Articolul 172
Articolul 173
Numirea expertului
(1) Expertul este numit prin ordonanța organului de urmărire penală sau prin
încheierea instanței.
(2) Organul de urmărire penală sau instanța desemnează, de regulă, un singur
expert, cu excepția situațiilor în care, ca urmare a complexității expertizei, sunt
necesare cunoștințe specializate din discipline distincte, situație în care
desemnează doi sau mai mulți experți.
(3) Când expertiza urmează să fie efectuată de o instituție medico-legală, de un
institut sau laborator de specialitate, desemnarea unuia sau a mai multor experți
se face de către acea instituție, potrivit legii.
(4) Părțile și subiecții procesuali principali au dreptul să solicite ca la efectuarea
expertizei să participe un expert recomandat de acestea. În cazul în care
expertiza este dispusă de instanță, procurorul poate solicita ca un expert
recomandat de acesta să participe la efectuarea expertizei.
(5) Expertul, instituția medico-legală, institutul sau laboratorul de specialitate, la
cererea expertului, poate solicita, atunci când consideră necesar, participarea
specialiștilor de la alte instituții sau avizul acestora.(
6) Instituția medico-legală, institutul sau laboratorul de specialitate comunică
organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei numele experților
desemnați.
Expertiza criminalistică și constatarea
Trebuie spus faptul că, la nivel didactic, au existat şi încă pot fi întâlnite
unele opinii care plasează acest domeniu de studiu în cadrul
capitolelorconsacrate tacticii criminalistice. În opinia noastră, această orientare
este cel puţin eronată. În acest sens, trebuie făcute următoarele observaţii:
- activitatea de constatare şi expertiză criminalistică este desfăşurată strictde
către criminalişti, fie ei specialişti ori experţi, fiind, implicit o operaţiune
oriansamblu de activităţi strict tehnice;
- în cadrul tacticii criminalistice studierea acestui segment ar trebuilimitată la
documentele şi actele procedurale ce ţin strict de cadrele ce
aparţinstructurilor de poliţie judiciară (ca, de exemplu, întocmirea ordonanței
motivate de dispunere).
1.1.Constatarea
Constatarea criminalistică, denumită în legislația anterioară și”constatare
tehnico-științifică” reprezintă operațiunea tehnică de interpretare şivalorificare
imediată a urmelor, mijloacelor materiale de probă şi împrejurărilorde fapt,
desfăşurată de specialiştii din cadrul instituției de care aparţine organul de
urmărire penală sau din afara acesteia (din alte organe) în scopul
identificăriifăptuitorilor şi a obiectelor folosite la săvârşirea infracţiunii.
Constatarea reprezintă un mijloc ştiinţific de probă specific legislaţiei româneşti,
nefiind cunoscut sub această denumire în alte legislaţii. Trebuie specificat faptul
căîn proiectul inițial al Codului de procedură penală constatarea nu figura ca mij
loc loc de probă, fiind introdus prin legea nr. 255/2013 de aplicare a C.proc.pen.,
ce aduce modificări unor articole din Cod. Necesitatea introducerii constatării
printre mijloacele
de probă are la bază faptul că eliminarea posibilității ca specialiștii criminaliști să
poată realiza lucrări ar fi putut bloca efectiv activitatea structurilor criminalistică.