Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Blaise Pascal
Povestea noastră în lumea matematicii va porni de la un vechi proverb celt care spune că
,,ştiinţa care nu este purtată în suflet nu are putere”.De aici a plecat şi întrebarea firească
care ne-a însoţit în cariera noastră de dascăli-ce ar trebui să facem ca să aşezăm în sufletele
elevilor noştri,la loc de cinste, matematica?
Fiecare elev aşteaptă să primească la şcoală acea lumină care deschide porţi spre
necunoscut şi călăuzeşte paşii pe drumul vieţii.Ştim cu toţii că matematica sădeşte în suflet
tendinţa spre perfecţiune,ne dă avânt,stârneşte admiraţie şi entuziasm.Cel care ştie matematică,în
orice domeniu ar lucra, poate fi un campion.
În practica şcolară s-a constatat că trecerea de la învăţământul primar la cel gimnazial este
dificilă,ducând de multe ori la eşecul elevilor.Acest lucru se datorează unor factori negativi,care
cu rigoare şi perseverenţă,pot fi eliminaţi.Un pas în acest sens este făcut şi prin legătura dintre
cunoştinţele de algebră,dobândite în mod sistematic în clasele gimnaziale şi procedeele de calcul
numeric învăţate în clasele primare.După ce elevii şi-au însuşit cunoştinţele despre diversele
operaţii cu numere,pot să treacă,pe nesimţite,încă din ciclul primar,la o treaptă superioară de
abstractizare,când se introduc calcule cu variabile.În această etapă operaţiile cu numere
determinate sunt înlocuite cu operaţii cu numere nedeterminate sau variabile.
Strâns legată de introducerea unor noţiuni de algebră în şcoala primară este şi educarea
limbajului matematic al micului şcolar.Noţiunile folosite în cadrul algebrei sunt o parte esenţială
a acestei discipline cu care copilul trebuie obişnuit în mod progresiv.Predarea algebrei este,în
general,legată de două teme principale:ecuaţii şi funcţii,concepte de bază pe care putem să le
prefigurăm la copil încă din clasele primare.
1
Ecuaţiile îi ajută pe elevi să rezolve pe o cale mai simplă problemele matematice, iar
studiul funcţiilor îi ajută pe aceştia să studieze fenomenele în dezvoltarea şi dependenţa lor. Deşi
până nu de mult se considera că studiul temeinic al algebrei se poate face numai în ciclul
gimnazial, totuşi raporturile dintre aritmetică şi algebră dezvăluie o serie de probleme care, încă
din şcoala primară conduc la studiul unor dependenţe funcţionale. De aceea, iniţierea copiilor din
clasele primare în studiul algebrei trebuie să se facă în mod progresiv,astfel încât elevii să nu aibă
impresia că rezolvă o problemă nouă. Învăţătorul trebuie să valorifice conştient cunoştinţele
elevilor despre operaţii şi proprietăţile operaţiilor şi să le folosească în predarea unor sumare
elemente de algebră. Căile prin care se pot introduce elementele de algebra în şcoala primară sunt
multiple.
Rezolvarea unor ecuaţii simple prin judecăţi asupra conţinutului acestor ecuaţii.
În aceste procedee,elevii rezolvă mai întâi prin încercări şi apoi înlocuiesc numărul
necunoscut din exerciţii de adunare, scădere, înmulţire sau împărţire cu o literă, numită
nedeterminată sau variabilă.
=8 ? =8 a=8
Elevii trebuie îndrumaţi de către învăţător să rezolve o gama cât mai variată de ecuaţii
simple,folosind judecăţi asupra conţinutului exerciţilor.În mod asemănător se rezolvă şi
inecuaţiile.De asemenea exerciţiile se pot complica ajungându-se la exerciţii cu mai multe
operaţii care să conţină un număr necunoscut ce trebuie determinat.
O altă modalitate prin care pot fi introduse noţiuni de algebră la clasele primare este
utilizarea formulelor numerice.Ele conţin sub o forma mai concentrată etapele de rezolvare a
unei probleme şi îl pot face pe elev să înţeleagă rostul şi originea expresilor algebrice.
2
Rezlovare: aritmetică
Rezolvare: algebrică
Operaţiile necesare rezolvării acestei probleme pot fi scrise în următoarea formula numerică:
Suma a 2 numere este 258.Află cele 2 numere ştiind că diferenţa lor este 58.
3
Reprezentăm grafic numerele:
II 58 S=258
Cum judecăm?
a)Presupunem că adăugăm la numărul mic 58.Obţinem două numere egale între ele şi egale cu
numărul mai mare,iar suma va creşte cu 58.Pentru a afla cât este numărul mai mare împărţim
noua sumă la 2.Numărul mai mic îl aflăm scăzând din suma iniţială numărul mai mare sau
scăzând din numărul mai mare 58.
258+58=316
II 316:2=158
b) Presupunem că scădem din numărul mai mare 58.Obţinem două numere egale între ele şi egale
cu numărul mai mic,iar suma va scădea cu 58.Pentru a afla cât este numărul mai mic împărţim
noua sumă la 2.Numărul mai mare îl aflăm scăzând din suma iniţială numărul mai mic sau
adăugând la numărul mai mic 58.
258-58=200
I 200:2=100
II-I=58 I=(258-58):2=200:2=100
Doi fraţi au citit împreună 124 pagini.Câte pagini a citit fiecare dacă unul a citit de 3 ori mai mult
decât celălalt?
II S=124
Observăm că suma S=124 este reprezentată de 4 segmente egale(segmentul mai mic reprezintă
numărul mai mic de pagini,iar triplul acestuia numărul mai mare de pagini).Pentru a afla cât
reprezintă segmentul mai mic,adică numărul mai mic de pagini împărţim suma la 4(numărul total
de segmente egale).
Radu are cu 20 de ani mai mult decât Monica.Câţi ani are fiecare dacă vârsta Monicăi e de 5 ori
mai mică decât vârsta lui Radu.
5
20
Observăm că diferenţa dintre vârsta lui Radu şi cea a Monicăi(4 segmente egale)reprezintă cei 20
de ani.
Vechii greci nu se pricepeau prea bine la numere,dar erau foarte buni la matematica pentru că
înţelegeau formele.Ei foloseau liniile şi unghiurile pentru a obţine forme geometrice care îi ajutau
să înţeleagă lumea.Grecii au inventat geometria,ramura matematicii care ne ajută să proiectăm
orice de la un pix până la un avion. Pe elevii noştri îi putem ajuta să iubeasca
matematica,făcându-i să înţeleagă că această disciplină este un joc de numere şi forme,o magie
care ne duce cu gândul la miracolul numit viaţă.
1)Înmulţirea cu 9
Mâinile ne sunt la îndemână, pentru numărat ca şi pentru înmulţit. Foloseşte trucul următor, ca
să-ţi aminteşti tabla înmulţirii cu 9. Mai întâi, ţine-ţi mâinile în faţă şi numără degetele de la 1 la
10, începând din stânga. Pentru a afla cât face orice număr înmulţit cu 9, nu trebuie decât să îndoi
degetul respectiv. De exemplu, pentru 7 x 9, îndoaie al şaptelea deget. Acum ai şase degete în
stânga celui îndoit şi trei în dreapta lui. Răspunsul, deci, este 63.
6
2) Problema celor 9 puncte
Se dau cele 9 puncte, desenate pe o coală de hârtie, ca în figură. Uniţi toate cele 9 puncte, cu 4
linii drepte, fără a ridica pixul de pe foaie.
3)Tangram
7
Tangram este un joc foarte vechi, asemănător cu puzzle-ul, moștenit de la
chinezi. E cunoscut și sub numele de puzzle chinezesc, pătratul magic, pătratul
Tangram, etc. Este format dintr-un pătrat, împărțit în 7 figuri geometrice din care
se decupează cele 7 piese –
numite tan-uri (2 triunghiuri
mari, unul mediu și 2 mici, un
paralelogram și un pătrat). Diferența dintre
Tangram și un puzzle normal este că, în timp ce
la puzzle piesele sunt așezate într-un singur fel, după un anumit model, la Tangram modelele sunt
infinite – poți așeza piesele cum vrei, rezultând tot felul de figuri: flori, siluete, obiecte,
etc.Evident, sunt și câteva reguli în așezarea pieselor după tehnica Tangram: figurile se așează una
lângă alta, fără a se suprapune și trebuie să le folosim pe toate. Puteți să vă faceți singuri jocul,
dacă aveți un pătrat ”magic” din carton sau din hârtie, pe care să-l decupați, dar se găsește și de
cumpărat.
8
Bibliografie
Cluj-Napoca,2006
5)www.sunt părinte.ro