Sunteți pe pagina 1din 23

1

Sicilia antica: Magna Graecia

Telenovela siciliana a inceput undeva prin anul 750 i. Chr., cand grecii au colonizat
Sicilia, impingandu-i spre interiorul insulei pe primii ei locuitori, sicanii, siculii si elimii.
Grecii au stabilit aici colonii mari si bogate, din care cele mai importante au fost Siracusa
(care a concurat cu succes Atena, liderul politic al lumii grecesti), Selinunte si Akragas
(Agrigento de azi); Sicilia coloniilor grecesti era atat de prospera si infloritoare, incat in
antichitate era numita, impreuna cu Italia de sud, nici mai mult, nici mai putin decat Magna
Graecia - Grecia Mare; iar despre maretia de altadata a Greciei Mari iti poti face o idee
vizitand Selinunte, Taormina, Siracusa si Agrigento, ultimele doua fiind inscrise ca
obiective pe lista patrimoniului UNESCO; si sa nu uitam ca in Agrigento se afla faimoasa
Vale a Templelor, intesata de antice temple grecesti mai ceva ca Atena.
In acelasi timp, in Erice si mai ales in Segesta s-a produs o fuziune foarte interesanta
intre elimii din vestul Siciliei si colonistii greci, care au locuit impreuna in aceste cetati ale
elimilor. Si chiar daca aspectul exterior al acestor monumente este grecesc, in ele se regaseste
din plin si contributia acestor vechi locuitori ai Siciliei antice.
Fenicienii si mai tarziu cartaginezii au stabilit si ei cateva colonii in extremitatea
vestica a insulei, printre care Palermo, capitala de astazi a Siciliei; chiar si Catedrala din
Palermo se pare ca este construita pe ruinele unei vechi fortarete feniciene.
Grecii din coloniile din Grecia Mare si cartaginezii din coloniile vest-siciliene s-au
razboit timp de cateva sute de ani pentru suprematia in insula, insa cei care au castigat acest
razboi au fost romanii, care au cucerit Sicilia in 242 i. Chr., facand din ea prima provincie
romana din afara peninsulei italice; asa ca Sicilia a avut apoi o istorie linistita si prospera ca
„granar al Romei”, pana in sec. V. Vestigii ale Siciliei romane pot fi vazute astazi
la Taormina si mai ales la Villa Romana del Casale din Piazza Armerina, inscrisa ca obiectiv
pe lista patrimoniului UNESCO pentru mozaicurile sale romane foarte bine pastrate.
Sicilia normanda: perioada de aur a Siciliei
Caderea puterii romane a facut ca Sicilia sa ajunga pe mana migratorilor germanici:
vandalii condusi de regele Geiseric au cucerit Sicilia in 440, iar in 488 insula a fost cucerita
de ostrogotii condusi de Teodoric cel Mare, laolalta cu intreaga Italie. Apoi bizantinii condusi
de generalul Belisarius, trimis de imparatul Justinian I, au recucerit insula in 535 de la
ostrogoti, folosind-o ca baza pentru recucerirea intregii Italii; a urmat o perioada de aproape
300 de ani de dominatie bizantina, in care Sicilia a fost relativ linistita iar limba si cultura
greaca au redevenit predominante in insula.
In 827 au debarcat in Sicilia emirii aghlabizi din Ifriqiya, din Tunisia de azi, chemati
in ajutor de un comandant bizantin rasculat impotriva imperiului bizantin. Insa arabii si
berberii nord-africani condusi de aghlabizi (numiti si mauri) au decis sa cucereasca Sicilia
pentru ei, asa ca in 831 au asediat Palermo si l-au cucerit; ocuparea de catre mauri a intregii
Sicilii fost incheiata cu succes numai dupa mai mult de un secol de lupte cu bizantinii:
Taormina a cazut doar in 902, iar ultimele rezistente bizantine in Sicilia au fost supuse de
aghlabizi de-abia in 965. Arabii au dominat insula pentru inca un secol, intre 965 si 1072,
infiintand aici emiratul Siciliei, cu capitala la Palermo, si inscriind in istoria Siciliei (numita
de ei Siqilliyyah) o perioada de inflorire si prosperitate. Iar cartierul La Kalsa

2
din Palermo este fostul sau cartier arab, in care pe vremuri se afla o fortareata araba si inima
orasului.
Dupa cele doua secole si ceva de ocupatie araba in Sicilia a urmat ocuparea Siciliei de
catre normanzi, care a deschis episodul cel mai frumos al istoriei siciliene: perioada
normanda, era de aur a Siciliei. Implicati ca mercenari in luptele dintre longobarzii si
bizantinii din sudul Italiei, o mana de aventurieri normanzi (urmasi ai razboinicilor vikingi
stabiliti in 911 in Normandia franceza si plecati tocmai de acolo in cautarea norocului prin
lume) s-au hotarat in 1060 sa cucereasca Sicilia pentru ei. Condusi de Robert Guiscard si de
fratele sau mai mic, contele Roger, din familia normanda Hauteville, normanzii au ocupat
intai Apulia si Calabria in sudul Italiei, iar apoi au debarcat in Sicilia si au ocupat Messina in
1061, cu o armata de doar 700 de cavaleri; in 1068 i-au invins pe arabi in batalia de la
Misilmeri si au asediat cu succes Palermo in 1072, definitivand in 1091 ocuparea normanda a
Siciliei. Intamplator sau nu, exact in aceeasi perioada normanzii ramasi acasa in Normandia,
condusi de William Cuceritorul, supuneau Anglia saxona, dupa batalia de la Hastings din
1066. Oricum, Roger (fratele mai mic dintre cei doi Hauteville) a devenit primul conte
normand al Siciliei, deschizand un nou capitol in povestea acesteia.
Perioada normanda a Siciliei a ramas in memoria sicilienilor ca cea mai buna perioada
din istoria lor si singura perioada in care Sicilia a fost nu doar independenta, ci chiar o forta
politica de prim rang in Europa. Sicilia a cunoscut atunci o asemenea prosperitate incat se
spune ca era cel mai bogat stat din Europa, cu mult mai bogat decat cealalta cucerire
normanda a epocii, regatul Angliei; iar Palermo, capitala regatului, era in acea perioada cel
mai populat oras al Europei. Initial Roger a fost doar conte al Siciliei si vasal al fratelui sau
mai mare Robert Guiscard, care se stabilise in sudul Italiei; insa in 1130 fiul sau Roger al II-
lea a devenit rege al Siciliei, adaugand la regatul Siciliei Apulia, Calabria si alte locuri din
sudul Italiei, insula Malta si pentru o scurta bucata de timp chiar si coastele Tunisiei si Libiei
din nordul Africii. Iar guvernarea normanda a adus Siciliei bogatie, pace si toleranta etnica si
religioasa. In Sicilia acelor vremuri se vorbeau mai multe limbi: majoritatea locuitorilor
vorbeau limba greaca, dar alaturi de ei erau si grupuri care vorbeau o limba italiana incipienta,
musulmani care vorbeau limba araba si un numar serios de evrei, iar la curte se vorbea
franceza normanda; iar decretele regale ale Siciliei normande erau date de obicei in latina,
greaca si araba. E adevarat, Sicilia a cunoscut atunci un proces de relatinizare, iar religia
catolica a devenit predominanta, insa musulmanii, ortodocsii si evreii si-au putut practica
linistiti religiile. Una peste alta Sicilia acelor vremuri era punctul de confluenta culturala
dintre nord si sud, occident si orient, lumea catolica, lumea ortodoxa si lumea musulmana; iar
daca Sicilia de atunci a fost atat de prospera, toleranta si fericita, aceasta s-a intamplat tocmai
datorita acestei fuziuni culturale la prima vedere imposibila, pe care Sicilia a realizat-o cu
deplin succes: fuziunea bizantina-araba-normanda. Sicilia normanda sau Sicilia arabo-
normanda este numita de obicei mostenirea arhitectonica din timpul stapanirii normande,
suprapusa peste cea araba si bizantina: vechi palate si catedrale normande ridicate deasupra
unor cladiri sau moschei arabe, intr-un stil arhitectonic absolut unic pentru Sicilia, numit de
obicei normand sicilian, normand-arab, arabo-normand sau cel mai complet normand-
bizantin-arab. S-ar putea sa vezi utilizat si termenul simplu normand, dar nu te lasa derutat de
el: cand este aplicat pentru arhitectura din Sicilia prin normand intelegem invariabil intalnirea
culturala dintre normand si arab (oricat de stridenta ar suna o asemenea alaturare...) cu

3
mijlocire bizantina, si nu un stil normand pur, lipsit de aport oriental. Concret, in general
stilul normand-bizantin-arab presupune o arhitectura avand exteriorul in stil normand
(varietatea nordica, din Normandia franceza, a stilului romanic), cu motive ornamentale
arabe sau pe o geometrie exterioara araba, ori cu influente bizantine; insa interiorul prezinta
cel mai adesea incredibil de frumoase mozaicuri bizantine, iar uneori si arabescuri,
mozaicuri ori alte decoratiuni arabe. Asa ca daca vrei sa cunosti Sicilia normanda o vei
regasi in comorile de arhitectura din nord-vestul insulei, din Palermo, Monreale, Erice si
Cefalù. Dupa un secol de stapanire normanda in Sicilia dinastia normanda Hauteville s-a
stins, astfel incat coroana de rege al Siciliei a ajuns prin casatorie la regele Henric VI,
imparat al Sfantului Imperiu Romano-German. Asa ca in anul 1194 Sicilia a ajuns posesiune
a dinastiei germane Hohenstaufen pentru aproape un secol, cunoscand o noua perioada
favorabila. Mai mult de atat, in timpul lui Frederic al II-lea (1194 –1250), imparat al
Sfantului Imperiu Romano-German supranumit Stupor Mundi („Minunea Lumii”), intregul
imperiu a fost condus din Palermo, astfel ca Palermo si Sicilia au constituit, in aceasta
perioada, unul dintre marile centre de forta ale lumii crestine. Domnia lui Frederic al II-lea a
fost ultima perioada in care Sicilia a avut un rol frumos pe scena Europei.

Sicilia sub dominatie spaniola si barocul sicilian


La putina vreme dupa moartea lui Frederic al II-lea coroana Siciliei a revenit, in
1266, unui foarte puternic print francez: Carol, conte de Anjou si Provence si senior al multor
domenii mediteranene. Insa sicilienii nu l-au placut, asa ca in 1282 s-au revoltat impotriva
dominatiei franceze, si au reusit, cu sprijin extern, izgonirea francezilor din Sicilia, intr-un
efort conjugat al intregii Sicilii pe care sicilienii l-au pastrat cu mandrie in istoria lor sub
numele de Vecerniile Siciliene. Pedro al III-lea cel Mare, rege al Aragonului si Valenciei si
conte de Barcelona (ginerele ultimului imparat din dinastia germana Hohenstaufen si un
batran cavaler mereu in cautare de noi aventuri razboinice) a obtinut coroana Siciliei in
1302, dupa un lung razboi cu francezii in care au fost implicate diplomatic sau militar toate
marile puteri ale Europei medievale.
Cucerirea Siciliei de catre Pedro cel Mare a transformat coroana aragoneza intr-
o talasocratie, o putere maritima care domina vestul Mediteranei, din Valencia pana in
Sicilia; ajungand putere europeana coroana de Aragon si-a continuat expansiunea in
Mediterana, anexand ulterior insulele Baleare, sudul Italiei cu Napoli, Corsica, Sardinia,
Malta si chiar Atena si Neopatria din Grecia centrala. Si merita spus ca aceasta talasocratie
era dominata economic si comercial de puternica negustorime catalana din Barcelona, care
prin aliante comerciale si militare cu puterea maritima a orasului-stat Genova au reusit ii
concureze cu succes in comertul din Mediterana chiar si pe venetieni, cea mai mare
talasocratie a Europei medievale. Pentru Sicilia insa cucerirea aragoneza a adus mai degraba
decadere, insula incetand sa mai joace un rol important in istoria Europei, ca pana atunci; iar
dupa ce a fost pentru doua secole posesiune a coroanei de Aragon Sicilia a devenit posesiune
a Spaniei unificate in 1516, ca urmare a unirii dintre Aragon si Castilia, dupa care au urmat
inca mai bine de doua secole de dominatie spaniola directa, pana in 1713. Intre 1713 si 1734
Sicilia a fost disputata de spanioli, de piemontezii din Regatul Sardiniei si de austrieci; din
1735 Sicilia a fost, cel putin teoretic, regat independent; practic insa a fost guvernata de
aceiasi monarhi, apartinand ramurii spaniole a dinastiei Bourbon, ce guvernau si regatul de

4
Napoli din sudul Italiei. Intre 1816 si 1860 Sicilia a fost parte componenta a Regatului Celor
Doua Sicilii condus de dinastia de Bourbon, cu capitala la Napoli, care unea oficial, din nou,
Sicilia de sudul Italiei; iar in 1860 insula a fost eliberata de Giuseppe Garibaldi prin
„Expeditia celor 1.000” si unita cu Italia. Una peste alta, dominatia spaniola asupra Siciliei a
fost lunga si frustranta, Sicilia ajungand sa cunoasca uitarea si inapoierea unei provincii
marginase a monarhiei spaniole; iar din perioada spaniola Sicilia a pastrat doua mosteniri
extrem de diferite: prima este Mafia siciliana, Cosa nostra, care s-a infiripat ca forma de
rezistenta la ocupatia straina; iar cea de a doua mostenire o constituie superbele vestigii ale
barocului tarziu din estul Siciliei, asa-numitul baroc sicilian; pe lista patrimoniului mondial al
UNESCO a fost inscrisa ca obiectiv intreaga regiune Val di Noto cu orasele Noto, Ragusa,
Modica, Palazzolo Acreide si Scicli, laolalta cu orasele invecinate Catania, Caltagirone si
Militello in Val di Catania: in total sunt opt orase baroce inscrise in cadrul acestui obiectiv
UNESCO; iar la ele se adauga Siracusa, in aceeasi regiune dar inscrisa ca obiectiv UNESCO
separat.
Sicilia moderna: un happy-end mereu amanat
Povestea adesea tragica a Siciliei a continuat si dupa unirea cu Italia din 1860: sudul
Italiei incluzand Sicilia a simtit adesea frustrarea de a fi dominat economic si financiar de
nordul Italiei, mult mai bogat si mult mai dezvoltat decat sudul; asa ca manati de foamete si
de saracie multi sicilieni au plecat de acasa pentru a gasi de lucru: intai spre nordul Italiei,
dupa care a urmat, undeva la cumpana dintre secolele 19 si 20, marea emigrare siciliana catre
Statele Unite ale Americii; afluxul sicilian catre America a fost atat de masiv incat a contribuit
substantial la crearea comunitatii italiene din S.U.A., iar in cantecele populare siciliene de
astazi este ceva obisnuit sa se deplanga departarea de casa si de iubita lasata in Sicilia a celui
plecat in Mirica, cum se spune America in limba siciliana; efectul secundar al emigrarii
siciliene in America a fost exportarea Mafiei siciliene dincolo de ocean, in Lumea Noua; ea s-
a implantat in America atat de bine incat pare sa fi fost acolo dintotdeauna, depasind-o cu
mult in amploarea operatiunilor pe ruda ei saraca din Sicilia.

5
Sicilia de est: Catania si imprejurimile
Sicilia de est este predominant baroca, pentru ca aici se afla superbele orase in stil
baroc sicilian: Catania (inscrisa pe lista UNESCO), insula Ortigia din Siracusa (inscrisa pe
lista UNESCO), precum si Noto, capitala barocului sicilian, impreuna cu oraselele baroce din
Val din Noto (inscrise si ele pe lista UNESCO).
La vestigiile baroce ale Siciliei de est se adauga vestigiile antice grecesti din
Taormina si Siracusa.
Sicilia de vest si de nord: Palermo si imprejurimile.
Atractia majora din Sicilia de vest si de nord sunt vestigiile arabo-normande din
Palermo, Monreale, Erice si Cefalù; toate sunt atat de frumoase incat nu pot fi in niciun caz
ratate, iar Palermo (impreuna cu Monreale si Mondello) poate lua singur pe putin trei zile,
daca este vazut in tihna. Lor li se adauga templele antice in stil grecesc din Segesta si Erice,
ramase de la elimi, cei mai vechi locuitori ai Siciliei de vest. Iar locurile bune de plaja din
Sicilia de vest si nord ar fi la Cefalù si Mondello; cu precizarea ca Cefalù este un orasel
absolut incantator pentru a pierde vremea pe malul marii, in timp ce Mondello, la doi pasi de
Palermo, mi s-a parut aglomerat si fitos, desi palermitanii sunt foarte mandri de el.

6
Sicilia: Catania
Orasul Negru: asa i se mai spune Cataniei, din cauza tufului vulcanic de culoare
cenusie din care sunt construite o buna parte din cladirile sale; este orasul cel mai important
din jumatatea estica a Siciliei si al doilea oras al insulei, dupa Palermo, iar definitorie pentru
Catania este vecinatatea sa cu unul dintre ultimii vulcani activi ai Europei: vulcanul Etna.
Asezata la poalele vulcanului Etna, Catania si Etna au un lung si agitat trecut comun,
in care de mai multe ori Etna a invadat orasul cu rauri de lava incinsa ori cu nori de cenusa, in
timp ce locuitorii orasului si-au construit nenumarate cladiri cu piatra vulcanica luata de-a
lungul secolelor de pe versantii Etnei; asa ca intre Catania si Etna pare a fi o relatie de
dependenta reciproca, ca intre doi vecini de apartament care nu au unde se muta separat.
Simbolul Cataniei este u Liotru sau Fontana dell'Elefante, ridicata in 1736 de
Giovanni Battista Vaccarini: statuia unui elefant din lava inchisa la culoare, purtand in spate
un obelisc egiptean. Legenda spune ca initial Vaccarini lasase elefantul de sex indefinit, ceea
ce pentru barbatii din Catania a insemnat un afront la adresa virilitatii lor siciliene; asa ca
Vaccarini ar fi adaugat si testicule elefantului, pentru calmarea machoismului local. Oricum,
in zilele noastre locuitorii Cataniei sunt foarte mandri de elefantul lor, de unde rezulta fara
dubii ca are tot ce-i trebuie unui mascul din partile locului.
Catania are vestigii antice (grecesti si mai ales romane, cum ar fi teatrul
roman(construit din rocǎ vulcanicǎ, ȋn primele trei din imperiu ca mǎrime, putea fi inundat pt.
simularea de bǎtǎlii navale), Odeonul, amfiteatrul, forumul, apeductele, basilicile si mai multe
terme), insa orasul a fost de mai multe ori distrus de eruptii ale vulcanului Etna ori de
cutremure, asa ca aspectul de azi al orasului este baroc si a fost decis prin refacerea Cataniei
dupa erupția din 1693; pentru Catania baroca sunt reprezentative Piazza Duomo - piata
centrala a orasului, in care se afla Duomo si u Liotru, si palatele baroce de pe Via Cruciferi,
Catania fiind inscrisa pe lista patrimoniului UNESCO, laolalta cu Noto si cu alte sase orasele
baroce din Val di Noto si imprejurimi; iar Catania medievala poate fi regasita in Castello
Ursino, ridicat pentru prima data pe la 1250 si ulterior refacut de mai multe ori: fosta
resedinta regala, sediu de parlament si apoi inchisoare, Castello Ursino este astazi muzeu.
Pe sub oraş curge un râu subteran care se poate vedea la Fontana dell'Amenato, sau la
grota de lângă barul de vinuri Agora Youth Hostel.
La doar 9 kilometri de Catania, in suburbiile acesteia, se afla Aci Castello, numit in
limba siciliana Jaci Casteḍḍu; astazi muzeu, castelul a fost construit de normanzi intre 1076
si 1081, pe fundatiile unei mai vechi fortificatii bizantine din secolul 7; la poalele castelului se
afla plaja de la Aci Trezza, foarte cautata pe durata verii, avand in larg trei insule
spectaculoase, cu forme de coloane; sunt numite de localnici Isole dei ciclopi (insulele
ciclopilor) iar legenda locala le pune in legatura directa cu Ulise si cu Odiseea. Iar putin mai
la nord de Aci Trezza se afla oraselul Acireale (Jaciriali in siciliana), vestit pentru frumoasele
sale biserici: Basilica San Pietro in stil neo-gotic, Basilica San Sebastian in stil baroc sicilian
si catedrala din Acireale, datand din secolul 17.

7
Palermo si povestea sa, in cateva cuvinte
Dar de ce ar fi Palermo atat de aparte? A fost infiintat de fenicieni in 734 i.e.n. sub
numele de Ziz, iar cartaginezii l-au stapanit pana spre 254 i.e.n., a fost apoi oras roman
cateva secole, avand numele de Panormus, dat de greci; cucerit de vandali in 440 si de
ostrogoti in 488, prin 535 a ajuns in stapanirea bizantinilor, unde a ramas pentru trei secole;
in 831 a fost cucerit de maurii musulmani veniti din nordul Africii, devenind capitala
emiratului Siciliei; in 1072 a fost cucerit de normanzi, devenind capitala regatului normand
al Siciliei, pana in 1194; dupa care in timpul lui Frederic II, faimosul imparat al Imperiului
Romano-German supranumit Stupor Mundi (1194 - 1250), a fost practic capitala imperiului
si unul din centrele lumii crestine; din 1282 a fost capitala Siciliei supuse Aragonului si
ulterior Spaniei, pana in 1713; in fine, de-abia in 1860 a trecut in stapanirea Italiei unificate.
Stiu, este foarte greu sa distingi momentele importante dintr-o asemenea insiruire
telegrafica de cuceritori ai unui oras cu o istorie de 2.700 de ani; asa ca va spun eu, cea mai
buna perioada pentru Palermo a fost intre anii 831 si 1250, cand a fost pe rand capitala
emiratului maur al Siciliei, apoi capitala regatului normand si pe urma capitala imparatului
romano-german Frederic II, zis Stupor Mundi. Astfel, in jurul anului 1050 Palermo era o
metropola musulmana bogata si splendida (caruia stapanitorii mauri ii spuneau Balarm sau
pur si simplu al-Madinah, adica "Orasul"), avand o populatie de vreo 350.000 de locuitori,
care il clasa drept cel de al doilea oras al Europei, imediat dupa Cordoba din Spania. Iar in era
sa de aur, perioada normanda (1072-1194), Palermo era punctul de confluenta culturala dintre
civilizatia occidentala adoptata de normanzi (care erau urmasii vikingilor stabiliti in
Normandia franceza si adoptasera limba franceza si catolicismul), civilizatia araba adusa de
maurii musulmani, civilizatia bizantina a grecilor ortodocsi si civilizatia mediteraneana, latina
si catolica, a celor care aveau sa fie numiti mai tarziu italieni. Este adevarat ca in perioada
normanda Palermo mai avea doar vreo 150.000 de locuitori, insa era o populatie enorma
pentru acel timp, care facea din el cel mai populat oras al Europei; era bogat, prosper si bine
administrat, iar locuitorii sai atat de diferiti dupa etnii, limbi si credinte traiau intr-o stare de
armonie si toleranta cu totul neobisnuita pentru Europa de atunci.
Acum vine partea interesanta, pentru care era utila aceasta paranteza istorica: toti cei
care au stapanit Palermo de-a lungul secolelor si-au lasat amprenta, intr-un fel sau altul, in
ceea ce este astazi Palermo. Bizantinii, arabii, normanzii, catalanii si mai tarziu spaniolii pot fi
identificati limpede in vechile cladiri construite in stil arabo-normand, in palatele ridicate in
stil gotic-catalan, in barocul din timpul stapanirii spaniole sau in vestigiile din vechiul cartier
arab La Kalsa, ramas de cand Palermo era capitala de emirat.
Simbolul orașului este Ariskelion-simbolul cu trei picioare, masa cu trei picioare care
ȋl urma pe Hefaistos.

Palermo arabo-normand
Prima tinta turistica in Palermo ar trebui sa fie cladirile in stil arabo-normand, fara
nicio indoiala. Iar prima pe lista lor ar putea fi Palazzo dei Normani (Palatul Normanzilor-ȋn
fața lui se aflǎ statuia lui Filip V), un fost palat fortificat arab ridicat in cel mai inalt punct
din Palermo, modificat la cererea contelui normand Roger dupa ce acesta cucerise Palermo in
1071; in Palazzo dei Normani trebuie vazute Cappella Palatina (construita in 1129 la cererea

8
lui Roger II, are pe cupola un impunator Christ Pantocrator pictat in stil bizantin de artistii
greci) si Sala di Re Ruggero (din 1140, avand un mozaic bizantin laic cu incantatoare scene
de vanatoare si cu ornamente arabe).
Al doilea obiectiv in stil arabo-normand ar fi biserica San Giovanni degli Eremiti,
fondata in 1132 de cǎtre Roger II pe locul unei moschei si avand o alura unica datorita celor
cinci cupole rosii, de origine araba; aflata la mica distanta de Palazzo dei Normani, San
Giovanni degli Eremiti are si un mic claustru care merita vizitat, ce a apartinut acum multa
vreme celei mai bogate manastiri din Sicilia; in al treilea rand, in Piazza Bellini se afla
biserica San Cataldo din sec. 12, avand trei cupole (domuri) rosii a caror provenienta araba
este evidenta, iar langa ea este biserica La Martorana, numita si Santa Maria
dell'Ammiraglio; ridicata in 1143, La Martorana era faimoasa acum cateva secole pentru
frumusetea ei aparte; insa din pacate arhitectura originala s-a mai pastrat astazi doar in turnul
de clopot normand si in mozaicurile in stil bizantin din interior, actuala fatada, in stil baroc,
fiind adaugata mai taziu. Cuprinde cele mai vechi mozaicuri din Sicilia și este realizatǎ de
arhitecți bizantini. In fine, turneul arabo-normand prin Palermo poate fi incheiat cu palatele
alaturate Zisa si Cuba (din vestul orasului) si cu La Kalsa, vechiul cartier arab, in est; pana
si numele Zisa vine de la cuvantul arab aziz, care inseamna minunat; cat priveste La Kalsa,
aici s-a aflat un vechi fort arab, iar numele cartierului este tot arab, provenind din expresia
araba Al-Khalisah, care inseamna „Aleasa”; refacut cu greu dupa bombardarea sa in al doilea
razboi mondial, La Kalsa are inca destule cladiri in ruine, pe care ingeniosii palermitani le
folosesc ca locatii originale pentru restaurante si galerii comerciale.
Biserica iezuitilor, renumita Chiesa del Gesu, surprinde prin amestecul de arhitectura
siciliana baroca peste care s-a suprapus stilul renascentist. Este o asa numita "biserica-martir",
o mare parte din ea fiind refacuta dupa bombardamentele din 1943, din timpul celui de-al
doilea Razboi Mondial. Cu adevarat impresionanta prin ambianta sa este si Catedrala
inchinata Sfantului Francisc de Assisi, cu mobilierul si statuile sale in stil gotic-renascentist.
Probabil cea mai interesanta catedrala din punct de vedere strict turistic este Catedrala
Santa Teresa alla Kalsa, construita direct peste palatul unui musulman temut in istoria
insulei. Catedrala a fost ridicata intre anii 1686-1706, deasupra resedintei emirului Siciliei,
numele sau derivand de la termenul arab Al-Khalisa. Pasionatii de arheologie si obiecte vechi
de patrimoniu pot face o vizita mai mult decat inspirata la Muzeul de Arheologie Regional,
unul dintre cele mai mari muzee de acest gen din Europa. Aici troneaza numeroase vestigii
etrusce, cartagineze, feniciene, grecesti si romane ale regiunii. Apoi incearca o escapada prin
Zisa si Cuba, palate-resedinta de vanatoare ale regilor din Palermo. Imediat te va inconjura
ambianta fastului nobiliar sicilian de odinioara.
La intrarea in oras, dinspre portul turistic, troneaza maiestuoasa Porta Nuova, vechea
poarta a orasului care dateaza din secolul XVI si impresioneaza si astazi prin columnele
Hermes care o sustin. Din portul vechi al orasului se poate admira Muntele Peregrino a
carui veghe de mii de ani a asigurat orasului o dezvoltare turistica si culturala greu de egalat.
Mare atentie, totusi, sa nu va aventurati in zona rau famata a orasului. O veti recunoaste usor
dupa aspectul de mahala, saracacios-darapanat al cladirilor.
Alte obiective:
- Santa Maria Assunto(heliometru, zodiac, linia de bronz)
- San Giovanni dei Lebrossi(se rugau leproșii)

9
- Corso Calatofini(cimitir punic, case romane, palate normande)-dupǎ Catacombe,
dupǎ Universitate
- Capela Oratorio Santa Cita, din sec. XVII, ȋn baroc, are basoreliefuri originale
realizate din ipsos amestecat cu praf de marmurǎ.
- Pizza della Vergogna (Piata Rusinii)

Catedrala din Palermo


Cea de a doua tinta majora a calatoriei prin Palermo ar trebui sa fie Catedrala din
Palermo, inclusa de obicei in randul vestigiilor arabo-normande, dintr-o eroare destul de
raspandita; este adevarat ca initial a fost ridicata in acest stil, insa ulterior a suferit atat de
multe adaugiri si modificari masive (mai ales in sec. 14 si 15, ultimele fiind facute intre 1781
si 1801) incat astazi Catedrala din Palermo este o nebunie stilistica aproape imposibil de
clasificat, in care se amesteca fara nicio jena stilul arabo-normand cu cel gotic, gotic
catalan, renascentist si neoclasic. Probabil ca un cunoscator ar observa imediat melanjul
arhitectural extrem pe care il propune azi Catedrala din Palermo, si poate chiar ar fi oripilat de
un asemenea ghiveci stilistic; insa localnicii si turistii sunt incantati de ea si o vad frumoasa
asa cum este. Pe mine m-a fermecat, si as spune ca tocmai amestecul de stiluri este ceea ce ii
da o alura unica si o incadreaza perfect in tabloul heteroclit al orasului Palermo; insa
interiorul ei este indeajuns de baroc incat sa nu imi spuna mai nimic, chit ca are si parti
frumoase, cum ar fi monumentele funerare ale catorva membri ai dinastiei regale normande si
a doi imparati romano-germani; din ele merita atentie sarcofagele contelui Roger, cuceritorul
Siciliei, Henric IV, si cel al lui Frederic al II-lea(sub baldachin), zis Stupor Mundi.
Initial pe locul Catedralei din Palermo pare sa fi fost o fortareata feniciana, iar apoi o
biserica bizantina tranformata in moschee in timpul ocupatiei arabe: tipic siliciana o asemenea
evolutie, nu-i asa?.. iar constructia de astazi a fost ridicata in 1185 de catre Walter Ophamil
(Gualtiero Offamiglio), arhiepiscop de Palermo, consilier principal si fost tutore al lui
William II cel Bun, rege al Siciliei intre 1166 si 1189. Exista si o frumoasa poveste cu intrigi
medievale legata de catedrala din Palermo, care spune ca intre regele William cel Bun si
puternicul sau consilier Walter Ophamil exista o rivalitate aprinsa, care l-a determinat pe rege
(sustinut de cealalalt mare consilier, Matteo d'Ajello) sa construiasca in 1174 o noua catedrala
la Monreale, numind in 1176 si un arhiepiscop de Monreale; ridicarea catedralei
arhiepiscopale din Monreale a condus la micsorarea puterii lui Walter Ophamil, asa ca acesta,
ranit in orgoliul sau, a poruncit in anul 1185 ridicarea Catedralei din Palermo; firesc,
Catedrala din Palermo se voia a fi mult mai frumoasa decat cea din Monreale, iar prin
ridicarea ei Walter Ophamil incerca sa isi recastige prestigiul in regat.

Alte atractii din Palermo


Dupa ce vei fi vizitat Palermo arabo-normand si Catedrala din Palermo (care sunt
„lecturi obligatorii” in Palermo) poti trece la vizitarea celorlalte atractii: Palazzo
Aiutamicristo si Palazzo Abatellis (care gazduieste muzeul sicilian de arte frumoase),
ambele ridicate in stil gotic-catalan in La Kalsa; Quattro Canti („Patru Colturi”-cele 4
fațade sunt tematice, patronul spiritual+regele+fȃntȃni cu alegoriile anotimpurilor), inima
orasului, conturata de cele patru colturi ale frumoaselor palate de la intersectia dintre Corso

10
Vittorio Emanuele si Via Maqueda, ce impart Palermo in patru mari zone (Vucciria in nord,
Capo la vest, Albergheria la sud si La Kalsa la est); Piazza Pretoria sau Piazza Vergogna,
aflata la mica distanta de Quattro Canti si cunoscuta de puritanii palermitani ca „piata
rusinii” din cauza nudurilor care impodobesc fantana monumentala construita aici in 1555; iar
lista atractiilor din Palermo poate fi incheiata cu Teatro Massimo, Teatro Politeama,
Catacombele Capucine (in care doritorii de senzatii tari vor fi intampinati de cadavrele
mumificate ale unor palermitani de acum cateva secole) si La Cala, portul orasului.
Primǎria are o poartǎ de oțel rezistentǎ la explozii.

La doi pasi de Palermo: Monte Pellegrino, Monreale, Mondello


In fine, la mica distanta de Palermo ar fi de vazut trei locuri: primul dintre ele este
Monte Pellegrino, un deal stancos la nord de Palermo, ce ofera o priveliste excelenta catre
portul din Palermo; micuta biserica de aici este inchinata Santei Rosalia, patroana sfanta a
orasului; numita cu afectiune de palermitani La Santuzza (adica Micuţa Sfântă sau Sfântuţa),
Santa Rosalia era dintr-o familie nobila de origine normanda si a parasit aceasta lume in anul
1166, in grota de pe Monte Pellegrino, unde se retrasese de multi ani; asa ca Monte Pellegrino
este cel mai sfant loc pentru palermitani si unul din marile locuri de pelerinaj ale Siciliei;
foarte original este interiorul bisericii, care de fapt este chiar grota sfintei; iar locul este
dominat de o culme stancoasa ce imi amintea de inaltimile din jurul manastirii Montserrat din
Catalonia.
Al doilea loc este Monreale, la sud-vest de Palermo, la care i-am dedicat o postare
separata; in fine, daca ai chef sa faci plaja sau o plimbare pe malul marii poti merge la
Mondello, unde e plaja favorita a palermitanilor, aflat la nord de Palermo si de Monte
Pellegrino, Mondello este aglomerat si fitos, dar palermitanii sunt foarte mandri de plaja sa si
o considera una dintre cele mai bune plaje ale Italiei.

Palermo: Stupor Mundi


In catedrala normanda din Palermo m-am pomenit in fata sarcofagului de piatra al
unuia dintre cei mai fascinanti oameni din istoria Europei: Frederic al II-lea. In timpul vietii
sale a purtat un sir lung de titluri pompoase (rege al romanilor, rege al Germaniei, rege al
Italiei, rege al Burgundiei, rege al Siciliei si rege al Ierusalimului), dar astazi este suficient sa
spun ca a fost unul dintre cei mai puternici imparati pe care i-a avut vreodata Imperiul
Romano-German si unul dintre marii conducatori ai Europei medievale; iar povestea lui,
strans legata de istoria Siciliei si a orasului Palermo, este cu adevarat fascinanta. O poveste in
care vei gasi de toate (o nastere in purpura - ca fiu de imparat, o curte imperiala ca in 1001 de
nopti, conflicte cu alti conducatori ai Europei si chiar o cruciada in Tara Sfanta), si care in
mod sigur merita spusa mai departe.
Nascut in anul 1194, Frederic era fiul regelui german Henric al VI-lea si al printesei
siciliene Constance, si nepot al regelui normand Roger al II-lea al Siciliei; avand in vine sange
sicilian, german si normand, era nascut in sudul Italiei si a copilarit in Sicilia, asa ca Frederic
s-a simtit sicilian, desi a fost pana la moarte rege al Germaniei si imparat al Sfantului Imperiu
Romano-German; si in cea mai mare parte a vietii si-a condus imperiul (intins de la Marea
Baltica pana in Mediterana) din resedinta sa din Palermo, acordand un interes redus si

11
episodic Germaniei si problemelor sale. Asa se face ca Palermo (si Sicilia) era in perioada
domniei lui Frederic unul dintre marile centre de putere ale Europei si ale lumii crestine.
A fost supranumit Stupor Mundi, „Minunea Lumii”, de catre contemporanii sai, uimiti
si uneori revoltati de personalitatea lui; vorbea fluent sase limbi (latina, siciliana, germana,
franceza, greaca si araba), era neobisnuit de inteligent si cultivat si extrem de interesat de
stiinte, de arte si de vechile tratate arabe si grecesti; traia inconjurat de invatati arabi, greci si
evrei, era tolerant cu musulmanii, cu evreii si cu ortodocsii, dar sceptic fata de credinta in
general si fata de catolicism in particular, ceea ce le-a dat apa la moara contemporanilor sa il
considere un Antichrist. Era insetat de cunoastere, avea el insusi preocupari artistice si
stiintifice si era un patron al artelor si stiintelor; avea o menajerie de animale total neobisnuite
pentru Europa acelor vremuri (girafe, gheparzi, lincsi, leoparzi, pasari exotice si chiar un
elefant), se imbraca in straie orientale si urma obiceiuri meridionale sau chiar orientale,
starnind indignarea germanilor al caror rege era si care erau adeseori exasperati sa nu
regaseasca in persoana lui nimic din asprimea simpla a stramosilor sai germani.
Frederic a reusit performanta (extrem de greu de egalat pentru un conducator al
crestinatatii occidentale) de a fi excomunicat de papii de la Roma de patru ori; ba chiar a ajuns
sa fie numit Antichrist de catre cel mai mare inamic al sau, papa Grigore al IX-lea. De ce?
Pentru ca Frederic nu a acceptat niciodata tutela autoritara pe care papii de la Roma incercau
sa o impuna lumii crestine; i-a sfidat pe papi in mai multe randuri, aducandu-i la exasperare,
si timp de multi ani a fost in conflict deschis atat cu papii cat si cu aliatii acestora din Italia si
Germania.
Din povestea lui Frederic nu lipseste nici episodul unei cruciade in Tara Sfanta; insa
Frederic era un original, asa ca a fost vorba de o cruciada in stilul sau propriu, care nu a mai
semanat cu nicio alta cruciada. In 1225 Frederic a dobandit titlul de rege al Ierusalimului, ca
urmare a casatoriei sale cu Yolanda, mostenitoarea Regatului de Ierusalim din Palestina
cruciata. Dupa ce refuzase sau evitase de mai multe ori sa isi respecte promisiunea facuta
papei de a conduce personal cruciada in Tara Sfanta (motiv pentru care fusese deja
excomunicat de papa), in 1228 Frederic a ajuns in Palestina in fruntea unei armate cruciate,
impotriva vointei papei (atragand o noua excomunicare papala); dar spre uimirea armatei
cruciate, in loc sa porneasca razboiul cu musulmanii din Palestina Frederic a preferat sa
negocieze timp de 5 luni cu sultanul Al-Kamil, conducatorul ayyubid al Egiptului, predarea
fara lupte a Ierusalimului; in timpul negocierilor a vizitat Ierusalimul ca pelerin si musafir al
sultanului, iar acesta l-a apreciat atat de mult, incat l-a anuntat personal despre relele intentii
ale cavalerilor templieri fata de el; pana la urma Frederic a reusit sa obtina predarea pasnica a
Ierusamului de la musulmani catre cruciati, insa toata lumea crestina (inclusiv papa si ordinele
templerilor si ospitalierilor din Ierusalim) s-au grabit sa il condamne pentru aceasta
redobandire fara arme a Ierusalimului, socotind-o o tradare fata de lumea crestina; Frederic i-a
ignorat, si pentru ca patriarhul latin al Ierusalimului a refuzat sa il incoroneze, s-a incoronat
singur ca rege al Ierusalimului, in anul 1229.
Una peste alta, Frederic era un om total neobisnuit pentru acele vremuri de ignoranta,
barbarie si intoleranta: mai mult decat un sicilian, mai mult decat un german, mai mult decat
un normand; mai mult decat un crestin si mai mult decat un european: Frederic era un om
universal, si s-a comportat, in toate privintele, ca atare; a fost tolerant fata de diferentele
religioase ori etnice si a facut din curtea sa un punct de confluenta culturala cum Europa nu

12
mai vazuse de sute de ani, fiind astfel un pionier al Renasterii de mai tarziu; a redobandit
Ierusalimul fara varsare de sange dupa negocieri cu sultanul din Egipt - privit ca marele
inamic al crestinatatii, dar s-a razboit ani in sir cu papa de la Roma - conducatorul spiritual al
lumii crestine. Rafinat, contradictoriu, original, Frederic a fost, cu siguranta, cu mult inaintea
vremurilor pe care le-a trait. A murit in anul 1250, la varsta de 56 de ani, obosit si dezgustat
de inversunarea cu care papii de la Roma si aliatii lor italieni au luptat impotriva sa; iar
Europa crestina a rasuflat usurata ca scapase de el.

Siracusa: acasa la Arhimede


Are mai bine de 2.700 de ani de istorie, iar in antichitate a fost o mare rivala a Atenei
si unul dintre cele mai puternice orase ale Mediteranei; astazi insa este cunoscuta nu doar
pentru vestigiile ei grecesti sau pentru ca aici a trait faimosul Arhimede, ci si pentru
incantatoarele cladiri baroce din insula Ortigia(Insula prepeliței); asa se face ca Siracusa este
inscrisa pe lista obiectivelor UNESCO si este una dintre atractiile majore ale Siciliei. Pindar,
Eschil, Arhimede sunt câteva personalităţi care au trăit în Siracuza. Despre Siracuza se spune
ca au indragit-o Arhimede, Platon si Sfantul Pavel. Si nu doar pentru frumusetea locurilor, ci
si pentru comorile fascinante pe care le poti vedea si astazi. Inima Siracusei, batrana insula
Ortigia, ascunde mituri nemuritoare: Artemis a transformat-o pe nimfa Aretusa in izvor, ca sa
o scape de urmarirea zeului Alfeu. Iar izvorul porneste din... Ortigia. Templul lui Artemis si
Templul Minervei au fost construite aici in timpuri stravechi. Azi vestigiile lor ii incanta pe
turistii indragostiti de mitologie.
Cu o vechime urbana absolut impresionanta, Siracusa a luat fiinta la 733 i. Chr., ca si
colonie greceasca, si a cunoscut o cariera de exceptie intre orasele Greciei antice; intai a
dominat Sicilia, numita pe atunci Magna Graecia - Grecia Mare, infiintand prin insula mai
multe colonii proprii, printre care Cephaloedium (azi Cefalu), Tauromenium (Taormina),
Zancle (Messina) si Selinus (Selinunte); apoi impreuna cu alte orase grecesti i-a invins pe
cartaginezi in 480 i. Chr.; iar in 413 i. Chr. a invins chiar si Atena, liderul politic al lumii
grecesti, devenind cel mai puternic oras-stat al Mediteranei. Apoi a venit decaderea: in 211 i.
Chr. Siracusa a cazut in fata romanilor, iar in 878 a fost arsa de arabi, si nu a mai reusit
niciodata sa ajunga la stralucirea ei de altadata.
Siracusa este inscrisa pe lista UNESCO, iar atractiile ei sunt concentrate in trei zone;
in primul rand este vechiul cartier Neapolis al Siracusei antice, in care sunt vestigiile antice
Latomia del Paradiso (cu faimoasa Orecchio di Dioniso), teatrul grecesc (construit incepand
cu sec. 6 i. Chr. si devenit cel mai mare din Sicilia) si amfiteatrul roman din sec. 3; iar in
Necropoli Groticelli colt cu Via Teracati este asa-zisul mormant al lui Arhimede, marele
geniu al Siracusei, ucis in anul 212 i. Chr. de un soldat roman, in timpul celui de al doilea
razboi punic.
Apoi este insula Ortigia, unde a fost nucleul vechii Siracuse antice; aici se afla
templul doric al lui Apollo (construit in 575 i. Chr.), Fonte Aretusa (Ninfa Aretusa
transformatǎ ȋn izvor..) si Castello Maniace (construit in 1239 de imparatul german Frederic
II); si tot in insula Ortigia se afla inima baroca a Siracusei si locul ei cel mai incantator,
Piazza del Duomo, cu Duomo (catedrala) si cu primaria orasului; initial templu doric dedicat

13
zeitei Atena, apoi transformat in biserica bizantina in sec. 7, Duomo a devenit minunatia
baroca de astazi dupa cutremurul din 1693.
Ar mai fi de notat necropola de la Pantalica, aflata intre oraselele Ferla si Sortino, la
mica distanta de Siracusa; avand peste 5.000 de morminte din secolele 13-7 i.e.n., uriasa
necropola este inscrisa alaturi de Siracusa pe lista patrimoniului mondial al UNESCO.
In fine, la 8 km nord de Siracusa este castelul Eurialo, construit in 402 i. Chr. de catre
greci, al carui sistem de aparare a fost imbunatatit de insusi Arhimede cu un pod mobil,
transee si catapulte. Avand ziduri de 15 metri, castelul ofera o vedere spectaculoasa asupra
coastei siracusane.
Sicilia: Taormina
Aglomerata, piperata la preturi si mult laudata, Taormina poate parea o atractie
turistica pentru snobi, pe care mai degraba sa o ocolesti; insa chiar daca am ajuns in Taormina
cu gandul ca la pomul laudat nu trebuie sa te duci cu sacul, trebuie sa recunosc ca este
frumoasa; poate ca este, intr-adevar, putin supraevaluata ca locatie turistica, avand in vedere
vechimea ei cu totul respectabila ca „statiune” si multimea impresionanta de personalitati care
au vizitat-o in decursul timpului; dar una peste alta, Taormina este totusi o oprire obligatorie
prin Sicilia.
Colonia greceasca Tauromenium a fost fondata in 304 i. Chr. de catre grecii din
Siracusa, luandu-si numele de la muntele local, Monte Tauro. A pastrat vestigii din mai toate
epocile pe care le-a parcurs: exista teatrul grec, care mai tarziu a fost refacut de romani, si
ruine grecesti si romane imprastiate prin oras; exista un Borgo Medievale, cu vechi pravalii cu
aspect de ev mediu, si Piazza de Duomo cu elemente baroce; si exista cladiri in stiluri hibride,
precum Palazzo Corvaja(ȋn Piazza Vittorio Emanuele), care combina stilul arab, normand si
cel gotic catalan, si piete frumoase in care vei regasi acelasi amestec de stiluri si de epoci. Insa
averea cea mai de pret a Taorminei sunt incredibilele sale privelisti, catre Etna si catre coasta
de mare care se asterne jos, sub inaltimile Taorminei: probabil cea mai frumoasa vedere este
cea oferita de teatrul grec, la care se adauga cele din Giardino Publico sau cele de pe
drumurile catre Castelmola ori catre Mazzaro, inspre Isola Bella. La mica distanta de
Taormina - sau sub Taormina, mai bine zis - se afla Mazzaro si Giardini-Naxos, avand plaje
intinse si posibilitati de cazare diverse si mult mai rezonabile decat in Taormina; si trebuie
facuta precizarea ca Giardini-Naxos a fost prima colonie greceasca in Sicilia, fondata fiind la
734 i. Chr.!

14
Sicilia: Monreale
Un gigantic mozaic bizantin, ireal de frumos si perfect pastrat, aflat in Catedrala din
Monreale: acesta este principalul argument turistic al micului orasel sicilian Monreale, aflat la
cativa kilometri la sud-vest de Palermo, in asa-numita Conca d`Oro, Valea de Aur; la oferta
turistica din Monreale se adauga un splendid claustru in stil arab, avand 228 de coloane una
mai frumoasa ca alta, decorate cu arabescuri si cu benzi de mozaic care par incrustate cu aur;
poate parea putin pentru a bate drumul pana la Monreale, dar va spun eu, merita cu varf si
indesat.
Considerata emblematica pentru stilul arabo-normand, alaturi de vestigiile din
Palermo, Catedrala din Monreale are un exterior mai degraba simplu si auster, care nici nu te
lasa sa banuiesti ce minunatie se ascunde inauntru: asa ca odata ce ii treci pragul te pomenesti
in fata unei formidabile surprize - una dintre minunile lumii medievale: 6.340 metri patrati de
mozaicuri bizantine si ornamente arabe sunt desfasurate pe tavanul si peretii Catedralei,
lasandu-te fara cuvinte. Imagini de sfinti, ingeri, scenele biblice si un urias Christ Pantocrator
sunt realizate in cel mai curat stil bizantin, de catre artistii greci din Sicilia acelor vremuri,
intr-o armonie desavarsita cu alaturatele motive ornamentale arabe, realizate de artistii mauri
ai insulei. Trebuie spus ca mozaicuri bizantine de asemenea calibru mai exista in Italia doar la
Ravenna si Venetia; insa se pare ca mozaicurile din Catedrala din Monreale sunt cea mai
mare suprafata acoperita cu mozaicuri bizantine din toata Italia.
Catedrala din Monreale a fost construita de regele normand William al II-lea cel Bun
in anul 1174; iar ridicarea ei este pusa in legatura cu povestea rivalitatii dintre rege si
principalul sau consilier Walter Ophamil, arhiepiscop de Palermo, care devenise foarte
puternic in regat dupa ce fusese tutore al regelui; dorind sa ii micsoreze puterile lui Ophamil
regele s-a sfatuit Matteo d'Ajello, celalalt mare consilier regal, si a decis ridicarea Catedralei
din Monreale si a manastirii benedictine de langa ea, dupa care in 1176 a numit si un
arhiepiscop de Monreale, care devenea din start cel putin egalul lui Ophamil; asa se face ca
Walter Ophamil s-a ambitionat cativa ani mai tarziu sa ceara construirea Catedralei din
Palermo, cu scopul declarat de a depasi in frumusete Catedrala din Monreale, ridicata de rege.
Intre noi fie vorba, de fapt „meciul” lor s-a terminat la egalitate, pentru ca ambele sunt cat se
poate de frumoase in felul lor: catedrala din Monreale pentru interiorul ei, in timp ce
Catedrala din Palermo pentru arhitectura sa exterioara.
La fel ca si Catedrala din Monreale, nici claustrul imediat invecinat nu promite nimic
spectaculos cand e privit din afara. Inauntru insa te asteapta o alta mare surpriza: o minunata
curte din secolul 12, in stil arab, de forma patrata, avand in mijloc o fantana din aceeasi
perioada, inconjurata de galerii si porticuri avand 228 de coloane splendide, una mai frumoasa
ca alta; avand capiteluri sculptate cu siluete umane si bogat decorate cu arabescuri si cu benzi
de mozaic cu ornamente geometrice, coloanele par a fi incrustate cu aur; si sunt asa frumoase
incat iti vine sa le admiri si sa le fotografiezi pe fiecare in parte. Iar din curtea claustrului se
deschide o panorama buna a locurilor din jurul Monreale. Una peste alta, cam atat are de
oferit Monreale turistilor sai, Catedrala din Monreale cu mozaicurile bizantine si cu claustrul;
s-ar putea spune ca este putin, dar este putin si bun, asa ca fara dubiu merita batut drumul
pana acolo. Oricum, piata centrala din Monreale este si ea un loc placut, de care sa iti aduci
aminte; iar dupa o plimbare de vreo 20 de minute pe jos vei putea vedea si Castellacio, un
castel normand din sec. 12, cocotat pe o culme si cu o vedere frumoasa asupra Vaii de Aur.

15
Sicilia: Erice
Erice este un orasel din provincia Trapani. Acest orasel care a fost, pe rand, sub
stapanire feniciana, cartagineza si romana este localizat in misteriosul munte Eryx, centrul
religios din Elimi si este faimos pentru templul de aici, unde fenicienii il slaveau pe Astarte,
grecii pe Afrodita si romanii pe Venus. Atmosfera care inconjoara procesiunile religioane ce
au loc in Vinerea Mare sunt cu totul deosebite. In zilele noastre, Erice este si un important
centru pentru conferinte stiintifice.
Erice este in coltul de nord-vest al Siciliei, la o distanta mica de tarmul Marii
Tireniene dar fara sa aiba acces direct la aceasta datorita inaltimii la care e situat: la 750 de
metri inaltime deasupra nivelului marii, pe varful Muntelui Erice si practic deasupra orasului-
port Trapani. Stiu, o inaltime de doar 750 de metri este departe de a fi una mare, insa ea este
atinsa brusc, fara multe menajamente, dupa ce drumul plecat de pe tarmul marii urca serpuind
abrupt pe coastele superbe ale Muntelui Erice. Una peste alta, panorama din Erice a orasului
Trapani si a marii este cu adevarat spectaculoasa: in zilele senine se vede pana hat departe,
spre Africa, Erice avand o perspectiva excelenta catre stramtoarea Siciliei, care desparte coltul
nord-estic al Tunisiei de coltul nord-vestic al Siciliei si Marea Tireniana de Marea
Mediterana. Primul lucru ce sare in ochi in Erice este Castello di Venere, un stravechi castel
normand cocotat pe o stanca abrupta de pe Muntele Erice. Vestigiile zidurilor normande
inconjoara ruinele unui templu antic inchinat zeitei Venus Erycina, in timp ce pietre luate
din templu au fost folosite pentru ridicarea castelului: asa ca simbioza dintre vestigiile antice
ramase de la elimi si greci si cele medievale de sorginte normanda este completa. Templul
zeitei Venus Erycina era faimos in antichitate (cand asezarea greaca se numea Eryx), si era
atat de masiv incat era vizibil de pe mare si adesea era luat ca reper de orientare de catre
marinarii antichitatii. Apoi este de vazut vechiul oras medieval Erice, cu cladiri din piatra
alba, stradute stramte pavate cu piatra si ulite in trepte, incantator cu aerul sau feudal; in care
merita remarcata catedrala din Erice, Chiesa Madre: o bijuterie arhitectonica in stil romanic
cu turn-fortareata, veche de circa un mileniu. Una peste alta Erice pare a fi un mic muzeu de
istorie in aer liber; asa ca in afara ruinelor antice de ramase de la elimi si greci si a celor
medievale de la normanzi mai poti vedea si ceva vestigii feniciene si romane.
Asa cum spuneam mai sus, la poalele Muntelui Erice se afla Trapani, un oras port
insufletit avand si el o vechime demna de respect: infiintat in antichitate de catre elimi, a
inflorit sub stapanirea fenicienilor iar pe urma a fost folosit drept principalul port sicilian de
pe ruta maritima dintre Sicilia si Spania; era o ruta foarte importanta pentru Sicilia, daca
tinem cont ca Aragonul si apoi Spania au stapanit insula intre secolele 14 si 19: nu mai putin
de jumatate de mileniu. La mica distanta de Trapani se afla campurile de sare marina
cunoscute sub numele de Riserva Saline de Trapani, presarate cu mori si cu gramezi albe de
sare; din Trapani se pot lua nave cu care in vreo 20 de minute se ajunge in Favignana din
Insulele Egadi; la mica distanta inspre sud sunt vestigiile antice de la Selinunte iar catre est,
spre interiorul insulei, sunt vestigiile antice de la Segesta.

Sicilia: Cefalù
In orice calatorie reusita ajungi la un moment dat intr-un loc in care iti vine sa te
opresti si sa ramai acolo; daca acel loc te farmeca de-a dreptul sau daca doar te lasi cuprins de
oboseala, nu stiu; ce stiu este ca un asemenea loc te face sa te revolti inutil impotriva conditiei

16
tale de calator si te atrage irezistibil in capcana dorintei de-a te aseza acolo, pe termen
nedefinit; ei bine, cand am calatorit in Sicilia locul in care am simtit nevoia sa ma revolt si sa
raman a fost micul orasel Cefalù, de pe tarmul nordic al insulei.
Stiu, in Sicilia nu te-ai astepta ca un oras sa se numeasca Cefalù; numele este atat de
curat grecesc, incat pare o gluma geografica si nimic mai mult de atat; dar explicatia consta in
originea greceasca a orasului, infiintat in sec. 4 i. Chr. de colonisti greci. Te-ai astepta atunci
ca Cefalù sa fie plin de antice temple grecesti, precum Agrigento; nici vorba, Cefalù are o
alura medievala evidenta, iar atractiile sale majore sunt din evul mediu si mai ales din era
normanda. Si desi Cefalù are cateva vestigii ce merita toata atentia, ceea ce te va bucura aici
va fi in primul rand plaja stancoasa si atmosfera cuminte si simpla, de fosta asezare
pescareasca. Cefalù este unul dintre locurile acelea in care iti place totul, dar nu stii ce anume;
esti incantat, dar nu stii de ce; vrei sa ramai, dar habar nu ai ce ai vrea sa faci daca ramai.
Principala atractie locala este Catedrala din Cefalù, asezata intr-o piata incantatoare
inconjurata de palate si vegheata de o culme stancoasa; este socotita una dintre marile reusite
ale stilului arabo-normand, alaturi de monumentele arabo-normande din Palermo si Catedrala
din Monreale. Sa nu ne inchipuim insa ca relatia dintre Cefalù si normanzi a fost numai lapte
si miere: in 1063 Cefalù a fost distrus de contele normand Roger I, cuceritorul Siciliei, si
poate ca fiul sau Roger al II-lea a simtit nevoia sa rascumpere vina tatalui, refacand Cefalù si
ridicand in anul 1131 biserica pe care azi localnicii o considera mandria orasului. Catedrala
din Cefalù este frumoasa pe dinafara, nimic de zis; insa mozaicurile bizantine din interior
(dominate ca de obicei de imaginea enorma a unui Christ Pantocrator) sunt printre cele mai
pretioase comori de arta bizantina ale Siciliei, iar unii spun ca ele le intrec in frumusete si pe
cele din Catedrala din Monreale.
Cefalù mai are cateva puncte de interes, printre care mai multe biserici frumoase si
palatele din Piazza Duomo, piata centrala; ar mai fi lavatoio medievale (spalatoria medievala,
sapata in piatra si bine ascunsa intre alte cladiri, despre care se crede ca ar fi din vremea
ocupatiei arabe, desi se pare ca e mai recenta), precum si ruinele unui castel sarazin pe un
promontoriu; iar pe inaltimea stancoasa numita Rocca di Cefalù exista ruinele unui castel, in
care se pare ca vechi fortificatii cu ziduri grecesti si bizantine au fost inglobate in fortificatiile
spaniole ridicate mai tarziu; tot pe culme se afla si o constructie megalitica numita Templul
Dianei, despre care se zice ca ar fi tocmai din sec. 9 i.e.n. si care ridica arheologilor multe
semne de intrebare; vechimea e viu contestata, insa se pare ca enigmaticul edificiu este
oricum mai vechi decat Cefalù, infiintat prin sec. 4 i.e.n.; iar panorama marii si a orasului
vazute de pe Rocca di Cefalù este excelenta.
Una peste alta, fosta asezare pescareasca linistita si modesta este astazi o statiune
foarte cunoscuta in Italia si dincolo de granitele ei, care atrage un numar de turisti
impresionant pentru marimea orasului. Si raman la parerea mea ca Cefalù are ceva aparte,
ceva ce il pune la grea incercare pe orice calator si il face sa-si doreasca sa ramana pe loc, ca
sub efectul unui farmec; si cine stie, poate ca vraja care ani de zile l-a tinut pe Ulise pe insula
nimfei Calypso are ceva in comun cu acel ceva din Cefalù...

17
Sicilia pentru toate gusturile: suveniruri, mancare si bautura
Cand vei pleca din Sicilia in mod sigur vei simti nevoia sa ramai cu o bucatica
minuscula din ea; asa ca in afara de amintiri poti lua ca suveniruri pupi, papusi traditionale
siciliene, mafiosi, figurine din teracota reprezentand mafioti sicilieni, ulei de masline aromat
si vinuri pe alese; si nu uita sa iei cd-uri cu muzica siciliana, neaparat! Nu doar ca muzica
insulei este frumoasa cat cuprinde, dar iti da si ocazia sa auzi cum suna limba siciliana:
puternic imbogatita cu aporturi grecesti, arabe, normande si spaniole, siciliana este atat de
diferita de italiana standard incat un localnic spunea ca daca nu ar sti si italiana nu ar intelege
mai nimic din ce se vorbeste pe continent, in Italia centrala.
Sicilia este daruita din plin cu bogatiile pamantului, asa ca pietele ei iti iau ochii cu
felurite bunatati: branza (mai multe specialitati, pentru care sicilienii sunt renumiti), ricotta,
capere, masline, lamai (mai mici si mai dulci ca cele obisnuite), portocale rosii siciliene, sare
marina extrasa in zona Trapani, condimente (cel mai folosit fiind feniculul), legume de toate
neamurile, iar la urma peste si fructe de mare pe toate tarabele, cum sade bine intr-o insula.
In Sicilia se mananca excelent, si oricat ar fi de simpla mancarea siciliana este
formidabila pentru motivul simplu ca este facuta din ingrediente numai unul si unul; si acum
mai tin minte cum am mancat cu un sicilian ceva pe cat de simplu pe atat de bun: painisoara
de-a lor necrescuta (focaccie cred) cu un fel de branza, iar pe deasupra cu un sos facut din ulei
de masline cu nu stiu ce condimente misterioase; sicilianul avusese grija sa comande cu mare
atentie ce condimente sa fie puse in acel sos, si m-a asigurat ca nu e mancare pentru turisti, ci
chiar asa mananca ei acasa; habar nu am cum ii spunea la ce am mancat, si am mancat cu
mana, conform indicatiilor primite de la localnic; insa a fost asa de buna ca era sa-mi inghit
degetele; si culmea este ca initial privisem acea combinatie cu dispret ucigator, si de-abia ce
m-am lasat convins sa gust din ea…
Bun, dar ce sa ceri prin restaurantele din Sicilia? Ca peste tot in Italia, diversele sorturi
de paine si pasta sunt foarte bune, fiind facute din grano duro; e foarte raspandit si risotto, iar
uneori orezul e innegrit cu nero di sepia, cerneala de sepie; sicilienii se lauda ca asta ar fi
specialitate siciliana, dar eu stiu sigur ca am mancat exact la fel si in Dalmatia, atat ca ii
spunea crni rižoto. Mancaruri din peste si fructe de mare gasesti peste tot si sunt de nota 12,
ca in orice insula care se respecta; insa merita sa incerci si mancaruri cu miel sau porc, gatite
cu sosuri puternic condimentate cu ierburi si seminte aromate, din care cel mai folosit este
feniculul; oricum, cand ajungi in Sicilia poti incepe cu pasta con le sarde, o specialitate
palermitana in care se amesteca sardine, pasta, ansoa, fenicul si alte mirodenii sudice; asta am
cerut si eu la prima strigare, si este un bun inceput pentru o incursiune in bucataria siciliana.
Faimoasele dulciuri ale Siciliei: gelato, inghetata a carei crema pare a fi o amintire din
timpurile ocupatiei arabe si apoi a celei spaniole, cassata si cannoli, prajiturele facute cu
faimoasa ricotta siciliana.
Sicilia este printre locurile binecuvantate in care se face vino liquoroso, alb, dulce, tare
si puternic aromat, dar sa fie limpede ca insula sta la fel de bine si la celelalte vinuri rosii ori
albe; am baut, printre altele, Malvasia, Passito di Pantelleria, Zibbibo, Grecale si Nero
d`Avola; Marsala, Cerasuolo, Etna, Planeta si cate si mai cate; iar despre Passito di
Pantelleria va pot spune cu mana pe inima ca este un vino liquoroso pentru cunoscatori,
recomandat de un localnic avizat, pentru care eram la un pas de a cere azil politic in insula…

18
Lichiorul Amaro Averna este renumit, fiind produs în Sicilia de mai bine de 100 de
ani. Vinul roșu, tipic sicilian este Nero d'Avola. Dacă preferi vinul roșu dulce, poți încerca
Moscato, Zibibbo, Malvasia. Toate ca toate, dar nu trebuie să ratezi vinul cu aroma de
migdale (Vino alla Mandorla). Si dacă tot vorbim despre migdale, o să fii surprins cât de mult
sunt folosite în Sicilia: ulei de migdale, lapte de migdale (răcoritor în zilele fierbinți de vară),
marțipan, prăjituri, biscuiți, nuga, înghețată.

PIEȚELE DIN SICILIA

-Ballaro: Gastronomia Gioe-ȋntr-un magazin de delicatese mȃncare f. buna cu 10-12


euro meniul zilei-(da piazza Casa Professa ai bastioni di corso Tukory verso Porta
Sant’Agata, a pochi passi dalla Stazione Centrale)
-Ksaba(ȋn Kalsa)
-“Lattarini” è un mercato storico di Palermo situato nel quartiere Kalsa.
-Capo
-Borgo Vecchio
-Via Calderai-artizanat(Azyzo Alab)
-Via Veldermosa nr. 39- marfǎ orientalǎ
Călătoria începe în Vucciria, piaţa “Caracciolo”, unde se concentrează bancurile de
peşte. De acolo, în strada Argenteria, primul festin are loc la “Antonino Giannusa”, protejat
de imagini de sfinţi şi vechi fotografii de familie. De 100 de ani, acesta este locul care
aprovizionează Palermo cu măsline, capere, ardei uscaţi, oregano, roşii şi pastă de roşii.
Specialitatea casei este condimentul palermitan, picant şi usturoiat, pe care Antonio îl prepară
pe loc amestecând ingredientele după gustul clientului.
O cu totul altă atmosferă domneşte în magazinul deschis recent în elegantul cartier de
pe bulevardul Liberta de către Francesco Gucione, care are şi o fermă bio la Piana degli
Albanesi, “Dispensa dei Monsu”. “Monsu”, prescurtare a cuvântului monsieur, erau bucătarii
particulari, de origine franceză, ai familiilor nobile palermitane. Aici sunt etalate toate
bunătăţile insulei: brânză de oaie, pâine neagră de Castelvetrano, ulei extravirgin de
Guccione, pastă de Corleone, produse de pescărie, dulciuri cu migdale… Pentru a cumpăra
găluşti, specialitate a insulei, trebuie să mergi la “Spinnato”, în cartierul Politeamo. La
Palermo, familia a fost întotdeauna sinonimă cu pastele. De peste 20 de ani, Mario Spinnato a
inaugurat şi patiseria. La mesele plasate în aer liber, pe strada pietonală “Principe di
Belmonte”, o oază în haoticul trafic din Palermo, pot fi degustate renumitele “arancini di
riso”.
Alte restaurante (sau street food) Palermo:
- Ȋn Kalsa: Da Salvo(pește)
- Ȋn Borgo Vecchio: Da Michele, Piccolo Napoli, La Posada Pizzeria și tot aici
pește gǎtit la standuri pe stradǎ
- La friggitoria Chiluzzo non è una friggitoria qualunque di Palermo, è una delle
friggitorie “storiche della città”, aperta dal 1943, immersa nel cuore di Palermo, a
pochi passi dal Foro Italico e nella cornice di “Piazza Kalsa”.( 11 Piazza della
Kalsa)

19
- La panineria “Sicilia Bella” (1 Via Pietro Amodei)
- Al Venezia 48 è una tipica friggitoria, polleria, panineria, rosticceria e gstronomia
palermitana48 Via Venezia
- Il Bar – Pasticceria San Michele apre a Palermo nel 195067 Via Nunzio Morello
- Il bar gelateria Lucchese apre a Palermo nel 1937 e si affaccia su Piazza San
Domenico, facendo angolo con via dei Maccheronai, strada che porta ad uno dei
mercati storici di Palermo, la “Vucciria”
- Fero di Cavalo; Via Veneția; n.20 (bun și ieftin, cu pește!!!)- polpette di sarde
(chiftelute din sardine), facute la cuptor, in sos rosu
- Santandrea; Piazza Sant’Andrea 4(8 euro/fel)(chiar in inima pietei Vucciria)
- Antica Foccaceria San Francesco(scump)
- Pizzotando(vis-a-vis de San Francesco Saverino)
- Cucina Papoff; Via Isidoro La Lumia, 32
- Gogliardo(zona portului)
- Piazza U’Vastiddaru(Il Panellaro); Corso Vittorio Emanuele colț cu Piazza
Marina
- Frigittoria da Filippo; Via Filippo Pecoraino- sradǎ cu mȃncare
- Al Tari; Via Isaac Rabin, 31
- Kursaal Kalhesa(librǎrie, magazin de vinuri, bar, restaurant); Foro Umberto,
21
- La Cremolose (lȃngǎ Giardino Iglese)-sorbet și brioșe cu ȋnghețatǎ
- Osteria Lo Bianco (via E. Amari, 104)
- La Grotta (via Danisinni, 4)
- Don Ciccio (via del Cavaliere, 87 – Bagheria)
- Vecchio Ristoro del Corso (corso dei Mille, 57)
- Al Vecchio Club Rosanero (vicolo Caldomai, 18)
- Altri Tempi (via Sammartino, 65). Qui è tutto homemade
- La Tavernaccia – Da Mario (via Pignatelli Aragona, 86). Accanto ai leoni del
Teatro Massimo, Mario seduce i suoi clienti con gentilezza e prezzi davvero
competitivi (€ 4/5 per un primo, bevanda e coperto)
- Trattoria Basile(Via Barra all Olivera 76)
- In piazza Marina: La Cambusa, Il Pergamene, Casa del Brodo (Vittorio
Emanuele 175, lg. Vucciria), I Beati Paoli, Zia Pina(pe lȃnga Vucciria)
Alte restaurante Catania
- Metro
- Piața Carlo Alberto (La Pescheria)
Alte restaurante Siracusa
-Da Mariano; Via Zuccola, 9 (pȃnǎ la 8 euro/fel)

Dulciurile sunt o încântare: cannoli, gelo di mellone, un soi de jeleu de pepene verde,
cu flori de iasomie, bucăţele de ciocolată, dar şi casata cu marţipan colorat, cu fructe glasate
şi ciocolată.
Brânza siciliană este făcută aproape întotdeauna din lapte de oaie. Cei mai buni
producători folosesc încă metodele artizanale, cu lapte crud. În unele tipuri se adaugă piper

20
negru, la altele fistic… O brânză foarte specială este “piacentinu”, care, în afară de piper,
conţine şi şofran.
Pâinea siciliană cea mai răspândită are crustă groasă şi crocantă, acoperită omogen cu
seminţe de susan, care adesea se pun şi în aluat. Se remarcă apoi pâinea neagră de
Castelvetrano, din făină de aleurone şi tuminia, două soiuri de grâu “arheologic”, importat
în Sicilia încă din timpul Greciei Mari, coaptă la foc de lemne, cu un gust acid, foarte
puternic.
La Trapani există două fabrici tradiţionale de tăiere a tonului, “Favignana”, cea mai
cunoscută şi turistică, şi “Boangia”, capabilă încă să prelucreze câteva mii de peşti. Tonul,
lung de până la 4 metri, este un peşte perisabil şi este transportat imediat la Trapani, fie pentru
prelucrare, fie în pieţe pentru a fi vândut proaspăt, în felii sau file.
Nespole. Numit loquat pe restul mapamondului, nespolele sunt niste fructe portocalii,
de marimea unor caise, dar cu coaja lucioasa si cu un sambure mare de culoare maronie,
produse de niste copaci foarte bine aclimatizati la clima semidesertica a Siciliei. Perioada cea
mai buna: aprilie-mai. Noi am mai gasit accidental si in iunie, partea buna fiind ca acest copac
creste de nebun chiar in mijlocul orasului. Am gasit si am cules direct din copac nespole si in
Catania, si in Taormina, si in Ragusa Ibla.
Provola. Trecem la divizia branzeturi, si incep cu branza de care sicilienii sunt cei mai
mandri (nu ca nu ar fi si de restul). Provola este un fel de branza autentic sicilian, cu o forma
inconfundabila. Si va spun, la fel este si gustul, aducandu-mi aminte de cascaveaua
traiditonala damboviteana (si ca textura e tot cam la fel).
O pizza ar trebui sa coste la o trattoria obisnuita intre 6 si 10 euro, in functie de unde
este amplasat restaurantul (pe coasta sau in statiuni e ceva mai scumpa, si atentie ca mai peste
tot trebuie sa platiti coperto – de regula 2 euro de persoana, indiferent cesau daca veti
comanda). Nu cereti ketschup, riscati sa primiti o cautatura atat de urata incat sa va treaca
pofta de glume de Berceni. Puteti cere in schimb mozzarella de bivolita (bufala) sau ricotta.
Granita. O alta specialitate dulce “made in Sicilia”, granita e un fel de inghetata (nu
gelato ca ma omoara in chinuri macaronarii daca indraznesc sa ma gandesc la o astfel de
nefericita confuzie)
Migdalele (mandorle). Sicilienii sunt fanatici cu migdalele. Le gasiti in orice “dolce”
cum zic italienii, dar si in vinuri aromatizate cu pretiosii samburi.
Fisticul. Iarasi, un alt atu al sicilienilor cu solul lor numai bun de cultivat. Recomand
sa incercati fisticul de Bronte, o mica localitate situata in apropierea vulcanului Etna, unde se
cultiva fistic cu un gust deosebit (apreciat de unii italieni destul de subiectivi ce-i drept drept
“cel mai bun fistic din lume”)
Limoncelo. Un digestiv facut din coaja de lamaie care completeaza un festin
mediteraneean traditional. Mai gasiti si varietati de lincelo facut din mandarine, cu fistic sau
chiar cu migdale. Recomand sa le incercati pe rand si sa va bucurati de ele sub soarele
sicilian.
ALTE MANCARURI
- Tiramisu
- Pasta alla norma (cu vinete, sos de rosii, ricotta, ceapa si busuioc)
- Pane con panelle reprezinta coca facuta din faina de naut (amestecata doar cu apa)
si apoi prajita in ulei, servita cu lamaie; grosimea nu trebuie sa depaseasca

21
jumatate de centrimetru; este una dintre cele mai vechi specialitati siciliene (peste
2300 de ani, conform istoricilor);
- Casata
- Sfincione(un fel de pizza cu altfel de aluat)
- Arancino
- Stigghiole = matze fripte la gratar
- Cuscus di pesce
- Coniglio(iepure)
- Caponata(o salata de legume gǎtite-ȋn special vinete)
- Ciocolata de Modica
- Pane ca meusa(splinǎ de vita prǎjitǎ)
- Pasta con vongole e cozze (pasta cu scoici si midii), foarte, foarte bune si acestea,
tot pe baza de penne, cu un sos fin alb si in cantitate scazuta, cu patrunjel, cu
usturoi, cu vin.
- Un platou specific Siciliei este “il falsomagro” – un rulou de carne umplut cu
prosciutto, branza si oua. Un alt fel de mancare apreciat de localnici, dar si de
turisti este “gli involtini alla palermitana”, niste rulouri umplute cu pangrattato,
struguri, branza si condimentate cu ceapa si dafin

SFATURI
Sa va spun ca in Sicilia, spre deosebire de restul Italiei, nu se plateste autostrada? Si
nu doar atat, ci si mancarea (in special fructele si cruditatile) sunt mai ieftine comparativ cu
restul Italiei.
Cu exceptia produselor proaspete din carne, benzinei si notelor de la restaurant, Sicilia
este o destinatie relativ ieftina daca nu va infigeti in prima oferta si stiti de unde sa va faceti
cumparaturile.
De asemenea, masinile se inchiriaza la preturi bune daca nu va infigeti in primele
oferte de la aeroport, si, desi benzina nu e ieftina, masinile mici de aici consuma putin. Eu
am inchiriat un Daihatsu Cuore anul asta, la vreo 30-33 euro pe zi, iar consumul a fost
undeva la 4litri la suta. Calculati cati kilometric de Sicilia vedeti cu 200 de euro intr-o
saptamana, iar daca impartiti la 2,3 sau patru persoane experienta Siciliei va fi una destul
de interesanta.
Noi am ales sa plecam la Palermo, cu autobuzul. Sunt curse aproape din ora in ora,
calatoria dureaza 2 ore si 40 minute iar pretul unui billet este de 15 EUR. Pt cei care doresc
sa ajunga in orasul Catania, cel mai ieftin este transportl public, costa 1.3 EUR (valabil 90
min pe orice linie) si calatoria poate dura si mai putin de 30 min, in functie de trafic. Am
strabatut Sicilia, intai sub paza falnicului Etna, apoi am traversat insula pe o sosea (tangentiala
este denumirea ei) care ne-a uimit: piloni si tuneluri, de-a dreptul prin munte. Palermo, numit
si orasul baroc al Europei, ofera foarte multe contraste si influente diverse. Cladirile sunt

22
foarte vechi dar neingrijite iar unele dintre ele sunt aproape ruine. Marea majoritate a
punctelor de interes pot fi acoperite pe jos sau cu mijloacele de transport in comun. Pretul
este acelasi: 1,3 EUR/90 minute orice linie. Palatul regal, catacombele capucinilor, piete,
biserici, piata de legume si peste, promenade sunt doar cateva dintre locurile pe care le poti
vizita. Nota maxima, din punctul nostru de vedere, l-a primit teatrul Massimo. Acolo am baut
si cea mai interesanta bautura: un amestec de gheata, suc de lamiae, sare si lapte de migdale.

Viziteaza locatiile in care s-a filmat The Godfather!

The Godfather este unul dintre cele mai bune filme din toate timpurile. Multe scene din acesta
s-au turnat in Sicilia. Viziteaza orasele Forza D’Agro si Savoca, amandoua aflate langa orasul
turistic Taormina. Savoca este numit si „orasul Corleone”. De pe Aeroportul International
Catania faci pana in Taormina cam 1.5 ore, iar apoi poti lua autobuzul pana in Forza D’Agro
sau Savoca.

23