Sunteți pe pagina 1din 3

ECHIPAMENTE INDIVIDUALE DE PROTECTIE

CERINTE

1. Legislaţia europeanã referitoare la echipamentul individual de protecţie utilizat la locul


de muncã – Directiva Consiliului din 21.12.1989 (89/656/CEE)

Document specific care asigură la nivel european armonizarea prevederilor legislative, tehnice şi
administrative ale statelor membre UE privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru
utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă (a treia
directivă individuală în sensul art. 16 alin. (1) din Directiva 89/391/CEE) (89/656/CEE), în
vederea garantării unui nivel mai bun de protecţie a sănătăţii şi securităţii lucrătorilor; întrucât, în
conformitate cu articolul menţionat, aceste directive trebuie să evite impunerea unor constrângeri
administrative, financiare şi juridice care ar împiedica crearea şi dezvoltarea întreprinderilor mici
şi mijlocii.
În conformitate cu principiul de bază referitor la asigurarea securităţii şi sănătăţii la locul de
muncă, respectiv: “Echipamentul individual de protecţie este folosit atunci când riscurile nu pot
fi evitate sau limitate suficient prin mijloace tehnice de protecţie colectivă sau prin măsuri,
metode sau proceduri de organizare a muncii”, directiva conţine prevederi referitoare la:
 Echipamentele individuale de protecţie trebuie să respecte dispoziţiile comunitare relevante
privind proiectarea şi fabricarea în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea.
 Toate echipamentele individuale de protecţie trebuie:
(a) să fie adecvate pentru riscurile implicate, fără ca prin ele însele să conducă la vreun risc
sporit;
(b) să corespundă condiţiilor existente la locul de muncă;
(c) să fie adecvate de cerinţelor ergonomice şi de stării de sănătate a lucrătorului;
(d) să se potrivească dimensional purtătorului, după orice ajustare necesară.
 În cazul prezenţei unor riscuri multiple impune purtarea simultană a mai multor echipamente
individuale de protecţie, aceste echipamente trebuie să fie compatibile şi să continue să fie
eficiente împotriva riscului sau riscurilor respective.
 Condiţiile de utilizare a echipamentului individual de protecţie, în special durata purtării,
trebuie să fie determinată în funcţie de gravitatea riscului, frecvenţa expunerii la risc,
caracteristicilor postului de lucru şi performanţei echipamentului individual de protecţie.
 În principiu, echipamentului individual de protecţie este destinat uzului personal. Dacă
împrejurările impun purtarea echipamentului individual de protecţie de către mai mult de o
persoană, trebuiesc luate măsuri adecvate pentru a se asigura că această utilizare nu creează
diferiţilor utilizatori nici o problemă de sănătate sau igienă.
 În cadrul întreprinderii şi/sau unităţii trebuie furnizate şi puse la dispoziţie informaţii adecvate
privind fiecare echipament individual de protecţie necesar în conformitate cu alin. (1) şi (2) din
directivă.
 Echipamentul individual de protecţie se distribuie gratuit de către angajator, care garantează
buna sa funcţionare şi o stare de igienă satisfăcătoare prin intermediul întreţinerii, reparării şi
înlocuirilor necesare. Totuşi, statele membre pot prevedea, în conformitate cu practicile
naţionale, ca lucrătorului să i se ceară să contribuie la costul unui anumit echipament individual
de protecţie, în împrejurări în care utilizarea echipamentului nu este limitată la locul de muncă.
 Angajatorul informează mai întâi lucrătorul despre riscurile împotriva cărora îl protejează
purtarea echipamentului individual de protecţie.
 Angajatorul asigură formarea lucrătorului şi, dacă este cazul, organizează demonstraţii de
purtare a echipamentului individual de protecţie.
 Echipamentul individual de protecţie poate fi utilizat numai în scopurile specificate, cu
excepţia împrejurărilor specifice şi excepţionale. Acesta trebuie să fie utilizat în conformitate cu
fişa de instrucţiuni. Aceste instrucţiuni trebuie să fie pe înţelesul lucrătorilor.
În dezvoltarea directivei, s-a elaborat Comunicarea Comisiei din 30.11.1996 (nr. 89/C
328/02). Aceasta reprezintă un document, orientativ, referitor la evaluarea din punctul de vedere
al securităţii echipamentului individual de protecţie în vederea alegerii şi utilizării, în cazul
aplicării directivei 89/656/CEE

2. Legislaţia românã în domeniul acordãrii EIP la locul de muncã


Principiile enunţate în directiva europeană se regăsesc şi în legislaţia română, aceste prevederi
fiind cuprinse în principal în:

A. Legea nr. 319/2006 - LEGEA SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ (MO


Nr.646/26.07.2006)

B. HG 1048/2006 – Cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către


lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă (MO
Nr.722/23.08.2006) care transpune Directiva Consiliului din 21.12.1989 (89/656/CEE)

3. REGULI GENERALE PENTRU UTILIZAREA ECHIPAMENTULUI INDIVIDUAL


DE PROTECŢIE

3.1 Se stabileşte dotarea specifică pentru fiecare loc de muncă şi se întocmesc de către comisii
mixte liste interne de acordare a echipamentului individual de protecţie (având ca elemente de
referinţă criteriile stabilite în anexa nr. 2 şi anexa nr. 3 din HG 1048/2006), ce sunt aprobate de
consiliul de administraţie
a) se identifică totalitatea factorilor de risc ce acţionează cumulativ
b) se identifică pericolul/riscul existent, inclusiv nivelul de risc - se poate apela la organisme
specializate
c) se stabileşte sortimentul de echipament individual de protecţie (EIP) şi principalele calităţi de
protecţie; se vor însuma calităţile de protecţie pentru acelaşi sortiment - nu se vor acorda 2
produse
d) se evaluează durata expunerii la risc pentru a se stabili modul de acordare: inventar personal
sau inventar secţie
e) pentru locuri de muncă cu un grad înalt de nocivitate sau murdărire excesivă se pot acorda
consecutiv 2 bucăţi dintr-un sortiment
f) durata normată de utilizare se stabileşte la nivelul intreprinderii, în funcţie de experienţa
anterioară sau în urma unor experimentări, pe fiecare model procurat
e) funcţie de caracteristicile purtătorului se stabilesc mărimile

3. 2 La modificarea condiţiilor de muncă trebuie asigurate pentru fiecare participant la procesul


de muncă dotarea corespunzătoare noii situaţii, indiferent de prevederile listei interne aprobate
de consiliul de administraţie, avându-se ca elemente de referinţă criteriile stabilite în anexa nr.2
şi anexa nr. 3 din HG 1048/2006.
3. 3 Echipamentul individual de protecţie care şi-a pierdut calitatea trebuie înlocuit indiferent de
cauză

3. 4. Echipamentul individual de protecţie este gratuit. Pierderea calităţii de protecţie înainte de


termenul prevăzut iniţial şi dovedită a se fi produs din vina purtătorului dă dreptul la recuperarea
daunelor

3.5 OBLIGAŢII ŞI DREPTURI ALE PERSONALULUI


OBLIGATII
1. Să poarte întregul echipament individual de protecţie pe toată durata activităţii ;
2. Să utilizeze echipamentul individual de protecţie doar în scopul în care a fost acordat şi să se
preocupe de conservarea calităţii de protecţie ;
3. Să prezinte echipamentul individual de protecţie la verificările periodice;
4. Să solicite un nou echipament individual de protecţie când cel acordat şi-a pierdut calităţile
de protecţie ;
5. Să cunoscă caracteristicile şi modul corect de utilizare
DREPTURI
1. Să refuze executarea sarcinii de muncă dacă nu are dotarea corespunzătoare ;
2. Să fie reprezentat în comisiile mixte ;
3. Să fie instruit încă de la angajare în legătură cu riscurile de la locul de muncă şi modul de
utilizare şi întreţinere a echipamentului individual de protecţie acordat

4. METODOLOGIA DE EVALUARE A RISCURILOR ŞI STABILIRE A LISTEI


INTERNE DE ACORDARE A EIP

Metodologia ţine cont de principiile enunţate în legislaţie şi ca urmare dotarea cu EIP se face în
funcţie de riscurile prezente la locul de muncă şi nu pe meserie, chiar dacă în unele cazuri, locul
de muncă se poate confunda cu meseria (prin identificarea locului de muncă respectiv, cu
meseria persoanei care desfăşoară activitatea productivă).

4.1 Se stabileşte dotarea specifică pentru fiecare loc de muncă şi se întocmesc de către
comisii mixte liste interne de acordare a EIP (având ca elemente de referinţă criteriile
stabilite în anexa nr.2 şi anexa nr. 3 din HG 1048/2006.), aprobate de consiliul de
administraţie.

a) Se identifică elementele specifice activităţii desfăşurate (natura activităţii, durata, condiţiile


de mediu), efectuându-se o analiza preliminară
Analiza preliminară presupune pregătirea unei liste a locurilor de muncă şi/sau activităţilor
desfăşurate, pentru a le grupa astfel încât să permită manipularea atunci când se obţin
informaţiile necesare. Această listă trebuie să includă atât activităţile efectuate pe fluxul
tehnologic (curente), cât şi cele periodice sau aleatorii (nespecifice-cum ar fi reparaţii,
intervenţii, subcontractări).
Informaţiile necesare despre fiecare loc de muncă trebuie să includă:
- sarcinile care trebuie efectuate: durata şi frecvenţa lor;
- localizarea locului de muncă;
- dacă se efectuează în mod normal sau ocazional;
- cine efectuează în mod normal sarcina respectivă;
- dacă pot fi afectate şi alte persoane (de ex: vizitatori, subcontractanţi, public etc);
- mărimea, forma, suprafaţa, starea de agregare şi greutatea materialelor care pot fi
manipulate;
- distanţa şi înălţimea la care trebuie transportate materialele manipulate manual;
- substanţe folosite sau întâlnite la locul de muncă;
- forma fizică a substanţelor folosite sau întâlnite la locul de muncă (fumuri, gaze, vapori,
lichide, pulberi, solide);
- conţinutul şi recomandările fişelor de toxicitate referitoare pentru aceste substanţe;
- cerinţele din prevederile legale, reglementări, standarde care sunt relevante în ceea ce
priveşte activitatea ce trebuie desfăşurată, instalaţia/echipamentul folosit şi substanţele folosite
sau întâlnite;
- incidente, accidente şi afecţiuni ale stării de sănătate asociate cu activitatea desfăşurată,
echipamentul/instalaţia utilizată şi substanţele folosite sau întâlnite, obţinute ca rezultat al
informării din organizaţie sau din afara ei