UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 3

APRECIEREA PERFORMANŢELOR ÎNTREPRINDERII

3.1. Obiectivele unităţii de învăţare 3 ……………………………………………………………... 1

3.2. Rezultatele financiare ale întreprinderii..................................................................................... 2
3.2.1. Mărimea contabilă a rezultatelor evidenţiate prin contul de rezultate ………………. 2
3.2.2. Rezultatele evidenţiate prin tabloul soldurilor intermediare de gestiune……………. 3
3.2.3. Rezultatele, capacitatea de finanţare şi lichiditatea întreprinderii……........................ 3
3.3. Ratele de apreciere a performanţelor şi unele influenţe asupra performanţelor financiare ale
întreprinderii………………………………………………….……................................................ 4
3.3.1. Ratele de apreciere a performanţelor …………………………………..................... 5
3.3.1.1. Ratele relative la capacitatea întreprinderii de a produce beneficii………… 5
3.3.1.2. Aprecierea rentabilităţii din punctul de vedere al proprietarilor
întreprinderii…………………………………………………………………………. 6
3.3.2. Influenţa structurii financiare a întreprinderii asupra performanţelor
(efectul de levier financiar)………………………………………………………………… 7
3.3.3. Influenţa structurii costurilor asupra performanţelor …………………...................... 8
3.4. Rezultatul şi fluxurile patrimoniale............................................................................................ 10
AUTOEVALUARE
Probleme rezolvate ........................................................................................................................... 12
LUCRARE DE VERIFICARE
Probleme de rezolvat ......................................................................................................................... 15
Bibliografie ....................................................................................................................................... 16

Obiectivele unitatii de învăţare

După studiul acestei unităţi de învăţare veţi avea cunoştinţe despre:

 stabilirea rezultatelor contabile ca diferenţă între venitui şi
cheltuieli;
 stabilirea rezultatelor ca diferenţă între încasări şi plăţi;
 capacitatea de autofinanţare;
 aprecierea performanţelor ca urmare a comparării rezultatelor cu
volumul de activitate sau cu marimea fondurilor folosite;
 cum se calculează ratele de apreciere a performanţelor;
 performanţe exprimate prin rate referitoare la capacitatea
întreprinderii de a produce beneficii;
 ratele care exprima performanţele din punctul de vedere al
proprietarilor;
 influenţa pe care o are raportul dintre datorii şi capitalurile proprii
asupra performanţelor;
 influenţa pe care o are asupra performanţelor, ponderea
cheltuielilor fixe în totalul cheltuielilor.
3.2. Performanţele financiare ale întreprinderii

Evidenţierea rezultatelor constituie unul din obiectivele tradiţionale ale

contabilităţii generale în toate ţările, prevăzându-se în acest sens elaborarea unei
situaţii de sinteză specifică numită contul de rezultate sau contul de profit şi pierdere.
Traditional contabilitatea stabileste rezultatele ca diferenta intre venituri si
cheltuieli. Insa rezultatele calculate in acest fel prezinta unele inconveniente, care au
condus la calcularea rezultatelor ca diferenta intre incasari si plati si care exprima
surplusul banesc obtinut din activitatea întreprinderii.

3.2.1. Mărimea contabilă a rezultatelor evidenţiate prin contul de

rezultate
Rezultatul calculat ca diferenta intre venituri si cheltuieli exprimă câştigul sau
pierderea produse de activitatea întreprinderii.
Contul de rezultate stabileşte veniturile şi cheltuielile din trei subgrupe de
operaţiuni:
- operaţiuni de exploatare legate de ciclul de activitate curentă
(aprovizionare, producţie, vânzări);
- operaţiuni financiare;
- operaţiuni excepţionale.
Se obtine un rezultat global după impozitare şi trei indicatori parţiali ai
rezultatului.

Indicatori ai Termeni de calcul Semnificaţie

rezultatului
Venituri din exploatoare
Rezultat din exploatare
- Cheltuieli de exploatoare
Venituri financiare
Rezultat financiar
- Cheltuieli financiare
Venituri extraordinare
Rezultat extraordinar
- Cheltuieli extraordinare
Ansamblul veniturilor
Rezultatul exerciţiului
- Ansamblul cheltuielilor
Măsura eficienţei întreprinderii în activitatea
sa curentă, industrială sau comercială
Mărimea incidenţei operaţiunilor financiare
asupra rezultatului
Măsura incidenţei favorabile sau defavorabile
asupra rezultatului a unor operaţii
întâmplătoare
Măsura eficienţei globale a întreprinderii din
activităţile şi operaţiunile sale

Fig. 3.1. Exprimările contabile ale rezultatului

Prezentarea contului de rezultate ia forma unui tablou care evidenţiază pe de o

parte, "cheltuielile" (sau consumul de bogăţie) sau debitul şi pe de altă parte, "veniturile"
(sau crearea de bogăţie) sau creditul.

2
3.2.2. Rezultatele evidenţiate prin tabloul soldurilor intermediare de
gestiune
Indicatorii contabili tradiţionali reflectă câştigul sau pierderea reală din
activitatea întreprinderii în cursul unei perioade. Ei prezintă însă două inconveniente
majore, care afectează semnificaţia lor şi uneori fiabilitatea lor. Pe de o parte, aceşti
indicatori sunt stabiliţi pornind de la evaluări ale veniturilor şi cheltuielilor efectuate
de întreprindere, pe baza unor estimări care pot fi discutabile. Este cazul în special al
evaluării mişcării stocurilor, al imobilizărilor la produsele întreprinderii pentru
consumul propriu şi mai ales al mărimii amortizărilor şi provizioanelor. Pe de altă
parte, evaluarea contabilă tradiţională nu permite să se deducă incidenţa rezultatelor
asupra capacităţii de finanţare şi asupra situaţiei trezoreriei întreprinderii.
Aceste observaţii explică de ce situaţia de sinteză denumită tabloul soldurilor
intermediare de gestiune aduce informaţii complementare în vederea analizei
financiare a rezultatelor.
Tabloul soldurilor intermediare de gestiune clasează cheltuielile şi veniturile
în aşa fel încât să rezulte, în afara celor patru indicatori deja menţionaţi alţi doi noi
indicatori:
- valoarea adăugată (VA);
- excedentul brut din exploatare (EBE).
Valoarea adăugată (VA) e determinată prin compararea încasarilor obţinute
pe piaţă din activitatea desfăşurată cu platile pentru consumurilor preluate de
întreprindere de pe piaţă. Valoarea adăugată apare deci, ca o expresie a contribuţiei
productive pe care întreprinderea o furnizează mediului său economic.
Excedentul brut din exploatare (EBE) măsoară surplusul monetar (banesc)
furnizat de activitatea curentă şi se mai numeşte "cash-flow din exploatare". Acesta
exprima, în acelaşi timp, o evaluare mai concludentă a rezultatului exploatării şi o
estimare a contribuţiei adusă de activitatea curentă la finanţarea întreprinderii, a
trezoreriei sale.
Incasarile (veniturile monetare) corespund vânzărilor şi altor venituri
susceptibile de a fi încasări, cu excluderea totală a acelor venituri care nu apar ca
încasări viitoare ale întreprinderii. Astfel, amortizările şi provizioanele în exces, care
din raţiuni fiscale sunt reintegrate în profitul impozabil nu corespund unor încasări
pentru întreprindere şi nu trebuie să intre în calculul surplusului banesc (monetar).
De asemenea, numai platile (cheltuielile monetare) sunt cuprinse în calculul
EBE. Ele corespund tuturor consumurilor care dau loc la plăţi viitoare, cu excluderea
tuturor acelor cheltuieli ale întreprinderii care nu necesită plăţi aşa cum sunt
amortizările şi provizioanele.
Surplusul monetar degajat din exploatare (cash-flow-ul din exploatare sau
EBE) este total independent de mărimea amortizărilor şi provizioanelor.

3.2.3. Rezultatele, capacitatea de finanţare şi lichiditatea

întreprinderii
Rezultatele întreprinderii pot constitui o sursă de fonduri în măsura în care,
câştigurile eventuale vin să majoreze potenţialul său financiar.
Rezultatul exerciţiului constituie o resursă pe care întreprinderea ar putea să o
conserve în totalitate sau în parte, după deducerea dividendelor şi a altor distribuiri
prevăzute din rezultate. Partea nedistribuită din beneficiu constituie o sursă de
finanţare proprie sau un element de autofinanţare, izvorât din activitatea întreprinderii.
Totuşi, rezultatul nu furnizează decât o evaluare parţială a capacităţii de autofinanţare

3
prin aceea că nu ţine cont decât de sporirea bogăţiei nete (venituri - cheltuieli)
obţinută la sfârşitul perioadei.
Noţiunea de surplus monetar furnizează o informaţie mult mai cuprinzatoare
despre capacităţile financiare ale perioadei, măsoară un surplus din exploatare aşa
cum e excedentul brut din exploatare (EBE), sau un surplus global, aşa cum e
capacitatea de autofinanţare (CAF). Acest surplus corespunde unui excedent de
venituri monetare (încasari) asupra cheltuielilor monetare (plăti), este un surplus
monetar, o sursă adiţională de fonduri care pot fi afectate autofinanţării dezvoltării
viitoare a întreprinderii. Luarea în calcul a prelevărilor effectuate catre proprietari
(dividende), permite trecerea de la capacitatea de autofinanţare (CAF) la
autofinanţarea efectivă.

Se poate pune in evidenta incidenţa acestor surplusuri monetare asupra

echilibrului financiar, ţinând cont de efectele contradictorii pe care activitatea o
exercită asupra trezoreriei. Pe de o parte, activitatea antrenează formarea de resurse de
autofinanţare care corespund aporturilor potenţiale de lichidităţi pentru întreprindere.
Dar, pe de altă parte, activitatea induce nevoi de finanţare adiţionale. Se constituie
astfel nevoia de fond de rulment (aceste aspecte vor fi prezentate ulterior).

3.3. Ratele de apreciere a performantelor si unele influente asupra

performantelor financiare ale intreprinderii

Diagnosticul financiar apreciază performanţele întreprinderii dintr-o dublă

perspectivă. Pe de o parte, întreprinderea consumă resursele financiare, materiale,
umane, a căror utilizare implică un cost. Este necesar sa se verifice dacă aceste resurse
sunt utilizate eficient pentru a compensa costurile pe care le ocazionează. Pe de altă
parte, rezultatele inseamna resurse care asigură finanţarea investiţiilor necesare şi
rambursarea datoriilor contractate de întreprindere. Diagnosticul trebuie să determine
aptitudinea întreprinderii de a obţine surplusuri monetare care să garanteze echilibrul
financiar şi dezvoltarea pe termen lung.
Metoda ratelor permite trecerea de la măsurarea rezultatelor la aprecierea
performanţelor.

4
3.3.1. Ratele de apreciere a performanţelor
Metoda ratelor permite aprecierea performanţelor unei întreprinderi. Această
apreciere se realizează în general, pe baza unei comparaţii între ratele calculate de
întreprindere şi ratele de referinţă exprimate de normele semnificative, interne sau
externe. Dacă această confruntare se face prin raportarea la normele interne,
comparaţia poate fi între valorile prezente şi valorile trecute, pentru a constata
evoluţia performanţelor. Dar comparaţia poate fi şi între valoarea efectivă a ratelor şi
valoarea care a fost fixată ca obiectiv al întreprinderii de către conducătorii săi.
Ratele de performanţă stabilite pentru o întreprindere pot fi raportate la
aceleaşi rate calculate pentru o "întreprindere martor", în raport cu care doreşte să se
compare. În acest caz se aleg ca exemplu, întreprinderi reputate pentru calitatea
gestiunii lor. Referirile externe pot fi statistice, când întreprinderea face comparaţie cu
un ansamblu de întreprinderi sau cu acelea care exercită aceeaşi activitate.

3.3.1.1. Ratele referitoare la capacitatea întreprinderii de a produce

beneficii

Capacitatea întreprinderii de a genera rezultate din producţia şi vânzările sale

se poate stabili printr-o serie de rate care compară:
– un indicator al rezultatelor;
– fluxul global de activitate, măsurată în general, prin cifra de afaceri
(vânzări).
Aceste rate evidenţiază eficienţa pe care întreprinderea o manifestă în
activităţile sale.
Rezultatul din exploatare
R1 
Vânzari
Această rată exprimă eficienţa activităţii de bază a întreprinderii.

Rezultatul dupa impozitare

R2 
Vânzari
Această rată exprimă eficienţa globală a întreprinderii, pe ansamblul
activităţilor sale.

Excedentul brut din exploatare

R3 
Vânzari
Această rată furnizează o altă măsură a eficienţei activităţii de bază, fondată pe
un indicator al rezultatului mai fiabil decât rezultatul din exploatare.

Capacitate de autofinant are

R4 
Vânzari
Această rată este o altă formă de exprimare a eficienţei globale a întreprinderii,
nefiind influenţată de politica de amortizări şi provizioane.
În afară de capacitatea întreprinderii de a genera rezultate din pro-ducţia şi
vânzările sale, metoda ratelor permite aprecierea utilizării eficiente a mijloacelor
economice care îi sunt încredinţate, adică a activelor sale.
Aceste rate care exprimă randamentul activelor, compară:
- un indicator al rezultatelor;
- activele utilizate de întreprindere.

5
 Rezultatul din exploatare
R5 
Active totale
Această rată exprimă aptitudinea întreprinderii de a valoriza mijloacele
economice în cadrul activităţii sale de bază. Putem avea şi varianta care să aibă în
vedere numai activele de exploatare şi nu ansamblul activelor.

Rezultatul dupa impozitare

R6 
Active totale
Această rată exprimă capacitatea întreprinderii de a valoriza activele sale pe
ansamblul activităţilor.
Apropierea ratelor R2 şi R6 permite să apară noţiunea fundamentală de rotaţie
a activelor şi rata R7 care o exprimă.

Rezultatul dupã impozitare Rezultatul dupã impozitare Active totale

 
Vânzãri Active totale Vânzãri
(R2) (R6) (R7)

Rata R7 introduce măsura rotaţiei activelor, altfel spus, intensitatea cu care

aceste active sunt utilizate în activitatea întreprinderii. Mărimea ratei R 2 apare ca
produs al randamentului activelor (R6) cu ritmul lor de rotaţie (R7) .

3.3.1.2. Aprecierea rentabilităţii din punctul de vedere al

proprietarilor întreprinderii
Acţionarii, şi în general proprietarii sau asociaţii unei întreprinderi, au adus un
aport la capitalul propriu. Ei sunt investitori, având depuse în întreprindere fonduri de
la care aşteaptă o valorificare. Ratele de rentabilitate care urmează, sunt în general
formulate pentru a răspunde preocupărilor lor.
Beneficiu
R8 
Numar de actiuni
Semnificaţia acestei rate este mărimea beneficiului pentru fiecare acţiune.

Cursul actiunii
R9 
Beneficiu pe actiune
Această rată măsoară aprecierea pe care piaţa bursieră o formulează asupra
perspectivelor de beneficii ale întreprinderii cotată la bursă. Un rezultat ridicat
semnifică formularea de către piaţă a unor anticipări favorabile asupra rezultatelor
viitoare şi este deci dispusă să achite imediat un preţ ridicat în raport cu nivelul
beneficiilor actuale.
Rezultatul dupã impozitare
R10 
Capitaluri proprii
Este rata de rentabilitate a capitalurilor proprii şi furnizează măsura cea mai
clasică a rentabilităţii financiare a întreprinderii, formulată din punctul de vedere al
proprietarilor, care au adus capitaluri proprii.
Dividende pe ac]iune
R11 
Cursul ac]iunii
Această rată măsoară randamentul efectiv obţinut de acţionari, ţinând cont de
dividendele primite de aceştia.

6
3.3.2. Influenta structurii financiare a întreprinderii asupra
performantelor (efectul de levier financiar)

Printre factorii care determină nivelul performanţelor, trebuie să avem în

vedere structura financiară a întreprinderii. Deşi rolul acestei structuri este complex şi
discutabil, analiza efectului structurii financiare ne permite să facem o primă
apreciere, a efectului acesteia asupra performanţelor financiare, cu implicaţii pentru
gestiunea financiară.
Efectul de pârghie financiară al structurii financiare poate fi redat pe baza unei
schematizări a bilanţului, redus la trei mari părţi, care ar fi:
– activul total (A);
– capitalul propriu (S), care reprezintă o parte a pasivului;
– datoriile (D), care reprezintă diferenţa între totalul pasivului şi capitalul
propriu.
Se poate scrie egalitatea evidentă: Activ = Pasiv

(1) A = S+D
Se poate presupune că utilizarea activelor determină o rată a randamentului
exploatării K astfel că putem scrie:

Rezultatulexploatãrii RExp
 2K  
Activtotal A

Dacă întreprinderea utilizează active de valoare A, rezultatul exploatării R Exp

va fi:
(3) RExp  K  A
Din această sumă RExp întreprinderea achită dobânzi (Dob) calculate pe baza
ratei d aplicată la datoriile D:

(4) Dob = d D

Soldul rezultatelor după scăderea dobânzilor corespunde unui rezultat curent

înaintea impozitării Rcîi care, supus unei cote de impozitare t va fi repartizat între impozit
asupra beneficiilor Iab şi rezultat net Rnet.
Se poate atunci formula rata r de rentabilitate a capitalurilor proprii.

(1- t)(K  A - d  D)
(5)  r=
S

7
 Dar A = S + D.
Se poate transforma expresia 5 astfel:
K  A - d D
r = (1- t)
S
S D D
(6)  r = (1- t)(K  K  d )
S S S
Se poate exprima prin L rata D/S sau rata structurii, care exprimă structura
financiară a pasivului şi redată prin raportul între datorii şi capitaluri proprii:
(7)  r = (1- t)[K +(K - d)L]

Se constată că rentabilitatea capitalurilor proprii este influenţată de:

– rata impozitului t;
– randamentul activelor K;
– costul datoriilor d;
– rata structurii L, care exprimă structura de finanţare.
Discutarea relaţiei (7) permite a sublinia importanţa diferenţei (K-d) în relaţia
dintre L şi r. Trei cazuri trebuie să fie diferenţiate în această situaţie:
1) K = d  r = (1- t)K
În primul caz randamentul activelor permite a compensa exact costul
datoriilor. Variaţiile structurii de finanţare, deci cele ale ratei L nu au nici o incidenţă
asupra rentabilităţii r. În aceste condiţii structura financiară este neutră în
determinarea rentabilităţii capitalurilor proprii.
2) K > d  (K - d) > 0, r > (1- t)K
În acest al doilea caz, recurgerea la împrumuturi permite să se obţină un
beneficiu adiţional pentru fiecare sumă suplimentară împru-mutată. Creşterea ratei
structurii L permite să se îmbunătăţească rentabilitatea capitalurilor proprii.
Rata r este deci o funcţie crescătoare a îndatorării şi împrumutul exercită o
influenţă benefică asupra rentabilităţii globale.
3)K  dK  d  0r  1 tK
În al treilea caz, recurgerea la îndatorare pentru a finanţa active suplimetare
aduce un randament marginal K ce nu este suficient pentru a compensa costul
adiţional al datoriei d. De aceea, îndatorarea micşorează rentabilitatea capitalurilor
proprii şi r este o funcţie descrescătoare a îndatorării.
În cele din urmă, analiza efectului structurii financiare permite să se sublinieze
că îndatorarea poate să exercite o influenţă dublă în funcţie de raportul între costul
datoriilor (d) şi randamentul activelor (K). Benefică, dacă randamentul activelor este
suficient, îndatorarea poate din contră să se dovedească defavorabilă în cazul în care
costul său nu poate fi compensat de perspectivele unui randament suficient.

3.3.3. Influenţa structurii costurilor asupra performanţelor

Structura costurilor şi în special raportul între cheltuielile fixe şi cheltuielile
variabile exercită o influenţă marcantă asupra rentabilităţii.
Rezultatul exploatării este întotdeauna calculat după punerea în balanţă a două
grupe de cheltuieli:
Rezultatul exploatării = vânzări - cheltuieli totale =
= vânzări - (cheltuieli fixe+cheltuieli variabile)
Cheltuielile fixe CF corespund consumurilor a căror mărime este total
independentă de nivelul producţiei. Ele înglobează cheltuieli de administrare,
cheltuieli cu amortizarea, etc.
Cheltuielile variabile CV corespund elementelor, al căror consum variază cu
nivelul Q al producţiei: cheltuieli ca salariile directe, materiale, furnituri. Deşi aceste

8
cheltuieli variază, se va propune o formulare simplificată după care cheltuielile
variabile CV sunt strict proporţionale cu cantitatea de produse:
CV = v  Q
În aceste condiţii, cheltuielile totale CT pot fi exprimate astfel:
CT = CF + CV  CT = CF+ v  Q
Când cifra de afaceri CA este direct proporţională cu cantitatea de produse şi
dacă preţul de vânzare unitar p rămâne constant când întreprinderea măreşte oferta sa
de produse, putem scrie:
CA = p  Q
Cifra de afaceri şi costul total apar ca două funcţii ale cantităţii de produse Q,
prezentate în graficul din fig.3.5.

Fig. 3.2. Reprezentarea grafică a pragului de rentabilitate

Această figură permite a se pune în evidenţă un nivel al producţiei Q 0 pentru

care cifra de afaceri compensează strict costul total. Q 0 corespunde "punctului mort",
adică unui nivel al producţiei pentru care întreprinderea nu obţine nici câştig nici
pierdere.
Acest punct mort corespunde unui prag de rentabilitate, marchează o ruptură
pentru intervalul de variaţii posibile ale nivelului producţiei.
Pentru Q<Q0 costurile depăşesc cifra de afaceri şi întreprinderea va avea
pierderi.
Pentru Q>Q0 costurile sunt compensate de vânzările suficient de ridicate şi se
obţin beneficii.
Deci Q0 marchează trecerea din "zona de pierderi" în "zona de beneficii", ceea
ce justifică acea caracterizare de prag de rentabilitate.
Justificarea punctului mort poate fi cercetată prin luarea în calcul a
cheltuielilor fixe şi a efectului lor. Într-adevăr, cheltuielile fixe trebuie să fie
repartizate asupra ansamblului producţiei.
Dacă volumul producţiei este redus, cheltuielile fixe sunt repartizate asupra
unui număr limitat de produse şi presează deci puternic asupra costului unitar pe
produs.
În aceste condiţii modelul punctului mort îmbracă o importanţă majoră în
evaluarea incidenţei asupra rentabilităţii întreprinderii a opera-ţiunilor de investiţii sau a
deciziilor tehnice sau comerciale, susceptibile să influenţeze asupra nivelului de activitate
(dimensiunea instalaţiilor, capacităţile de producţie sau de vânzare, structura costurilor)
Pentru o producţie egală cu pragul de rentabilitate, cifra de afaceri este egală cu
costul total al producţiei, care este format din costuri fixe şi costuri variabile.
Marja asupra costurilor variabile este determinată de excedentul cifrei de afaceri
asupra costurilor variabile.

9
 Costul total Beneficiu

Costuri variabile Costuri fixe Beneficiu

Costuri variabile Marjă asupra cheltuielilor variabile

Cifra de afaceri

Pentru pragul de rentabilitate, marja asupra cheltuielilor variabile este egală cu

costurile fixe.
Pragul de rentabilitate, adică acea producţie pentru care rezultatul (beneficiul) este
nul se poate calcula după relaţia:

CA  CF
P
M
Semnificaţia simbolurilor folosite este:
P - pragul de rentabilitate, exprimat valoric;
CA - cifra de afaceri;
CF - cheltuielile fixe;
M - marja asupra cheltuielilor variabile.

Exemplu
Vânzările anuale ale unei întreprinderi sunt de 100 000 u.m. Costul producţiei
vândută este de 80 000 u.m., cheltuielile variabile reprezentând 75%. Sa se stabileasca
pragul de rentabilitate.
În aceste condiţii avem:
- beneficiu = 100 000 - 80 000 = 20 000
- costuri variabile = 80 000 x 75% = 60 000
- costuri fixe = 80 000 - 60 000 = 20 000
- marja asupra cheltuielilor variabile = 100 000 - 60 000 = 40 000

100000  20000
P  50000
40000
Pragul de rentabilitate se poate calcula şi după relaţia:

CF 20000
P   50000
M% 40%
M% - reprezintă marja asupra cheltuielilor variabile exprimată procentual.

3.4. Rezultatul si fluxurile patrimoniale

Este necesar să se facă distincţie între trezorerie şi bogăţie: a plăti o sumă de
bani nu înseamnă, în mod necesar, a sărăci, iar a încasa o sumă de bani nu are sensul,
neapărat, a deveni mai bogat. Crearea sau consumul de bogăţie se evidenţiază în
contul de rezultate: este soldul fluxurilor (venituri – cheltuieli) care fac să se modifice
valoarea unui patrimoniu într-o perioadă dată.
Diferenţa dintre veniturile încasabile din exploatare şi cheltuielile plătibile
pentru exploatare reprezintă excedentul brut din exploatare (EBE).

10
 În cursul ciclului de exploatare, întreprinderea trebuie să constituie stocuri,
care reprezintă active. Acestea sunt cheltuieli (monetare) amânate, a căror influenţă
trebuie corectată pentru a se calcula EBE: în contul de rezultate se corectează nivelul
veniturilor din exploatare (prin adăugarea variaţiei stocurilor de produse finite şi
producţie în curs) şi nivelul cheltuielilor de exploatare (se scad variaţiile stocurilor de
materii prime şi mărfuri); în contul de rezultate apare diferenţa dintre vânzări şi costul
produselor vândute.
Investiţiile nu se înregistrează niciodată în contul de rezultate, ci ele majorează
valoarea activelor imobilizate. În schimb, evaluarea contabilă a diminuării valorii
acestor investiţii se reflectă prin înregistrarea cheltuielilor calculate (amortizare şi
provizioane pentru deprecierea activelor imobilizate).
Rezultatul din exploatare este rezultatul proceselor de exploatare şi de
investiţii dintr-un exerciţiu financiar. El reprezintă, concret, rezultatul generat de
aparatul industrial şi comercial al întreprinderii. Acesta se repartizează între:
- cheltuielile financiare: în contul de rezultate apar numai cheltuielile legate
de împrumuturi; rambursarea împrumuturilor nu reprezintă un consum de bogăţie;
- impozitul pe profit;
- rezultatul net care se distribuie sub formă de dividende sau rămâne la
dispoziţia întreprinderii.
În afara acestor operaţiuni mai există şi cele excepţionale, care generează
rezultatul excepţional.
Rezultatul net exprimă îmbogăţirea sau sărăcirea întreprinderii în cursul
exerciţiului considerat. El relevă un concept patrimonial (şi nu unul de trezorerie); în
această optică, se ia în calcul şi consumul de bogăţie sub forma amortizării şi
provizioanelor. Rezultatul net se obţine dintr-o „cascadă a rezultatelor”, ca în tabelul
ce urmează:

Contul de rezultate (simplificat)

Producţia vândută (vânzări)

Procesul de + Producţia stocată
exploatare
= Producţia exerciţiului
- Cheltuieli de exploatare plătibile (monetare)
= EXCEDENTUL BRUT DIN EXPLOATARE
(EBE)
Procesul de - Amortizarea activelor imobilizate şi variaţia
investire provizioanelor privind imobilizările
= REZULTATUL DIN EXPLOATARE
- Cheltuieli financiare nete de venituri financiare

Procesul de finanţare şi
influenţa operaţiunilor
excepţionale şi a
fiscalităţii
= REZULTATUL CURENT
+ Rezultatul excepţional
- Impozit pe profit
= REZULTATUL NET
- Dividende
= REZULTATUL NEDISTRIBUIT

11
 AUTOEVALUARE
PROBLEME REZOLVATE
1. Societatea comercială LEX îşi va începe activitatea la 2 ianuarie anul N. La
acea dată, societatea comercială trebuie să cumpere un utilaj care costă 6 miliarde
U.M., finanţat parţial, printr-un credit bancar de 4 miliarde U.M., din care se
rambursează câte 400 milioane U.M. la datele de 15 iulie şi 15 ianuarie ale fiecărui
an, timp de 5 ani. Dobânzile se plătesc semestrial, după cum urmează:

Anul N N+1 N+2 N+3 N+4

Iunie Dec Iunie Dec Iunie Dec Iunie Dec Iunie Dec
200 180 160 140 120 100 80 60 40 20

Profitul este scutit de impozit. Cifra de afaceri va fi de 2,4 milioane U.M. pe

lună. Se constituie stocuri de produse finite pentru o lună. Clienţii se încasează la 90
de zile de la vânzare.
Întreprinderea, pentru a-şi constitui un stoc de materii prime pentru o lună în
avans, va cumpăra, în luna ianuarie a anului N, materii prime pentru 2 luni. Necesarul
lunar de materii prime, normal, este de 800 milioane U.M. Furnizorii acordă
întreprinderii un credit de 90 zile. Celelalte cheltuieli sunt:
- cheltuieli de personal – 800 milioane U.M. pe lună;
- lucrări, servicii executate de terţi – 400 milioane U.M. pe lună; se plătesc la 30
zile. Aceste cheltuieli apar încă de la 2 ianuarie anul N.
Amortizarea anuală la societatea comercială LEX va fi de 1,2 miliarde u.m. Să se
elaboreze contul de rezultate previzional pentru anii N şi N+1.

Rezolvare:

a) Ciclul de exploatare
 Vânzările vor fi de 2,4 miliarde u.m. pe lună, începând cu luna februarie
adică 26.400 milioane u.m. în anul N.
 Producţia din prima lună va servi pentru constituirea stocurilor. Considerăm
1
stocul egal cu 1200 milioane u.m. (800 milioane u.m. materii prime + cheltuieli de
2
personal, în ipoteza cheltuielilor directe de personal de 400 milioane u.m. = 1200
milioane u.m.).
 Cheltuielile generale (monetare) se includ în costul producţiei în momentul
înregistrării lor; presupunem că se compun din 400 milioane u.m. cheltuieli de
personal + 400 milioane u.m. cheltuieli = 800 milioane u.m. lunar.
 Materii prime achiziţionate în anul N = 10.400 milioane u.m.
+ Stoc iniţial de materii prime 0
- Stoc final de materii prime 800 milioane u.m.
= Consum de materii prime în anul N 9600 milioane u.m.

b) Ciclul de investire
 Amortizarea în anul N = 1200 milioane u.m.

c) Ciclul de finanţare
 Cheltuieli financiare în anul N = 380 milioane u.m.

12
 Contul de rezultate previzional
milioane u.m.
Explicaţii N N+1
Producţia vândută (cifra de afaceri) 26400 28800
+ Producţia stocată (SF - SI) 1200 0
= Producţia exerciţiului 27600 28800
- Cheltuieli materiale 9600 9600
- Cheltuieli cu lucrări, servicii executate de terţi 4800 4800
- Cheltuieli cu personalul 9600 9600
= Excedentul brut din exploatare 3600 4800
- Amortizare 1200 1200
= Rezultatul din exploatare (profit) 2400 3600
- Cheltuieli financiare 380 300
= Rezultatul curent (profit) 2020 3300
Rezultatul net 2020 3300

2. Societatea comercială AS, cu un capital social de 1 miliard lei, a fost creată

pentru a lansa o revistă lunară (12 numere pe an). Pentru primul an, s-au elaborat
previziunile următoare:
- în prima lună se vor vinde 50000 exemplare, în a doua lună 10000 exemplare,
iar începând din a treia lună 150000 exemplare;
- preţul unei reviste va fi 50000 lei (65000 lei preţul de vânzare cu amănuntul,
din care 15000 lei revin distribuitorilor);
- în luna iunie se vor contracta 50000 abonamente anuale, pentru perioada iulie
anul curent – iunie anul următor; preţul unui abonament va fi 680000 lei;
- cheltuielile de exploatare pe exemplar sunt de 40000 lei, din care:
 30000 lei pentru tipărire, se plătesc la 120 zile
 10000 lei pentru redactare, se plătesc în fiecare lună;
- contravaloarea exemplelor vândute se va încasa de la distribuitori astfel: 50%
la 30 zile de la vânzare şi 50% la 90 zile de la vânzare;
- veniturile din publicitate vor fi de 85 miliarde lei anual, din care:
3 miliarde lei anual în trimestrul I, 6 miliarde lei lunar în trimestrul al II-lea, 9
miliarde lei lunar în august şi septembrie, 10 miliarde lei lunar în perioada octombrie
– decembrie. Aceste venituri se încasează la 60 zile de la publicare.
Au fost prevăzute cheltuieli de lansare pe piaţă a revistei (publicitate la radio,
afişe) în sumă de 60 miliarde lei, repartizate în mod egal în primele patru luni de
activitate; plata se va efectua la 90 zile.
În cursul celui de–al doilea an, o campanie de promovare a abonamentelor va
duce la dublarea acestora (contractarea se face în aceeaşi perioadă ca în primul an),
dar va determina reducerea vânzărilor lunare ca 25000 exemplare. Pentru aceasta se
vor efectua cheltuieli de 30 miliarde lei, repartizate în mod egal pe primele patru luni
ale anului al doilea; plata se va efectua la 90 zile. Restul datelor din primul an rămân
valabile şi pentru al doilea.

Să se elaboreze contul de rezultate previzional al societăţii comerciale AS,

pentru primii doi ani de activitate, în următoarele ipoteze:

13
 a) Cheltuielile cu campania publicitară făcută pentru a lansa revista din primul
an şi cu cea de promovare a abonamentelor din al doilea an sunt considerate cheltuieli
de exploatare.
b) Cheltuielile de publicitate din lunile ianuarie şi februarie ale primului an
sunt considerate investiţii, care se amortizează în 3 ani (câte 10000 milioane u.m. în
primul, al doilea şi al treilea an).
În ambele cazuri, cota impozitului pe profit este 25%.

Rezolvare:
 Cifra de afaceri din primul an cuprinde:
- venituri din vânzări prin distribuitori = 82500 mil. lei
- venituri din abonamente (încasările din abonamente
se tratează ca venituri înregistrate în avans) = 17000 mil. lei
- venituri din publicitate = 85000 mil. lei
Total 184500 mil. lei
 Cifra de afaceri din al doilea an cuprinde:
- venituri din vânzări prin distribuitori
(47500 sem I + 37500 sem II) = 82500 mil. lei
- venituri din abonamente
(17000 sem I + 34000 sem II) = 51000 mil. lei
- venituri din publicitate = 85000 mil. lei
Total 218500 mil.

Contul de rezultate previzional (ipoteza a)

Milioane lei
Explicaţii Anul 1 Anul 2
Cifra de afaceri 184500 218500
- cheltuieli de tipărire 58500 76500
- cheltuieli de redactare 19500 25500
- cheltuieli de publicitate 60000 30000
Cheltuieli de exploatare (plătibile) 138000 132000
Excedentul brut din exploatare 46500 86500
Amortizare - -
Rezultatul din exploatare (profit) 46500 86500
Impozit pe profit 11625 21625
Rezultatul net (profit) 34875 64875

Contul de rezultate previzional (ipoteza b)

Milioane lei
Explicaţii Anul 1 Anul 2
Cifra de afaceri 184500 218500
- cheltuieli de tipărire 58500 76500
- cheltuieli de redactare 19500 25500
- cheltuieli de publicitate 30000 30000
Cheltuieli de exploatare (plătibile) 108000 132000
Excedentul brut din exploatare 76500 86500
Amortizare 10000 10000
Rezultatul din exploatare (profit) 66500 76500
Impozit pe profit 16625 19125
Rezultatul net (profit) 49875 57375

14
LUCRARE DE VERIFICARE
PROBLEME DE REZOLVAT
1. Societatea comercială DACIA – SA, în funcţiune realizează o cifră de afaceri de
1000 milioane lei lunar. Vânzările sunt încasate integral la trei luni de la livrare. La finele
fiecărei luni, plăteşte salarii în sumă de 200 milioane lei. Lunar, cumpără materii prime în
sumă de 500 milioane lei, pe care le achită peste 45 zile şi plăteşte cheltuieli diverse în sumă
de 100 milioane lei. Lunar, rambursează 75 milioane lei dintr-un împrumut.
Calculaţi rezultatele societăţii comerciale DACIA pe o lună, în următoarele condiţii:
- amortizarea lunară este de 100 milioane lei
- cota impozitului pe profit 16%.

2. Dispuneţi de următoarele date pentru a elabora contul de rezultate

previzional (pentru anul N+1) al societăţii comerciale SERVER, al cărei obiect de
activitate este asamblarea şi vânzarea calculatoarelor:
o Preţul de vânzare al unui calculator va fi de 36 mii lei;
o Costul diferitelor componente şi stocul la începutul şi sfârşitul anului
N+1 sunt prevăzute în tabelul următor:

Componente Preţul de Stoc iniţial Stoc final

cumpărare - buc. - - buc. -
- lei -
Carcasă ATX 870 5 13
Placă bază 4500 8 12
Procesor PENTIUM III 5940 4 11
Modem 54K 1050 6 4
Monitor 15” 6000 3 3
Tastatură 450 1 13
Mouse 120 5 12
Placă sunet 360 8 2
Placă video 1770 8 2
Hard disk 20GB 5100 6 4

o În exerciţiul N+1, cheltuielile cu personalul vor fi de 1200 mii lei (salarii

directe inclusiv contribuţii aferente 4 milioane lei pe calculator);
o În anul N+1 firma va asambla 300 calculatoare. Stocul iniţial de produse
finite este de 14 bucăţi, iar la finele anului N+1 va fi de 27 bucăţi;
o Sunt prevăzute cheltuieli pentru energie electrică şi termică în sumă de 350
mii lei;
o Sediul firmei se află într-o clădire pe care a cumpărat-o în urmă cu trei ani cu
5 milioane lei (durată normală de utilizare 40 de ani);
o În anul N, întreprinderea a contractat un împrumut de 350 mii lei pe care îl va
rambursa, integral, la finele anului N+1. Dobânda se plăteşte lunar; rata dobânzii 50%;
o Cota impozitului pe profit 25%.

3. Rezolvaţi problema 2 în următoarea situaţie:

La începutul lunii ianuarie N+1, sa va vinde clădirea firmei cu preţul de 5300
milioane lei. Suma se va încasa la data vânzării şi în aceeaşi zi se va rambursa
împrumutul. În schimb, firma va închiria o clădire pentru care va plăti, lunar, o chirie
de 10 mii lei. În acest caz cheltuielile pentru energie electrică şi termică se estimează
la 300 mii lei.
Explicaţi influenţa acestor operaţiuni asupra excedentului brut din exploatare,
rezultatului din exploatare, rezultatului net.

15
BIBLIOGRAFIE
Dragotă V., Management financiar. Vol. II. Politici
Ciobanu A., financiare de întreprindere, Editura
Obreja L., Economică, Bucureşti, 2003
Dragotă M.

Ilie Vasile Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura

Meteor Press, Bucureşti, 2010
Ilie V., Finanţele întreprinderii, Editura Meteor
Teodorescu M. Press, Bucureşti, 2005

Stancu I. Finanţe. Pieţe financiare şi gestiunea

portofoliului. Investiţii directe şi finanţarea
lor. Analiza şi gestiunea financiară a
întreprinderii. Editura Economică, Bucureşti,
2007.
Vintilă G. Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997.
Legea nr. 31/1990 Lege privind societăţile comerciale, cu
modificările şi completările ulterioare
Legea nr. 571/2003 Lege privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare
Legea nr. 15/1994 Lege privind amortizarea capitalului
imobilizat în active corporale şi necorporale,
cu modificările şi completările ulterioare
Ordonanţa Guvernului. Ordonanţă privind repartizarea profitului la
nr. 64/2001 societăţile naţionale, companiile naţionale şi
societăţile comerciale cu capital integral sau
majoritar de stat, precum şi la regiile
autonome, cu modificările şi completările
ulterioare
Hotărârea Guvernului Hotărâre pentru aprobarea Normelor
nr. 44/2004 metodologice de aplicare a Legii nr.
571/2003 privind Codul fiscal cu
modificările şi completările ulterioare
Ordinul Ministerului Norme metodologice privind întocmirea
Finanţelor Publice nr. bugetului de venituri;şi cheltuieli de către
614/2000 agenţii economici

16