Curtea de Justiţie.

Componenţă

Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, în anul 2009, a impus şi o reformare a

sistemului jurisdicţional al Uniunii Europene1, proces ca a avut în vedere structura Curţii de
Justiţie, denumirea instanţelor, precum şi extinderea controlului jurisdicţional al Curţii. Această
reformă a fost reconsiderată prin noua reformă din 2015 care a avut şi are drept consecinţă:
desfiinţarea Tribunalului Funcţiei Publice, respectiv creşterea progresivă a numărului de
judecători la Tribunal până la 56 (2 de fiecare stat membru) până la 01 septembrie 2019.
În prezent, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene desemnează ansamblul sistemului
jurisdicţional al Uniunii, fiind alcătuită din trei instanţe: Curtea de Justiţie, Tribunalul 2, fiecare
dintre acestea având competenţe jurisdicţionale clar conturate şi definite, astfel:
- Curtea de Justiţie are ca principal rol examinarea legalităţii actelor instituţiilor UE şi asigurarea
interpretării şi aplicării uniforme a dreptului acesteia, precum şi soluţionarea conflictelor dintre
instituţiile Uniunii Europene, dintre aceste instituţii şi statele membre sau dintre statele membre,
în aplicarea dreptului Uniunii Europene;
- Tribunalul are ca principal rol soluţionarea în primă instanţă a acţiunilor introduse de persoane
fizice şi juridice şi statele membre, cu excepţia celor care sunt date spre soluţionare, chiar în
primă instanţă, direct Curţii de Justiţie.
Compunerea şi organizarea acestor trei instanţe este reglementată prin Tratatul privind
Uniunea Europeană, Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, Statutul Curţii de Justiţie a
Uniunii Europene (anexă la Tratatul de la Lisabona – Protocolul nr. 3); Regulamentul de
procedură al Curţii de Justiţie, Regulamentul de procedură al Tribunalului; Regulamentul de
procedură al Tribunalului Funcţiei Publice al Uniunii Europene.

Conform art. 19 alin. (2) TUE, Curtea de Justiţie este compusă din câte un judecător
pentru fiecare stat membru, fiind formată aşadar din 28 de judecători, în prezent.
Numărul judecătorilor poate fi mărit, la solicitarea Curţii, de către Consiliu, cu
unanimitate de voturi.
Important este ca numărul judecătorilor să fie impar pentru că, potrivit art. 17 alin. (1) din
Statutul Curţii [art. 17 alin. (1) din Statutul Curţii de Justiţie a UE, versiunea consolidată,
Deciziile Curții de Justiție sunt valabile numai în cazul în care numărul de judecători care
participă la deliberări este impar], deciziile Curţii de Justiţie sunt valabile numai în cazul în care
numărul de judecători care participă la deliberări este impar.
Numirea judecătorilor Curţii de Justiţie, aleşi dintre personalităţi care oferă toate
garanţiile de independenţă şi care întrunesc condiţiile cerute pentru exercitarea, în ţările lor, a
1
celor mai înalte funcţii jurisdicţionale, sau care sunt jurisconsulţi ale căror competenţe sunt
recunoscute, se face de comun acord de către guvernele statelor membre, pentru o perioadă de
şase ani, după consultarea comitetului, prevăzut de art.255 TFUE. Acest comitet este format din
şapte personalităţi alese dintre foştii membri ai Curţii de Justiţie şi ai Tribunalului, dintre
membrii instanţelor naţionale supreme şi din jurişti reputaţi, dintre care unul este propus de
Parlamentul European. Adoptarea regulamentului de funcţionare al acestui comitet, precum şi
numirea membrilor acestuia, prin decizie, intră în sarcina Consiliului. Comitetul hotărăşte la
iniţiativa preşedintelui Curţii de Justiţie. [Art. 255 (1) Se instituie un comitet care emite un aviz
cu privire la capacitatea candidaților de a exercita funcțiile de judecător și avocat general în
cadrul Curții de Justiție și al Tribunalului, înainte ca guvernele statelor membre să facă
nominalizările, în conformitate cu dispozițiile articolelor 253 și 254. (2) Comitetul este format
din șapte personalități alese dintre foștii membri ai Curții de Justiție și ai Tribunalului, dintre
membrii instanțelor naționale supreme și din juriști reputați, dintre care unul este propus de
Parlamentul European. Consiliul adoptă o decizie care stabilește regulamentul de funcționare al
acestui comitet, precum și o decizie prin care sunt desemnați membrii comitetului. Comitetul
hotărăște la inițiativa președintelui Curții de Justiție.]
Mandatul judecătorilor este de 6 ani, dar, conform art. 253 alin. (2) TFUE, la fiecare trei
ani are loc o înlocuire parţială a judecătorilor şi avocaţilor generali, în condiţiile prevăzute de
Statutul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Mai mult decât atât, judecătorii şi avocaţii generali
care îşi încheie mandatul pot fi numiţi din nou. Astfel, potrivit art. 9 din Statutul CJUE, în cazul
în care, la fiecare trei ani, judecătorii sunt înlocuiți parțial, se înlocuiesc în principiu 14
judecători; iar înlocuirea parțială a avocaților generali, care are loc la fiecare trei ani, are în
vedere de fiecare dată în principiu jumătate dintre ei, iar dacă numărul este impar 6, apoi.
Modalitatea, procedura internă a fiecărui stat de alegere a judecătorului este specifică
fiecărui stat membru, neexistând o procedură unitară la nivel unional în acest sens.
În România, la data de 23 decembrie 2015, a fost aprobată, prin memorandum, Procedura pentru
desemnarea candidatului României pentru funcţia de judecător la Curtea de Justiţie a Uniunii
Europene. Potrivit acesteia, selecţia acestui judecător nu mai este o sarcină a CSM, desemnarea
candidatului României pentru funcţia de judecător al Curţii făcându-se de către Guvern, la
propunerea unei comisiei de selecție. Această comisie de selecţie este formată, conform art. 1
alin. (2) din această Procedură, din: ministrul justiției; ministrul afacerilor externe; agentul
guvernamental pentru Curtea de Justiţie a Uniunii Europene; directorul Direcţiei afaceri
europene şi drepturile omului din cadrul Ministerului Justiţiei; directorul general al
Departamentului afaceri juridice din cadrul Ministerului Afacerilor Externe; un membru al
Consiliului Superior al Magistraturii, desemnat la invitaţia ministrului justiţiei; un judecător la
2
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, desemnat la invitaţia ministrului justiţiei; două cadre didactice
universitare de la facultăţile de drept din cadrul universităţilor de cercetare avansată şi educaţie. 3
Comisia prevăzută la art. 1 este convocată de ministrul justiţiei, care prezidează lucrările
acesteia.
Art.2 alin. (2) - (4) din Procedură prevăd că, pentru procedurile de audiere, deliberare,
selecție a candidaților, comisia de selecţie este valabil întrunită prin prezenţa tuturor membrilor,
pe când pentru toate celelalte chestiuni, comisia de selecţie este valabil întrunită în prezența a cel
puțin 5 membri. Comisia de selecţie decide cu votul majorității membrilor prezenți (majoritate
simplă). Membrii comisiei de selecţie îşi exercită mandatul în mod individual şi independent şi
îşi exprimă propria opinie.
Conform art. 5 alin. (3) din Procedură, criteriile în funcţie de care se va realiza evaluarea
candidaţilor sunt:
a) calificarea juridică a candidatului şi cunoaşterea dreptului şi instituţiilor Uniunii Europene;
b) experienţa profesională,
c) capacitatea de a exercita funcţii judiciare,
d) competenţele lingvistice,
e) capacitatea de a lucra într-un mediu multicultural, care reflectă diferite sisteme juridice,
f) lipsa oricărei îndoieli cu privire la independenţa şi imparţialitatea candidatului.
La finalizarea audierilor candidaţilor înscrişi, conform art. 6 din Procedură, comisia
selectează candidatul care a obţinut cel mai mare punctaj, precum şi două propuneri de rezervă,
în ordinea punctajului obţinut de aceştia, încheindu-se un proces verbal motivat. Rezultatele
obţinute urmare a procedurii de selecţie sunt publicate pe site-ul Ministerului Justiţiei şi al
Ministerului Afacerilor Externe. Propunerile cu persoanele selectate vor fi comunicate
Guvernului în vederea aprobării.
Urmare a comunicării către Guvern pot să apară trei situaţii:
1. Guvernul este de acord cu propunerea înaintată de comisia de selecţie, caz în care o va
comunica Consiliului (Consiliului Uniunii Europene, s.n.), în 3 zile de aprobarea de către
Guvern, şi va informa şi Parlamentul României cu privire la aceasta. Guvernul comunică această
propunere Parlamentului României în virtutea prevederilor art. 19 alin. (1) din Legea nr.
373/2013 privind cooperarea între Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene.
2. Guvernul nu este de acord cu propunerea înaintată de comisia de selecţie, caz în care va alege
din lista de rezervă, motivându-şi decizia. Această propunere va fi comunicată Consiliului, în 3
zile de aprobarea propunerii de către Guvern, şi va fi informat şi Parlamentul României cu
privire la aceasta.

3
3. Guvernul nu este de acord cu niciuna din propunerile prezentate, inclusiv cu cele din lista de
rezervă, caz în care procedura de selecţia se reia.
Ulterior comunicării propunerii Consiliului, de către Guvernul României, pot să apară
următoarele situaţii:

1. în cazul în care avizul Comitetului prevăzut de articolul 255 TFUE cu privire la candidatul
propus de România este negativ, Guvernul poate proceda la transmiterea către Secretariatul
General al Consiliului, prin intermediul Reprezentanţei Permanente a României pe lângă UE, a
persoanelor de pe lista candidaților cu titlu de rezervă, în ordinea acestora, ca propunere a
României pentru funcţia de judecător al Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
2. în cazul în care, pentru toate propunerile formulate, avizul Comitetului prevăzut de articolul
255 TFUE este negativ, se reia procedura de selecţie.

Pentru că prevederile unionale tac în această privinţă, se poate afirma că nu are

importanţă nici naţionalitatea sau cetăţenia unui judecător propus, la nivel teoretic, cel puţin,
acesta putând proveni chiar şi dintr-un alt stat membru sau chiar dintr-un stat terţ. În practică, cel
puţin până în prezent, nu au fost întâlnite astfel de situaţii.
Oricum, spre deosebire de celelalte instanţe internaţionale, la CJUE o parte în procesul
unional nu poate invoca absenţa din componenţa Curţii sau a unui complet, a unui judecător de
cetăţenia sa, solicitând modificarea componenţei Curţii sau a unui complet/cameră.
Fiecare judecător are propriul său cabinet, format din trei colaboratori personali
(referenţi), aleşi de către judecător şi angajaţi cu contract pe durată determinată – 6 ani, şi
secretarii.
Pe timpul exercitării mandatului, judecătorii CJUE beneficiază de:
• imunitate de jurisdicţie faţă de toate jurisdicţiile naţionale, atât penale, cât şi civile, ce poate fi,
însă, ridicată de Plenul CJUE pentru motive bine întemeiate. Mai mult decât atât, conform art.3
alin. (1) din Statutul CJUE, în ceea ce priveşte actele îndeplinite de aceştia, inclusiv cuvintele
rostite şi scrise în calitatea lor oficială, judecătorii continuă să beneficieze de imunitate după
încetarea funcţiei lor. Totuşi, imunitatea de jurisdicţie poate fi ridicată de Curtea de Justiţie,
întrunită în şedinţă plenară. În cazul în care este vorba despre un judecător de la Tribunal sau de
la un tribunal specializat, decizia aparţine tot Curţii de Justiţie, întrunită în şedinţă plenară, dar
Curtea va decide doar după consultarea tribunalului respectiv.
Conform art. 11 din Protocolul (Nr. 7) privind Privilegiile şi Imunitățile Uniunii Europene,
anexă la Tratatul de la Lisabona, pe teritoriul fiecăruia dintre statele membre și indiferent de
cetățenia lor, funcționarii și agenții Uniunii:
4
(a) beneficiază de imunitate de jurisdicție pentru actele îndeplinite de aceștia, inclusiv
afirmațiile scrise sau verbale în calitatea lor oficială, sub rezerva aplicării dispozițiilor din
tratatele care reglementează, pe de o parte, răspunderea funcționarilor și agenților față de
Uniune și, pe de altă parte, competența Curții de Justiție a Uniunii Europene de a decide asupra
litigiilor dintre Uniune și funcționarii, respectiv alți agenți ai Uniunii; aceștia beneficiază de
imunitate și după încetarea funcțiilor lor;
(b) nu sunt supuși, nici ei și nici soții/soțiile sau membrii de familie aflați în întreținerea lor,
dispozițiilor privind limitarea imigrației și formalităților de înregistrare pentru străini;
(c) beneficiază, cu privire la reglementările monetare sau de schimb valutar, de facilitățile
recunoscute în mod obișnuit funcționarilor organizațiilor internaționale;
(d) beneficiază de dreptul de a importa, fără taxe vamale, mobilierul și bunurile personale cu
ocazia numirii în funcție în țara respectivă și de dreptul de a-și reexporta, fără taxe vamale,
mobilierul și bunurile personale la încheierea misiunii în țara de destinație, sub rezerva ca
guvernul țării de destinație să considere aceste condiții, fie într-un caz, fie în celălalt, ca fiind
necesare;
(e) beneficiază de dreptul de a importa, fără taxe vamale, automobilele personale, achiziționate
din țara unde au avut ultima reședință sau din țara lor de origine în condițiile pieței interne din
țara de destinație și de a le reexporta, fără taxe vamale, sub rezerva potrivit căreia, guvernul
țării de destinație consideră aceste condiții, fie într-un caz fie în celălalt, ca fiind necesare.
• inamovibilitate, putând fi eliberaţi din funcţie sau decăzuţi din dreptul de pensie sau din alte
avantaje echivalente, conform art. 6 alin. (1) din Statutul CJUE, doar urmare a exprimării votului
unanim al judecătorilor și avocaților generali ai Curții de Justiție. Se poate ajunge la o astfel de
situaţie doar atunci când aceştia nu mai corespund condițiilor cerute sau nu mai îndeplinesc
obligațiile aferente funcției lor. Judecătorul în cauză nu ia parte la aceste deliberări. În cazul în
care persoana în cauză este membru al Tribunalului sau al unui tribunal specializat, Curtea
decide după consultarea tribunalului în cauză.
Incompatibilitatea judecătorilor poate să apară, conform prevederilor art. 18 din Statutul
CJUE, în situaţii precum:
- judecătorul a participat anterior la soluţionarea unei cauze în calitate de agent, consilier sau
avocat al unei părţi;
- judecătorul a fost chemat a se pronunţa ca membru al unui tribunal, a unei comisii de anchetă
sau în orice altă calitate într-o cauză;
- mai mult decât atât dacă apreciază, dintr-un motiv particular faptul că nu trebuie să participe
sau să pună concluzii într-o anumită cauză, îl va înştiinţa pe preşedinte CJUE. Acesta din urmă
va putea, din aceleaşi motive, să solicite unui judecător a se abţine din acea cauză.
5
Divergenţele cu privire la incompatibilitate vor fi soluţionate de Curte.
De asemenea, pe durata mandatului, judecătorii nu pot exercita nici o funcţie politică sau
administrativă, precum, conform art. 4 alin. (2) din Statutul CJUE, nici nu pot exercita vreo
activitate profesională, fie că este sau nu remunerată, cu excepţia situaţiei în care Consiliul,
hotărând cu majoritate simplă, acordă o derogare cu titlu excepțional. De altfel, în virtutea art. 4
alin. (3) din Statutul CJUE, la instalarea în funcție, judecătorii își iau angajamentul solemn de a
respecta, pe durata funcției lor și după încetarea acesteia, obligațiile care decurg din această
funcție, în special îndatoririle de a da dovadă de onestitate și de discreție în acceptarea anumitor
poziții sau avantaje, după încetarea funcției lor.
Judecătorii au rang egal cu cel al comisarilor europeni.
Obligaţiile judecătorilor sunt următoarele:
• rezidenţa obligatorie la Luxembourg;
• depunerea jurământului în faţa Plenului, la începerea activităţii, jurământ prin care îşi asumă că
își vor exercita atribuțiile cu deplină imparțialitate și potrivit conștiinței lor și că nu vor divulga
nimic din secretul deliberărilor;
• consacrarea în întregime pentru îndeplinirea mandatului lor;
• abţinerea, în afara Curţii, de la orice comentariu care ar putea dăuna reputaţiei Curţii sau care ar
putea fi interpretat drept o luare de poziţie a Curţii în dezbateri care depăşesc rolul lor
instituţional;
• neacceptarea de cadouri, de orice natură, care ar putea afecta independenţa acestora;
• evitarea oricărei situaţii de natură a determina un conflict de interese;
• depunerea, la intrarea în funcţie, a declaraţiei referitoare la interesele lor financiare;
• solicitarea autorizării prealabile în vederea participării la o activitate externă;
• respectarea îndatoririi de discreţie, după încetarea funcţiei;
• angajarea, după încetarea funcţiei, de a nu participa la:
* cauze care erau pendite la instanţa de care aparţineau în momentul încetării funcţiilor
lor;
* cauze care au o legătură directă şi evidentă cu cauze, chiar soluţionate, la care au
participat în calitate de judecător sau de avocat general şi, pe o perioadă de 3 ani începând
de la această dată, ca reprezentanţi ai părţilor, fie în scris, fie prin pledoarie orală, în cauze
care sunt pledate la instanţele unionale.
Judecătorii Curţii desemnează, conform art. 9a din Statutul CJUE, dintre ei pe
preşedintele şi vicepreşedintele Curţii de Justiţie, fiecare pentru o perioadă de trei ani. Mandatul
fiecăruia dintre aceştia poate fi reînnoit. Preşedintele este cel care conduce activitatea
jurisdicţională şi administraţia CJUE, conducând procedura orală sau dezbaterile, respectiv
6
deliberările plenului şi stabilind termenele de judecată. De asemenea, este cel care numeşte
judecătorul raportor pentru fiecare caz în parte, fără ca el însuşi să poate fi în vreo cauză
judecător raportor. Excepţia de la această regulă apare atunci când se solicită eliberarea unei
ordonanţe preşedinţiale, caz în care doar preşedintele poate decide. Vicepreşedinte îl asistă pe
președinte în condițiile prevăzute de regulamentul de procedură, şi îl înlocuiește pe președinte în
caz de împiedicare sau în cazul în care funcția de președinte este vacantă.
Încetarea mandatului de judecător la CJUE se produce în una dintre următoarele situaţii:
- împlinirea mandatului pentru care a fost desemnat, prin ajungerea la termenul de 6 ani, fără ca
acesta să fie prelungit, caz în care oricum termină un mandat şi începe unul nou;
- deces;
- demisie, caz în care conform art. 5 alin. (2) din Statutul CJUE, acesta trebuie să adreseze o
scrisoare de demisie președintelui Curții de Justiție, pentru a fi transmisă președintelui
Consiliului, notificarea acestuia din urmă este cea care antrenează eliberarea postului;
- înlăturarea din funcţie (demiterea) atunci când acesta nu mai corespunde condițiilor cerute sau
nu mai îndeplineşte obligațiile aferente funcției sale.
Cât priveşte completele de judecată – camerele – regula este cea a judecării în plen, prin
excepţie putând fi formate camere de 3 sau 5 judecători care vor efectua diferite activităţi
pregătitoare ale procesului sau care judecă anumite cauze expres prevăzute. Înfiinţarea acestor
camere a avut drept scop accelerarea procedurii, scurtarea duratei proceselor.
Astfel, conform art.251 TFUE, Curtea de Justiţie se întruneşte în camere sau în Marea
Cameră, în conformitate cu regulile prevăzute în acest sens de Statutul CJUE, Curtea de Justiţie
putându-se întruni şi în şedinţă plenară atunci când Statutul prevede aceasta.
Conform art. 16 din Statutul CJUE, Curtea de Justiţie înfiinţează în cadrul ei camere
formate din trei şi din cinci judecători. Judecătorii aleg dintre ei pe preşedinţii camerelor.
Preşedinţii camerelor de cinci judecători sunt aleşi pe trei ani, mandatul acestora putând fi
reînnoit o dată. Preşedintele CJUE nu face parte din nicio cameră de 3 sau 5 judecători.
Marea Cameră este alcătuită din 15 judecători şi este prezidată de preşedintele Curţii. Din
Marea Cameră mai fac parte trei preşedinţi ai camerelor de cinci judecători şi alţi judecători
desemnaţi în condiţiile prevăzute de regulamentul de procedură. Curtea se întruneşte în Marea
Cameră la cererea unui stat membru sau a unei instituii a Uniunii, care este parte într-un proces.
Curtea se întruneşte în şedinţă plenară atunci când este sesizată în temeiul:
- art. 228 alin. (2) TFUE – atunci când se pune în discuţie destituirea din funcţia a Ombudsman-
ului European (Mediatorul European, s.n.), decizia aparţinând Curţii de Justiție, urmare a
plângerii Parlamentului European, în cazul în care acesta nu mai îndeplinește condițiile necesare
exercitării funcțiilor sale sau a comis o abatere gravă,
7
- art.245 alin.(2) TFUE – atunci când un membru al Comisiei nu-şi mai respectă obligaţia
asumată la instalarea în funcţie de a respecta, pe durata mandatului și după încetarea acestuia,
obligațiile impuse de mandat și, în special, obligația de onestitate și prudență în a accepta, după
încheierea mandatului, anumite funcții sau avantaje, urmare a sesizării de către Consiliu, ce a
hotărât cu majoritate simplă, sau de către Comisie. Într-un astfel de caz, Curtea poate hotărî,
după caz, destituirea persoanei în cauză sau decăderea din dreptul la pensie ori la alte avantaje
echivalente,
- art.247 TFUE – atunci când un membru al Comisiei nu mai îndeplinește condițiile necesare
exercitării funcțiilor sale sau a comis o abatere gravă, acesta putând fi destituit de Curtea de
Justiție, la plângerea Consiliului, ce a hotărât cu majoritate simplă sau a Comisiei,
- art. 286 alin. (6) TFUE – atunci când un membru al Curții de Conturi nu mai corespunde
condițiilor cerute sau nu mai îndeplineşte obligațiile care decurg din funcția lor, caz în care
Curtea de Justiție constată una dintre situaţiile de mai sus, caz în care acesta poate fi destituit din
funcție sau poate fi declarat decăzut din dreptul la pensie sau la alte avantaje echivalente.
- sau în cazul în care consideră că o cauză cu care este sesizată are o importanţă excepţională,
când se poate decide, după ascultarea avocatului general, să fie trimisă cauza spre a fi judecată de
Curtea de Justiţie în şedinţa plenară.
Repartizarea unei cauze la un anumit complet/cameră se hotărăşte doar după încheierea
procedurii scriptice cu audierea avocatului general şi pe baza raportului prealabil depus de
judecătorul raportor.
Cauzele care revin completelor de 3 sau 5 judecători provin, de regulă, din acele domenii
în care există o jurisprudenţă constantă şi în care se impune mai mult clarificarea unor stări de
fapt, pronunţarea asupra unor probleme tehnice şi nu există motivaţia judecării în plen.
De la înfiinţarea Tribunalului, la nivelul CJUE nu mai există complete de judecată
specializate.

Alături de judecători, în componenţa Curţii, intră, începând cu 07 octombrie 2015, şi 11

avocaţi generali, conform Deciziei Consiliului din 25 iunie 2013 privind majorarea numărului
de avocați generali ai Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Aşadar, şi-n cazul acestora, conform art. 252 alin. (1) TFUE, la cererea Curţii de Justiţie,
Consiliul, hotărând în unanimitate, s-a stabilit că poate fi mărit numărul de avocaţi generali. Mai
mult decât atât, Tratatul de la Lisabona, prin Declaraţia 38, a prevăzut că numărul avocaţilor
generali să crească la 11, avocat general permanent urmând să aibă, alături de Germania, Franţa,
Italia, Spania şi Marea Britanie, Polonia, sistemul de rotaţie existent şi în prezent, între celelalte
state membre, urmând a funcţiona prin rotaţia a 5 avocaţi în loc de 3.
8
 Condiţiile, modalităţile referitoare la numirea judecătorilor sunt valabile şi-n cazul
avocaţilor generali, al căror mandat este tot de 6 ani, practicându-se, şi-n cazul lor, reînnoirea o
dată la 3 ani.
Şi avocaţii generali dispun de un cabinet, a cărui componenţă este asemănătoare cu cea a
celui al judecătorului.
Rolul avocatului general, conform art. 252 art. (2) TFUE, este de a prezenta în mod
public, cu deplină imparţialitate şi în deplină independenţă, concluzii motivate cu privire la
cauzele care, în conformitate cu Statutul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, necesită
intervenţia sa. Avocatul general acţionează nu în interesul Uniunii Europene sau al unui stat
membru sau al dreptului unui stat membru, ci exclusiv al dreptului unional.
La 6 octombrie a fiecărui an – data începerii anului jurisdicţional unional – avocaţii
generali aleg dintre ei un prim avocat general care are ca principală atribuţie desemnarea
avocatului general competent pentru fiecare cauză în parte.
La nivelul Tribunalului şi al Tribunalului Funcţiei Publice nu sunt angajaţi avocaţi
generali, activitatea acestora urmând a fi îndeplinită, prin rotaţie, de judecători.
Avocatului general i se aplică toate incompatibilităţile care se aplică judecătorilor, deşi
acesta nu participă la deliberări şi nu semnează hotărârea.
Atribuţiile avocatului general sunt următoarele:
• participă la fiecare şedinţă unde, după încheierea procedurii orale, va depune concluziile finale
ce reprezintă un aviz pe probleme de drept formulate de un specialist în drept, folosind inclusiv
articole doctrinare de specialitate şi hotărâri judecătoreşti anterioare, prin care propune şi o
soluţie completului de judecată;
• în unele proceduri, avocatul general participă fără să fie sesizată prezenţa sa publică – este
cazul acelor proceduri pentru care procedura prevede ca anterior adoptării unei soluţii
procedurale, să fie ascultat avocatul general. Astfel de proceduri sunt: alegerea unei alte limbi ca
limbă procedurală; disjungerea sau conexarea unor cauze; repetarea administrării unor probe;
trimiterea cauzei spre judecare în plen, redeschiderea procedurii orale;
• prim avocatul general poate declara recursul în interesul legii împotriva unor hotărâri
definitive, în 30 de zile de la pronunţare, pentru a asigura unitatea şi coerenţa jurisprudenţei
unionale.
Grefierul-şef (secretar-şef, cancelar) este numit, conform art. 253 alin. (5) TFUE, de
membrii CJUE (judecători şi avocaţi generali). Alegerea sa se face, prin vot secret, dintre mai
mulţi candidaţi care-şi depun CV-ul care trebuie să releve: vârsta, cetăţenia, gradul academic,
cunoaşterea de limbi străine, vechimea în domeniul justiţiei, date cu privire la experienţa sa
internaţională.
9
 Acesta se bucură de privilegii asemănătoare cu cele ale judecătorilor.
Durata mandatului său este de 6 ani, existând şi posibilitatea realegerii.
CJUE numeşte unul sau mai mulţi grefieri care să-l sprijine pe grefierul-şef în activitatea
sa, aceştia fiind simpli funcţionari care nu se bucură de privilegiile de care beneficiază grefierul-
şef.
Grefierul-sef îndeplineşte două funcţii de natură diferită:
1. funcţii jurisdicţionale:
• îndeplineşte procedura din punct de vedere tehnic, inclusiv în ceea ce priveşte adoptarea
încheierilor, sentinţelor şi deciziilor;
• înregistrează actele procedurale;
• ţine evidenţa actualizată în Registrul CJUE – acesta cuprinde toate actele care intră ca şi
componente ale unui dosar, precum şi toate comunicările care ies de la Curte;
• verifică, din punct de vedere formal, regularitatea actului de sesizare;
• comunică, în baza împuternicirii preşedintelui CJUE, actele părţilor, participanţilor, instituţiilor
în cursul procedurii scriptice;
• în cadrul procedurii orale – elaborează listele cu termenele şi redactează, contrasemnând,
procesul-verbal în şedinţele de judecată publice;
• elaborează variantele originale şi oficiale ale sentinţelor, deciziilor şi încheierilor CJUE;
• se ocupă de executarea încheierilor privind cheltuielile de judecată;
• conduce arhiva;
• răspunde pentru publicaţiile oficiale ale CJUE.
2. funcţii administrative
• îşi îndeplineşte aceste funcţii doar pe baza împuternicirii primite de la preşedintele CJUE, în
faţa căruia şi răspunde pentru activitatea tuturor serviciilor administraţiei;
• pregăteşte ordinea de zi a tuturor şedinţelor administrative, asigură modul în care decurg
acestea, precum şi asigură punerea în executare a deciziilor luate. Aceste şedinţe administrative,
la care participă toţi membrii CJUE, nu au ca scop doar adoptarea unor decizii de natură pur
administrativă, ci a unor decizii de natură procesuală judecătorească pentru că în cadrul acestora
se decide asupra administrării probatoriului, cu privire la întrebările ce vor fi adresate
participanţilor la proces, cu privire la împărţirea cauzelor către complete, cu privire la
admisibilitatea sau inadmisibilitatea, în principiu, a unei acţiuni.
Grefierul-şef nu participă la deliberări şi la şedinţele secrete care au ca obiect discuţii
privind incompetenţa profesională a unui judecător sau avocat general.

10
Tribunalul. Componenţă. Competenţă

În ceea ce priveşte componenţa sa, conform art. 254 TFUE, numărul de judecători se
stabilește prin Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene care a prevăzut inițial, prin art.48, că
Tribunalul este format din 28 de judecători. Modificarea adusă acestui statut prin Regulamentul
2015/2422 al Parlamentul European și al Consiliului din 16 decembrie 2015 va face ca, începând
cu 1 septembrie 2019, fiecare stat membru să aibă câte 2 judecători, în prezent fie doar 45 de
judecători din 47 care trebuiau să-și exercite mandatul începând cu data de 1 septembrie 2016.
Practic, astfel, se încearcă a transforma Curtea de Justiție într-o instanță asemănătoare unei
instanțe naționale supreme, Tribunalul devenind, în timp, principala instanță de judecată de la
nivelul CJUE pentru a soluționa cu celeritate acțiunile deduse judecății.
Procedura de desemnare a acestora este asemănătoare cu cea de desemnare a
judecătorilor de la Curtea de Justiţie, cu precizarea că, potrivit art.254 alin.(2) TFUE, membrii
Tribunalului sunt aleşi dintre persoane care oferă depline garanţii de independenţă şi care au
capacitatea cerută pentru exercitarea unor înalte funcţii jurisdicţionale.
Mandatul judecătorilor este de 6 ani, dar, conform art. 254 alin. (2) TFUE, şi în acest caz,
la fiecare trei ani are loc o înlocuire parţială a judecătorilor, în condiţiile prevăzute de Statutul
Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Mai mult decât atât, judecătorii care îşi încheie mandatul
pot fi numiţi din nou, cei din urmă putând funcţiona în condiţiile prevăzute de Statutul CJUE.
Deşi prin modificările aduse la Nisa s-a permis ca avocaţii generali să funcţioneze şi la
nivelul Tribunalului, în sensul ca anumite persoane să fie numite pentru această funcţie, şi-n
prezent se aplică regula prevăzută de Statutul CJUE, în art. 49, potrivit căreia dintre judecătorii
Tribunalului poate fi desemnat/pot fi desemnaţi cel/cei care desfăşoară activitatea de avocat
general. Judecătorul care este chemat să exercite funcţia de avocat general într-o cauză, nu poate
lua parte şi la judecarea cauzei.
Judecătorii Tribunalului desemnează dintre ei pe preşedintele şi vicepreşedintele acestuia,
pentru o perioadă de trei ani. Mandatul acestora poate fi reînnoit.
Tribunalului îi este recunoscută independenţa funcţională, chiar dacă funcţionează pe
lângă Curte, un argument în acest sens fiind existenţa unei grefe distincte, astfel precum reiese
din prevederile art.255 TFUE coroborate cu cele ale art.47 din Statutul CJUE.
În ceea ce priveşte completele/camerele de judecată, art. 50 din Statutul CJUE stabileşte
că Tribunalul:
• se întruneşte în camere compuse din trei sau din cinci judecători, aceştia alegând dintre ei pe
preşedinţii camerelor, dintre aceştia din urmă cei ai camerelor de cinci judecători sunt aleşi pe

11
trei ani, mandatul lor putând fi reînnoit o dată. Prin Regulamentul de procedură se stabileşte
compunerea camerelor şi repartizarea cauzelor către acestea.
• se poate întruni în şedinţă plenară sau cu judecător unic, în cazurile stabilite de regulamentul de
procedură.
• se poate întruni inclusiv în Marea Cameră (15 judecători), în cazurile stabilite de regulamentul
de procedură.
• se întruneşte în şedinţă plenară sau în Marea Cameră, de regulă, atunci când dificultatea
problemelor de drept sau importanţa cauzei justifică o asemenea măsură.
• în practică, majoritatea covârşitoare a cauzelor deduse judecăţii în faţa Tribunalului, sunt
soluţionate de camere compuse de 3 judecători.
Tribunalul soluţionează următoarele4:
• acţiunile în anulare introduse de persoane fizice sau juridice împotriva: actelor instituţiilor,
organelor, oficiilor sau agenţiilor Uniunii Europene ale căror destinatare sunt sau care le
privesc în mod direct şi individual, sau împotriva actelor normative, dacă îi privesc direct şi
dacă nu presupun măsuri de executare, sau împotriva abţinerii de a acţiona a instituţiilor,
organelor, oficiilor sau agenţiilor Uniunii Europene – art.263 alin.(2), (3) TFUE, art. 146 alin.
(2) Tratatul CEEA, art.265 TFUE, art. 148 alin. (3) Tratatul CEEA;
• acţiuni în anulare sau împotriva abţinerii de a acţiona introduse de statele membre împotriva:
Comisiei, împotriva Consiliului cu privire la actele adoptate în domeniul ajutoarelor de stat, la
măsurile de protecţie comercială (dumping) şi la actele prin care Consiliul exercită competenţe
de executare având în vedere domeniile preconizate, aceste acţiuni nu au aplicabilitate în materia
achiziţiilor publice;
• acţiunile în despăgubire pentru obţinerea unor despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de
instituţiile Uniunii Europene sau de funcţionari acestora - art.268 TFUE, art. 151 Tratatul CEEA;
• acţiunile ce au la bază contracte încheiate de Uniunea Europeană, prin care se atribuie în mod
expres Tribunalului competenţa de judecare – astfel de acţiuni nu au aplicabilitate în domeniul
achiziţiilor publice;
• acţiunile introduse de persoane fizice sau juridice pe baza unor clauze compromisorii inserate
într-un contract de drept public sau de drept privat încheiat de UE sau în numele UE - art.272
TFUE, art. 153 Tratatul CEEA;
• acţiunile exercitate în domeniul mărcilor şi standardelor comunitare;
• acţiunile preliminare în anumite domenii specifice determinate de Statutul CJUE, unde coerenţa
şi unitatea dreptului unional nu sunt periclitate. Hotărârile adoptate în aceste cauze pot fi atacate
cu recurs în faţa CJUE.

12
• recursurile formulate împotriva deciziilor adoptate de Tribunalul Funcţiei Publice, limitate, în
prezent, la chestiuni de drept.

Tribunale specializate

Art.257 alin. (1) TFUE prevede faptul că pe lângă Tribunal pot fi înfiinţate şi tribunale
specializate. În acest sens Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu
procedura legislativă ordinară, pot decide, prin regulamente, înfiinţarea unor astfel de tribunale
specializate, care să aibă competenţa de a judeca în primă instanţă anumite categorii de acţiuni în
materii speciale. O astfel de decizie poate fi luată de cele două instituţii europene fie la
propunerea Comisiei, dar după consultarea Curţii de Justiţie, fie la solicitarea Curţii de Justiţie şi
după consultarea Comisiei.
Prin aceste regulamente se va stabili şi competenţa unor astfel de tribunale.
Deciziile tribunalelor specializate pot face obiectul unui recurs la Tribunal, limitat la
chestiuni de drept sau, în cazul în care regulamentul privind înfiinţarea tribunalului specializat
prevede aceasta, şi la chestiuni de fapt.
Membrii unui tribunalul specializat sunt aleşi dintre persoane care oferă depline garanţii
de independenţă şi care au capacitatea cerută pentru exercitarea unor funcţii jurisdicţionale, şi
vor fi numiţi de Consiliu, cu unanimitate de voturi.
Tribunalele specializate îşi stabilesc regulamentul de procedură în acord cu Curtea de
Justiţie, urmând a fi aprobate de Consiliu.
Cu excepţia cazului în care regulamentul de înfiinţare a unui tribunalul specializat
dispune altfel, dispoziţiile tratatelor referitoare la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi
dispoziţiile Statutului CJUE se aplică şi tribunalelor specializate, însă Titlul I – privind Statutul
judecătorilor şi avocaţilor generali şi articolul 64 privind normele referitoare la regimul lingvistic
din Statut se vor aplica în orice situaţie şi tribunalelor specializate.

1
Ghid
2
Ghid
3
http://www.just.ro/selectia-candidatilor-in-numele-romaniei-pentru-functia-de-judecator-la-tribunalul-uniunii-
europene/
4
Ghid

13