Wa0006

https://legestart.
ro/violenta-familie-ce-presupune-si-cum-obtinem-ordinul-de-
protectie/
https://violentaimpotrivafemeilor.ro/wp-content/uploads/2016/04/Brosura-
A4_01_.pdf
Cadrul legislativ în vigoare stabileşte că violenţa în familie reprezintă orice

acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare
ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârşită de către un membru
de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă ori
poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale
ori psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau
privarea arbitrară de libertate.
O măsură la care se poate apela în astfel de situaţii o reprezintă obţinerea unui
ordin de protecţie, despre care vă propunem să aflaţi mai multe în continuare.
Ce se poate stabili prin ordinul de protecţie?

Potrivit Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie,
persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în
pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate
solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de
protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe
dintre următoarele măsuri – obligaţii sau interdicţii:
 evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă
acesta este titularul dreptului de proprietate;
 reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei;
 limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a
locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât
agresorul să nu vină în contact cu victima;
 obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă
de victimă, faţă de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia ori
faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei
protejate;
 interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone
determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează
periodic;
 interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în
orice alt mod, cu victima;
 obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute;
 încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora.
1
Prin aceeaşi hotărâre, instanţa poate dispune şi suportarea de către agresor a
chiriei şi/sau a întreţinerii pentru locuinţa temporară unde victima, copiii
minori sau alţi membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza
imposibilităţii de a rămâne în locuinţa familială.
În plus, pe lângă oricare dintre măsurile de mai sus, instanţa poate dispune şi
obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate
recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor
forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
Durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecţie se stabileşte de judecător,

fără a putea depăşi 6 luni de la data emiterii ordinului. Dacă hotărârea nu
cuprinde nicio menţiune privind durata măsurilor dispuse, acestea vor produce
efecte pentru o perioadă de 6 luni de la data emiterii ordinului.
Obţinerea ordinului de protecţie
Unde? Cererea pentru emiterea ordinului de protecţie este de competenţa
judecătoriei de pe raza teritorială în care îşi are domiciliul sau reşedinţa
victima.
Cine? Aceasta poate fi introdusă de victimă personal sau prin reprezentant
legal. Cererea poate fi introdusă în numele victimei şi de:
 procuror;
 reprezentantul autorităţii sau structurii competente, la nivelul unităţii
administrativ-teritoriale, cu atribuţii în materia protecţiei victimelor
violenţei în familie;
 reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale în domeniul
prevenirii şi combaterii violenţei în familie, acreditaţi conform legii, cu
acordul victimei.
Cum? Cererea privind emiterea ordinului de protecţie se întocmeşte potrivit
formularului de cerere anexat AICI.
Cât? Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru. Cererile pentru emiterea
ordinului de protecţie se judecă de urgenţă şi, în orice situaţie, soluţionarea
acestora nu poate depăşi un termen de 72 de ore de la depunerea cererii. Acestea
se judecă în camera de consiliu, participarea procurorului fiind obligatorie.
Citarea părţilor se face potrivit regulilor privind citarea în cauze urgente.
La cerere, persoanei care solicită ordinul de protecţie i se poate acorda asistenţă

sau reprezentare prin avocat. Asistenţa juridică a persoanei împotriva căreia se
solicită ordinul de protecţie este obligatorie.
ATENŢIE! În caz de urgenţă deosebită, instanţa poate emite ordinul de

protecţie chiar în aceeaşi zi, pronunţându-se pe baza cererii şi a actelor
depuse, fără concluziile părţilor.
2
Procurorul are obligaţia de a informa persoana care solicită ordinul de protecţie
asupra prevederilor legale privind protecţia victimelor infracţiunii.
Judecata se face de urgenţă şi cu precădere, nefiind admisibile probe a căror

administrare necesită timp îndelungat.
Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordinului se

face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.
Aplicarea măsurilor
Potrivit reglementărilor legale, o copie după dispozitivul hotărârii prin care s-a
dispus cererea de emitere a ordinului de protecţie se comunică, în maximum 5
ore de la momentul pronunţării hotărârii, structurilor Poliţiei Române în a
căror rază teritorială se află locuinţa victimei şi/sau a agresorului.
Ordinul de protecţie prin care se dispune oricare dintre măsurile amintite la
începutul acestui articol se pune în executare de îndată, de către sau, după caz,
sub supravegherea poliţiei.
Pentru punerea în executare a ordinului de protecţie, poliţistul poate intra în

locuinţa familiei şi în orice anexă a acesteia, cu consimţământul persoanei
protejate sau, în lipsă, al altui membru al familiei.
Organele de poliţie au îndatorirea să supravegheze modul în care se respectă
hotărârea şi să sesizeze organul de urmărire penală în caz de sustragere de la
executare.
Încălcarea oricăreia dintre măsurile dispuse prin ordinul de protecţie constituie

infracţiunea de nerespectare a hotărârii judecătoreşti şi se pedepseşte
cu închisoare de la o lună la un an. Împăcarea înlătură răspunderea penală.
La expirarea duratei măsurilor de protecţie, persoana protejată poate solicita
un nou ordin de protecţie, dacă există indicii că, în lipsa măsurilor de protecţie,
viaţa, integritatea fizică sau psihică ori libertatea i-ar fi puse în pericol.
Revocarea ordinului de protecţie
Persoana împotriva căreia s-a dispus o măsură prin ordinul de protecţie pe
durata maximă poate solicita revocarea ordinului sau înlocuirea măsurii dispuse.
Revocarea se poate dispune dacă sunt îndeplinite, cumulativ,

următoarele condiţii:
 agresorul a respectat interdicţiile sau obligaţiile impuse;
 agresorul a urmat consiliere psihologică, psihoterapie, tratament de
dezintoxicare ori orice altă formă de consiliere sau terapie care a fost
stabilită în sarcina sa ori care i-a fost recomandată sau a respectat
măsurile de siguranţă, dacă asemenea măsuri s-au luat, potrivit legii;
3
 există indicii temeinice că agresorul nu mai prezintă un real pericol
pentru victima violenţei sau pentru familia acesteia.
Cererea de revocare se soluţionează cu citarea părţilor şi a unităţii de
poliţie care a pus în executare ordinul de protecţie a cărui revocare se solicită.
Participarea procurorului este obligatorie.
Violenţa în familie
ATENŢIE! Violenţa în familie nu se limitează doar la agresiuni fizice, ci
îmbracă multe forme, explicate chiar prin lege:
violenţa verbală – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea

de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare;
violenţa psihologică – impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea
de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace,
violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, prin ameninţări verbale,
afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de
gelozie, constrângerile de orice fel, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
violenţa fizică – vătămarea corporală ori a sănătăţii prin lovire, îmbrâncire,
trântire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice
formă şi de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente,
prin otrăvire, intoxicare, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
violenţa sexuală – agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărţuire,
intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreţinerii unor relaţii sexuale
forţate, viol conjugal;
violenţa economică – interzicerea activităţii profesionale, privare de mijloace
economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenţă primară, cum ar fi hrană,
medicamente, obiecte de primă necesitate, acţiunea de sustragere intenţionată a
bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi şi dispune de
bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor şi resurselor comune,
refuzul de a susţine familia, impunerea de munci grele şi nocive în detrimentul
sănătăţii, inclusiv unui membru de familie minor, precum şi alte acţiuni cu efect
similar;
violenţa socială – impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate şi de
prieteni, interzicerea frecventării instituţiei de învăţământ, impunerea izolării
prin detenţie, inclusiv în locuinţa familială, privare intenţionată de acces la
informaţie, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
violenţa spirituală – subestimarea sau diminuarea importanţei satisfacerii
necesităţilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a
aspiraţiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice,
lingvistice ori religioase, impunerea aderării la credinţe şi practici spirituale şi
religioase inacceptabile, precum şi alte acţiuni cu efect similar sau cu
repercusiuni similare.
4
LEGE Nr. 217/2003 din 22 mai 2003 *** Republicată
pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie
Text în vigoare începând cu data de 22 iunie 2017

REALIZATOR: COMPANIA DE INFORMATICĂ NEAMŢ
Text actualizat prin produsul informatic legislativ LEX EXPERT în baza

actelor normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României,
Partea I, până la 22 iunie 2017.
Act de bază
#B: Legea nr. 217/2003, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 205 din 24 martie 2014
Acte modificatoare
#M1: Ordonanţa Guvernului nr. 6/2015
#M2: Legea nr. 272/2015
#M3: Legea nr. 351/2015
#M4: Legea nr. 35/2017
#M5: Decizia Curţii Constituţionale nr. 264/2017
Modificările şi completările efectuate prin actele normative enumerate mai

sus sunt scrise cu font italic. În faţa fiecărei modificări sau completări este
indicat actul normativ care a efectuat modificarea sau completarea respectivă,
în forma #M1, #M2 etc.
#CIN
NOTĂ:
Prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor, al ministrului muncii,
solidarităţii sociale şi familiei şi al ministrului sănătăţii nr. 304/385/1018/2004
au fost aprobate Instrucţiunile de organizare şi funcţionare a unităţilor pentru
prevenirea şi combaterea violenţei în familie.
#B
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Ocrotirea şi sprijinirea familiei, dezvoltarea şi consolidarea solidarităţii
familiale, bazată pe prietenie, afecţiune şi întrajutorare morală şi materială a
membrilor familiei, constituie un obiectiv de interes naţional.
5
(2) Prevenirea şi combaterea violenţei în familie fac parte din politica
integrată de ocrotire şi sprijinire a familiei şi reprezintă o importantă problemă
de sănătate publică.
(3) Statul român, prin autorităţile competente, elaborează şi implementează
politici şi programe destinate prevenirii şi combaterii violenţei în familie,
precum şi protecţiei victimelor violenţei în familie.
ART. 2
Protecţia şi promovarea drepturilor victimelor violenţei în familie se
realizează în conformitate cu următoarele principii:
a) principiul legalităţii;
b) principiul respectării demnităţii umane;
c) principiul prevenirii săvârşirii actelor de violenţă în familie;
d) principiul celerităţii;
e) principiul parteneriatului;
f) principiul egalităţii de şanse şi de tratament.
ART. 3
(1) În sensul prezentei legi, violenţa în familie reprezintă orice acţiune sau
inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare ori de apărare,
manifestată fizic sau verbal, săvârşită de către un membru de familie împotriva
altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu
sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice, inclusiv
ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
(2) Constituie, de asemenea, violenţă în familie împiedicarea femeii de a-şi
exercita drepturile şi libertăţile fundamentale.
ART. 4
Violenţa în familie se manifestă sub următoarele forme:
a) violenţa verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum
utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare;
b) violenţa psihologică - impunerea voinţei sau a controlului personal,
provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice
mijloace, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, prin
ameninţări verbale, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii
personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum şi alte acţiuni cu
efect similar;
c) violenţa fizică - vătămarea corporală ori a sănătăţii prin lovire, îmbrâncire,
trântire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice
formă şi de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente,
prin otrăvire, intoxicare, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
d) violenţa sexuală - agresiune sexuală, impunere de acte degradante,
hărţuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreţinerii unor relaţii
sexuale forţate, viol conjugal;
e) violenţa economică - interzicerea activităţii profesionale, privare de
mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenţă primară, cum ar fi
6
hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acţiunea de sustragere
intenţionată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi şi
dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor şi resurselor
comune, refuzul de a susţine familia, impunerea de munci grele şi nocive în
detrimentul sănătăţii, inclusiv unui membru de familie minor, precum şi alte
acţiuni cu efect similar;
f) violenţa socială - impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate şi
de prieteni, interzicerea frecventării instituţiei de învăţământ, impunerea izolării
prin detenţie, inclusiv în locuinţa familială, privare intenţionată de acces la
informaţie, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
g) violenţa spirituală - subestimarea sau diminuarea importanţei satisfacerii
necesităţilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a
aspiraţiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice,
lingvistice ori religioase, impunerea aderării la credinţe şi practici spirituale şi
religioase inacceptabile, precum şi alte acţiuni cu efect similar sau cu
repercusiuni similare.
ART. 5
În sensul prezentei legi, prin membru de familie se înţelege:
a) ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi
persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude;
b) soţul/soţia şi/sau fostul soţ/fosta soţie;
c) persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre
părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc*);
d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile faţă de
persoana copilului;
e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijeşte persoana cu boală
psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepţia celor care
îndeplinesc aceste atribuţii în exercitarea sarcinilor profesionale.
#CIN
*) Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 264/2017 (#M5), a constatat că
sintagma "în cazul în care convieţuiesc" din cuprinsul art. 5 lit. c) din Legea nr.
217/2003 este neconstituţională.
#B
ART. 6
Victima violenţei în familie are dreptul:
a) la respectarea personalităţii, demnităţii şi a vieţii sale private;
b) la informarea cu privire la exercitarea drepturilor sale;
c) la protecţie specială, adecvată situaţiei şi nevoilor sale;
d) la servicii de consiliere, reabilitare, reintegrare socială, precum şi la
asistenţă medicală gratuită, în condiţiile prezentei legi;
e) la consiliere şi asistenţă juridică gratuită, în condiţiile legii.
ART. 7
7
(1) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale au obligaţia să ia
măsurile necesare pentru prevenirea violenţei în familie şi pentru
preîntâmpinarea unor situaţii de încălcare repetată a drepturilor fundamentale
ale victimelor violenţei în familie.
(2) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale au obligaţia să asigure
exercitarea dreptului la informare al victimelor violenţei în familie, potrivit
competenţelor ce le revin, după caz, cu privire la:
a) instituţiile şi organizaţiile neguvernamentale care asigură consiliere
psihologică sau orice alte forme de asistenţă şi protecţie a victimei, în funcţie de
necesităţile acesteia;
b) organul de urmărire penală la care pot face plângere;
c) dreptul la asistenţă juridică şi instituţia unde se pot adresa pentru
exercitarea acestui drept;
d) condiţiile şi procedura pentru acordarea asistenţei juridice gratuite;
e) drepturile procesuale ale persoanei vătămate, ale părţii vătămate şi ale
părţii civile;
f) condiţiile şi procedura pentru acordarea compensaţiilor financiare de către
stat, potrivit legii.
CAPITOLUL II
Instituţii cu atribuţii în prevenirea şi combaterea violenţei în familie
ART. 8
(1) Ministerele şi celelalte organe centrale de specialitate ale administraţiei
publice, prin structurile lor teritoriale, desemnează personalul cu atribuţii în
domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie.
publice, autorităţile administraţiei publice locale, organizaţiile
neguvernamentale şi alţi reprezentanţi ai societăţii civile vor desfăşura, separat
sau, după caz, în cooperare, activităţi de prevenire şi combatere a violenţei în
familie.
(3) Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice
este autoritatea publică centrală care elaborează politica de asistenţă socială şi
promovează drepturile victimelor violenţei în familie.
#M1
(3^1) Departamentul pentru Egalitate de Şanse între Femei şi Bărbaţi, organ
de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în
subordinea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor
Vârstnice, exercită funcţiile de strategie, reglementare, reprezentare şi
autoritate de stat în domeniul violenţei în familie, cu atribuţii în elaborarea,
coordonarea şi aplicarea strategiilor şi politicilor Guvernului în domeniul
violenţei în familie.
#B
8
(4) Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice,
prin structurile sale specializate de la nivel central şi teritorial, elaborează şi
aplică măsuri speciale de integrare pe piaţa muncii a victimelor violenţei în
familie.
publice au responsabilitatea elaborării unei strategii la nivel naţional pentru
prevenirea şi combaterea fenomenului violenţei în familie, inclusiv a unui
mecanism intern de coordonare şi monitorizare a activităţilor întreprinse, care se
aprobă prin hotărâre a Guvernului*), la propunerea Ministerului Muncii,
Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, a Ministerului Afacerilor
Interne şi a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.
------------
*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 1.156/2012 privind aprobarea
Strategiei naţionale pentru prevenirea şi combaterea fenomenului violenţei în
familie pentru perioada 2013 - 2017 şi a Planului operaţional pentru
implementarea Strategiei naţionale pentru prevenirea şi combaterea
fenomenului violenţei în familie pentru perioada 2013 - 2017, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 6 decembrie 2012.
ART. 9
Ministerul Sănătăţii, împreună cu Ministerul Afacerilor Interne şi cu
Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, elaborează şi
difuzează materiale documentare privind cauzele şi consecinţele violenţei în
familie.
ART. 10
Ministerul Educaţiei Naţionale realizează, cu sprijinul celorlalte ministere
implicate şi în colaborare cu organizaţiile neguvernamentale cu activitate în
domeniu, programe educative pentru părinţi şi copii, în vederea prevenirii
ART. 11
Serviciul de probaţiune din cadrul tribunalului, în colaborare cu organizaţiile
neguvernamentale care desfăşoară activităţi specifice în domeniu sau cu
specialiştii, va desfăşura activităţi de reinserţie socială a infractorilor
condamnaţi pentru infracţiuni de violenţă în familie.
ART. 12
Autorităţile prevăzute la art. 8 asigură pregătirea şi perfecţionarea continuă a
persoanelor desemnate cu atribuţii în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei
în familie.
ART. 13
(1) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să ia următoarele
măsuri specifice:
a) să includă problematica prevenirii şi combaterii violenţei în familie în
strategiile şi programele de dezvoltare regională, judeţeană şi locală;
9
b) să acorde sprijinul logistic, informaţional şi material compartimentelor cu
atribuţii în prevenirea şi combaterea violenţei în familie;
c) să înfiinţeze, direct sau în parteneriat, unităţi de prevenire şi combatere a
violenţei în familie şi să susţină funcţionarea acestora;
d) să dezvolte programe de prevenire şi combatere a violenţei în familie;
e) să sprijine accesul agresorilor familiali la consiliere psihologică,
psihoterapie, tratamente psihiatrice, de dezintoxicare şi dezalcoolizare;
f) să elaboreze şi să implementeze proiecte în domeniul prevenirii şi
combaterii violenţei în familie;
g) să îşi prevadă în bugetul anual sume pentru susţinerea serviciilor sociale şi
a altor măsuri de asistenţă socială pentru prevenirea şi combaterea violenţei în
familie;
h) să suporte, din bugetul local, în cazurile sociale grave, cheltuielile cu
întocmirea actelor juridice, precum şi pentru obţinerea certificatelor medico-
legale pentru victimele violenţei în familie;
i) să colaboreze la implementarea unui sistem de înregistrare, raportare şi
management al cazurilor de violenţă în familie.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale desemnează personalul
specializat să implementeze sistemul de înregistrare, raportare şi management al
cazurilor de violenţă în familie.
(3) Primarii şi consiliile locale vor conlucra cu organizaţiile de cult,
organizaţiile neguvernamentale, precum şi cu oricare alte persoane juridice şi
fizice implicate în acţiuni caritabile, acordându-le sprijinul necesar în vederea
îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2).
(4) La nivelul judeţelor şi sectoarelor municipiului Bucureşti se înfiinţează,
pe lângă direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului
judeţene/ale sectoarelor municipiului Bucureşti, echipa intersectorială în
domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie, cu rol consultativ.
(5) Echipa intersectorială are în componenţa sa câte un reprezentant al
poliţiei, jandarmeriei, direcţiei de sănătate publică, al compartimentului
violenţei în familie din cadrul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia
copilului, al unităţilor pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie,
precum şi al organizaţiilor neguvernamentale active în domeniu.
(6) Din echipa intersectorială pot face parte, dar fără a se limita, şi
reprezentanţii serviciilor de probaţiune, ai unităţilor de medicină legală, precum
şi ai altor instituţii cu atribuţii în domeniu.
(7) Echipa intersectorială propune măsuri de îmbunătăţire a activităţii în
domeniu, asigură cooperarea dintre instituţiile prevăzute la alin. (5) şi (6) şi
evaluează anual activitatea în domeniu.
(8) Înfiinţarea şi modul de organizare şi funcţionare a acestora se aprobă prin
hotărâre a consiliului judeţean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor
municipiului Bucureşti.
ART. 14
10
Persoanele desemnate de autorităţile publice pentru instrumentarea cazurilor
de violenţă în familie vor avea următoarele atribuţii principale:
a) monitorizarea cazurilor de violenţă în familie din sectorul sau unitatea
teritorială deservită; culegerea informaţiilor asupra acestora; întocmirea unei
evidenţe separate; asigurarea accesului la informaţii la cererea organelor
judiciare şi a părţilor sau reprezentanţilor acestora;
b) informarea şi sprijinirea lucrătorilor poliţiei care în cadrul activităţii lor
specifice întâlnesc situaţii de violenţă în familie;
c) identificarea situaţiilor de risc pentru părţile implicate în conflict şi
îndrumarea acestora spre servicii de specialitate;
d) colaborarea cu instituţii locale de protecţie a copilului şi raportarea
cazurilor, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
e) îndrumarea părţilor aflate în conflict în vederea medierii;
f) solicitarea de informaţii cu privire la rezultatul medierii;
g) instrumentarea cazului împreună cu asistentul social.
CAPITOLUL III
Unităţi pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie
ART. 15
(1) Unităţile pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie sunt:
a) centre de primire în regim de urgenţă;
b) centre de recuperare pentru victimele violenţei în familie;
c) centre de asistenţă destinate agresorilor;
d) centre pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie;
e) centre pentru servicii de informare şi sensibilizare a populaţiei.
(2) Unităţile pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie oferă gratuit
servicii sociale destinate victimelor violenţei în familie.
ART. 16
(1) Unităţile pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie pot fi
publice, private sau în parteneriat public-privat.
(2) Unităţile pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie pot fi
înfiinţate numai de către furnizorii de servicii sociale, acreditaţi în condiţiile
legii.
(3) Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea unităţilor pentru prevenirea şi
combaterea violenţei în familie se aprobă prin hotărâri ale consiliilor judeţene
sau, după caz, ale consiliilor locale, respectiv ale sectoarelor municipiului
Bucureşti şi al Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(4) Finanţarea unităţilor publice pentru prevenirea şi combaterea violenţei în
familie se asigură din bugetele locale.
(5) În cazul unităţilor pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie,
utilizarea sumelor alocate de la bugetul de stat sau, după caz, de la bugetele
locale se supune controlului organelor abilitate de lege.
11
(6) Instituţia care a acordat finanţarea sau subvenţia unităţilor pentru
prevenirea şi combaterea violenţei în familie, publice, private şi în parteneriat
public-privat, monitorizează folosirea fondurilor alocate.
(7) Asistarea sau, după caz, găzduirea victimelor, respectiv asistarea
agresorilor în unităţile prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. a) - c) se face în baza
încheierii unui contract de acordare a serviciilor sociale. Pentru minori
contractul de acordare a serviciilor sociale este semnat de părintele însoţitor sau,
după caz, de reprezentantul legal.
ART. 17
(1) Centrele de primire în regim de urgenţă, denumite în continuare
adăposturi, sunt unităţi de asistenţă socială, cu sau fără personalitate juridică, de
tip rezidenţial, care asigură protecţie, găzduire, îngrijire şi consiliere victimelor
(2) Adăposturile asigură gratuit, pe o perioadă determinată, asistenţă familială
atât victimei, cât şi minorilor aflaţi în îngrijirea acesteia, protecţie împotriva
agresorului, asistenţă medicală şi îngrijire, hrană, cazare, consiliere psihologică
şi consiliere juridică, potrivit instrucţiunilor de organizare şi funcţionare
elaborate de autoritate.
(3) Primirea victimelor în adăpost se face numai în caz de urgenţă sau cu
aprobarea scrisă a directorului direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia
copilului, atunci când izolarea victimei de agresor se impune ca măsură de
protecţie. Persoanelor care au comis actul de agresiune le este interzis accesul în
incinta adăpostului unde se găsesc victimele.
(4) Locaţia adăposturilor este secretă publicului larg.
(5) Izolarea de agresori a victimelor se face cu consimţământul acestora sau,
după caz, al reprezentantului legal.
(6) Toate adăposturile trebuie să încheie o convenţie de colaborare cu un
spital sau cu altă unitate sanitară, care să asigure îngrijirea medicală şi
psihiatrică. Convenţia se încheie de către consiliile locale, respectiv de către
consiliile sectoarelor municipiului Bucureşti sau, după caz, de către consiliile
judeţene, precum şi de organele de conducere ale furnizorilor de servicii sociale
privaţi acreditaţi.
ART. 18
(1) Centrele de recuperare pentru victimele violenţei în familie sunt unităţi de
asistenţă socială de tip rezidenţial, cu sau fără personalitate juridică, care asigură
găzduirea, îngrijirea, consilierea juridică şi psihologică, sprijin în vederea
adaptării la o viaţă activă, inserţia profesională a victimelor violenţei în familie,
precum şi reabilitarea şi reinserţia socială a acestora.
(2) Centrele de recuperare pentru victimele violenţei în familie vor încheia
convenţii cu autorităţile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene şi ale
sectoarelor municipiului Bucureşti în vederea acordării suportului pentru
integrarea în muncă, readaptarea şi recalificarea profesională a persoanelor
asistate.
12
(3) Prevederile art. 17 alin. (5) şi (6) se aplică în mod corespunzător.
ART. 19
(1) Centrele de asistenţă destinate agresorilor sunt unităţi de asistenţă socială
care funcţionează ca centre de zi, cu sau fără personalitate juridică, care asigură
reabilitarea şi reinserţia socială a acestora, măsuri educative, precum şi servicii
de consiliere şi mediere familială.
(2) Tratamentele psihiatrice, de dezalcoolizare şi dezintoxicare acordate prin
centrele de asistenţă destinate agresorilor se asigură în spitalele sau unităţile
sanitare cu care s-au încheiat convenţii, în condiţiile prevăzute la art. 17 alin.
(6).
ART. 20
Centrele pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie sunt unităţi de
asistenţă socială în regim de zi, cu sau fără personalitate juridică, care asigură
asistenţă socială, consiliere psihologică, juridică, precum şi informarea şi
orientarea victimelor violenţei în familie.
ART. 21
Centrele pentru servicii de informare şi sensibilizare a populaţiei sunt unităţi
de asistenţă socială, cu sau fără personalitate juridică, care oferă servicii de
informare şi educare, asistenţă socială şi un serviciu telefonic de urgenţă pentru
informare şi consiliere.
ART. 22
(1) Persoanele condamnate pentru infracţiuni de violenţă în familie sunt
obligate să participe la programe speciale de consiliere şi reinserţie socială
organizate de către instituţiile însărcinate cu executarea pedepsei în evidenţa
cărora se află.
(2) Cazurile de violenţă în familie pot fi supuse medierii la cererea părţilor,
conform legii.
CAPITOLUL IV
Ordinul de protecţie
ART. 23
(1) Persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă
în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate
solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de
protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe
dintre următoarele măsuri - obligaţii sau interdicţii:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă
acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei;
c) limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a
locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să
nu vină în contact cu victima;
13
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de
victimă, faţă de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia ori faţă de
reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate;
e) interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone
determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în
orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute;
h) încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora.
(2) Prin aceeaşi hotărâre, instanţa poate dispune şi suportarea de către agresor
a chiriei şi/sau a întreţinerii pentru locuinţa temporară unde victima, copiii
minori sau alţi membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza
imposibilităţii de a rămâne în locuinţa familială.
(3) Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanţa poate
dispune şi obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie
sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament
ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
#M4
(4) Prin aceeaşi hotărâre, instanţa poate dispune luarea unei măsuri de
control al respectării ordinului de protecţie şi pentru prevenirea încălcării
acestuia, precum:
a) obligarea agresorului de a se prezenta periodic, la un interval de timp
stabilit de instanţă potrivit împrejurărilor, la secţia de poliţie competentă cu
supravegherea respectării ordinului de protecţie;
b) obligarea agresorului de a da informaţii organului de poliţie cu privire la
noua locuinţă, în cazul în care prin ordin s-a dispus evacuarea lui din locuinţa
familiei.
#B
ART. 24
(1) Durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecţie se stabileşte de
judecător, fără a putea depăşi 6 luni de la data emiterii ordinului.
(2) Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata măsurilor
dispuse, acestea vor produce efecte pentru o perioadă de 6 luni de la data
emiterii ordinului.
ART. 25
(1) Cererea pentru emiterea ordinului de protecţie este de competenţa
judecătoriei de pe raza teritorială în care îşi are domiciliul sau reşedinţa victima.
(2) Cererea pentru emiterea ordinului poate fi introdusă de victimă personal
sau prin reprezentant legal.
(3) Cererea poate fi introdusă în numele victimei şi de:
a) procuror;
14
b) reprezentantul autorităţii sau structurii competente, la nivelul unităţii
administrativ-teritoriale, cu atribuţii în materia protecţiei victimelor violenţei în
familie;
c) reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale în domeniul
prevenirii şi combaterii violenţei în familie, acreditaţi conform legii, cu acordul
victimei.
ART. 26
(1) Cererea privind emiterea ordinului de protecţie se întocmeşte potrivit
formularului de cerere prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta
lege.
(2) Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru.
#M3
ART. 27
(1) Cererile pentru emiterea ordinului de protecţie se judecă de urgenţă şi, în
orice situaţie, soluţionarea acestora nu poate depăşi un termen de 72 de ore de
la depunerea cererii. Cererile se judecă în camera de consiliu, participarea
procurorului fiind obligatorie.
#B
(2) Citarea părţilor se face potrivit regulilor privind citarea în cauze urgente.
(3) La cerere, persoanei care solicită ordinul de protecţie i se poate acorda
asistenţă sau reprezentare prin avocat.
(4) Asistenţa juridică a persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de
protecţie este obligatorie.
(5) În caz de urgenţă deosebită, instanţa poate emite ordinul de protecţie chiar
în aceeaşi zi, pronunţându-se pe baza cererii şi a actelor depuse, fără concluziile
părţilor.
(6) Procurorul are obligaţia de a informa persoana care solicită ordinul de
protecţie asupra prevederilor legale privind protecţia victimelor infracţiunii.
(7) Judecata se face de urgenţă şi cu precădere, nefiind admisibile probe a
căror administrare necesită timp îndelungat.
(8) Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordinului
se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.
ART. 28
În cazurile prevăzute la art. 25 alin. (3), victima poate renunţa, potrivit art.
406 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, la judecarea cererii privind ordinul de
protecţie.
ART. 29
(1) Ordinul de protecţie este executoriu.
(2) La cererea victimei sau din oficiu atunci când împrejurările cauzei impun
astfel, instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără
trecerea vreunui termen.
ART. 30
15
(1) Hotărârea prin care se dispune ordinul de protecţie este supusă numai
recursului, în termen de 3 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor,
şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
(2) Instanţa de recurs poate suspenda executarea până la judecarea recursului,
dar numai cu plata unei cauţiuni al cărei cuantum se va stabili de către aceasta.
(3) Recursul se judecă cu citarea părţilor.
(4) Participarea procurorului este obligatorie.
#M2
ART. 31
(1) O copie după dispozitivul hotărârii prin care s-a dispus cererea de
emitere a ordinului de protecţie se comunică, în maximum 5 ore de la momentul
pronunţării hotărârii, structurilor Poliţiei Române în a căror rază teritorială se
află locuinţa victimei şi/sau a agresorului.
#B
(2) Ordinul de protecţie prin care se dispune oricare dintre măsurile prevăzute
la art. 23 alin. (1) se pune în executare de îndată, de către sau, după caz, sub
supravegherea poliţiei.
(3) Pentru punerea în executare a ordinului de protecţie, poliţistul poate intra
în locuinţa familiei şi în orice anexă a acesteia, cu consimţământul persoanei
protejate sau, în lipsă, al altui membru al familiei.
(4) Organele de poliţie au îndatorirea să supravegheze modul în care se
respectă hotărârea şi să sesizeze organul de urmărire penală în caz de sustragere
de la executare.
ART. 32
Încălcarea oricăreia dintre măsurile prevăzute la art. 23 alin. (1) şi dispuse
prin ordinul de protecţie constituie infracţiunea de nerespectare a hotărârii
judecătoreşti şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an. Împăcarea
înlătură răspunderea penală.
ART. 33
La expirarea duratei măsurilor de protecţie, persoana protejată poate solicita
un nou ordin de protecţie, dacă există indicii că, în lipsa măsurilor de protecţie,
viaţa, integritatea fizică sau psihică ori libertatea i-ar fi puse în pericol.
ART. 34
(1) Persoana împotriva căreia s-a dispus o măsură prin ordinul de protecţie pe
durata maximă poate solicita revocarea ordinului sau înlocuirea măsurii dispuse.
(2) Revocarea se poate dispune dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele
condiţii:
a) agresorul a respectat interdicţiile sau obligaţiile impuse;
b) agresorul a urmat consiliere psihologică, psihoterapie, tratament de
dezintoxicare ori orice altă formă de consiliere sau terapie care a fost stabilită în
sarcina sa ori care i-a fost recomandată sau a respectat măsurile de siguranţă,
dacă asemenea măsuri s-au luat, potrivit legii;
16
c) dacă există indicii temeinice că agresorul nu mai prezintă un real pericol
pentru victima violenţei sau pentru familia acesteia.
(3) Cererea de revocare se soluţionează cu citarea părţilor şi a unităţii de
poliţie care a pus în executare ordinul de protecţie a cărui revocare se solicită.
Participarea procurorului este obligatorie.
ART. 35
Dacă, odată cu soluţionarea cererii, instanţa constată existenţa uneia dintre
situaţiile care necesită instituirea unei măsuri de protecţie specială a copilului,
va sesiza de îndată autoritatea publică locală cu atribuţii privind protecţia
copilului.
CAPITOLUL V
Finanţarea în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie
ART. 36
Activităţile în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie se
finanţează din următoarele surse:
a) bugetul de stat;
b) bugetele fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate
de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri
publice;
c) bugetele fondurilor externe nerambursabile;
d) bugetele locale ale judeţelor, respectiv ale sectoarelor municipiului
Bucureşti, precum şi ale municipiilor, oraşelor şi comunelor;
e) donaţii, sponsorizări şi alte surse, în condiţiile legii.
#M1
ART. 37
(1) Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice
prin Departamentul pentru Egalitate de Şanse între Femei şi Bărbaţi poate
finanţa sau, după caz, cofinanţa programe de interes naţional care au ca scop
prevenirea şi combaterea violenţei în familie, precum şi ocrotirea şi sprijinirea
familiei în vederea creşterii calităţii vieţii acesteia, din fonduri alocate de la
bugetul de stat cu această destinaţie, din fonduri externe rambursabile şi
nerambursabile, precum şi din alte resurse, în condiţiile legii.
#B
(2) Serviciile sociale în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie
pot fi dezvoltate şi prin:
a) finanţarea în parteneriat a serviciilor sociale pentru asigurarea continuităţii
serviciului, în conformitate cu nevoia socială şi cu principiul subsidiarităţii;
b) finanţarea proiectelor-pilot pentru implementarea programelor din
domeniul asistenţei sociale.
ART. 38
17
Programele de interes naţional prevăzute la art. 37 alin. (1), complementare
acţiunilor finanţate la nivel local, au următoarele obiective:
a) realizarea investiţiilor necesare pentru dezvoltarea, diversificarea,
restructurarea şi buna funcţionare a unităţilor de prevenire şi combatere a
violenţei în familie;
b) susţinerea funcţionării unităţilor pentru prevenirea şi combaterea violenţei
în familie;
c) realizarea de studii, cercetări şi publicaţii în domeniu;
d) instruirea personalului de specialitate din domeniul prevenirii şi combaterii
violenţei în familie, în special instruirea personalului care îşi desfăşoară
activitatea în cadrul serviciilor sociale şi unităţilor pentru prevenirea şi
combaterea violenţei în familie, precum şi instruirea personalului din cadrul
instituţiilor cu competenţe în domeniu desemnat să instrumenteze cazurile de
violenţă în familie;
e) informarea, conştientizarea şi sensibilizarea opiniei publice privind
drepturile victimelor violenţei în familie, precum şi fenomenul violenţei în
familie;
f) menţinerea şi dezvoltarea sistemului de înregistrare, raportare şi
management al cazurilor de violenţă în familie;
g) sprijinirea victimelor prin programe de recuperare a sănătăţii şi de
reinserţie socială;
h) asistarea agresorilor prin tratamente de dezalcoolizare, dezintoxicare,
psihologice şi psihiatrice;
i) iniţierea şi coordonarea parteneriatelor sociale în scopul prevenirii şi
combaterii violenţei în familie;
j) orice alte obiective corespunzătoare domeniului de activitate al
Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.
ART. 39
Finanţarea unităţilor pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie se
asigură din:
a) bugetele locale ale autorităţilor administraţiei publice locale care au
aprobat înfiinţarea acestora, precum şi din subvenţii acordate în condiţiile legii;
b) sume din donaţii şi sponsorizări;
c) fonduri externe, rambursabile şi nerambursabile;
d) din alte surse, cu respectarea legislaţiei în domeniu.
CAPITOLUL VI
Sancţiuni
ART. 40
(1) Constituie contravenţii, dacă potrivit legii penale nu constituie infracţiuni,
şi se sancţionează cu amendă între 1.000 lei şi 5.000 lei următoarele fapte:
18
a) refuzul primirii în adăpost ori refuzul de a acorda, la solicitarea motivată a
asistentului social, îngrijire medicală gratuită celui aflat în suferinţă vizibilă,
pentru înlăturarea consecinţelor violenţelor;
b) schimbarea destinaţiei adăpostului.
(2) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă între 500 lei şi 1.000
lei refuzul părăsirii adăpostului, indiferent de motiv, în momentul în care
condiţiile care au determinat internarea au dispărut.
(3) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă între 500 lei şi 1.000
lei încercarea persoanei care a comis acte de agresiune de a pătrunde în incinta
adăpostului în care se află sau crede că se află victima.
(4) Contravenţiile se constată şi sancţiunile se aplică, conform legii, de către
asistenţii sociali, primar sau împuterniciţii acestuia.
(5) Contravenţiilor le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
CAPITOLUL VII
Dispoziţii finale
ART. 41
Prezenta lege*) intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării ei în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
------------
*) Legea nr. 217/2003 a fost publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 367 din 29 mai 2003.
ANEXĂ
CERERE PRIVIND DEMITEREA ORDINULUI DE PROTECŢIE
I. Date privind autoritatea sau organismul care formulează cererea (dacă este
cazul)
Denumirea:
Adresa:
Telefon:
Fax:
E-mail:
Persoana desemnată cu formularea cererii:
II. Asistenţa juridică
________________________________________________________________
______________
19
| Victima are un avocat? | DA/NU|
| În caz negativ, doreşte să i se acorde asistenţă juridică prin avocat?| DA/NU|
|________________________________________________________________
_______|______|
III. Date privind victima violenţei în familie
________________________________________________________________
______________
| Numele: | Prenumele: |
|_________________________________________|______________________
______________|
| Locul şi data naşterii | Cetăţenia |
|_________________________________________|______________________
______________|
| Sexul: F/M | |
|_________________________________________|______________________
______________|
| Prenumele tatălui | Prenumele mamei |
|_________________________________________|______________________
______________|
| Act de identitate: CI/BI/Paşaport | Serie nr. |
|_________________________________________|______________________
______________|
| CNP | |
|_________________________________________|______________________
______________|
| Adresa*1): Doreşte să rămână secretă? DA/NU |
| Telefon*2): Doreşte ca numărul să rămână secret? DA/NU |
|________________________________________________________________
______________|
*1) Dacă victima declară că doreşte să abandoneze domiciliul familial, nu
este necesar să se indice noua adresă la care se mută, ci doar adresa unde
locuieşte în prezent. Adresa indicată trebuie să fie una la care partea poate primi
citaţiile şi celelalte acte de procedură.
*2) Poate fi indicat orice număr la care reclamantul are garanţia că va putea
primi citaţiile şi celelalte acte de procedură.
IV. Reprezentantul legal al victimei (dacă este cazul)
________________________________________________________________
______________
| Numele: | Prenumele: |
20
|_________________________________________|______________________
______________|
| Locul şi data naşterii | Cetăţenia |
|_________________________________________|______________________
______________|
| Sexul F/M | |
|_________________________________________|______________________
______________|
| Prenumele tatălui | Prenumele mamei |
|_________________________________________|______________________
______________|
| Adresa |
|________________________________________________________________
______________|
| Telefon |
|________________________________________________________________
______________|
V. Relaţia dintre victima violenţei în familie şi persoana împotriva căreia se

solicită emiterea ordinului de protecţie (pârât)
1. Victima a mai formulat anterior vreo cerere, plângere, reclamaţie etc.
împotriva aceleiaşi persoane? DA/NU
În caz afirmativ, se va indica numărul acestora.
2. Ştiţi dacă pârâtul este parte în vreun proces cu privire la vreo infracţiune
sau contravenţie? DA/NU
În caz afirmativ, indicaţi, dacă ştiţi, instanţa la care se află dosarul şi numărul
acestuia.
3. Există o legătură de rudenie sau de altă natură cu pârâtul?
4. Situaţia familială - persoane care convieţuiesc în locuinţă
________________________________________________________________
______________
| Numele şi prenumele | Data naşterii | Gradul de rudenie |
|___________________________|________________________|____________
_____________|
| | | |
|___________________________|________________________|____________
_____________|
| | | |
|___________________________|________________________|____________
_____________|
| | | |
21
|___________________________|________________________|____________
_____________|
| | | |
|___________________________|________________________|____________
_____________|
VI. Descrierea faptelor pentru care se solicită emiterea ordinului de protecţie

1. Relatarea faptelor şi locul desfăşurării lor
________________________________________________________________
______________
| |
| |
| |
| |
| |
| |
|________________________________________________________________
______________|
2. Ce alte acte de violenţă s-au produs anterior împotriva persoanelor

(victimă, membri ai familiei, minori sau alte persoane) sau asupra bunurilor?
________________________________________________________________
______________
| |
| |
| |
| |
| |
| |
|________________________________________________________________
______________|
3. A avut loc vreun act de violenţă în prezenţa minorilor?

4. Există vreo situaţie de risc pentru minori, inclusiv posibilitate de a fi luaţi
fără drept de pârât?
5. Pârâtul deţine arme sau are acces la arme prin natura muncii sale ori din
alte motive?
6. Există martori la faptele descrise?
7. Ce alte probe pot susţine declaraţiile? (de exemplu, linii telefonice
tăiate/rupte, telefoane mobile sparte, alte obiecte distruse, mesaje telefonice
înregistrate, inclusiv sms, scrisori, fotografii, documente etc.)
22
VII. Asistenţa medicală a victimei
1. Victima a suferit leziuni fizice sau a fost maltratată psihologic? DA/NU
2. A primit îngrijiri în vreun centru medical? DA/NU
3. Deţine certificat medico-legal, medical sau alte documente medicale?
DA/NU
În caz afirmativ, acestea se vor anexa în copie.
În caz negativ, se vor indica centrul medical şi data consultului medical.
VIII. Măsurile care se solicită a fi dispuse prin ordinul de protecţie
________________________________________________________________
______________
| a) evacuarea temporară a pârâtului din locuinţă, indiferent dacă | DA/NU |
| acesta este titularul dreptului de proprietate; | |
|________________________________________________________________
______|_______|
| b) reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor în locuinţa | DA/NU |
| familiei; | |
|________________________________________________________________
______|_______|
| c) limitarea dreptului de folosinţă al pârâtului, dacă este posibil, | DA/NU |
| doar asupra unei părţi a locuinţei comune, astfel încât pârâtul să nu| |
| vină în contact cu victima; | |
|________________________________________________________________
______|_______|
| d.1) obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime | DA/NU |
| determinate faţă de victimă; | |
| determinate faţă de copiii victimei sau faţă de alte rude ale | |
| acesteia; | |
| determinate faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de | |
| învăţământ a persoanei protejate; | |
| În caz afirmativ, se vor menţiona datele de identificare a acestor | |
| locuri. | |
|________________________________________________________________
______|_______|
| e) interdicţia pentru pârât de a se deplasa în anumite localităţi sau| DA/NU |
| zone determinate pe care victima le frecventează ori le vizitează | |
| periodic; | |
| În caz afirmativ, se vor identifica aceste localităţi şi zone. | |
23
|________________________________________________________________
______|_______|
| f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin | DA/NU |
| corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima; | |
|________________________________________________________________
______|_______|
| g) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute; | DA/NU |
|________________________________________________________________
______|_______|
| h) încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora; | DA/NU |
| În caz afirmativ, se vor indica numele, prenumele şi data naşterii | |
| copiilor, persoana către care se propune încredinţarea. | |
|________________________________________________________________
______|_______|
| i) suportarea de către pârât a chiriei şi/sau a întreţinerii pentru | DA/NU |
| locuinţa temporară unde victima, copiii minori sau alţi membri ai | |
| familiei locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilităţii | |
| de a rămâne în locuinţa familială. | |
| În caz afirmativ, care este suma considerată necesară şi ce | |
| reprezintă? | |
|________________________________________________________________
______|_______|
IX. Alte măsuri
________________________________________________________________
______________
| 1. Victima are o activitate remunerată? | DA/NU |
| În caz afirmativ, se va indica, cu aproximaţie, suma pe care o | |
| primeşte. | |
|________________________________________________________________
______|_______|
| 2. Pârâtul are loc de muncă sau desfăşoară o activitate remunerată? | DA/NU |
| În caz afirmativ, se indică suma lunară aproximativă pe care pârâtul | |
| o primeşte, dacă se cunoaşte. | |
|________________________________________________________________
______|_______|
| 3. Există alte surse de venituri ale familiei? | DA/NU |
| În caz afirmativ, să se indice suma aproximativă, dacă se cunoaşte. | |
|________________________________________________________________
______|_______|
X. Alte precizări considerate ca relevante
24
Data Semnătura
..............................
..............................
Domnului preşedinte al Judecătoriei ......................................
LEGE Nr. 211 din 27 mai 2004

privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor
Text în vigoare începând cu data de 1 februarie 2014

REALIZATOR: COMPANIA DE INFORMATICĂ NEAMŢ
Text actualizat prin produsul informatic legislativ LEX EXPERT în baza

actelor normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României,
Partea I, până la 14 august 2013.
Act de bază
#B: Legea nr. 211/2004
Acte modificatoare
#M1: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2007
#M2: Legea nr. 76/2012
#M5: Legea nr. 255/2013
Modificările şi completările efectuate prin actele normative enumerate mai

sus sunt scrise cu font italic. În faţa fiecărei modificări sau completări este
indicat actul normativ care a efectuat modificarea sau completarea respectivă,
în forma #M1, #M2 etc.
#CIN
NOTĂ:
Prin Hotărârea Guvernului nr. 1238/2007 au fost aprobate Standardele
naţionale specifice pentru serviciile specializate de asistenţă şi protecţie a
victimelor traficului de persoane.
#B
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAP. 1
25
ART. 1
În scopul asigurării protecţiei victimelor infracţiunilor, prezenta lege
reglementează unele măsuri de informare a victimelor infracţiunilor cu privire la
drepturile acestora, precum şi de consiliere psihologică, asistenţă juridică
gratuită şi compensaţie financiară de către stat a victimelor unor infracţiuni.
ART. 2
Ministerul Justiţiei, prin Institutul Naţional al Magistraturii, şi Ministerul
Administraţiei şi Internelor au obligaţia de a asigura specializarea personalului
care, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, stabileşte legături directe cu
victimele infracţiunilor.
ART. 3
Autorităţile publice cu atribuţii în domeniul protecţiei victimelor
infracţiunilor, în cooperare cu organizaţiile neguvernamentale, organizează
campanii publice de informare în acest domeniu.
CAP. 2
Informarea victimelor infracţiunilor
#M5
ART. 4
(1) Organele judiciare au obligaţia de a încunoştinţa victimele infracţiunilor
cu privire la:
a) serviciile şi organizaţiile care asigură consiliere psihologică sau orice alte
forme de asistenţă a victimei, în funcţie de necesităţile acesteia;
b) organul de urmărire penală la care pot face plângere;
c) dreptul la asistenţă juridică şi instituţia unde se pot adresa pentru
exercitarea acestui drept;
d) condiţiile şi procedura pentru acordarea asistenţei juridice gratuite;
e) drepturile procesuale ale persoanei vătămate şi ale părţii civile;
f) condiţiile şi procedura pentru a beneficia de dispoziţiile art. 113 din Codul
de procedură penală, precum şi de dispoziţiile Legii nr. 682/2002 privind
protecţia martorilor, cu modificările ulterioare;
g) condiţiile şi procedura pentru acordarea compensaţiilor financiare de
către stat;
h) dreptul de a fi informate, în cazul în care inculpatul va fi privat de
libertate, respectiv condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, cu privire la
punerea acestuia în libertate în orice mod, conform Codului de procedură
penală.
(2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) sunt aduse la cunoştinţă victimei de
către primul organ judiciar la care aceasta se prezintă.
26
(3) Victimei i se aduc la cunoştinţă informaţiile prevăzute la alin. (1) într-o
limbă pe care o înţelege. Victimei i se înmânează sub semnătură un formular
care cuprinde informaţiile prevăzute la alin. (1). În cazul în care nu poate ori
refuză să semneze, se va încheia un proces-verbal cu privire la aceasta.
(4) Dacă victima este cetăţean român aparţinând unei minorităţi naţionale, i
se pot aduce la cunoştinţă informaţiile prevăzute la alin. (1) în limba sa
maternă.
(5) Îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) - (3) se consemnează într-
un proces-verbal, care se înregistrează la instituţia din care face parte organul
judiciar.
#B
ART. 5
(1) Ministerul Justiţiei şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, cu sprijinul
Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, asigură funcţionarea
unei linii telefonice disponibile permanent pentru informarea victimelor
infracţiunilor. Prin intermediul liniei telefonice se asigură comunicarea
informaţiilor prevăzute la art. 4 alin. (1).
(2) Accesul la linia telefonică prevăzută la alin. (1) se asigură, în mod gratuit,
prin apelarea unui număr de telefon unic la nivel naţional.
(3) Personalul care asigură comunicarea informaţiilor prin intermediul liniei
telefonice prevăzute la alin. (1) are obligaţia de a anunţa unităţile de poliţie dacă
din convorbirea telefonică rezultă că victima este în pericol.
(4) Autorităţile administraţiei publice locale şi organizaţiile
neguvernamentale pot înfiinţa la nivel local linii telefonice pentru informarea
victimelor infracţiunilor.
ART. 6
(1) Informaţiile prevăzute la art. 4 alin. (1) se publică pe paginile de Internet
ale Ministerului Justiţiei şi ale Ministerului Administraţiei şi Internelor.
(2) Instanţele judecătoreşti, parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti şi
unităţile de poliţie pot publica pe pagina de Internet informaţiile prevăzute la
art. 4 alin. (1).
CAP. 3
Consilierea psihologică a victimelor unor infracţiuni şi alte forme de asistenţă
a victimelor infracţiunilor
ART. 7
Consilierea psihologică a victimelor infracţiunilor se asigură, în condiţiile
prezentei legi, de către serviciile de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a
infractorilor, care funcţionează pe lângă tribunale.
#M5
ART. 8
27
(1) Consilierea psihologică se acordă gratuit, la cerere, pentru victimele
tentativei la infracţiunile de omor şi omor calificat, prevăzute la art. 188 şi 189
din Codul penal, pentru victimele infracţiunii de violenţă în familie, prevăzută
la art. 199 din Codul penal, ale infracţiunilor intenţionate care au avut ca
urmare vătămarea corporală a victimei, ale infracţiunilor de viol, agresiune
sexuală, act sexual cu un minor şi corupere sexuală a minorilor, prevăzute la
art. 218 - 221 din Codul penal, ale infracţiunii de rele tratamente aplicate
minorului, prevăzută la art. 197 din Codul penal, precum şi pentru victimele
infracţiunilor de trafic şi exploatare a persoanelor vulnerabile şi ale tentativei
la acestea.
#B
(2) Consilierea psihologică gratuită se acordă victimelor infracţiunilor
prevăzute la alin. (1), dacă infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul României
sau dacă infracţiunea a fost săvârşită în afara teritoriului României şi victima
este cetăţean român sau străin care locuieşte legal în România.
#M5
ART. 9
Consilierea psihologică gratuită se acordă pe o perioadă de cel mult 3 luni,
iar în cazul victimelor care nu au împlinit vârsta de 18 ani, pe o perioadă de cel
mult 6 luni.
#B
ART. 10
(1) Cererea pentru acordarea consilierii psihologice gratuite se depune la
serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe
lângă tribunalul în a cărui circumscripţie domiciliază victima.
(2) Cererea poate fi depusă numai după sesizarea organelor de urmărire
penală sau a instanţei de judecată cu privire la săvârşirea infracţiunii.
(3) Cererea trebuie să cuprindă:
a) numele, prenumele, cetăţenia, data şi locul naşterii, domiciliul sau
reşedinţa victimei;
b) data, locul şi circumstanţele săvârşirii infracţiunii;
c) data sesizării şi organul judiciar sesizat.
(4) La cererea pentru acordarea consilierii psihologice gratuite se anexează, în
copie, documentele justificative pentru datele înscrise în cerere.
(5) Cererea pentru acordarea consilierii psihologice gratuite se soluţionează
în termen de 10 zile de la data depunerii.
ART. 11
Serviciile de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor pot
asigura şi alte forme de asistenţă a victimelor infracţiunilor.
ART. 12
Organizaţiile neguvernamentale pot organiza, în mod independent sau în
cooperare cu autorităţile publice, servicii pentru consilierea psihologică a
victimelor infracţiunilor şi pentru asigurarea altor forme de asistenţă a
28
victimelor infracţiunilor. În acest scop, organizaţiile neguvernamentale pot
beneficia, în condiţiile legii, de subvenţii de la bugetul de stat.
ART. 13
Victimele traficului de persoane şi ale violenţei în familie beneficiază şi de
măsurile de protecţie şi de asistenţă prevăzute de Legea nr. 678/2001, cu
modificările ulterioare, sau, după caz, de Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea
şi combaterea violenţei în familie, cu modificările şi completările ulterioare.
CAP. 4
Asistenţa juridică gratuită a victimelor unor infracţiuni
ART. 14
(1) Asistenţa juridică gratuită se acordă, la cerere, următoarelor categorii de
victime:
a) persoanele asupra cărora a fost săvârşită o tentativă la infracţiunile de
omor, omor calificat şi omor deosebit de grav, prevăzute la art. 174 - 176 din
Codul penal*), o infracţiune de vătămare corporală gravă, prevăzută la art. 182
din Codul penal*), o infracţiune intenţionată care a avut ca urmare vătămarea
corporală gravă a victimei, o infracţiune de viol, act sexual cu un minor şi
perversiune sexuală, prevăzute la art. 197, 198 şi art. 201 alin. 2 - 5 din Codul
penal*);
b) soţul, copiii şi persoanele aflate în întreţinerea persoanelor decedate prin
săvârşirea infracţiunilor de omor, omor calificat şi omor deosebit de grav,
prevăzute la art. 174 - 176 din Codul penal*), precum şi a infracţiunilor
intenţionate care au avut ca urmare moartea persoanei.
(2) Asistenţa juridică gratuită se acordă victimelor prevăzute la alin. (1) dacă
infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul României sau, în cazul în care
infracţiunea a fost săvârşită în afara teritoriului României, dacă victima este
cetăţean român sau străin care locuieşte legal în România şi procesul penal se
desfăşoară în România.
#CIN
*) Vechiul Cod penal a fost abrogat. A se vedea Legea nr. 286/2009 privind
Codul penal.
#B
ART. 15
Asistenţa juridică gratuită se acordă, la cerere, victimelor altor infracţiuni
decât cele prevăzute la art. 14 alin. (1), cu respectarea condiţiilor stabilite la art.
14 alin. (2), dacă venitul lunar pe membru de familie al victimei este cel mult
egal cu salariul de bază minim brut pe ţară stabilit pentru anul în care victima a
formulat cererea de asistenţă juridică gratuită.
ART. 16
29
(1) Asistenţa juridică gratuită se acordă numai dacă victima a sesizat organele
de urmărire penală sau instanţa de judecată în termen de 60 de zile de la data
săvârşirii infracţiunii.
(2) În cazul victimelor prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. b), termenul de 60 de
zile se calculează de la data la care victima a luat cunoştinţă de săvârşirea
infracţiunii.
(3) Dacă victima s-a aflat în imposibilitatea, fizică sau psihică, de a sesiza
organele de urmărire penală, termenul de 60 de zile se calculează de la data la
care a încetat starea de imposibilitate.
(4) Victimele care nu au împlinit vârsta de 18 ani şi cele puse sub interdicţie
nu au obligaţia de a sesiza organele de urmărire penală sau instanţa de judecată
cu privire la săvârşirea infracţiunii. Reprezentantul legal al minorului sau al
persoanei puse sub interdicţie poate sesiza organele de urmărire penală cu
privire la săvârşirea infracţiunii.
ART. 17
(1) Cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite se depune la
tribunalul în a cărui circumscripţie domiciliază victima şi se soluţionează de doi
judecători din cadrul Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare
victimelor unor infracţiuni, prin încheiere, în termen de 15 zile de la data
depunerii.
(2) Cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite trebuie să cuprindă:
b) data, locul şi circumstanţele săvârşirii infracţiunii;
c) dacă este cazul, data sesizării şi organul de urmărire penală sau instanţa de
judecată, sesizată potrivit art. 16;
d) calitatea de soţ, copil sau persoană aflată în întreţinerea persoanei
decedate, în cazul victimelor prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. b);
e) dacă este cazul, venitul lunar pe membru de familie al victimei;
f) numele, prenumele şi forma de exercitare a profesiei de avocat de către
apărătorul ales sau menţiunea că victima nu şi-a ales un apărător.
(3) La cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite se anexează, în
copie, documentele justificative pentru datele înscrise în cerere şi orice alte
documente deţinute de victimă, utile pentru soluţionarea cererii.
(4) Cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite se soluţionează prin
încheiere, în camera de consiliu, cu citarea victimei.
(5) În cazul în care victima nu şi-a ales un apărător, încheierea prin care s-a
admis cererea de asistenţă juridică gratuită trebuie să cuprindă şi desemnarea
unui apărător din oficiu potrivit Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi
exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, şi Statutului profesiei de avocat.
(6) Încheierea prin care s-a soluţionat cererea pentru acordarea asistenţei
juridice gratuite se comunică victimei.
30
(7) Încheierea prin care s-a respins cererea pentru acordarea asistenţei juridice
gratuite este supusă reexaminării de către tribunalul în cadrul căruia
funcţionează Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor
infracţiunilor, la cererea victimei, în termen de 15 zile de la comunicare.
Reexaminarea se soluţionează în complet format din doi judecători.
ART. 18
(1) Asistenţa juridică gratuită se acordă fiecărei victime pe tot parcursul
procesului, în limita unei sume echivalente cu două salarii de bază minime brute
pe ţară, stabilite pentru anul în care victima a formulat cererea de asistenţă
juridică gratuită.
(2) Fondurile necesare pentru acordarea asistenţei juridice gratuite se asigură
din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justiţiei.
ART. 19
Dispoziţiile art. 14 - 18 se aplică în mod corespunzător şi pentru acordarea
sumei necesare punerii în executare a hotărârii judecătoreşti prin care au fost
acordate despăgubiri civile victimei infracţiunii.
ART. 20
(1) Cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite şi cererea pentru
acordarea sumei necesare punerii în executare a hotărârii judecătoreşti prin care
au fost acordate despăgubiri civile victimei infracţiunii pot fi formulate de
reprezentantul legal al minorului sau al persoanei puse sub interdicţie.
au fost acordate despăgubiri civile victimei infracţiunii pot fi formulate şi de
organizaţiile neguvernamentale care îşi desfăşoară activitatea în domeniul
protecţiei victimelor, dacă sunt semnate de victimă, cuprind datele prevăzute la
art. 17 alin. (2) şi sunt anexate documentele prevăzute la art. 17 alin. (3).
au fost acordate despăgubiri civile victimei infracţiunii sunt scutite de taxa de
timbru.
CAP. 5
Acordarea de către stat a compensaţiilor financiare victimelor unor infracţiuni
#M1
ART. 21
(1) Compensaţia financiară se acordă, la cerere, în condiţiile prezentului
capitol, următoarelor categorii de victime:
#M5
a) persoanele asupra cărora a fost săvârşită o tentativă la infracţiunile de
omor şi omor calificat, prevăzute la art. 188 şi 189 din Codul penal, o
infracţiune de vătămare corporală, prevăzută la art. 194 din Codul penal, o
31
infracţiune intenţionată care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei,
o infracţiune de viol, act sexual cu un minor şi agresiune sexuală, prevăzute la
art. 218 - 220 din Codul penal, o infracţiune de trafic de persoane şi trafic de
minori, prevăzute la art. 210 şi 211 din Codul penal, o infracţiune de terorism,
precum şi orice altă infracţiune intenţionată comisă cu violenţă;
#M1
b) soţul, copiii şi persoanele aflate în întreţinerea persoanelor decedate prin
săvârşirea infracţiunilor prevăzute la alin. (1).
(2) Compensaţia financiară se acordă victimelor prevăzute la alin. (1) dacă
infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul României şi victima este:
a) cetăţean român;
b) cetăţean străin ori apatrid care locuieşte legal în România;
c) cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, aflat legal pe teritoriul
României la data comiterii infracţiunii; sau
d) cetăţean străin sau apatrid cu reşedinţa pe teritoriul unui stat membru al
Uniunii Europene, aflat legal pe teritoriul României la data comiterii
infracţiunii.
(3) În cazul victimelor care nu se încadrează în categoriile de persoane
prevăzute la alin. (1) şi (2), compensaţia financiară se acordă în baza
convenţiilor internaţionale la care România este parte.
#B
ART. 22
(1) Compensaţia financiară nu se acordă dacă:
a) se stabileşte că fapta nu există sau nu este prevăzută de legea penală ori că
fapta a fost săvârşită în stare de legitimă apărare împotriva atacului victimei în
condiţiile art. 44 din Codul penal*);
b) victima este condamnată definitiv pentru participarea la un grup
infracţional organizat;
c) victima este condamnată definitiv pentru una dintre infracţiunile prevăzute
la art. 21 alin. (1);
d) instanţa reţine în favoarea făptuitorului circumstanţa atenuantă a depăşirii
limitelor legitimei apărări împotriva atacului victimei, prevăzută la art. 73 lit. a)
din Codul penal*), sau circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută la art. 73
lit. b) din Codul penal*).
(2) Victima care a beneficiat de compensaţie financiară sau de un avans din
compensaţia financiară este obligată la restituirea sumelor dacă se stabileşte
existenţa unuia dintre cazurile prevăzute la alin. (1).
#CIN
*) Vechiul Cod penal a fost abrogat. A se vedea Legea nr. 286/2009 privind
Codul penal.
#M5
ART. 23
32
(1) Compensaţia financiară se acordă victimei numai dacă aceasta a sesizat
organele de urmărire penală în termen de 60 de zile de la data săvârşirii
infracţiunii.
(2) În cazul victimelor prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. b), termenul de 60 de
zile se calculează de la data la care victima a luat cunoştinţă de săvârşirea
infracţiunii.
(3) Dacă victima s-a aflat în imposibilitatea, fizică sau psihică, de a sesiza
organele de urmărire penală, termenul de 60 de zile se calculează de la data la
care a încetat starea de imposibilitate.
nu au obligaţia de a sesiza organele de urmărire penală cu privire la săvârşirea
infracţiunii. Reprezentantul legal al minorului sau al persoanei puse sub
interdicţie poate sesiza organele de urmărire penală cu privire la săvârşirea
infracţiunii.
#M5
ART. 24
(1) În cazul în care făptuitorul este cunoscut, compensaţia financiară poate fi
acordată victimei dacă sunt întrunite următoarele condiţii:
a) victima a formulat cererea de compensaţie financiară în termen de un an,
după caz:
1. de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care instanţa penală a
pronunţat condamnarea sau achitarea în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1)
lit. b) - d) din Codul de procedură penală şi a acordat despăgubiri civile ori
încetarea procesului penal în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. f) şi h)
din Codul de procedură penală;
2. de la data la care procurorul a dispus clasarea, în cazurile prevăzute la
art. 16 alin. (1) lit. b), c), d), f) şi h) din Codul de procedură penală;
b) victima s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, cu excepţia
cazului în care s-a dispus clasarea potrivit dispoziţiilor art. 315 alin. (1) lit. a)
din Codul de procedură penală;
c) făptuitorul este insolvabil sau dispărut;
d) victima nu a obţinut repararea integrală a prejudiciului suferit de la o
societate de asigurare.
#B
(2) Dacă victima s-a aflat în imposibilitate de a formula cererea de
compensaţie financiară, termenul de un an prevăzut la alin. (1) lit. a) se
calculează de la data la care a încetat starea de imposibilitate.
#M5
(3) În cazul în care instanţa a dispus disjungerea acţiunii civile de acţiunea
penală, termenul de un an prevăzut la alin. (1) lit. a) curge de la data rămânerii
definitive a hotărârii prin care a fost admisă acţiunea civilă.
#B
33
nu au obligaţia prevăzută la alin. (1) lit. b).
ART. 25
În cazul în care făptuitorul este necunoscut, victima poate formula cererea de
compensaţie financiară în termen de 3 ani de la data săvârşirii infracţiunii, dacă
este îndeplinită condiţia prevăzută la art. 24 alin. (1) lit. d).
ART. 26
Dacă victima este un minor şi reprezentantul legal al acestuia nu a formulat
cererea de compensaţie financiară în termenele prevăzute, după caz, la art. 24
sau 25, aceste termene încep să curgă de la data la care victima a împlinit vârsta
de 18 ani.
ART. 27
(1) Compensaţia financiară se acordă victimei pentru următoarele categorii de
prejudicii suferite de aceasta prin săvârşirea infracţiunii:
a) în cazul victimelor prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. a):
1. cheltuielile de spitalizare şi alte categorii de cheltuieli medicale suportate
de victimă;
2. prejudiciile materiale rezultate din distrugerea, degradarea sau aducerea în
stare de neîntrebuinţare a bunurilor victimei ori din deposedarea acesteia prin
săvârşirea infracţiunii;
3. câştigurile de care victima este lipsită de pe urma săvârşirii infracţiunii;
b) în cazul victimelor prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. b):
1. cheltuielile de înmormântare;
2. întreţinerea de care victima este lipsită din cauza săvârşirii infracţiunii.
(2) Compensaţia financiară pentru prejudiciile materiale prevăzute la alin. (1)
lit. a) pct. 2 se acordă în limita unei sume echivalente cu 10 salarii de bază
minime brute pe ţară stabilite pentru anul în care victima a formulat cererea de
compensaţie financiară.
(3) Sumele de bani plătite de făptuitor cu titlu de despăgubiri civile şi
indemnizaţia obţinută de victimă de la o societate de asigurare pentru
prejudiciile cauzate prin săvârşirea infracţiunii se scad din cuantumul
compensaţiei financiare acordate de stat victimei.
ART. 28
(1) Cererea de compensaţie financiară se depune la tribunalul în a cărui
circumscripţie domiciliază victima şi se soluţionează de doi judecători din
cadrul Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor
infracţiunilor, constituite în fiecare tribunal.
(2) Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor
infracţiunilor este alcătuită din cel puţin doi judecători, desemnaţi pentru o
perioadă de 3 ani de adunarea generală a judecătorilor tribunalului.
(3) Adunarea generală a judecătorilor tribunalului desemnează, pentru o
perioadă de 3 ani, şi un număr egal de judecători supleanţi ai judecătorilor care
34
alcătuiesc Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor
infracţiunilor.
(4) Judecătorii supleanţi prevăzuţi la alin. (3) participă la soluţionarea
cererilor de compensaţii financiare în cazul imposibilităţii de participare a unuia
sau a ambilor judecători care alcătuiesc Comisia pentru acordarea de
compensaţii financiare victimelor infracţiunilor.
(5) Secretariatul Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare
victimelor infracţiunilor este asigurat de unul sau mai mulţi grefieri, desemnaţi
de preşedintele tribunalului.
ART. 29
(1) Cererea de compensaţie financiară trebuie să cuprindă:
b) data, locul şi împrejurările săvârşirii infracţiunii care a cauzat prejudiciul;
c) categoriile de prejudicii suferite prin săvârşirea infracţiunii, care se
încadrează în dispoziţiile art. 27 alin. (1);
d) dacă este cazul, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată şi data
sesizării acestora;
e) dacă este cazul, numărul şi data hotărârii judecătoreşti sau a actului
organului de urmărire penală, prevăzute la art. 24 alin. (1) lit. a);
f) calitatea de soţ, copil sau persoană aflată în întreţinerea persoanei decedate,
în cazul victimelor prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. b);
g) antecedentele penale;
h) sumele plătite cu titlu de despăgubiri de către făptuitor sau indemnizaţia
obţinută de victimă de la o societate de asigurare pentru prejudiciile cauzate prin
săvârşirea infracţiunii;
i) cuantumul compensaţiei financiare solicitate.
(2) La cererea de compensaţie financiară se anexează, în copie, documentele
justificative pentru datele înscrise în cerere şi orice alte documente deţinute de
victimă, utile pentru soluţionarea cererii.
ART. 30
(1) Victima poate solicita Comisiei pentru acordarea de compensaţii
financiare victimelor infracţiunilor un avans din compensaţia financiară, în
limita unei sume echivalente cu 10 salarii de bază minime brute pe ţară stabilite
pentru anul în care victima a solicitat avansul.
(2) Avansul se poate solicita prin cererea de compensaţie financiară sau
printr-o cerere separată, care poate fi formulată oricând după sesizarea organelor
de urmărire penală sau a instanţei de judecată, dacă este cazul, potrivit art. 23, şi
cel mai târziu în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de
compensaţie. Dispoziţiile art. 29 se aplică în mod corespunzător în cazul în care
avansul este solicitat printr-o cerere separată, în care se menţionează şi stadiul
procedurii judiciare.
(3) Avansul se acordă dacă victima se află într-o situaţie financiară precară.
35
(4) Cererea victimei privind acordarea unui avans din compensaţia financiară
se soluţionează în termen de 30 de zile de la data solicitării, de doi judecători
din cadrul Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor
infracţiunilor.
(5) În cazul respingerii cererii de compensaţie financiară, victima este
obligată la restituirea avansului, cu excepţia cazului în care cererea de
compensaţie financiară a fost respinsă numai pentru motivul că făptuitorul nu
este insolvabil sau dispărut.
(6) Victima care a beneficiat de un avans din compensaţia financiară este
obligată la restituirea acestuia dacă nu a depus cererea pentru compensaţie
financiară în termenele prevăzute, după caz, la art. 24, 25 sau 26.
ART. 31
(1) Cererea de compensaţie financiară şi cererea privind acordarea unui avans
din compensaţia financiară se soluţionează în camera de consiliu, cu citarea
victimei.
(2) Participarea procurorului este obligatorie.
(3) În vederea soluţionării cererii, Comisia pentru acordarea de compensaţii
financiare victimelor infracţiunilor în complet format din doi judecători poate să
audieze persoane, să solicite documente şi să administreze orice alte probe pe
care le consideră utile pentru soluţionarea cererii.
(4) Soluţionând cererea de compensaţie financiară sau cererea privind
acordarea unui avans din aceasta, Comisia pentru acordarea de compensaţii
financiare victimelor infracţiunilor în complet format din doi judecători poate
pronunţa, prin hotărâre, una dintre următoarele soluţii:
a) admite cererea şi stabileşte cuantumul compensaţiei financiare sau, după
caz, al avansului din aceasta;
b) respinge cererea dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de prezenta
lege pentru acordarea compensaţiei financiare sau, după caz, a avansului din
aceasta.
(5) Hotărârea prin care s-a soluţionat cererea de compensaţie financiară sau
cererea privind acordarea unui avans din aceasta se comunică victimei.
#M2
(6) Hotărârea poate fi atacată cu contestaţie la curtea de apel, în termen de
15 zile de la comunicare.
#B
ART. 32
Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor
are obligaţia de a informa organul de urmărire penală sau instanţa învestită cu
judecarea infracţiunii ori, după caz, instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii
civile, cu privire la cererea de compensaţie financiară ori cu privire la cererea
prin care victima a solicitat un avans din compensaţia financiară.
ART. 33
36
(1) Fondurile necesare pentru acordarea compensaţiei financiare sau a
avansului din aceasta pentru victimele infracţiunilor se asigură de la bugetul de
stat, prin bugetul Ministerului Justiţiei.
(2) Plata compensaţiei financiare sau a avansului din aceasta pentru victimele
infracţiunilor se asigură de compartimentele financiare ale tribunalelor, în
termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care a fost
acordată compensaţia financiară sau un avans din aceasta.
(3) Statul, prin Ministerul Justiţiei, se subrogă în drepturile victimei care a
beneficiat de compensaţie financiară sau de un avans din aceasta pentru
recuperarea sumelor plătite victimei.
ART. 34
din aceasta pot fi formulate de către reprezentantul legal al minorului sau al
persoanei puse sub interdicţie.
din aceasta pot fi formulate şi de către organizaţiile neguvernamentale care îşi
desfăşoară activitatea în domeniul protecţiei victimelor, dacă sunt semnate de
victimă, cuprind datele prevăzute la art. 29 alin. (1) şi sunt anexate documentele
prevăzute la art. 29 alin. (2). În cazul în care avansul este solicitat printr-o cerere
separată, în cerere se menţionează şi stadiul procedurii judiciare.
din aceasta sunt scutite de taxa de timbru.
#M1
CAP. 5^1
Solicitarea compensaţiei financiare în situaţii transfrontaliere
#CIN
NOTĂ:
A se vedea şi Ordinul ministrului justiţiei nr. 1319/C/2008 pentru punerea în
aplicare a dispoziţiilor privind procedura de obţinere a compensaţiilor
financiare de către victimele infracţiunilor intenţionate comise cu violenţă în
situaţii transfrontaliere prevăzute în Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri
pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor.
#M1
SECŢIUNEA 1
#M1
ART. 34^1
37
Prezentul capitol reglementează modul de obţinere a compensaţiei financiare
în situaţia săvârşirii unei infracţiuni pe teritoriul unui stat membru al Uniunii
Europene, altul decât cel în care victima locuieşte în mod legal.
#M1
ART. 34^2
În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele
semnificaţii:
a) stat solicitant - statul membru al Uniunii Europene pe al cărui teritoriu
locuieşte în mod legal victima care solicită o compensaţie financiară;
b) stat solicitat - statul membru al Uniunii Europene pe al cărui teritoriu a
fost săvârşită infracţiunea;
c) autoritate responsabilă cu asistenţa - autoritatea din statul solicitant care
are atribuţii privind înregistrarea şi transmiterea cererilor de compensaţie
financiară, informarea şi consilierea solicitanţilor, precum şi cooperarea cu
autorităţile competente din statul solicitat;
d) autoritate de decizie - autoritatea din statul solicitat care soluţionează
cererile de compensaţie financiară;
e) solicitant - persoana care formulează o cerere de compensaţie financiară.
#M1
SECŢIUNEA a 2-a
Autoritatea română responsabilă cu asistenţa
#M1
ART. 34^3
(1) Cetăţeanul român, apatridul sau străinul care locuieşte legal în România,
victimă a unei infracţiuni intenţionate comise cu violenţă pe teritoriul unui alt
stat membru al Uniunii Europene, poate solicita, cu sprijinul autorităţii de
asistenţă din România, o compensaţie financiară din partea statului pe al cărui
teritoriu a fost comisă infracţiunea, în condiţiile prevăzute de legea acelui stat.
(2) În aplicarea art. 3 alin. (1) din Directiva Consiliului 2004/80/CE privind
despăgubirea victimelor infracţiunilor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene nr. L 261 din 6 august 2004, Ministerul Justiţiei este desemnat
autoritate responsabilă cu asistenţa persoanelor prevăzute la alin. (1) care
doresc obţinerea unei compensaţii financiare.
#M1
ART. 34^4
(1) Cetăţeanul român, apatridul sau străinul care locuieşte legal în România,
victimă a unei infracţiuni intenţionate comise cu violenţă pe teritoriul unui alt
stat membru al Uniunii Europene, poate depune la Ministerul Justiţiei o cerere
pentru obţinerea compensaţiei financiare din partea statului pe al cărui
teritoriu a fost comisă infracţiunea, însoţită de documentele justificative
necesare.
38
(2) În maximum 5 zile lucrătoare de la primire Ministerul Justiţiei transmite
cererile şi documentele justificative depuse către autoritatea de decizie a
statului pe al cărui teritoriu a fost comisă infracţiunea, desemnată conform
Directivei Consiliului 2004/80/CE.
(3) Cererile prevăzute la alin. (1) pot fi trimise Ministerului Justiţiei şi prin
scrisoare cu confirmare de primire.
(4) Dispoziţiile prezentei legi nu afectează dreptul persoanei de a depune o
cerere de compensaţie financiară direct la autoritatea de decizie a statului pe al
cărui teritoriu a fost comisă infracţiunea, conform legislaţiei acelui stat.
(5) Ministerul Justiţiei va transmite cererea de obţinere a compensaţiei
financiare potrivit prevederilor alin. (2), în forma prevăzută de Decizia
Comisiei Europene 2006/337/CE din data de 19 aprilie 2006 pentru stabilirea
formelor standard ale cererilor şi deciziilor conform Directivei Consiliului
2004/80/CE şi prevăzută în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezenta
lege.
#M1
ART. 34^5
Ministerul Justiţiei furnizează solicitantului informaţiile necesare privind
posibilităţile de a cere o compensaţie financiară din partea statului pe al cărui
teritoriu a fost comisă infracţiunea, formularele de cerere necesare, precum şi
informaţii şi indicaţii despre modul de completare a formularului de cerere şi
despre documentele justificative necesare.
#M1
ART. 34^6
(1) Ministerul Justiţiei furnizează solicitantului date şi informaţii generale
pentru a-l ajuta să răspundă la orice cerere de informaţii suplimentare
formulată de către autoritatea de decizie din statul membru al Uniunii
Europene pe teritoriul căruia a fost comisă infracţiunea.
(2) La cererea solicitantului, Ministerul Justiţiei transmite direct autorităţii
de decizie prevăzute la alin. (1) informaţiile şi documentele prevăzute la alin.
(1), în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii solicitării scrise în acest
sens.
#M1
ART. 34^7
(1) Informaţiile prevăzute la art. 34^5 şi 34^6 pot fi solicitate:
a) prin audienţă la sediul Ministerului Justiţiei sau prin telefon;
b) prin poştă, cu confirmare de primire, fax sau e-mail.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1) regulile de desfăşurare a audienţei se
stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei.
(3) Informaţiile solicitate potrivit alin. (1) lit. b) se transmit în termen de
maximum 20 de zile calendaristice de la data înregistrării cererii la Ministerul
Justiţiei.
39
(4) În cazul în care este necesară obţinerea de informaţii suplimentare de la
alte instituţii, acestea vor fi solicitate înăuntrul termenului de 20 de zile, iar
Ministerul Justiţiei va informa solicitantul în maximum 20 de zile calendaristice
de la primirea informaţiilor solicitate.
#M1
ART. 34^8
(1) Ministerul Justiţiei va publica pe pagina oficială de internet formularele
de cerere şi alte informaţii relevante pentru obţinerea compensaţiilor financiare
pentru victimele infracţiunilor în situaţii transfrontaliere.
(2) Modelul formularelor de cerere prevăzute la alin. (1) va fi aprobat prin
ordin al ministrului justiţiei.
#M1
ART. 34^9
(1) Ministerul Justiţiei acordă sprijinul necesar în cazul în care autoritatea
de decizie din statul care acordă despăgubirea solicită audierea directă prin
videoconferinţă sau prin telefon a victimei, martorului, expertului sau oricărei
alte persoane aflate pe teritoriul României care poate oferi informaţii relevante.
(2) Audierea se efectuează direct de către autoritatea de decizie, potrivit legii
sale interne.
(3) Cererea de audiere poate fi acceptată de statul român dacă nu contravine
principiilor sale fundamentale de drept, cu respectarea următoarelor condiţii:
a) audierea persoanelor prevăzute la alin. (1) nu poate avea loc în lipsa
consimţământului expres al acestora;
b) audierea are loc în prezenţa reprezentantului Ministerului Justiţiei, care
verifică identitatea persoanei audiate şi existenţa consimţământului. În cazul în
care constată că sunt încălcate drepturi fundamentale ale persoanei,
reprezentantul Ministerului Justiţiei ia de îndată măsurile necesare pentru a
asigura respectarea acestor drepturi sau, dacă acest lucru nu este posibil,
pentru a opri audierea;
c) persoana audiată va fi asistată de interpret pentru asigurarea comunicării
atât cu autoritatea de asistenţă, cât şi cu autoritatea de decizie;
d) persoana audiată are dreptul de a fi asistată de apărător.
(4) Persoana a cărei audiere se cere va fi înştiinţată prin scrisoare cu
confirmare de primire cu cel puţin 10 zile lucrătoare înainte de data stabilită
pentru audiere.
(5) Scrisoarea de înştiinţare prevăzută la alin. (4) va cuprinde în mod
obligatoriu următoarele:
a) data şi ora audierii;
b) locul audierii;
c) instituţia care va efectua audierea;
d) motivul audierii;
e) posibilitatea de a fi asistat de apărător.
40
(6) Dispoziţiile legale privind asistenţa judiciară internaţională se aplică în
mod corespunzător.
#M1
ART. 34^10
(1) Dacă autoritatea de decizie din statul pe al cărui teritoriu a fost comisă
infracţiunea solicită acest lucru, Ministerul Justiţiei va realiza audierea
persoanelor prevăzute la art. 34^9.
(2) Persoana a cărei audiere se cere va fi înştiinţată prin scrisoare cu
confirmare de primire cu cel puţin 10 zile lucrătoare înainte de data stabilită
pentru audiere. Termenul de 10 zile se calculează de la data primirii
înştiinţării.
(3) Scrisoarea de înştiinţare prevăzută la alin. (2) va cuprinde în mod
obligatoriu menţiunile prevăzute la art. 34^9 alin. (5).
(4) Persoana audiată va fi asistată, dacă este cazul, de interpret.
(5) Persoana audiată poate fi asistată de apărător, fapt ce i se va aduce la
cunoştinţă prin înştiinţarea prevăzută la alin. (2).
(6) Un proces-verbal al audierii va fi transmis autorităţii de decizie în termen
de 5 zile lucrătoare de la data audierii.
(7) Nicio măsură cu caracter coercitiv nu poate fi luată faţă de persoana
audiată.
#M1
ART. 34^11
(1) Ministerul Justiţiei în colaborare cu autorităţile române competente şi
autoritatea de decizie a statului solicitant convin asupra măsurilor de protecţie
a persoanei audiate.
(2) Dispoziţiile Codului de procedură penală privitoare la protecţia
martorilor sau a persoanei vătămate se pot aplica în mod corespunzător.
#M1
ART. 34^12
Ministerul Justiţiei suportă din bugetul aprobat cheltuielile ce decurg din
îndeplinirea obligaţiilor care îi revin conform prezentei secţiuni.
#M1
ART. 34^13
În calitate de autoritate de asistenţă Ministerul Justiţiei nu se va pronunţa
asupra admisibilităţii cererii pentru obţinerea compensaţiei financiare.
#M1
SECŢIUNEA a 3-a
Autoritatea română de decizie
#M1
ART. 34^14
41
(1) În aplicarea Directivei Consiliului 2004/80/CE, autoritatea de decizie în
privinţa cererilor de compensaţie financiară ale persoanelor prevăzute la art.
21 alin. (2) lit. c) şi d) pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României este
comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor
constituită în cadrul Tribunalului Bucureşti.
(2) Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor
infracţiunilor din cadrul Tribunalului Bucureşti este alcătuită din cel puţin 3
judecători desemnaţi în condiţiile prezentei legi.
(3) Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare din cadrul
Tribunalului Bucureşti primeşte cererile de compensaţie financiară prevăzute la
alin. (1) direct de la solicitant sau prin intermediul autorităţii de asistenţă a
statului pe al cărui teritoriu locuieşte solicitantul.
#M1
ART. 34^15
Dispoziţiile prezentei legi privind compensaţia financiară a victimelor
infracţiunilor se aplică în mod corespunzător şi cazurilor prevăzute de prezenta
secţiune.
#M1
ART. 34^16
(1) Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare din cadrul
Tribunalului Bucureşti va transmite autorităţii responsabile cu asistenţa din
statul solicitant, precum şi solicitantului o confirmare de primire a cererii în
termen de 5 zile lucrătoare de la primirea acesteia, numele persoanei de
contact din cadrul comisiei, precum şi un termen aproximativ de soluţionare a
acesteia atunci când acest lucru este posibil.
(2) Confirmarea prevăzută la alin. (1) se comunică solicitantului şi
autorităţii de asistenţă din statul solicitant în forma stabilită prin Decizia
Comisiei Europene 2006/337/CE pentru stabilirea formelor standard ale
cererilor şi deciziilor conform Directivei Consiliului 2004/80/CE şi prevăzută
în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezenta lege.
(3) În cazul în care comisia din cadrul Tribunalului Bucureşti primeşte
cererea de acordare a compensaţiei financiare prin intermediul autorităţii de
asistenţă din statul solicitant, va trimite şi acesteia o copie de pe citaţie.
#M1
ART. 34^17
(1) În vederea soluţionării cererii comisia din cadrul Tribunalului Bucureşti
poate audia victima, precum şi martorii sau experţii în cauză care se află pe
teritoriul statului solicitant, direct prin videoconferinţă ori telefon sau prin
intermediul autorităţii de asistenţă a statului solicitant.
(2) În acest scop comisia va adresa o cerere scrisă autorităţii de asistenţă din
statul solicitant.
(3) Regulile privind asistenţa judiciară internaţională se vor aplica în mod
corespunzător.
42
#M1
ART. 34^18
(1) Audierea directă prin videoconferinţă sau telefon se face potrivit legii
române.
(2) Pentru audierea prin videoconferinţă sau telefon regulile privind
asistenţa judiciară internaţională se vor aplica în mod corespunzător.
(3) Audierea nu poate da naştere la măsuri coercitive împotriva persoanei
ascultate.
#M1
ART. 34^19
Audierea prin intermediul autorităţii de asistenţă se va face conform legii
statului căruia aceasta îi aparţine.
#M1
ART. 34^20
(1) Dispoziţiile Codului de procedură penală privitoare la protecţia
martorilor sau a persoanei vătămate se vor aplica în mod corespunzător.
(2) Măsurile privind protecţia persoanei audiate se pot lua în colaborare cu
autoritatea de asistenţă.
#M1
ART. 34^21
Hotărârea prin care s-a soluţionat cererea de compensaţie financiară se
comunică solicitantului şi autorităţii de asistenţă din statul solicitant, în forma
stabilită prin Decizia Comisiei Europene 2006/337/CE din 19 aprilie 2006
pentru stabilirea formelor standard ale cererilor şi deciziilor conform
Directivei Consiliului 2004/80/CE şi prevăzută în anexa nr. 3 care face parte
integrantă din prezenta lege.
#M1
ART. 34^22
(1) Compensaţia financiară se va plăti solicitantului în contul indicat de
acesta în formularul de cerere.
(2) Solicitantului nu i se va imputa nicio cheltuială ocazionată de formularea,
depunerea sau soluţionarea cererii de compensaţie financiară ori de plata
efectivă a compensaţiei.
#M1
SECŢIUNEA a 4-a
Dispoziţii comune
#M1
ART. 34^23
(1) Ministerul Justiţiei este desemnat ca punct de contact central în ceea ce
priveşte colaborarea cu celelalte state membre ale Uniunii Europene pentru
aplicarea dispoziţiilor prezentului capitol.
43
(2) Atribuţiile Ministerului Justiţiei în aplicarea alin. (1) vor fi stabilite prin
ordin al ministrului justiţiei.
#M1
ART. 34^24
(1) Documentele care se transmit între autorităţi din state diferite conform
prezentului capitol vor fi redactate astfel:
a) documentele adresate autorităţilor din România vor fi redactate în limba
română sau engleză;
b) documentele adresate de către autorităţile române unei autorităţi din alt
stat membru al Uniunii Europene vor fi redactate în limba oficială a acelui stat
sau în orice altă limbă pe care acel stat s-a declarat dispus să o accepte.
(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) următoarele documente:
a) textul integral al hotărârii date de către autoritatea de decizie în
soluţionarea cererii de compensaţie financiară;
b) procesele-verbale întocmite în aplicarea art. 34^10 alin. (6) şi 34^19.
(3) Documentele prevăzute la alin. (2) emise de către o autoritate română
vor fi transmise în limba română sau în limba engleză ori franceză.
(4) În calitate de autoritate de asistenţă, Ministerul Justiţiei va asigura
traducerea textului integral al hotărârii date de către o autoritate de decizie
dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene în soluţionarea cererii de
compensaţie financiară a uneia dintre persoanele prevăzute la art. 34^3 alin.
(1), în cazul când această persoană solicită traducerea. Costurile traducerii vor
fi suportate de Ministerul Justiţiei.
#M1
ART. 34^25
Formularele de cerere de compensaţie financiară, precum şi orice alte
documente transmise conform prezentului capitol nu fac obiectul vreunei alte
formalităţi de certificare sau autentificare.
#M1
ART. 34^26
(1) Ministerul Justiţiei, în calitate de autoritate responsabilă cu asistenţa, sau
altă instituţie competentă va transmite Comisiei Europene:
a) lista autorităţilor de asistenţă, respectiv de decizie, desemnate în aplicarea
Directivei Consiliului 2004/80/CE;
b) limbile în care autorităţile române sunt dispuse să accepte documentele
transmise în situaţii transfrontaliere, conform prezentului capitol;
c) informaţii privind posibilităţile de a solicita şi de a obţine o compensaţie
financiară pentru infracţiuni comise pe teritoriul României, conform prezentei
legi;
d) formularele-tip de solicitare a compensaţiei financiare.
(2) Ministerul Justiţiei sau altă instituţie competentă va transmite Comisiei
Europene orice modificare ulterioară a informaţiilor prevăzute la alin. (1).
44
#B
CAP. 6
Dispoziţii finale
ART. 35
Denumirea servicii de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a
executării sancţiunilor neprivative de libertate sau denumirea servicii de
reintegrare socială şi supraveghere, prevăzută în Ordonanţa Guvernului nr.
92/2000*) privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de reintegrare socială a
infractorilor şi de supraveghere a executării sancţiunilor neprivative de libertate,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 1 septembrie
2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 129/2002, precum şi
în alte acte normative, se înlocuieşte cu denumirea servicii de protecţie a
victimelor şi reintegrare socială a infractorilor.
#CIN
*) Ordonanţa Guvernului nr. 92/2000 a fost abrogată. A se vedea Legea nr.
252/2013.
#B
ART. 36
Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2005.
#M1
Prezenta lege transpune în legislaţia naţională dispoziţiile Directivei
Consiliului 2004/80/CE din 29 aprilie 2004 privind despăgubirea victimelor
infracţiunilor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 261 din 6
august 2004, precum şi ale Deciziei Comisiei 2006/337/CE din 19 aprilie 2006
pentru stabilirea formelor standard ale cererilor şi deciziilor conform
Directivei Consiliului 2004/80/CE din 29 aprilie 2004 privind despăgubirea
victimelor infracţiunilor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.
L 125 din 12 mai 2006.
#M1
ANEXA 1
Formular de transmitere a cererii de compensaţie financiară în situaţii

transfrontaliere
(art. 6 alin. 2 din Directiva Consiliului 2004/80/CE)
1. Nr. de dosar:
2. Limba oficială a formularului şi a altor documente justificative (art. 6 alin.
3 din Directiva Consiliului 2004/80/CE):
3. Formularul se transmite de:
45
________________________________________________________________
______________
| Autoritatea responsabilă cu asistenţa (autoritate transmiţătoare): |
| Denumirea autorităţii: |
| Statul membru: |
| Persoana de contact a departamentului responsabil: |
| Adresa: |
| Nr. de telefon (inclusiv prefixul): |
| Nr. de fax: |
| Adresă de e-mail: |
|_______________________________________________________________
_______________|
4. Formularul este transmis către:
________________________________________________________________
______________
| Autoritatea de decizie (autoritate de primire): |
| Statul membru: |
| Adresa: |
| Nr. de fax: |
|_______________________________________________________________
_______________|
5. Date despre solicitant (persoana care solicită compensaţie financiară):

Nume:
Prenume:
Sex:
Data naşterii:
Naţionalitate:
Adresă şi cod poştal:
Locul unde persoana locuieşte în mod obişnuit (dacă este diferit de
domiciliu):
Nr. de telefon (inclusiv prefixul):
Nr. de fax:
Adresă de e-mail:
Date bancare (pentru transferuri, trebuie prevăzut codul BIC în locul codului
bancar şi codul IBAN în locul numărului de cont):
46
________________________________________________________________
______________
| Codul BIC: | Codul IBAN: | Denumirea băncii: | Contact în străinătate |
| | | | |
|______________|_______________|_____________________|____________
_____________|
După caz, reprezentantul legal:

6. Date despre persoana vătămată, dacă este diferită de persoana
solicitantului:
Nume:
Prenume:
Sex:
Data naşterii:
Naţionalitate:
Adresă şi cod poştal:
Locul unde persoana locuieşte în mod obişnuit (dacă este diferit de
domiciliu):
Nr. de telefon (inclusiv prefixul):
Nr. de fax:
Adresă de e-mail:
Întocmit la:
Data:
De către:
(semnătura şi/sau ştampila)
7. Lista documentelor justificative ataşate:
#M1
ANEXA 2
Confirmare de primire
(art. 7 din Directiva Consiliului 2004/80/CE)
Se va transmite autorităţii responsabile cu asistenţa şi solicitantului

Autoritatea de decizie:
________________________________________________________________
______________
| Statul membru: |
| Numărul de caz: |
47
| Persoana de contact din departamentul responsabil: |
| Adresa: |
| Nr. de fax: |
|_______________________________________________________________
_______________|
Precizarea termenului de soluţionare a cererii de compensaţie financiară

depuse de solicitant (atunci când este posibil):
Prin prezenta se confirmă primirea cererii de compensaţie din partea
autorităţii responsabile cu asistenţa:
________________________________________________________________
______________
| Statul membru: |
| Numărul de caz: |
|_______________________________________________________________
_______________|
Data primirii cererii:

Întocmit la:
Data:
De către:
#M1
ANEXA 3
Formular de transmitere a deciziei referitoare la cererea de compensaţie

financiară în situaţii transfrontaliere
(art. 10 din Directiva Consiliului 2004/80/CE)
1. Număr de caz:
2. Data hotărârii:
3. Limba în care este redactată decizia:
4. Decizia este transmisă de:
________________________________________________________________
______________
| Date despre autoritatea de decizie (autoritatea transmiţătoare): |
48
| Statul membru: |
| Adresa: |
| Nr. de fax: |
|_______________________________________________________________
_______________|
5. Decizia este transmisă către:
________________________________________________________________
______________
| Autoritatea responsabilă cu asistenţa (autoritate de primire): |
| Statul membru: |
| Adresa: |
| Nr. de fax: |
|_______________________________________________________________
_______________|
6. Şi către:
________________________________________________________________
______________
| Date despre solicitant: |
| Nume şi prenume: |
| Adresa: |
| Nr. de fax: |
| Reprezentantul legal (dacă este cazul): |
|_______________________________________________________________
_______________|
7. Informaţii cu privire la decizie:

a) Expunere sumară:
b) Informaţii privind căile de atac, autoritatea competentă şi termene:
c) Alte informaţii sau măsuri cerute de solicitant (a se completa după caz):
Întocmit la:
49
Data:
De către:
#B
---------------
HOTĂRÂRE Nr. 299 din 13 martie 2003
pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor Legii nr.
678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane
EMITENT: GUVERNUL ROMÂNIEI
ART. 24
(1) Ministerul de Interne asigură, la cerere, pe teritoriul României protecţia
fizică a persoanelor victime ale traficului, care sunt părţi în procesul penal.
(2) Sumele necesare asigurării protecţiei fizice a persoanelor prevăzute la
alin. (1) se suportă de Ministerul de Interne din fondurile bugetare alocate anual
cu această destinaţie.
LEGE Nr. 678 din 21 noiembrie 2001

privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane
ART. 24
(1) Şedinţele de judecată în cauzele privind infracţiunea de trafic de minori,
prevăzută de art. 211 din Codul penal, şi de pornografie infantilă, prevăzută de
art. 374 din Codul penal, sunt nepublice. La desfăşurarea şedinţelor pot asista
părţile, reprezentanţii acestora, avocaţii, reprezentanţii Agenţiei Naţionale
împotriva Traficului de Persoane, precum şi alte persoane a căror prezenţă este
considerată necesară de către instanţă.
(2) În cauzele privind infracţiunile prevăzute în cap. VII din titlul I al părţii
speciale a Codului penal şi în cauzele privind infracţiunile de facilitare a
şederii ilegale în România, prevăzută de art. 264 din Codul penal, şi de
pornografie infantilă, prevăzută de art. 374 din Codul penal, ascultarea
minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani se face în prezenţa a cel puţin
unuia dintre părinţi sau a altui reprezentant legal, fiind totodată obligatorie şi
citarea unui psiholog, respectiv a unui reprezentant al Direcţiei generale de
asistenţă socială şi protecţia copilului.
#M9
ART. 25
La judecarea infracţiunilor de trafic de persoane, prevăzută de art. 210 din
Codul penal, şi facilitare a şederii ilegale în România, prevăzută de art. 264 din
Codul penal, la cererea persoanei vătămate, instanţa poate declara şedinţa
nepublică.
50
#B
CAP. 5
Protecţia şi asistenţa victimelor traficului de persoane
#M9
ART. 26
(1) Victimelor infracţiunilor de trafic de persoane li se acordă o protecţie şi o
asistenţă specială, fizică, juridică şi socială.
(2) Viaţa privată şi identitatea victimelor infracţiunilor de trafic de persoane
sunt ocrotite.
(3) Victimele infracţiunilor de trafic de persoane au dreptul la recuperarea
lor fizică, psihologică şi socială.
(4) Victimelor minore ale infracţiunilor de trafic de persoane li se acordă
protecţie şi asistenţă specială, în raport cu vârsta lor.
(5) Femeilor victime ale infracţiunii de trafic de persoane, precum şi celor
care sunt supuse unui risc ridicat de a deveni victime ale acestor infracţiuni li
se acordă o protecţie şi o asistenţă socială specifice.
#M9
ART. 27
(1) Ministerul Afacerilor Interne asigură protecţia fizică a victimelor
traficului de persoane, în condiţiile art. 113 din Codul de procedură penală.
#M7
(2) Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane, în cooperare cu
instituţiile interesate, precum şi cu organizaţii neguvernamentale, organizaţii
internaţionale şi reprezentanţi ai societăţii civile angajaţi în protecţia şi
asistarea victimelor traficului de persoane, asigură acestora suportul
psihologic şi asistenţa necesare integrării sociale.
(3) Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane monitorizează
asistenţa acordată victimei traficului de persoane şi facilitează participarea
acesteia la activitatea de urmărire penală şi judecată, desfăşurând activităţi
destinate facilitării actului de justiţie.
#M5
ART. 27^1
Asistenţa medicală pentru victimele traficului de persoane se asigură în
conformitate cu actele normative care reglementează materia asigurărilor
sociale de sănătate.
#M5
ART. 27^2
(1) În vederea îmbunătăţirii accesului victimelor traficului de persoane la
serviciile de asistenţă şi protecţie, instituţiile şi organizaţiile neguvernamentale
cu atribuţii în domeniu cooperează în vederea aplicării Mecanismului naţional
de identificare şi referire a victimelor traficului de persoane.
51
(2) Mecanismul prevăzut la alin. (1) se aprobă prin ordin comun al
ministrului administraţiei şi internelor, al ministrului educaţiei, cercetării,
tineretului şi sportului, al ministrului sănătăţii, al ministrului muncii, familiei şi
protecţiei sociale, al ministrului afacerilor externe, al procurorului general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al ministrului
justiţiei şi are ca obiect stabilirea modalităţilor de identificare a victimelor
traficului de persoane şi a procedurii de încredinţare a acestora către furnizorii
de servicii de protecţie şi asistenţă.
#M7
(3) Monitorizarea funcţionării Mecanismului naţional de identificare şi
referire a victimelor traficului de persoane este asigurată de către Agenţia
Naţională împotriva Traficului de Persoane.
#B
ART. 28
(1) Cetăţenilor români aflaţi pe teritoriul altor ţări, victime ale traficului de
persoane, li se acordă, la cerere, asistenţă de către misiunile diplomatice şi
oficiile consulare ale României în acele ţări.
#M5
(2) În vederea repatrierii cetăţenilor români victime ale traficului de
persoane, Ministerul Afacerilor Externe asigură transportul acestora.
#B
ART. 29
Ministerul Afacerilor Externe, prin misiunile diplomatice şi oficiile consulare
ale României, eliberează, în caz de necesitate, în vederea repatrierii, documente
de identitate cetăţenilor români care au fost victime ale traficului de persoane,
într-un timp rezonabil, fără întârzieri nejustificate.
ART. 30
(1) Ministerul Afacerilor Externe asigură difuzarea către cei interesaţi, prin
intermediul misiunilor diplomatice şi al oficiilor consulare ale României în
străinătate, a unor materiale de informare privind drepturile persoanelor, victime
ale traficului de persoane, potrivit legislaţiei române şi a statului de reşedinţă.
(2) Misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României în străinătate
asigură informarea organelor judiciare străine cu privire la reglementările
române în materie.
#M7
(3) Misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României în străinătate
publică, prin mijloace electronice proprii, informaţii referitoare la legislaţia
naţională şi a statului străin în domeniu, datele de contact ale Agenţiei
Naţionale împotriva Traficului de Persoane şi ale centrelor regionale ale
acesteia.
#B
(4) Şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare ale României în
străinătate vor desemna un diplomat din cadrul acestora ca responsabil cu
52
aplicarea metodologiei de repatriere a cetăţenilor români, victime ale traficului
de persoane, în sensul prezentei legi.
(5) Metodologia de repatriere a cetăţenilor români, victime ale traficului de
persoane, se elaborează de către Ministerul Afacerilor Externe împreună cu
Ministerul de Interne şi Ministerul Justiţiei, în termen de 60 de zile de la
adoptarea prezentei legi.
ART. 31
Ministerul de Interne asigură, prin structurile sale specializate, la toate
punctele de trecere a frontierei României, personal special instruit pentru
identificarea şi preluarea victimelor, în vederea îndrumării acestora către
instituţiile specializate.
#M5
ART. 32
(1) Victimele traficului de persoane pot fi cazate, la cerere, temporar, în
centre de asistenţă şi protecţie a victimelor traficului de persoane, denumite în
continuare centre, sau în locuinţe protejate pentru victimele traficului de
persoane, înfiinţate prin prezenta lege, denumite în continuare locuinţe
protejate.
(2) Centrele funcţionează în subordinea consiliilor judeţene Arad, Botoşani,
Galaţi, Giurgiu, Iaşi, Ilfov, Mehedinţi, Satu Mare şi Timiş.
(3) Locuinţa protejată reprezintă aşezământul social, fără personalitate
juridică, dezvoltat pentru a asigura victimelor traficului de persoane găzduire
de tip familial în sistem protejat şi asistenţă, în vederea reintegrării sociale a
acestora.
(4) Locuinţele protejate sunt organizate şi funcţionează în subordinea
direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.
(5) Durata cazării în centre, respectiv în locuinţele protejate este stabilită
prin hotărâre a consiliului judeţean, pentru cel mult 90 de zile.
(6) Durata cazării în centre sau în locuinţele protejate poate fi prelungită,
prin hotărâre a consiliului judeţean, la solicitarea organelor judiciare, cu cel
mult 6 luni sau, după caz, până la finalizarea procesului penal.
(7) Centrele şi locuinţele protejate sunt amenajate şi dotate astfel încât să
ofere condiţii civilizate de cazare şi igienă personală, hrană, asistenţă
psihologică şi medicală.
(8) În cadrul direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului se
înfiinţează servicii de asistenţă pentru victimele adulte ale traficului de
persoane.
(9) Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital pentru centrele prevăzute la
alin. (2), precum şi pentru locuinţele protejate prevăzute la alin. (4) se
realizează de la bugetele locale ale judeţelor pe a căror rază administrativ-
teritorială funcţionează.
(10) Costurile referitoare la cazarea, asistenţa şi protecţia victimelor
traficului de persoane, precum şi la transportul acestora între unităţile
53
administrativ-teritoriale unde au fost identificate şi cele în care se află centrul
sau locuinţa protejată unde urmează să fie cazate/asistate se suportă de la
bugetul local al judeţului pe a cărui rază administrativ-teritorială funcţionează
centrul sau locuinţa protejată.
(11) În funcţie de evoluţia fenomenului traficului de persoane în România,
Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau consiliile judeţene, altele decât
cele prevăzute la alin. (2), pot înfiinţa centre în condiţiile alin. (7), (9) şi (10).
#B
ART. 33
(1) Victimelor traficului de persoane, cazate temporar, li se asigură de către
asistenţii sociali din aparatul consiliului local în a cărui rază teritorială îşi
desfăşoară activitatea centrele informaţii şi consiliere pentru a beneficia de
facilităţile asigurate prin lege persoanelor marginalizate social.
#M6
(2) Plăţile contribuţiilor la sistemele de asigurări sociale pentru victimele
traficului de persoane se fac de către autorităţile administraţiei publice locale
din bugetele locale, din sumele primite cu această destinaţie de la bugetul de
stat.
(3) Sumele necesare plăţii contribuţiilor la sistemele de asigurări sociale
pentru victimele traficului de persoane de către autorităţile administraţiei
publice locale se alocă, anual, integral, prin legea bugetului de stat din unele
venituri ale bugetului de stat, prin cuprinderea distinctă în bugetul Ministerului
Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
(4) Procedura privind virarea către bugetele locale a sumelor prevăzute la
alin. (3), precum şi plata contribuţiilor la sistemele de asigurări sociale pentru
victimele traficului de persoane către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate
se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
#M7
ART. 34
(1) Regulamentele de organizare şi funcţionare ale centrelor şi locuinţelor
protejate, precum şi structura organizatorică a acestora se aprobă de consiliul
judeţean sau, după caz, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, cu
consultarea Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane.
#B
(2) Personalul încadrat în centre este salarizat potrivit legislaţiei referitoare la
salarizarea personalului din unităţile bugetare.
#M5
(3) *** Abrogat
#M5
ART. 35
(1) Agenţiile judeţene pentru ocuparea forţei de muncă organizează gratuit,
în condiţiile legii, programe speciale de scurtă durată pentru formarea
profesională a victimelor cazate.
54
(2) De asemenea, agenţiile prevăzute la alin. (1) asigură gratuit, cu
prioritate, victimelor traficului de persoane servicii de consiliere şi mediere a
muncii, în vederea identificării unui loc de muncă.
(3) Persoanele cu risc ridicat de a fi traficate şi victimele traficului de
persoane, care au dreptul de a munci în România, beneficiază gratuit, cu
prioritate, de serviciile oferite de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă
judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, potrivit normelor legale privind
sistemul asigurărilor de şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.
#B
ART. 36
Victimelor traficului de persoane, cetăţeni români, li se pot acorda locuinţe
sociale, cu prioritate, de către consiliile locale din localitatea de domiciliu.
ART. 37
România le facilitează cetăţenilor străini, victime ale traficului de persoane,
întoarcerea în ţara lor de origine fără nici o întârziere nejustificată şi le asigură
transportul în deplină securitate până la frontiera statului român, dacă nu este
prevăzut altfel în acordurile bilaterale.
#M5
ART. 38
(1) Străinii victime ale traficului de persoane pot fi cazaţi în centrele special
amenajate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind
regimul străinilor în România, republicată, cu completările ulterioare, fără a
mai fi necesară luarea în custodie publică a acestora. În acest scop,
administraţia centrelor amenajează spaţii speciale, separate de cele destinate
cazării străinilor luaţi în custodie publică.
(2) Străinii victime ale traficului de persoane, solicitanţi ai unei forme de
protecţie în România, pot fi cazaţi în centrele special amenajate potrivit Legii
nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările şi completările
ulterioare.
(3) Cazarea persoanelor prevăzute la alin. (1) se aprobă de directorul
general al Oficiului Român pentru Imigrări, la solicitarea scrisă a autorităţilor
competente.
#M9
(4) *** Abrogat
#M5
ART. 38^1
Prevederile referitoare la victimele traficului de persoane cetăţeni români se
aplică şi victimelor traficului de persoane cetăţeni ai unui stat membru al
Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European.
#M5
ART. 39
În cazul în care străinii, victime ale traficului de persoane, nu posedă niciun
document de identitate sau acesta a fost pierdut, furat ori distrus, Ministerul
55
Administraţiei şi Internelor poate solicita ambasadelor acreditate în România
eliberarea unui nou paşaport sau titlu de călătorie, după caz, pentru aceştia, cu
excepţia cazului solicitanţilor de azil ori al beneficiarilor de protecţie în
România.
#M5
ART. 39^1
(1) Străinii cu privire la care există motive serioase să se considere că sunt
victime ale traficului de persoane beneficiază de o perioadă de recuperare şi
reflecţie de până la 90 de zile, pentru a se reface, a ieşi de sub influenţa
făptuitorilor şi a lua o decizie în cunoştinţă de cauză privind cooperarea cu
autorităţile competente, timp în care li se acordă de către Oficiul Român pentru
Imigrări, la solicitarea procurorului sau a instanţei, tolerarea rămânerii pe
teritoriul României. În perioada de recuperare şi reflecţie, străinii beneficiază
de drepturile prevăzute la art. 38.
#M3
(2) În timpul sau la expirarea perioadei de reflecţie, străinilor victime ale
traficului de persoane li se poate acorda, la cerere, un permis de şedere
temporară, în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
194/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
#M5
(3) Perioada de reflecţie încetează în oricare dintre următoarele cazuri:
a) se constată că victimele traficului de persoane restabilesc, din proprie
iniţiativă, contactul cu infractorii;
b) există un pericol pentru ordinea publică şi securitatea naţională;
c) statutul de victimă a fost invocat în mod nejustificat.
#M5
ART. 39^2
(1) Cetăţenii români cu privire la care există motive temeinice să se
considere că sunt victime ale traficului de persoane beneficiază de o perioadă
de recuperare şi reflecţie de până la 90 de zile, fie pentru a li se permite să se
recupereze, fie pentru a evita influenţa traficanţilor, fie pentru a lua o decizie în
cunoştinţă de cauză privind cooperarea cu autorităţile competente.
(2) În perioada de recuperare şi reflecţie, cetăţenii români beneficiază de
consiliere psihologică, de asistenţă medicală şi socială, de medicamente şi
hrană, precum şi de cazare, la cerere, în centrele sau locuinţele protejate şi
sunt informaţi cu privire la procedurile judiciare şi administrative aplicabile.
(3) Perioada de reflecţie încetează în oricare dintre următoarele cazuri:
a) se constată că victimele traficului de persoane restabilesc, din proprie
iniţiativă, contactul cu infractorii;
b) există un pericol pentru ordinea publică şi securitatea naţională;
c) statutul de victimă a fost invocat în mod nejustificat.
#B
ART. 40
56
În cazul aducerii în România de către o companie de transport de victime ale
traficului, cunoscând caracterul ilicit al acestuia, compania de transport
respectivă este obligată să asigure cazarea şi întreţinerea acestora pe perioada
stabilită de Ministerul de Interne şi să suporte transportul lor până la frontiera
română, conform legii.
#M5
ART. 41
Minorilor cetăţeni străini care însoţesc victimele traficului de persoane sau
care sunt ei înşişi victime li se aplică, în mod corespunzător, prevederile
referitoare la regimul străinilor în România.
#B
ART. 42
Asociaţiile şi fundaţiile care fac dovada că desfăşoară programe de servicii de
asistenţă socială pentru victimele traficului de persoane, cum ar fi: cazare,
hrană, consiliere psihică, psihologică şi juridică, asistenţă medicală, vor putea
beneficia de subvenţii de la bugetul de stat sau, după caz, de la bugetele locale,
în condiţiile legii.
#M9
ART. 43
Victimele infracţiunilor de trafic de persoane au dreptul să primească, în
limba pe care o înţeleg, informaţii cu privire la procedurile judiciare şi
administrative aplicabile.
#M5
ART. 44
(1) Persoanelor prevăzute la art. 43 li se asigură asistenţă juridică
obligatorie pentru a putea să îşi exercite drepturile în cadrul procedurilor
penale prevăzute de lege, în toate fazele procesului penal, şi să îşi susţină
cererile şi pretenţiile civile faţă de persoanele care au săvârşit infracţiunile
prevăzute de prezenta lege, în care ele sunt implicate.
(2) Prevederile cap. IV din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru
asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor, cu modificările şi completările
ulterioare, referitoare la asistenţa juridică gratuită a victimelor unor infracţiuni
se aplică în mod corespunzător şi victimelor traficului de persoane.
57

Wa0006

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Wa0006

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

https://legestart.

Cadrul legislativ în vigoare stabileşte că violenţa în familie reprezintă orice

Ce se poate stabili prin ordinul de protecţie?

Durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecţie se stabileşte de judecător,

La cerere, persoanei care solicită ordinul de protecţie i se poate acorda asistenţă

ATENŢIE! În caz de urgenţă deosebită, instanţa poate emite ordinul de

Judecata se face de urgenţă şi cu precădere, nefiind admisibile probe a căror

Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordinului se

Pentru punerea în executare a ordinului de protecţie, poliţistul poate intra în

Încălcarea oricăreia dintre măsurile dispuse prin ordinul de protecţie constituie

Revocarea se poate dispune dacă sunt îndeplinite, cumulativ,

violenţa verbală – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea

Text în vigoare începând cu data de 22 iunie 2017

Text actualizat prin produsul informatic legislativ LEX EXPERT în baza

Modificările şi completările efectuate prin actele normative enumerate mai

CERERE PRIVIND DEMITEREA ORDINULUI DE PROTECŢIE

II. Asistenţa juridică

III. Date privind victima violenţei în familie

IV. Reprezentantul legal al victimei (dacă este cazul)

V. Relaţia dintre victima violenţei în familie şi persoana împotriva căreia se

VI. Descrierea faptelor pentru care se solicită emiterea ordinului de protecţie

2. Ce alte acte de violenţă s-au produs anterior împotriva persoanelor

3. A avut loc vreun act de violenţă în prezenţa minorilor?

VIII. Măsurile care se solicită a fi dispuse prin ordinul de protecţie

IX. Alte măsuri

X. Alte precizări considerate ca relevante

Domnului preşedinte al Judecătoriei ......................................

LEGE Nr. 211 din 27 mai 2004

Text în vigoare începând cu data de 1 februarie 2014

Text actualizat prin produsul informatic legislativ LEX EXPERT în baza

Modificările şi completările efectuate prin actele normative enumerate mai

Formular de transmitere a cererii de compensaţie financiară în situaţii

4. Formularul este transmis către:

5. Date despre solicitant (persoana care solicită compensaţie financiară):

După caz, reprezentantul legal:

7. Lista documentelor justificative ataşate:

Se va transmite autorităţii responsabile cu asistenţa şi solicitantului

Precizarea termenului de soluţionare a cererii de compensaţie financiară

Data primirii cererii:

Formular de transmitere a deciziei referitoare la cererea de compensaţie

5. Decizia este transmisă către:

7. Informaţii cu privire la decizie:

LEGE Nr. 678 din 21 noiembrie 2001

S-ar putea să vă placă și