Dreptul comertului international Curs 9

Regulile INCOTERMS
Uzantele uniformizate

Incoterms reprezinta o prescurtare a cuvintelor “International Commercial Terms”,

seminificand reguli de comert international.
Regulile au fost adoptate de Camera de Comert Internationala din Paris, organism cu
caracter international, compus prin afilierea unui numar foarte mare de societati comerciale din
multe dintre statele lumii.

Natura juridica a regulilor incoterms

Regulile incoterms sunt o uniformizare de uzante in materia continutului contractului de
vanzare internationala de marfuri pe zona europeana. Ele sunt in esenta practici intre raporturile
dintre comercianti.
Regulile incoterms constituie o reglementare de softlaw, nu sunt o conventie
internationala, nu sunt o lege, nu au forta normativa. Regulile incoterms se aplica numai daca
partile trimit la ele in mod expres sau implicit. In cazul in care trimit la ele in mod expres sau
implicit, acea regula este incorparata contractual si se aplica contractului intocmai ca si o clauza
contractuala.
Consecinta reglementarii ca dispozitii contractuale, inseamna ca partile sunt libere sa faca
referire la o regula incoterms si sunt obligate sa o adopte integral sau partial modificand
continutul regulii.
Regulile incoterms reprezinta o codificare de uzante in materia contractului de vanzare
internationale de marfuri
Incoterms reglementeaza vanzarea, insa este adevarat si ca aceste reguli reglementeaza si
obligatiile vanzatorului si cumparatorului din punct de vedere al incheierii altor contracte
adiacente vanzarii. Exemplu un contract de transport sau de asigurare.
Incoterms nu reglementeaza continutul acelor contracte, nu stabileste obligatiile
transportatorului, ci numai obligatiile legate de vanzare.

Importanta Regulilor incoterms

Aceste reguli sunt foarte larg raspandite in comertul international. Regulile incotermes
prezinta cateva avantaje majore:
1. Ele asigura o rapida incheiere a contractului de comert international facandu-se o
importanta economie de timp contractual si de spatiu contractual. Se face o economie de timp
contractual, deoarece partile nu mai negociaza continutul contractului (obligatiile vanzatorului,
obligatiile cumparatorului) ci negociaza care dintre cele 11 reguli se va aplica. Atunci cand se
cade de acord pe o regula, acea regula va face parte din contract. In al doilea rand se face
1
economie de spatiu contractual. Grosul obligatiilor partilor sunt prestabilite in regulile incoterms,
iar simpla trimitere catre una dintre reguli inseamna includerea in contract a continutului acelei
reguli.
2. Ele conduc la sporirea certitudinii juridice, la sporirea, la cresterea sigurantei
circuitului comercial. Marea practica a demonstrat ca principala cauza a litigiului o constituie
impopria formulare a termenilor contractului.

Continutul regulilor incoterms

Sunt 11 reguli incoterms. Fiecare regula incoterms reglementeaza anumite obligatii ale
vanzatorului care sunt notate de la A1 la A10 si obligatiile cumparatorului care sunt notate de la
B1 la B10.
Dintre obligatiile partilor 4 obligatii sunt esentiale:
Prima obligatie este obligatia de livrare sau predare a marfii sau de transmitere a
riscurilor. Fiecare regula incoterms ne spune cu precizie care este momentul predarii marfii de
catre vanzator catre cumparator si care este momentul transferarii riscurilor. Regulile incoterms
nu reglementeaza transferul poprietatii.
A doua obligatie pe care o intalnim este care dintre parti are obligatia sa incheie
contractul de transport al marfii de la vanzator catre cumparator.
A treia categorie de obligatii este careia dintre parti ii revine obligatia de asigurare a
marfii pe parcursul drumului.
A patra categorie este formata din obligatiile privind cheltuielile de export al marfii
din tara vanzatorului, cheltuielile de tranzit si cheltuielile de import din tara
cumparatorului.

TERMENII (REGULILE) INCOTERMS

Primul pachet il formeaza acei termeni care sunt 7, folositi in vanzarea internationala in
general indiferend de tipul de transport al marfii care face obiectul contractului.
1. Regula exworks (in limba romana se numeste francofabrica sau locul de productie a
marfii). Aceasta regula este prima in ordine pentru ca reprezinte cele mai putine obligatii pentru
vanzator si cele mai multe obligatii pentru cumparator.
2. Regula FCA (free carrier, francotransportator, cand momentul livrarii marfii este
momentul cand marfa este pusa la dispozitia primului transportator).
3. Regula CPT (carriage paid to, transport platit pana la)
4. Regula CIP (carriage and insurance paid to, transport si asigurare platite pana la)
5. Regula DAT (delivered at terminal, livrat la terminal) asta inseamna ca vanzatorul
suporta toate cheltuielile pana cand marfa este transportata pana la un anumit terminal.
6. Regula DAP (delivered at place, livrat la loc, cu indicarea locului de livrare) cand
vanzatorului ii revin obligatii complete pana la numirea unui anumit loc pe care partile il
stabilesc.

2
 7. Regula DDP (delivered duty paid, livrat cu taxe vamale platite) DDP este opusul lui
exworks, reprezinta cele mai multe obligatii pentru vanzator si cele mai putine pentru
cumparator.

Al doilea pachet il formeaza 4 reguli din materia transporturilor pe apa

1. Regula FAS (free alongside ship, liber dealungul vasului), se completeaza cu numele
portului de incarcare convenit. Exemplu de lucru: contract de vanzare cumparare incheiat intre o
firma din Romania si una din SUA, marfa se produce la Bucuresti, se incarca pe vas in portul
Constanta, se tranzbordeaza pe un alt vas in portul Instanbul, se descarca in portul New York, se
imbarca pe un mijloc de transport terestru si este distribuit pe restul teritoriului SUA.
Clauza FAS: livrarea marfii se va face FAS Constanta incoterms 2010. Clauza trebuie sa
faca trimitere la tipul de regula, se completeaza cu numele portului de incarcare (de unde pleaca
ea) si apoi trebuie indicat si sursa regulii.
Momentul predarii marfii si trasnmiterii riscului la regula FAS
Daca partile au adoptat regula FAS, momentul predarii marfii este momentul cand marfa
individualizata ca fiind pentru acel cumparator, pentru un anumit cumparator, este depusa
dealungul vasului pe cheiul portului de incarcare convenit, Constanta. Asadar, vanzatorului ii
revine obligatia de a transporta marfa din Bucuresti, de la sediul de productie, pana in portul
Constanta si de a o depune pe cheiul portului in asteptarea vasului sau acolo unde vasul trebuie
sa fie. Incarcarea marfii in vas revine cumparatorului.
Transportul maritim revine cumparatorului, cumparatorul trebuie sa incheie un contract
de transport maritim (contract de navlosire, charter party) care trebuie sa aiba ca obiect
inchirierea unui vas sau a unei parti dintr-un vas apt sa preia si sa transporte intreaga cantitate de
marfa care face obiectul livrarii din portul de incarcare Constanta pana in portul de destinatie
New York. Trebuie sa navloseasca un vas popriu pentru incarcarea acelui tip de marfuri, trebuie
sa fie un vas care sa poata incarca intreaga marfa de livrare, sa fie apt vasul sa care intreaga
marfa pana la destinatie (sa nu ramana undeva pe traseu).
Tot cumparatorul trebuie sa aduca vasul in portul Constanta la data stabilita in contract,
pentru a prelua marfa pe care vanzatorul o aduce pe chei.
Partile raspund daca nu isi respecta obligatia contractuala.
Daca vanzatorul nu aduce marfa la data stabilita in contract si vasul nu ajunge in port
vanzatorul va primi contrastalii, adica cheltuielile pentru existenta vasului in port, pentru
ramanerea vasului in port peste termenul contractual.
Daca cumparatorul nu aduce vasul la termenul contractual si marfa este pe chei, predarea
se socoteste facuta in ziua termenului de livrare si riscurile se transfera de la vanzator la
cumparator in acea zi. Asadar, daca marfa piere fortuit a doua zi chiar daca nu a fost incarcata pe
vas, riscul apartine cumparatorului. Vanzatorul are obligatie de cooperare, el daca aduce marfa
in portul Constanta si vasul nu a ajuns, el are obligatia sa nu lase marfa pe chei sa se degradeze,
dar daca ar fi o masa perisabila este obligat sa o depoziteze intr-un siloz/doc in incinta portului
pe cheltuiala cumparatorului.

3
 A treia categorie de obligatii este asigurarea. Asigurarea revine tot cumparatorului.
Cumparatorul trebuie sa asigure marfa pe tot parcursul drumului, suportand primele de asigurare.
A patra obligatia o reprezinta exportul tranzitului in port. Pana la varianta incoterms
1990, vanzarea FAS a fost o vanzare interna, aceasta inseamna ca acele cheltuieli de export din
romania reveneau cumparatorului. Reglementarea era logica si corecta din punct de vedere
juridic, pentru ca locul predarii marfii era pe cheiul portului constanta care este pe teritoriul
romaniei, marfa trece frontierea cand era urcata pe vas. S-a constatat practic ca aceasta situatie a
creat mari inconveniente pentru cumparatorul extern. Asadar, in incotermsul din 2000 si 2010 a
devenit o obligatie externa, adica cheltuielile de export din ROMANIA revin vanzatorului
roman.
2. Regula FOB (free on board, liber la bordul vasului) se completeaza cu numele portului
de incarcare convenit. Clauza: livrarea marfii se face FOB constanta incoterms 2010.
Incorporarea contractuala a regulii FOB din incoterms cu tot ce prevede ea.
Momentul predarii marfii si transmiterii riscului
- este un pas mai departe fata de FAS, este momentul ca marfa este individualizata pentru
un anumit cumparator, este depusa la bordul vasului in portul de incarcare convenit. In momentul
in care marfa a ajuns la bordul vasului riscurile sunt suportate de cumparator.
- exista si o varianta a regulii FOB, se numeste FOB stivuit, cand momentul predarii
marfii si transmiterii riscului este momentul in care marfa este stivuita mai departe in vas, adica
amararea marfii in vas.
- transportul revine cumparatorului.
- asigurarea revine, de principiu, tot cumparatorului.
- vanzarea FAS a fost intotdeauna o vanzare externa
- tranzitul revine cumparatorului.
3. Regula CFR (cost [pret de productie a marfii] freight [navlul=pretul contractului de
transport maritim]) Clauza CFR se completeaza cu numele portului de destinatie. Clauza:
livrarea marfii se face CFR New York incoterms 2010. Pretul trebuie platit pana la destinatie.
Distribuirea obligatiilor:
CFR=FOB+navlul, toate obligatiile sunt ca la FOB cu exceptia navlului care este suportat
de vanzator, nu de catre cumparator. Vanzatorul trebuie sa navloseasca vasul. Daca vanzatorul
este cel care navloseste vasul include aceasta cheltuiala in pretul marfii. Pretul marfii va fi
compus din cost + navlul.
Restul obligatiilor sunt ca la FOB.
4. Regula CIF (cost insurance freight) se completeaza cu numele portului de descarare
convenit.
CIF=FOB+I+F Vanzatorul suporta navlul si asigurarea.
CIF=CFR+I Vanzatorul suporta asigurarea.

OPERATIUNILE DE CONTRAPARTIDA IN COMERTUL INTERNATIONAL

4
 Definitie contrapartida: Contrapartida este o operatiune contractuala complexa care
se caracterizeaza prin faptul ca ea contine in structura ei doua sau mai multe contracte
care sunt legate/corelate intre ele printr-o finalitate juridica si economica unica, si anume
compensarea importurilor cu exporturile. Ratiunea contrapartidei este compensarea fluxului
de import cu fluxul de export.
Contrapartida este frecvent folosita in comertul international, mai ales in materia
achizitiilor publice. Atunci cand o institutie de stat, cand cumpara din strainate, legea o obliga sa
faca un export echivalent.
Contrapartida, din punct de vedre a numarului partilor, poate merge de la contrapartida
bilaterala la contrapartida multilaterala extrem de complexa.
Cea mai simpla forma de contrapartida este cea bilaterala. Ex: A cumpara utilaje pentru
autostrada X de la vanzatorul american B. Se incheie un contract de import intre A si B. Acest
contract este insotit de un alt contract de export, tot intre A si B, a unor produse romanesti catre
un producator american.
Contrapartida bilterala imbraca forma unor linii paralele.
Contrapartida trilaterla imbraca forma unui triunghi. Ex: A cumpara de la B utilaje, dar
exportul il face C, care incheie contractul de cumparare cu B.
Contrapartida qvatrilaterala imbraca forma unui dreptunghi. Importul se face intre A si
B, iar acest contract este corelat intre C si D, unde C o alta firma romana vinde catre D, o alta
firma decat B.

Temei juridic al legaturii dintre contractele care alcatuiesc contrapartida

O contrapardita se creaza cand cele doua contracte sunt legate, corelate, sunt supuse unui
mecanism de regularizare comun. Din punct de vedere economic contractele sunt legate prin
finalitatea lor economic, si anume compensarea importurilor cu exporturile. Compensarea poate
fi 100%, poate fi mai mica de atat sau mai mult de atat.
Din punct de vedere juridic, instituia de drept care uneste contractul este instituia cauzei
juridice a actului.

Forme contrapartida
Contrapartida este, in principal, de trei forme din punct de vedere a naturii contractelor
care intra in continutul ei:
1. Contrapartida axata pe contractul de vanzare internationala de marfuri. Imbraca
douoa subforme:
a) contrapartida subforma a doua contracte, unul de import si unul de export,
paralele.
Aceste contracte exista atunci cand avem un contract de import si un contract de export.
Ele se incheie de regula simultan sau la un interval scurt de timp unul dupa celalalt. Sunt corelate
in executarea lor: cand primesc o transa de import corelez cu o transa de export. Consecinte: se
poate invoca exceptia de neexecutare a contractului de export pentru a nu se executa contractul
5
de import. Specific la contrapartida este ca exceptia de neexecutare se invoca nu intre obligatiile
dintre unul si acelasi contract ci se invoca obligatiile din doua contracte diferite. De asemenea,
este posibil ca Ministerul Transporturilor din Romania care importa daca el constata ca nu s-a
executat contractul de export corelativ intre C si D, poate sa invoce rezolutiunea contractului de
import pentru ca nu s-a executat contractul de export. In principiu, contractele sunt corelate si in
finalizarea lor, adica ele trebuie sa se execute cu aproximatie in aceeasi perioada de timp.
b) contrapartida care presupune incheierea unui conntract cadru de export
in contrapartida insotit de contracte de import si export proopriu zise.
In acest caz mecanismul contractual presupune ca partile sa incheie un contract de import
si in acelasi timp un contract cadru de export. Contractul cadru de export este un contract in care
se prevad numai jaloanele urmatorului sau urmatoarelor contracte de export propriu-zise.
Contractul cadru nu naste prin el insusi obligatii de vanzare. Contractul cadru naste numai
obligatii de a face, si anume obligatia partilor de a incheia in viitor contracte de export corelate
cu contractul de import deja incheiat. Asadar, contractul cadru naste obligatii de a face, de a
contracta in viitor, de a incheia contracte de export in viitor, contractul de export care se va
incheia este un contract de vanzare propriu zisa.
2. Contrapartida exata pe contractul de schimb.
In acest caz fluxul de import/export imbraca forma trocului, a schimbului de marfa, marfa
contra marfa, dar nu se prevede un pret, ci se negociaza marfa de import cu marfurile de export.
Contractul se executa intr-o anumita perioada de timp si cu o corelatie a marfii care se importa cu
cea care se importa.
3. Contrapartida axata pe contractul de cooperare internationala. Se face un import
de marfa, de exemplu se importa materie prima, iar acest contract de import este dublat de un
contract de cooperare ecconomica internationala care presupune crearea unei societati de comert
intre cei doi parteneri. De ex: fac o rafinarie in Romania, prelucreaza in rafinarie titeiul importat
si exporta produsul finit, benzina.