Plumb

de George Bacovia
(tema şi viziunea despre lume)

Poezia simbolistă “Plumb” deschide volumul cu acelaşi titlu, aparut în anul

1916. Poziţia ei privileiată în cadrul acestei cărţi a debutului bacovian îi relevă
importanţa de textîn pro
monocord, sinular gramliteratură
întreaa atic, cheie de interpretare a unui univers liric
rom!nă.
Prin "olosirea simbolurilor, tehnica repetiţiilor , cromatica şi
dramatismul trăirii eului liric , poezia “Plumb” se înscrie în lirica simbolistă.
Dramatismul este suerat prin corespondenţa ce se stabileşte între materie şi
spirit. #nstrăinarea, împietrirea, izolarea, solitudinea, privirea în sine ca într$un
străin, se circumscriu esteticii simboliste. %semenea stări su"leteşti nelămurite,
con"uze, care constituie obiectul poeziei simboliste, sunt transmise pe calea
suestiei. Sugestia este "olosită drept cale de e&primare a corespondenţelor între
planul e&terior şi cel interior, prin cultivarea senzaţiilor diverse (vizuale, auditive,
tactile). 'ealizată preponderent din imaini vizuale, poezia “Plumb” e&ploatează
stările şi emoţiile
interioară produse anoasa
vidul su"letesc, de elementele decorului "unerar, care transmit o stare
e&istenţei.
 altă caracteristică a curentului simbolist este cultivarea simbolului.
*imbolurile recurente ale operei bacoviene, precum “plumb”, „cavou”, „singur”,
oranizează discursul liric şi con"eră ambiuitate prin plurivalenţa semni"icaţiilor.
Tema poeziei o constituie condiţia poetului într$o societate lipsită de
aspiraţii, într$o societate arti"icială, condiţie marcată de sinurătate, imposibilitatea
comunicării şi a evadării,dar şi de moartea iubirii. +umea ostilă şi stranie, conturată
de c!teva pete de culoare este proiecţia universului interior, de un traism asumat
cu luciditate. #n prima stro"ă, eul liric apare în ipostaza însinuratului, într$o lume
pustie şi moartă “Stam singur n cavou!!! "i era v#nt” . ondiţia poetului damnat
din cauza
doua, imposibilităţii
devenind comunicării
incomunicare în plan cu lumea su"letesc.
interior, e&terioară%st"el,
se ampli"ică în astro"a
în stro"a doua,a
moartea iubirii acutizează anoasa şi sentimentul de sinurătate. -oartea amorului
suerează pierderea ultimei speranţe de salvare, acesta "iind şi motivul pentru care
e&teriorizarea spaimei de neant se "ace prin striăt “"i$am nceput să$l strig”.
%ersul$incipit „Dormeau ad#nc sicriele de plumb”& un element al te&tului
poetic semni"icativ pentru ilustrarea viziunii despre lume, cuprinde două simboluri
obsedante ale liricii lui eore /acovia, “sicrie” şi “plumb”, ce conduc la
identi"icarea c!mpului le&ico$semantic al morţii, ca şi verbul la imper"ect cu
determinarea adverbial, „dormeau ad#nc”, care actualizează motivul somnului
(moartea ca un somn ad!nc). 0ersul aduce prima reluare a titlului $ “Plumb”,
cuv!nt plasat la "inal de vers pentru a suera închiderea, imposibilitatea evadării.
 n alt element al te&tului poetic, semni"icativ pentru ilustrarea viziunii
despre lume, este simetria compo'iţională. 2e&tul este alcătuit din două catrene
construite pe baza le&emului “plumb”, care este reluat în şase din cele opt versuri
ale poeziei. 'ealizate prin paralelism, cele două stro"e 3 secvenţe poetice corespund
celor două planuri ale realităţii realitatea e&terioară, obiectivă, suerată de cimitir
şi de cavou şi realitatea interioară, subiectiva, suerată de sentimentul iubirii
„amorul meu
(condiţionat de plumb”
de natura ), !a cărui invocare se "ace cu disperare, "iind şi el
mediului
4e asemenea, titlul poeziei 5Plumb7 5 este relevant, suer!nd apăsarea,
anoasa, reutatea su"ocantă, cenuşiul e&istenţial, universul monoton, închiderea
de"initivă a spaţiului e&istenţial, "ără soluţii de ieşire. *e creează ast"el o
circularitate dramatică a discursului poetic, care e&primă redundant sentimentul de
cădere sub o reutate strivitoare.
#n ceea ce priveşte pro'odia, “Plumb” are o construcţie sobră, riuroasă,
care suerează anoasa şi imposibilitatea salvării. 8lementele prozodiei clasice
produc muzicalitatea e&terioară, prin rima îmbrăţişată, măsura "i&ă de 1 silabe,
alternarea iambului cu am"ibrahul. -uzicalitatea interioară, speci"ic simbolistă, se
realizează, printre, repetat
central “plumb” altele, prin sonoritatea
obsesiv în rimă.dată de consoanele
*onoritatea rele7
cuv!ntului, un ale simbolului
le&em alcătuit
din patru consoane şi o vocală închisă, suerează căderea rea, "ară ecou. uv!ntul
plumb invadează toate renurile 3 c!mpurile le&icale (sicrie7, "lori7, coronae7,
amor7, aripi7), devenind meta"ora$simbol.
(n opinia mea, poezia Plumb7 este poezia unui solitar şi a unui prizonier, a
unei conştiinţe înspăim!ntate de sine şi de lumea în care trăieşte. %st"el, în poezia
Plumb7 viziunea este "ără ieşire, nemeta"izică, întruc!t te&tul hiperbolizează
starea de sinurătate, obsesia deplinei izolări şi presimţirea morţii, a mineralizării,
a neantului.%titudinea poetică, de îmbinare a slovei făurite, şle"uite de un adevarat
bi:utier al cuvintelor şi a slovei de foc, inspiraţie de sorinte divină, reprezintă
esenţa viziunii
poetica despre lume
. 'olul poetului este în
de poezia 2estament7,
a da cuvintelor ur!te,în bube,
care semucegaiuri
dezvoltă tema ars
şi noroi 7,
"orme şi conţinuturi noi, trans"orm!ndu$le în  versuri şi-n icoane7 pentru a păstra
leătura dintre eneraţii. Pentru %rhezi , poetul este un creator orolios şi
un poeta faber , adică "ăuritor , şle"uitor de cuvinte7. 'olul poeziei este acela că,
"olosind o adevarată alchimie a verbului, să trans"orme realitatea într$
o “carte”, adică într$o "ormă de re"lectare a vieţii poporului, primind ast"el
dimensiuni sociale şi estetice. %st"el, poezia  Testament” ilustrează unitatea de
concepţie şi de viziune a lui %rhezi asupra e&istenţei.