48 ALEXANDRU BABOŞ, HANS LINDERSON

în

înai
.
I I
"" puţi
cert
Fig 1. Graficul variaţiilor inelelor de lemn ale probelor 3, 4, 6, 7, 8, 11, 12, disc
13 şi 16, datate. Datorită construcţiei logaritmice a graficului variaţiile sunt anc
atenuate, acestea fiind mult mai pronunţate în realitate, după 1350. păs
111V
Probele 1 şi 14 formează un grup separat din punct de vedere dendrocro- mai
nologic. au
Nici o serie cronologică de referinţă din România şi Ucraina nu a putut fi dăl~
utilizată la datarea probelor de la biserica de lemn din Putna. În schimb, seria mo
cronologică de referinţă din Carpaţii polonezi prezintă corelaţii concludente, de Nu
până la t=6,0 (n=124).
În încheierea raportului se poate afirma existenţa unei singure faze certe de cer(!
datare, dată de nouă probe între 1399-1402, şi o fază anterioară nesigură, indicată Pre
de alte trei probe între 1345-46. Celelalte patru probe nu au putut fi datate.

5. O BISERICĂ DE LEMN NEOBIŞNUITĂ

Relevanta datărilor dendrocronologice poate fi asigurată numai prin o

cunoaştere ap~ofundată a construcţiei. De aceea este necesar să stabilim cât de
mult s-a păstrat din vechea biserică de lemn de la Putna şi să ne imaginăm cum
a arătat ea în faza sa iniţială.
Reconstituirea bisericii de lemn iniţiale nu cere mari eforturi deoarece s-a
păstrat într-o mare măsură, distingându-se vizibil de părţile adăugate ulterior
(fig. 2-4). Mai mult decât atât, aspectul unitar al structurii vechi şi datarea _ei
prin probe luate din toţi pereţii perimetrali indică o singură etapă de construcţ1e,
fixată la începutul secolului XV. I
11'

În mod cu totul surprinzător, biserica veche nu are pronaos ci nm1;ai o navă

aproape pătrată şi un altar în prelungire, despărţite printr-o tâmplă. Impreună,
cele două încăperi formează un plan dreptunghiular de 477 cm x 825 cm, cu un
contur poligonal în trei feţe spre răsărit. Amândouă spaţiile sunt acoperite cu o
boltă unică ce descrie în sectiune un arc de semicerc perfect. Întreaga biserică
iniţială a fost construită nu~ai din bârne de stejar, fasonate pe patru părţi şi
încheiate în cheotori cu dinte şi ureche ascunse, formând colţuri netede. La bază
sunt puse tălpi groase de stejar care formează un soclu jur împrejurul bisericii.
La_ sud şi la n~rd, rândul cel mai de jos al tălpii a fost înlocuit sau dublat cu tălpi
noi de molid. ln partea superioară, ultimele patru bârne de sub naşterea bolţii ies
 MĂNĂSTIREA VECHE DE LEMN A PUTNEI
-- -----------=-=::...::::::::.:..:.::..:~~~----~49
în console lu~g~, î~ trepte, pentru a susţine cosoroaba acoperişului. O parte din
aceste bârne 1eş1te m console au fost înlocuite cu lemn de molid doua~ d' t
., . .d , tn re e 1e
cu rolul de _a Iega parţi 1e 1~01 ~ cele vechi. O fereastră originală, se pare, s-a
păstrat pa:ţ1al la ~ltar, ~nentata ~pre SE. Cealaltă, din axul altarului, este
refăcută dm.., ~atenal m~t nou <lupa m?delul celei de dinainte. Este posibil ca,
înainte de ta1erea pereţtlor pentru abside şi pronaos la 1778, să fi existat cel
puţin încă o fereastră, asemănătoare cu celelalte, orientată spre sud. Nu avem
certitudinea dar putem bănui că intrarea se afla deschisă spre vest. Semnele
discrete de pe peretele vestic sugerează o numerotaţie a bârnelor întregi de peste
ancadramentul uşii, marcate cu ocazia unei mutări. Peretele iconostasului
păstrează numai trei din cele şase grinzi ce formau vechea tâmplă până la
nivelul naşterii boltei. Este posibil ca talpa originală a peretelui iconostasului să
mai existe sub pardoseala actuală. Între acea talpă şi tâmplă putem presupune că
au existat două intrări spre altar, flancate de stâlpi verticali. Judecând după
dăltuiturile din grinda superioară a tâmplei ne putem imagina existenţa, la un
moment dat, a trei cruci de lemn peste iconostas, profilate în golul de sub boltă.
Nu ştim în ce măsură căpriorii originali s-au păstrat. Este de presupus că la una
dintre cele două extinderi acoperişul s-a refăcut peste tot în mod unitar. O
cercetare atentă în timpul unei reparaţii la învelitoare poate spune mai mult.
Presupunem, totuşi, că acoperişul iniţial nu putea fi mult diferit de cel actual.

I I I I I I I
11
ll4,., "'111, ,. o.
~ 1"

!
r r
~
r IÎll\111111' ..

< l'Al,.4 lfl •A PftoNA•~ NOV f„ZA .~ . ....... 1.-.oS

)(.
~ ~A I .,.,(-.iUri 'IU..e,

Fig. 2. Putna. Planul bisericii şi etapele extinderilor ei. Desen la scara

1: 100, AB 2002.
 o ALEXANDRU BABOŞ, HANS LINDERSON

·········

r r li111111111'"'

Fig. 3. Putna. Reconstituire axonometrică

a pereţilor de stejar ai bisericii
vechi. Numerotarea corespunde probelor scoase pentru datare şi prezentate Fig
în tabel. Desen la scara 1: 100, AB 2002. Des

Erorile anterioare de apreciere a vechii structuri sunt toate legate de

pronaos. Acesta, însă, pur şi simplu nu a existat la vechea biserică până la 1778.
Cele trei deschideri în pereţii vechii nave s-au tăcut toate odată, pentru absidele Bis1
laterale şi pronaos. O parte din fragmentele de stejar scoase din pereţii vechi au veche, a
fost refolosite pentru abside, aşa cum o demonstrează datarea probelor 12 şi 14. astăzi vei
Adaosurile de la 1778 sunt, altfel, construite din lemn de molid iar sistemul de trează all
încheiere a fost probabil şi pentru pronaos, la fel ca cel de la abside, cu capete este refo
plate, uşor evazate şi legate între ele cu cepuri. Bolta micului pronaos, care se Această î
credea a fi argumentul cel mai clar al apartenenţei acestuia Ia prima fază ?~ tată
şi
prez~
cerceta
construcţie, este mai joasă şi aşezată peste un arc dublau pe intrados, fără nic~
tradiţiei
o legătură cu vechea construcţie. Încheierea poligonală spre vest a micului <

perspecti'
pronaos nu este sigură, însă posibilă, dat fiind păstrarea noii intrări pe latur~ de
sud. _Pri~- urmare în cea de a doua fază biserica a primit planul unei cruci cu
term1~aţ11le poligonale şi acces dinspre sud. . 13 O:
A
lntr-o ultimă fază pronaosul a mai fost prelungit odată spre vest, probabil
14
,. intrarea în
m decursul secolului XIX, când biserica a servit parohiei Putna. Intrarea pe sud aceasta a t,
a_ f? st în~u nd ată şi deschisă din nou spre vest. Această pa11e nou adăugată_ s:a numeroasei
pcrspccti va
~idic~t dm __bârne_ ~e molid fasonate, încheiate de data aceasta în che 0 ~0 : 1 1~ Valer Hosi
. o_a~al de randu111ca (nemţeşti). Biserica, în ansamblttl e1· şi-a păstrat Iaţ1rne Voloviiţ ac/1
m1t1a ă " ~ I · '
. , msa ung11nea totală a ajuns la aproximativ 1560 cm.
 MĂNĂSTIREA VECHE DE LE
MN A PUTNEI
51

~!!
1'- ,, t .... ~
l'k•f•
- ·•'•"'•'
, •\
'

I' \' li1111111f

Fig 4. Putna. Reconstituire axonometrică a acoperişului vechii biserici.

Desen la scara 1:100, AB 2002.

6. CONFRUNTAREA CU LEGENDA

Biserica de lemn din Putna, aşa cum se prezintă ea în partea cea mai
veche, a fost, aşadar, ridicată în chiar primii ani ai secolului XV, împlinind
astăzi venerabila vârstă de 600 de ani. Dacă probele „AA" într-adevăr îşi păs­
trează alburnul, atunci se poate spune că o parte din materialul de construcţie
este refolosit dintr-o construcţie mai veche cu aproximativ 50-60 de ani.
Această întoarcere în timp ne-ar aduce chiar în perioada în care poate fi accep-
tată prezenţa lui Dragoş în Moldova începuturilor. Tradiţia ridicării ei în 1346
13

şi cercetarea ştiinţifică par să se susţină reciproc. Ne întrebăm, chiar, dacă14 sursa

tradiţiei orale nu a fost cumva un document sau o inscripţie dispărută • Din
perspectiva cercetării dendrocronologice este bine, totuşi, să rămânem rezervaţi,

13
Dan, 1905, p. 125.
. 14 Atragem atenţia aici asupra acelei pisanii din timpul lui Ştefan cel Mare, existente la
intrarea în fosta bucătărie a mănăstirii, cu referinţe directe la voevodul Dragoş. Se presupune că
aceasta a fost piatra de mormânt ridicată lui Dragoş la Put~a. ~in păcate nu an~ avut acces !a
numeroasele studii ce tratează acest subiect ci numai la trim1ten. Reluarea acestei probleme dm
perspectiva deschisă de datarea certă a bisericii de lemn de la Putna ar fi binevenită. Trimiteri la
~aler _Hossu, Maramureş, pecete de ţară, 92, Cluj, I 998; Victor Brătulescu, Biserica de la
olovaţ adusă de Ştefan cel 1'vfare la Putna, MMS, 5-6, 414. laşi, 1967.
52 ALEXANDRU BABOŞ, HAN LINDERSON

dat fiind semnele de întrebare în jurul acestei datări. Dacă dorim să mărim p
siguranţa existenţei unei faze anterioare este de recomandat o verificare vizuală d
a prezenţei alburnului la probele 8 şi 13, dar mai ales o extindere a cercetărilor f;
dendrocronologice şi la alte bârne originale, îndeosebi cu ocazia unor eventuale a
reparaţii la acoperiş. Bolta poate fi în mare parte originală şi poate păstra peste b
15
altar piese refolosite de dimensiuni mai reduse • 1
Chiar dacă tradiţia nu a reţinut construcţia sau reconstrucţia bisericii la 11
începutul secolului XV, vechimea ei ne permite să acceptăm , fără prea multe 2
reţineri, cea de a doua parte a legendei bisericii, aceea a mutării ei de către
Ştefan cel Mare de la Volovăţ la Putna, ca biserică secundară a marii mănăstiri
ctitorite de el. Semnele de numerotare a bârnelor, vizibile pe laturile exterioare
de la nord şi vest, confirmă de altfel demontarea şi remontarea vechii biserici la
un moment dat1 6 • Nu ştim mult, însă, despre momentul în care putea fi adusă de
la Volovăţ. Tradiţia indică anul 1468 17 , moment în care biserica mănăstirii
Putna era în constructie 18 . Putem însă la fel de bine bănui că aceasta a fost adusă
după incendiul din 1484 19, când viaţa mănăstirească a fost brusc întreruptă de
lipsa unui lăcaş provizoriu. În 1490, la Volovăţ existau două biserici , una din
20

ele putând fi cea de lemn, încă nedemontată. Un deceniu mai târziu, între 1500-
1502, Ştefan cel Mare ridica deja la Volovăţ o ultimă ctitorie a sa, ca urmare, se
pare, a mutării vechii biserici de lemn la Putna . Prin urmare, înclinăm să
21

credem că mutarea a avut loc numai în ultimul deceniu al secolului XV. Numele
de veche mănăstire a Putnei aceasta îl dobândeşte probabil după 1653, când
biserica de piatră a mănăstirii a fost demolată şi reconstruită din temelii 22 •
Ridicarea bisericii de lemn la Volovăţ aduce câteva noi semne de întrebare
asupra realităţilor locale. Ce legătură era între biserica de lemn şi cea de piatră,
ridicată la Volovăţ cu puţin timp înainte ei? Cum se explică ridicarea a două
biserici în Volovăţ la scurt timp una după cealaltă? În care din ele au fost
păstrate rămăşiţele pământeşti ale voievodului maramureşean Dragoş? La
ultima dintre întrebări se pot aduce câteva sugestii. Se ştie că biserica de piatră a
fost o ctitorie nouă, posterioară înhumării lui Dragoş la Volovăţ23 • Biserica de
lemn, chiar dacă a fost ridicată ulterior celei de piatră, pare să păstreze material
refolosit de la o altă biserică de lemn, din vremea lui Dragoş, pe care este

Din experienţa câştigată în Maramureş se poate spune că cele mai bune probe se pot lua
15

din bârnele bolţii , atunci când aceasta este originală, deoarece faţa ei ascunsă sub acoperiş a fost
mai puţin finisată, păstrându-se mai bine alburnul şi uneori chiar coaja.
Datorită inconsecvenţei succesiunii numerelor pe latura de nord la bârna a 7-a (numai 1
16

semn) şi a 8-a (9 semne) s-ar putea crede că bârnele au fost încurcate la remontare. Nu se văd însă
urmele vreunei îmbinări deplasate s-au refăcute.
17
Dan, 1905, p. 125.
18
Moisescu , 1982, p. 5-6.
19
Moisescu, 1982, p. 7.
20
Artimon, 1981, p. 384.
21
Vezi nota 2.
22
Moisescu, 1982, p. 9.
23
Artimon, 1981, p. 386.
 MĂNĂSTIREA VECHE DE LEMN A PUTNEI
53

posibil
,. să o fi înlocuit.
. În plus
. , traditia
. a indicat mereu O b'1senca
· d e 1emn ca Ioc
w

de mhumare b' a ·Im dDragoş

w . ş1 nu una de piatră. Pe de altă pa rt e, pare semni'fi1cat1v
·
f:aptu ca 1senca " e piatră ctitorită de Ştefan cel Mare a c10st n'd'1cata pe un alt
l w

amplasament decat cea de piatră mai veche24 probabil chiar peste 1 I h' ·
. · · d 1 S · ' ocu vec 11
b 1senc1 e emn. e impune o cercetare arheologică în perimetrul bisericii din
1502 de la Volovăţ pentru a verifica dacă se păstrează sau nu urmele ·
· 1 b' · • uneia sau
mai ~u tor 1senc1 de lemn anterioare. Dacă acesta a fost şi locul de înhumare
al Im Dragoş ar putea fi, eventual, şi el evidenţiat arheologic.

7. SEMNIFICAŢIA BISERICII

Toate aspectele legate de tipologie, structură şi tehnică ale bisericii de

lemn de la Putna câştigă, prin determinarea vechimii ei, o valoare de unicat
pentru cercetarea arhitecturii medievale româneşti, îndeosebi pentru cea de
lemn, unde până astăzi nu s-au putut studia în profunzime construcţii atât de
bine păstrate şi cert datate. Se deschide, aşadar, un capitol nou în cercetarea
românească. Semnificaţia acestei datări depăşeşte chiar şi graniţele ţării, bise-
rica de lemn de la Putna afirmându-se drept una din extrem de rarele construcţii
de lemn medievale păstrate pe continent, extinzând aria lor de cercetare până în
părţile noastre.
Unul din aspectele cele mai interesante şi neaşteptate ale acestei biserici,
reieşite în urma documentării structurii, este împărţirea interioară în numai două
încăperi: altar-naos. Numai acest singur aspect ar fi trebuit să dea de gândit
asupra vechimii ei, dacă nu ar fi fost trecut cu vederea sau pur şi simplu greu de
conceput. Numeroasele biserici de lemn păstrate în România din secolele
următoare prezintă în mod constant ~ împărţire interioară tripartită: altar-naos-
pronaos, specifică tipicului bizantin."In acestea, naosul este rezervat numai băr­
baţilor iar pronaosul doar femeilor. In limita cunoştinţelor noastre, alte biserici
de lemn de rit oriental fără pronaos nu se cunosc decât din săpături arheologice,
toate evidenţiate în Moldova. Existenţa lor confirmă, totuşi, că acest aspect nu
este întâmplător aici 25 . O biserică de lemn cu numai două încăperi a fost identi-
ficată arheologic la Rădăuţi, la numai 5 km de Volovăţ, sub biserica episcopală.
Aceasta a fost, până la înlocuirea sa, necropolă pentru celălalt voievod maramu-
reşean, Bogdan I, şi urmaşul său Laţcu • Urmele une~ ~l~e biserici de Ie1:1n ?1e-
26

dievale asemănătoare celei din Putna, a fost descopenta 111 nordul Bucov111e1, la
. ' . ,,27
V 1cno-,,Martmovca .
Asemănarea planimetrică a acestor biserici cu cele ~e lemn catoli~e e~t:
izbitoare. La Baia,. de exemplu, a fost evidenţiată arheologic o astfel de b1senca

24
Artimon, 1981, p. 385. . . . . . . .
2s Folosirea acestei împărţiri interioare la vechile b1senc1 de zid este deJa bme documentată
în tot sftaţiul românesc (Moisescu, 2001).
6
Bătrâna, 1994, p. 146.
27
Moisescu, 2001, p. 26.
4 ALE

l mn catoli ă cu navă şi sanctuar . Din f ricfre, la Putna putem obs

28
d
. d . . .. I I . d .
parar a aItaru l u1 e naos, tipica cu tu u1 orto ox, prm cele şase gr· . .
erva . s rici
b1
11121 pr t ja
" l e1,
tran ·v rs'- Ie a l tamp . b111
. I gate cu pereţ11.. Iatera 11.· N u ştim · cum arătau bis _
vertical
ricil d lemn medi vale ale catolicilor de pe teritoriul României în drept~!
de lem
a t i s mnificative demarcaţii între sacru şi profan, dar ne putem face O idee
regiona
la c l pă trate în Polonia. La acestea se poate observa existenţa unei grinzi
orizontal c marchează trecerea din navă spre sanctuar . Asemănarea este în
29

continuare foa11e mare, numai accentuarea separaţiei printr-un număr mai mare
de grinzi deosebeşte biserica de la Putna de cele poloneze. În plus, la Putna,
golul de sub tâmplă putea fi redus la numai două uşi cu ajutorul unor stâlpi
verticali, fără a avea, însă, certitudini în acest sens30 .
O deosebire esenţială între bisericile de lemn catolice şi ortodoxe pare să
, ist la nivelul închiderii superioare a spaţiului interior. În timp ce la bisericile
de lemn poloneze predomină tavanul, la Putna se ridică o boltă semicilindrică
peste întreg spaţiul interior. Bolta, de altfel, o recunoaştem drept una dintre cele
mai specifice trăsături ale bisericilor de lemn de pe tot cuprinsul ţării noastre şi
este semnificativ să o întâlnim la această atât de veche biserică de lemn. Bolta
aduce inevitabil cu sine şi deosebiri în rezolvarea structurii acoperişului, care, la
bisericile de lemn româneşti din secolele următoare, apare aproape generalizat
sub forma unor căpriori prinşi în cosoroabe, aşezate la rândul lor pe capetele
ieşite în consolele bârnelor superioare ale pereţilor.
Un detaliu semnificativ pentru diferenţierea arhitecturii de lemn sacre de
cea profană este tipul de cheotoare. La Putna observăm că s-a folosit o cheotoare
ce formează colţuri netede (fig. 5), în contrast cu cheotorile vechi româneşti de
la construcţiile gospodăreşti, ce lasă capetele ieşite afară din cheotoare. Putem
aşadar spune că această diferenţiere importantă de limbaj în arhitectura F.
lemnului, cu valenţe ierarhice, era practicată deja în evul mediu românesc. Tipul n
acesta de cheotoare, cu dinte şi ureche ascunse, se întâlneşte şi la cele mai vechi
biserici de lemn din Maramureş, cunoscute începând cu secolul XVI3 •
1
N
Pentru arhitectura sacrală de lemn din România, domeniu în care arta şi
priceperea meşterilor lemnari s-a mani!estat pe deplin, biserica din Putna se
afirmă drept un exemplu de referinţă. I~ această bi~erică d~ Ie.m_n ne putem
întoarce în timp şi constata cât de puţm. s-au s~himb~t b1senc1!: d~ lemn
" t· "n tra"săturile lor fundamentale. Smgura diferenţiere notabila fond cea
romaneş 1 1 . ,.. . . · d fi · · "
· t't"" planimetriei unde ca şi m arhitectura de zid, s-a impus e m1ttv m
amm 1 a a , ' ,. . . •• · d· · ·
secolele următoare modelul tripartit. I_n __rest, se_ poate ur~1~rn ace eaşi 1stmcţ\e 32
· · 1·t t "n tehnica pereţilor netezi, m arcmrea 1
şt s1mp 1 a e 1 . , . , şi• rezo· varea
. boltei 1
acopen-
·r· Odoba c
şului, de-a lungul a şase secole. Recunoaştem chiar trasatun reg1ona e, spect 1ce 247,254
Toat ac
33
2s Lia şi Adrian Bătrâna, "Date despre biserica catolică din Baia", Sucea a, AMI, X, 431,
citirea u
1983· apud Moisescu, 2001, p. 165. . bi crică
' 21) Inwentarz drewnianej architektury sakralnej w Polsce, zeszyt 4b, Ko c1oly w
(Zile) vd
Wielkopolsce XVI wieku, Warszawa, I 993. . ~ . . ~Ondt1 .:-
Jo Noul iconostas, cu trei uşi, poate fi datat de cele patru icoane 1mpărăteşt1 la 1760. f ~
O 't Ctito
31 Baboş. 2002, 236.
 ZJ;Jn,

MĂNĂSTIREA VECHE DE LEMN A PUTNEI 55

biseri.cil.or de l~i~n m?l~?veneşti. Acestea se disting clar în pereţii înalţi

prot~Jaţ! de streşini largi ş1 m ferestrele înguste, tăiate în grinzi scurte aşezate pe
verticala (fig: 6). :oate acestea ne arată nu numai formarea timpurie a bisericilor
de t.emn romaneşti, aşa cum le cunoaştem noi astăzi, ci şi vechimea diferentierilor
regionale, care se pare că n-au lipsit niciodată din arhitectura noastră traditi~nală
. .

Fig 5. Putna. Cheotoarea cu dinte şi ureche ascunse în colţul de sud-vest al

navei. Desen axonometric la se. 1:10, AB 2002.

Ne întrebăm pe drept dacă biserica de lemn din Putna va rămâne un

exemplu singular, fericit salvat prin mijlocirea câtorva personalităţi de marcă şi
a multor anonimi, sau ne putem aştepta la identificarea şi datarea unor noi
construcţii de lemn medievale, astăzi necunoscute. Literatura de specialitate
semnalează câteva biserici de lemn româneşti ca fiind potenţial ridicate în Evul
mediu 32 , însă, în unele cazuri, verificările au infirmat aşteptările . Cu toate
33

32 Numai în Moldova ni se atrage atenţia asupra bisericilor de lemn de la Chiţcani (1470),

Odobasca-Coteşti (1471) şi Străoane (1477), toate trei în jud. Vrancea (Cristache-Panait, 1983,
247, 254), precum şi asupra celei din Curteni (1475) în jud. Vaslui (Cristache-Panait, 1972, 40).
Toate aceste datări necesită verificări.
. . 33 Biserica de lemn din Mirosloveşti Uud. Iaşi) a fost greşit datată ca fiind din 1535 prin

ci_tire~ unor litere în cifre. Inscripţia de pe portal ne transmite foarte clar că această fermecătoare
bi~encă este ridicată în întregime: ,, Din zilele lui Constantin Vodă în luna lu martie în 2 dene
\ 21 le) văleat 726./ ( 1756), Stan meşter, Miron meşter şi Toader meşter". Aceeaşi greşeală a
c.011 ctus şi la datarl!a bisl!rici i d~ lemn din Păroşi-Leleasca Uud. Olt) în 1549. De fapt, biserica a
· - de Niţu En~ prin meşterul Stan între 1766-1771, con fiorm mscnpţ11
10 st ct itorna · · "I or de Iam
· t ra1e.
·
56 ALEXANDRU BABOŞ, HANS LINDERSON

acestea, avem speranţa că extinderea aplicării datărilor dendrocrono1ogice v

aduce la lumină noi surprize cercetării româneşti. Cu gândul la patrimoniul în ~
--- ei origi
bogat în construcţii de lemn dar şi la şarpantele celorlalte monumente istorice ~a
plan bi
rnoderr
zid, deschiderea unui laborator dendrocronologic în fiecare mare provinc·e
istorică tării natională.
Studiul
a, este o necesitate , ie mai bir
motiv,
...... -.... 0 şi, nu î
o
~
mici d<:

==:: .I l' I I !HI ~ j1I

'
~- . ...:
- 'O
(5)

_- I 111, 1} { l~
~ l ~~ =: T
traditirn
Accord.
---
__:::::::::-
I---
and ma
researcl
-- --=- : I\ t::=.- legend
-:-: : ,__. I Anothe1
~li ~l \' ~ after a

----__ _ ~ ili I .=:-=- propos<:

-- - provide
~) I ===-- -~
--~-- ,11111•Nllllll "i t r l ~
-~ These t
the con:
T

2 \i 1 ·1~d 1 = ..' ..
-o o
conditic
number
followi 1
1399-1,
--=---=r-- might h
verified
o
the labe
O 12. < 15 > T
I< 8 > l its stat~
determi
î'u~ rooms
t~~s-e 0:-'î~
.s.c.1·, '\O, 2o.o~. -z...o~
825 c~
semicyl
-- ·. V.. .(),-. -zoo i., ~ & sides ar
Fig 6 - Putna. Reconstituirea fi st · · · . Western
altarului Desen ere rei ongmale dm peretele sud-estic al K
· 1a scara 1: 10, AB 2002.
able to
În final, constatăm că · · built in
din Putna a readus " d' ' pnn si~pla datare, în plan istoric, biserica de lemn ?ecropc
tecturii în lemn a dem h •1scuţ1e trad1t1a
. , păst rat""a "m Juru
· I e1,· ·iar în domemu
· I arh'1- 1n the
sc is O pagmă nouă pentru cercetarea românească. Structura
 MĂNĂSTIREA VECHE DE LEMN
------~--~-~~-=--:...::.:::~~~~~A~P~U[!TN~E!_I_ _ _ _ _...!}___
_ 57
. originală, în mare măsură păstrată pe de O p rt
ei . . d l ., ' a e atrage atenţi
la n bipartit, iar pe e a ta parte evidenţiaza"' t' . a asupra vechiului
P . , . , ·1 fi con mu1tatea p" . . " .
oderne a trasatun or ormale caracteristice b' . . ana m timpurile
111 .c. .., d .. ., 1senc1lor de lem 11 " .
Studiul de 1aţa emonstreaza ca neclaritătile di . 1 . romaneşti.
ai bine depăşite prin lărgirea spectrului de abondJ..,U~~ ace~tut monument pot fi
1n • r an mterd1sciplina D·
motiv propunem contmuarea cercetărilor endrocro 1 . r~. m acest
' . l " d d . no og1ce, arheologice ist .
Ş i '..nudîn ultunu
l"
ran , e arhitectură, prin măsurător· . d . , . " ' once
t ş1 ocumentan m cele mai
nuci eta 11.

THE OLD WOODEN CURCH FROM PUTNA

IN ROMANIAN MEDIEVAL ARCHITECTURE
(Summary)

The wooden church in Putna is well known in Moldavia thanks to the oral
traditio~ that lin~s it t~ ~oivode Dragoş, the v~ry founder of this Romanian principality.
Accordmg to th1s trad1t1on the church was bmlt by voivode Dragoş in Volovăt in 1346
and moved by voivode Ştefan cel Mare to Putna monastery in 1468. The Romanian
researchers succeeded to determine its existence at the end of the 16 th century, but the
legend was much too old to be verified, and therefore many discussions arose from it.
Another open debate was the state of conservation of the oldest part of the building,
after a dismantling, two additions and several repairs. Some reconstructions were
proposed but none of them respected all the evidences. The purpose of this paper is to
provide a firm dating and a careful documentation for this important wooden church.
These two directions of research are necessary steps towards a good understanding of
the construction and its relevance for the history of architecture.
The oldest part of the wooden church, built only of oak timbers, showed good
conditions for a dendrocronological analyse, from the first visual examination. A
number of 16 samples were Iater collected from different parts of the old structure. The
following dendrocronological investigations dated the felling years of 9 sample~ from
1399-1402. Three other samples, dated from 1345-46, even indicated that some ttmbers
might have been reused from a previous construction. This later resul~ must be h~wev~r
veri fi ed and strengthened by further research, because the sapwoo? nngs. deterrruned m
the laboratory for two of the 3 samples were not visually observed m the f1eld.
The structure of the church was documente d Wl'th emphasis on the oldest part and
its state of conservation. As a resuit, the extent of the medieval wooden churclh was
det · . . . II . d The old church has on Y two
ermmed and 1t appeared surpnsmgly we preserve · 'd d
room h an oblong plan, 477 cm w1 e an
s, a nave and a sanctuary. They fonn toget er A lt wi'th a perfect
82 5 c 1 . I onal shape. vau ,
• m ong, ended eastwards w1th a po yg . b ere smoothed on all four
Sem1cyl' d · Th wall t1 m ers w
10
sict ncal shape, covers both rooms. e Th parts left uncertain are the
es aoct their joints were cut to build flash corners. e on 1~
Western . and the raftenng.
portal, the lower part of the 1conscree? f th 15 1h century we are now
abl Knowing this church was built in the fir st years ho he rch could w~ll have been
e to a d Thus t e c u
built . . ~cept at least some parts of the 1egen · . wooden church, and used as
necro I~1~1a1Iy in Volovăţ, on the site of a prev1o~ntil it was dismantled and rebuilt
5

in th P hs of the voivode Dragoş for some decades, d f the 15 th century. Soon

e rn 0 nastery of Putna, probably tn · t he Iast deca e 0
 ALEXANDRU BABOŞ, HANS LINDERSON
~58~--~-~~~~~::...!-'.--------------
a new masonry church was built by voivode Ştef:
afterwards bel ween 1500- 1502 · ' t· fi h . an ceJ
Mare in Volovăt to replace it. Although we have ~eserva iobnls or t e_ datmg of the 3
· we are astonished by 1ts resem ance w1th the Yea
samples from 1345 -46 , d ·r h r of
. d b the legend We can only won er 1 t e source of the tract·t·
constructton name Y · th , d . 1 ton, cristac
written down at the beginning of the 18 century, wasn ta ocument or an mscription
Şl
unknown for us. . . . Dan,D.
Th e woo den church from Putna is the ftrst wooden
. . f .
construct1on firmly dated fro
bi . lll Eckstei
Lhe Middle Ages in the country and therefore _1t 1~ o mva 1ua e 1mportance for the 2,
Romanian history of architecture. Moreover, its importan~e go~s well beyond the
Eggerts
national borders, since only a few medieval wooden construct1ons, firml y dated and stil!
Eggerts
standino, are known in Europe. With the wooden church from Putna, the research in this
S/Ji
special~ed field widens far in the east, offering good ?1aterial fo_r com~arisons across R
the continent. For example, severa} aspects regardmg the circulat10n of certain M
techniques in wood are now open for revaluation. Giurgiu,
For the research of wooden churches in Romania, the church from Putna alsa ro
provides unexpected possibilities for comparison. We can for the first time see how Linders
little the Romanian wooden churches changed during the last 6 centuries. The same way M
of cutting smooth walls with fl ash corners and of building vaults protected by proper Moisesc
roofs characterise them. Furthermore, in Putna church, there are traceable even some Moisesc
features specific only for the Moldavian wooden churches. These are distinguishable în Solcanu
the high walls protected by large eaves and in the narrow windows, opened in vertical 95
pieces of timbers. The continuity is visible in all the main patterns except one. The plan
with only a nave and a sanctuary is an old feature in the Romanian ecclesiastical archi-
tecture, recorded before the generalisation of the tripartite plan in the following centuries.
For the wooden constructions, in general, the use of a certain type of joint can
signal a significant distinction. In the case of the wooden church from Putna, the
carefully cut flash joints must have been used to mark the higher status of this sacred
building towards the prophane ones. The common constructions of the same date were
probably all built with projecting joints, which were much easier to cut and work with.
It is important to notice that this specific type of language was already practiced in the
Romaman wooden architecture, by that time.
Finally, w_e wish to stress the necessity to continue the research around this
wooden church m order to answer all the questions derived from the results.

BIBLIOGRAFIE
Artimon, Al (1981) c „t .d . .. din
' a eva cons, eraţii istorico-arheologice asupra bisericll .
1
1 1
Baboş:elf ~2;0;,J~~ea descope~_ită_ la Volovăţ, în SCIV A, T 32, 3, 383-405, suc_u~eşttă
medievalaw d)~ Tarnele_ vechil biserici de lemn din Botiza în Arhitectura re1Ig1oas
m rans1l va · " II 23 ' "
Bătrâna L. şi A. (I 994) Coma .' '. 0-248, Satu Mare. arhi-
tecturii ecleziastice 'd. {,trtbuţw" cercetărilor arheologice la cunoaşterea5,169,
Bucureşti. m oldova zn secolele XIV-XV, în SCIVA, T 45. 2, 14
Bratiloveanu Gh · S " /
'. · şi panu, M. ( 1985 .. · ţinll 111
Sucevei, Bucureşti. ), Monumente de arhitectură 111 lemn dm
 MĂNĂ TlREA VE l lE Db LbMN A P TNEI 9

Cristache-Panait, I. şi Elian, T. (l 972), Bisericile d lemn din Moldov ,, în I MI. 2, c 59,

1

Bucureşti.
Cristache-Panait, I. (1983), Bisericile de lemn din curbura 'arpaţilor, în „ piiitualitat
şi Istorie la Întorsura Carpaţilor" II , 244-256, Buzău.
Dan, D. (1905), Mănăstirea şi comuna Putna Bucur şti.
Eckstein, D. (1984), Dendrochronological dating, în „Handbooks f r Archa ol gists",
2, Strasbourg.
Eggertsson, 6. (1997), Dendrokronologi och dess mojligheter i Sverige, în ,.Al ", 3, 21 -2 .
Eggertsson, 6., şi Baboş, A. (2003), Dendrochronologi al dating in Maramureş with
special emphases on objects from the Maramures mus ~um in Sigltetul Mann 1/i i,
Roman ia, în curs de apariţie în revista „Tradiţii şi Patrimoniu", nr. 2, editată d
Muzeul Maramureşului din Sighet.
Giurgiu, V. (1987), Dendrocronologia ca metodă de cercetare a istoriei poporului
român, în Pădurea şi poporul român, 15-22, Cluj.
Linderson, H. (2002), A dendrochronological analysis of the hur h in 'arusău , i

Maramureş, Romania, în AMEI', 716-717, Cluj.

Moisescu, C., Musicescu M. A., Şirli A. (1982), Putna, Bucureşti.
Moisescu, C. (2001), Arhitectura românească veche I, Bucureşti.
Solcanu, I. (1974), Datarea şi planul bisericii de lemn de la Putna, în SCIA - AP, 1,
95-100, Bucureşti.