Sunteți pe pagina 1din 8

Aderarea Croației la SME

Cuprins
PROCESUL DE ADERARE
INTRODUCERE
PERSPECTIVE ALE EXTINDERII EUROPENE (
cazul Croației)
POLITICA MONETARĂ A CROAȚIEI
ANALIZA ÎNDEPLINIRII CRITERIILOR DE
CONVERGENȚĂ NOMINALE ȘI REALE
AVANTAJELE ADOPTĂRII EURO
OBIECTIVELE CROAȚIEI
CONCLUZII
Procesul de aderare
a. Depunerea cererii de aderare

b. Avizul Comisiei Europene

c. Începerea negocierilor cu ţara candidată

d. Încheierea negocierilor

e. Aderarea propriu-zisă

Condiţiile pe care un stat candidat trebuie să le îndeplinească în vederea


aderării sunt următoarele:

1. Situarea statului pe continentul european (criteriului teritorial);

2. Acceptarea imediată de către statul candidat a tratatelor şi ansamblului


actelor adoptate de către instituţiile comunitare (criteriul tehnic);

3. Existenţa unei forme de stat democratice, în sensul unei organizări politice


liberale (criteriul politic);

4. Îndeplinirea cerinţelor de dezvoltare economică generală şi sectorială


necesare integrării pe piaţa comunitară (criteriul economic).

Croația și-a depus, în mod oficial, cererea de aderare la Uniunea Europeană în


februarie 2003. În urma avizului pozitiv al Comisiei și a deciziei Consiliului
Afaceri Generale și Relații Externe, adoptată în unanimitate la reuniunea de la
Luxemburg din 3 octombrie 2005, negocierile de aderare cu Croația au fost lansate
în octombrie 2005.

Comisia parlamentară mixtă UE-Croația este compusă dintr-un număr egal de


deputați ai Parlamentului European și ai Parlamentului Croației (Sabor). Comisia
se reunește de două ori pe an, o dată în Croația și o dată într-unul dintre locurile în
care-și desfășoară activitatea Parlamentul European. În virtutea practicii în vigoare,
reprezentanții Guvernului Croației, ai statului care deține președinția în exercițiu a
UE și ai Comisiei sunt invitați să intervină în cadrul reuniunilor Comisiei
parlamentare mixte.
Introducere
La 1 iulie 2013, Croația a devenit al 28-lea membru al Uniunii Europene. O țară
mică, frumoasă și vizitată de foarte mulți oameni, o țară care și-a proclamat
independența doar acum 22 de ani și a trecut peste un război civil în care era în
pericol să piardă o treime din teritoriu.

Croația ,și-a proclamat independența în 1991, laolaltă cu celelalte state federale ex-
comuniste, după care a urmat un război sângeros împotriva sârbilor din Croația și
Bosnia-Herțegovina, încheiat cu recunoașterea independenței și emigrarea multor
refugiați sârbi în Serbia de azi.

Țara îşi declară independenţa în 1991, şi intră în război cu armata iugoslavă şi


diferite organizaţii paramilitare sârbe. Reuşeşte să obţină recunoaşterea
diplomatică, în ianuarie 1992, de către Comunitatea Economică Europeană şi
de către Organizaţia Naţiunilor Unite. Odată rezolvate aceste probleme majore,
Croaţia revine pe un drum normal. În 2000 devine membru al Organizaţiei
Mondiale a Comerţului şi semnează acorduri de stabilizare şi cooperare cu UE,
iar în 2003 depune cererea de aderare la UE, statutul de candidat oficial fiind
primit un an mai târziu. În 2009 intră în rândurile NATO, iar anul acesta îşi
desăvârşeşte parcursul european, după intrarea în Uniune.

PERSPECTIVE ALE EXTINDERII EUROPENE ( cazul


Croației)
Declararea independenţei şi recunoașterea internațională a Republicii Croația la 15
ianuarie 1992 a marcat începutul relațiilor dintre Croația și Uniunea Europeană.
Intensificarea acestor relații spre sfârșitul anului 1999 și în special de la începutul
anului 2000 a dus la semnarea Acordului de Stabilizare și de Asociere (ASA) la 29
octombrie 2001.

Republica Croaţia respectă criteriul politic, garantând democraţia, stabilitatea


instituţiilor şi respectarea drepturilor omului. De asemenea, Croaţia respectă şi
criteriul economic, având o economie de piaţă funcţională şi competitivă.
După un raport pozitiv al procurorului general al TPI (Tribunalul Penal
Internațional), Consiliul a concluzionat că sunt îndeplinite condițiile pentru
începerea negocierilor, acestea fiind lansate oficial la 3 octombrie 2005. Cele 27 de
state membre UE au decis pe 30 iunie 2011 să încheie negocierile de aderare cu
Croația, ceea ce a permis semnarea Tratatului de Aderare pe data de 9 decembrie
2011. Rezultatele referendumului organizat la 22 ianuarie 2012 au fost în favoarea
aderării, 66.27% dintre alegătorii croaţi votând aderarea la Uniunea Europeană. Cu
136 de voturi pozitive, Parlamentul croat a ratificat în unanimitate, la 9 martie
Tratatul de Aderare a Republicii Croaț ia la Uniunea Europeană. În urma
procedurii de ratificare în toate statele membre ale UE și în Croația, aderarea este
prevăzută pentru 1 iulie 2013.

Politica monetară a Croației


Obiectivul Băncii Naționale a Croației este de a menține stabilitatea prețurilor.Fără
a influența atingerea obiectivului său, Banca Națională Croată sprijină politica
economică a Republicii Croația, acționând în conformitate cu principiul unei
economii de piața deschise, în care concurența este liberă.

Una dintre sarcinile de Banca Naționala a Croației este de a formula și aplica


politici monetare și valutare. In scopul realizarii politicilor monetare și valutare,
CNB poate adopta masuri și instrumente necesare pentru a reglementa activitatea
de creditare și de lichiditate a bancilor și a ofertei de bani și de a institui masuri
pentru ratele dobanzilor și a cursului de schimb al monedei naționale. CNB este
autorizata sa adopte legi și alte acte normative subordonate pentru a reglementa
operațiunile de schimb valutar al persoanelor juridice și fizice și sa efectueze
controlul schimbului valutar in Republica Croația. Banca Naționala Croataeste, de
asemenea, autorizata sa adopte metode pentru stabilirea valorii de kuna fața de alte
valute.
Analiza îndeplinirii criteriilor de convergență nominale și reale
1. În Croația, soldul bugetar s-a încadrat în anul 2017 în nivelul prevăzut de
criteriul de la Maastricht, în timp ce ponderea datoriei publice în PIB a fost
superioară valorii de referință, deși s-a redus, în conformitate cu criteriul de
referință privind reducerea datoriei prevăzut de Pactul de stabilitate și
creștere.
2. În perioada de referință de doi ani cuprinsă între 4 mai 2016 și 3 mai 2018,
kuna croată nu a participat la MCS II, ci a fost tranzacționată în condițiile
unui regim de curs de schimb cu flotare strâns controlată.
3. În Croația, soldul bugetar s-a încadrat în anul 2017 în nivelul prevăzut de
criteriul de la Maastricht, în timp ce ponderea datoriei publice în PIB a fost
superioară valorii de referință, deși s-a redus, în conformitate cu criteriul de
referință privind reducerea datoriei prevăzut de Pactul de stabilitate și
creștere.
4. În perioada de referință aprilie 2017-martie 2018, ratele dobânzilor pe
termen lung din Croația s-au situat, în medie, la 2,6%, rămânând astfel
inferioare valorii de referință de 3,2% corespunzătoare criteriului de
convergență privind ratele dobânzilor.
5. Crearea unui mediu favorabil convergenței sustenabile în Croația necesită
politici economice orientate spre stabilitate și reforme structurale
cuprinzătoare.

Două dintre aceste state membre, Bulgaria şi Croaţia, îndeplinesc toate criteriile de
convergenţă, cu excepţia criteriului ratei de schimb, deoarece nu fac parte din
mecanismul de schimb valutar (ERM II). Croaţia intenţionează să treacă la moneda
unică în cinci-şapte ani.
Croaţia va înfiinţa un Consiliu Naţional pentru introducerea euro şi ar trebui să
intre în acest proces cu o rată de schimb stabilă a monedei naţionale kuna, cu o
inflaţie scăzută şi rezultate bune în ce priveşte consolidarea fiscală.
Croația se aşteaptă ca trecerea la euro să aducă stabilitate financiară, să stimuleze
creşterea economică şi locurile de muncă şi să atragă investiţii străine.
Avantajele adoptării euro
Principalul efect pozitiv este stimularea comerţului exterior.
1)Avantajele economice directe:-eliminarea riscului valutar
-scăderea costurilor
-transparența prețurilor.
2)Avantajele economice indirect:-reducerea ratei dobânzi
-continuarea reformelor structurale
-stimularea creşterii economice.

Obiectivele Croației
Croaţia are două obiective politice: să devină parte a zonei Schengen în 2019 şi
membră a zonei euro .
Principala provocare a Croaţiei înainte de adoptarea euro este legată de reducerea
datoriei publice, care se situează uşor peste 80% din PIB, la 72% din PIB până în
2020.
Potrivit guvernatorul băncii centrale, Croaţia prezintă cel mai ridicat grad de
„euroizare“ din rândul ţărilor UE care nu au trecut încă la euro.
Concluzii
Dacă Croația intră în zona euro ... "Euro va determina creșterea ratingurilor de
credit", "o refinanțare mai simplă a datoriilor", "rate mai mici ale împrumuturilor“
Dacă Croația intră în zona euro, va ajunge la ... "Stabilitatea financiară și politică" -
"Deschiderea economică" - "Creșterea exportului" - "O mai bună integrare a
economiei croate în UE" - "Euro va stimula comerțul cu țările din zona euro dar și
eliminarea riscului cursului de schimb "