Sunteți pe pagina 1din 18

Bazele contabilitatii

Ce este și la ce servește contabilitatea?


- un limbaj economic
- reflectă realitatea economică
- are un vocabular propriu, inteligibil pentru membrii grupului căruia i se adresează
- realizează legătura dintre activităţile economice şi factorii decizionali
- cuantifică activităţile economice, înregistrând datele ce le privesc pentru o utilizare viitoare
- prelucrează datele pentru a deveni informaţii utile

• contabilitatea financiară produce informaţii pentru gestiunea curentă a clienţilor sau furnizorilor şi pentru fundamentarea deciziei de
investiţii şi finanţare
• contabilitatea de gestiune reflectă ceea ce se petrece la nivelul producției și costurilor, oferind informații exclusiv pentru
management
Contabilitatea de casă și contabilitatea de angajamente

Conform principiului contabilitatii de angajamente, efectele tranzactiilor si ale altor evenimente sunt recunoscute atunci cand
tranzactiile si evenimentele se produc (si nu pe masura ce numerarul sau echivalentul sau este incasat sau platit) si sunt inregistrate
in contabilitate si raportate in situatiile financiare ale perioadelor aferente.

Studiu de caz- Exemplul 1


La data de 10.12.N, se achiziţionează mărfuri la costul de achiziţie de 3.000 lei pe credit comercial. Se va achita în termen de 30 zile.
Mărfurile sunt vândute la data de 20.01.N + 1 la preţul de vânzare de 4.200 lei care urmează a se încasa pe data de 10.04.N + 1.
Care sunt momentele în care societatea va recunoaşte achiziţia şi vânzarea?

Achiziţia se va recunoaşte la data de 10.12.N, iar vânzarea la data de 20.01.N + 1, venitul va influenţa rezultatul trim 1 şi nu cel al trim 2 în
care are loc încasarea contravalorii vânzării mărfurilor
Înregistrări:
• - achiziţie mărfuri: 10.12. N
• - achitare mărfuri 10.01. N + 1
• - vânzare mărfuri 20.01. N + 1 (venit)
• - descărcare gestiune 20.01. N + 1 (cheltuiala)
-încasare creanţe 10.04. N + 1
Principiul continuității activității

Trebuie să se prezume că entitatea își desfășoară activitatea pe baza principiului continuității activității. Acest principiu presupune
că entitatea își continuă în mod normal funcționarea, fără a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activității. O
entitate nu va întocmi situațiile financiare anuale pe baza continuității activității dacă organele de conducere stabilesc după data
bilanțului fie că intenționează să lichideze entitatea sau să înceteze activitatea acesteia, fie că nu există nicio altă variantă realistă
în afara acestora.

Principiul permanenței metodelor

Principiul permanenţei metodelor este materializat în aplicarea regulilor şi normelor privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate a
elementelor de patrimoniu pe tot parcursul exerciţiului financiar, astfel încât să asigure compararea în timp a informaţiilor. Metodele
de evaluare și politicile contabile, în general, trebuie aplicate în mod consecvent de la un exercițiu financiar la altul.

Principiul prudenței

Potrivit acestui principiu, nu se permite supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de
pasiv şi a cheltuielilor
Principiul independenței exercițiului

Potrivit acestuia, veniturile şi cheltuielile aferente activităţii şi rezultatele financiare sunt delimitate în timp (de regulă, pe
un an calendaristic). Astfel, trebuie să se țină cont de veniturile și cheltuielile aferente exercițiului financiar, indiferent de
data încasării veniturilor sau data plății cheltuielilor.

Ex – chiria in avans pe 3 ani

Principiul necompensării
Caracteristicile calitative sunt atributele care determină utilitatea informației oferite de situațiile financiare.
Cele patru caracteristici calitative principale sunt

1. Inteligibilitatea
2. Relevanța
3. Credibilitatea
4. Comparabilitatea.

1. Inteligibilitatea
O calitate esențială a informațiilor furnizate de contabilitate este aceea că ele trebuie să fie ușor
înțelese de utilizatori. În acest scop, se presupune că utilizatorii dispun de cunoștințe suficiente
privind desfășurarea afacerilor și a activităților economice, de noțiuni de contabilitate și au dorința
de a studia informațiile prezentate, cu atenția cuvenită. Totuși, informațiile asupra unor probleme
complexe, care ar trebui incluse în situațiile financiare datorită relevanței lor în luarea deciziilor
economice, nu ar trebui excluse doar pe motivul că ar putea fi prea dificil de înțeles pentru anumiți
utilizatori.
2. Relevanța
Pentru a fi utile, informațiile trebuie să fie relevante pentru luarea deciziilor de către utilizatori. Informațiile
sunt relevante atunci când influențează deciziile economice ale utilizatorilor, ajutându-i pe aceștia să
evalueze evenimente trecute, prezente sau viitoare, să confirme sau să corecteze evaluările lor
anterioare.

• Relevanța informației este influențată de natura sa și de pragul de semnificație. În anumite cazuri,


natura informației este suficientă, prin ea însăși, pentru a determina relevanța sa. În alte cazuri, atât
natura, cât și pragul de semnificație sunt importante.
• Se consideră că o informație este semnificativă dacă omisiunea sau prezentarea sa eronată poate
influența deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situațiilor financiare anuale. În analiza
semnificației unui element sunt luate în considerare mărimea și/sau natura omisiunii sau a declarației
eronate judecate în contextul dat.

3. Credibilitatea

Pentru a fi utilă, informația trebuie să fie și credibilă. Informația este credibilă atunci când nu conține erori semnificative, nu este
părtinitoare, iar utilizatorii pot avea încredere că reprezintă corect ceea ce și-a propus să reprezinte sau ceea ce se așteaptă, în
mod rezonabil, să reprezinte.
• Pentru a fi credibilă, informația trebuie să reprezinte cu fidelitate tranzacțiile și alte evenimente pe care aceasta fie și-a propus să
le reprezinte, fie este de așteptat, în mod rezonabil, să le reprezinte.
• Pentru ca informația să prezinte credibil evenimentele și tranzacțiile pe care își propune să le reprezinte, este necesar ca acestea
să fie contabilizate și prezentate în concordanță cu fondul și realitatea lor economică, și nu doar cu forma lor juridica. De
asemenea, pentru a fi credibilă, informația cuprinsă în situațiile financiare trebuie să fie neutră, adică lipsită de influențe. Situațiile
financiare nu sunt neutre dacă, prin selectarea și prezentarea informației, influențează luarea unei decizii sau formularea unui
raționament pentru a realiza un rezultat sau un obiectiv predeterminat.

4. Comparabilitatea
Utilizatorii trebuie să poată compara situațiile financiare ale unei entități în timp, pentru a identifica
tendințele în poziția financiară și performanțele sale. Utilizatorii trebuie să poată compara situațiile
financiare ale diverselor entități, pentru a le evalua poziția financiară și performanța. Astfel, măsurarea
și prezentarea efectului financiar al acelorași tranzacții și evenimente trebuie efectuate într-o manieră
consecventă în cadrul unei entități și de-a lungul timpului pentru acea entitate și într-o manieră
consecventă pentru diferite entități.
• Normalizarea contabilitatii si sursele de drept contabil
Autorităţile cu atribuţii de reglementare a contabilităţii în
România sunt:
• 1) Ministerul Finanţelor Publice (MFP) prin Direcţia de legislaţie şi reglementare contabilă;
• Acesta emite reglementări contabile pentru agenţii economici care desfăşoară activităţi, altele decât cele financiare,
precum şi pentru instituţiile publice.
• 2) Banca Naţională a României (BNR) emite reglementări contabile pentru sistemul bancar dar şi pentru instituţiile
financiare nonbancare (societăţile de leasing);
Utilizatorii situațiilor financiare:
• investitorii actuali și potențiali
• personalul angajat
• creditorii
• furnizorii
• clienții,
• instituțiile statului și alte autorități
• publicul.

Patrimoniul
Ecuaţia dublei reprezentări este precum urmează:
Bunuri economice = drepturi + obligaţii

ACTIV = PASIV

• Cea de a doua trăsătură importantă o constituie dubla


înregistrare a operaţiilor economice şi financiare, care asigură menţinerea echilibrului valoric permanent al tuturor mişcărilor şi
transformărilor ce se produc în mod continuu în cadrul elementelor patrimoniale ale entităţii economice.
• Atunci când ne referim la mişcările individuale ale valorilor economice, raportul de echilibru devine:
• DEBIT = CREDIT
Activitatea economico-financiară funcţionează în baza următoarelor principii:
• gestiunea economică - constă în desfaşurarea de către ag. ec. a unei activităţi rentabile care să-i asigure din
veniturile obţinute acoperirea tuturor cheltuielilor, inclusiv a dobânzilor şi rambursarea creditelor şi societăţile să
obţină profit.
V - Ch = Pb
Notă: V = venituri;Ch = cheltuieli; Pb = profit brut
• autonomia financiară - constă în posibilitatea ag. ec. ca din profitul net realizat să-şi constituie fonduri
proprii.
Pb - Ip = Pnet
Notă : Pb = profit brut ; Ip = impozit pe profit ; Pnet = profit net

• Din profitul brut societăţile comerciale sunt obligate să-şi constituie fond de rezervă legală prin preluarea a 5% din profit, până
la limita a 20% din capitalul social.
• Evaluarea elementelor patrimoniale
• Toate bunurile care intră şi ies din patrimoniul unei societăţi comerciale se evaluează, operaţiune ce constă în stabilirea unei
valori bunurilor intrate.
• Bunurile pot intra în patrimoniul unei societăţi comerciale prin următoarele căi :
• prin achiziţie (de la furnizori)/cu titlu oneros - la cost de achiziţie (format din preţ de cumpărare, taxe fiscale
nerecuperabile - taxe vamale şi accize), cheltuieli de transport, aprovizionare şi alte cheltuieli accesorii.

a) din producţie proprie - la cost de producţie (format din costul de achiziţie al materialelor, alte cheltuieli directe - salarii,
contribuţii asigurări sociale, fond şomaj, contribuţii asigurări sănătate - şi cheltuieli indirecte de interes general : căldură, apă,
energie, salarii personal administrativ, etc.)
b) prin aport - la valoarea de utilitate, care se formează în funcţie de valoarea actuală de circulaţie, ţinând seama de amplasament,
grad de uzură, compararea cu preţurile produselor noi.
c) prin donaţii/cu titlu gratuit - la valoarea de utilitate, care se formează în funcţie de valoarea actuală de circulaţie.

Evaluarea elementelor patrimoniale, cu ocazia inventarierii se face la valoarea lor actuală sau de
utilitate a fiecărui element, denumită valoare de inventar.
În bilanţul contabil ce se întocmeşte la încheierea exerciţiului, elementele patrimoniale se evaluează
astfel :
• la valoarea de intrare în patrimoniu.
• la valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele inventarierii.

În cazul ieşirii din patrimoniu, bunurile se evaluează sau se scad din gestiune la valoarea lor de
intrare.

Bilanţul contabil
Toate mijloacele economice aflate în administrarea operativă şi care formează patrimoniul
agenţilor economici pot fi reprezentate la sfârşitul unei perioade într-o formă sintetică cu
ajutorul unui tabel specific numit bilanţ.
Mijloacele economice ale unui agent economic se prezintă sub două forme:
• o formă concretă, materială sau reală
• sub formă de resurse sau sub aspectul provenienţei
Aceste două aspecte trebuie să fie într-o egalitate permanentă :
« total mijloace » = « total resurse »

Prezentarea acestor două aspecte faţă în faţă reprezintă bilanţul contabil cu cele două părţi fundamentale : activ = pasiv,
prin intermediul căruia se reprezintă patrimoniul agenţilor economici în expresie bănească şi sub dublu aspect: în partea
stângă componenţa mijloacelor economice, respectiv activul, iar în partea dreaptă provenienţa acestora, respectiv pasivul.

Denumirea de bilanţ sau, altfel spus, de balanţă (cântar) cu două talere aflate într-un echilibru permanent, este generată de
originea denumirii sale, latinescul bilanx, şi are stabilit că în partea stângă a lui se înscrie activul, iar în partea dreaptă pasivul.
• În continuare se prezintă un model general simplificat al bilanţului.
• Ciclul contabil
• Documentele contabile

Operaţiunile economice din cursul lunii se înregistrează în jurnale (note contabile) grupate după felul şi natura lor, pe conturi sau
grupe de conturi, cu conţinut economic asemănător.
Documentele se înregistrează zilnic în situaţii auxiliare, iar la sfârşitul lunii documentele grupate pe conturi debitoare sau
creditoare se înregistrează în sume totale din situaţii auxiliare (anexe) în jurnale.

Aceste jurnale poartă un număr şi o liniatură specială adaptată pentru înregistrarea articolelor contabile şi care nu reprezintă
altceva decât nota contabilă lunară pentru toate operaţiunile
înregistrate în cursul lunii în contul respectiv.

• Baza înregistrată în jurnale o formează documentele justificative întocmite la timp şi cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.
După verificarea de formă şi de fond, documentele se contează, adică se indică pe ele conturile debitoare şi creditoare, după
care se înregistrează în situaţiile auxiliare sau direct în jurnale.
În cazul operaţiunilor economice numeroase (operaţiuni de casă, bancă, furnizori, clienţi, etc.) se utilizează situaţiile
auxiliare în centralizatoare, iar la sfirşitul lunii totalul Rd şi Rc din aceste situaţii se trec fie în jurnal, fie în cartea mare.
• Pornind de la aceste date înregistrate în conturi, la sfârşitul fiecărei luni se întocmeşte o situaţie de sinteză a tuturor
operaţiunilor economice înscrise în conturile contabile, situaţie care numeşte balanţa de verificare.
Prin această situaţie de sinteză se asigură:
• exactitatea tuturor operaţiunilor înscrise în contabilitatea sintetică şi analitică descoperind orice eroare ce s-ar putea
strecura în prelucrarea informaţiilor contabile
• stabilirea legăturilor între conturi şi bilanţ, în sensul că balanţa pregăteşte soldul conturilor la sfârşitul
perioadei
• prin rulaje şi solduri, furnizează informaţii necesare analizei economico-financiare şi conducerii societăţii

Balanţa de verificare
Toate operaţiunile economice care afectează patrimoniul se sistematizează în conturi exact şi riguros astfel încât la
momentul dorit fiecare cont ne oferă informaţii despre fiecare element de patrimoniu şi anume :
• sold iniţial sau existent la începutul perioadei
• intrările (creşterile) şi ieşirile (scăderile)
• existentul final sau soldul final

Documente justificative (primare)


Documentele justificative stau la baza înregistrării în contabilitate. Orice operaţie economică sau financiară trebuie consemnată în
momentul efectuării ei în documente justificative
Elemente principale :
• Denumirea documentului
• Denumirea şi sediul unităţii care l-a întocmit
• Nr. şi data întocmirii documentului
• Conţinutul operaţiunii economice (procese legate de obţinerea produselor) sau financiare (procese legate de bani)
• Menţionarea părţilor care participă la efectuarea operaţiei economice şi financiare (când este cazul);
• Datele cantitative şi valorice aferente operaţiei economice şi financiare efectuate;

Rolul documentelor contabile este acela de înregistrare cronologică şi sistematică a operaţiunilor efectuate.

• Relaţia documentelor justificative cu contabilitatea este cu dublu sens: pe de o parte, toate documentele justificative sunt reflectate
în contabilitate reflectându-se o imagine sintetică a operaţiunilor, iar pe de altă parte toate înregistrările din contabilitate trebuie
să aibă la bază un document justificativ.

• Înscrierea datelor în documente se face cu cerneală, cu pastă de pix, cu maşina de scris sau cu ajutorul tehnicii de calcul. Nu
sunt admise ştersături. Eventualele erori se corectează prin tăierea cu o linie a cifrei sau a textului greşit, deasupra căreia se
trece cifra sau textul corect. Corectura se efectuează pe toate exemplarele şi este confirmată de persoana sau persoanele care
au efectuat corectura menţionându-se şi date când aceasta a fost efectuată.
• Documentele justificative se pot clasifica după mai multe criterii, astfel:
• După rolul lor:
• documente primare;
• documente cumulative (centralizatoare);
• registre contabile.
• După modul de circulaţie:
• documente cu format tip prestabilit;
• documente cu format liber.
• După aria de utilizare:
• documente comune pe economie;
• documente specifice unor anumite domenii de activitate.
• După regimul de circulaţie:
• documente cu regim special;
• documente cu regim normal.

S-ar putea să vă placă și