Sunteți pe pagina 1din 13

I.

EVALUAREA ŞI DIAGNOZA COPIILOR ŞI A FAMILIEI


CAZ 1

Nume şi prenume: I.S.


Data naşterii: 12.05.2007

Date despre mediul familial:


I.S. are 8 ani și este elevă în clasa a II-a. Ea locuieşte împreună cu părinţii în oraș. Este
singurul copil al familiei. I. a fost crescută doar de părinți, la bunicii materni mergând
împreună mai mult în vacanțe. Mama are 40 de ani, iar tatăl 42 de ani. Ambii părinţi muncesc,
tatăl este profesor de matematică la un liceu din oraș, iar mama lucrează ca administrator al
magazinului deschis în mediul rural, în localitatea de unde provine. Acest loc de muncă
presupune ca mama să fie câte două zile plecată de acasă în fiecare sătămână pentru
aprovizionarea magazinului și alte responsabilități pe care acesta le implică. Tatăl are un orar
destul de încărcat, el mergând la școală și dimineața și după amiaza. Fetița își petrece mai
mult timpul cu mama, exceptând cele două zile în care ea este plecată din oraș. Familia
locuiește foarte aproape de școală, dar mama o duce și o aduce de a școală, iar în zilele în care
nu este acasă o ajută o vecină. Deși fetița are camera ei, ea doarme în același pat cu mama.

Date despre şcolaritate:


Fetița este înscrisă la școala cel mai bine cotată din oraș. I. este bine integrată în
mediul școlar având rezultate foarte bune. Ea relaționează bine cu colegii de clasă, având
câțiva colegi vecini și prieteni de joacă.
Doamna învățătoare este foarte exigentă, critică, pedepsind pe cei care uită temele sau
care nu s-au pregătit suficient. I. face parte dintre primii elevi din clasă, dar tot simte de multe
ori atmosfera din clasă foarte tensionantă, mai ales că și ea a fost ridicată în picioare pentru
câteva minute pentru că uitase să scrie un exercițiu. Lecţiile le face singură în cea mai mare
parte, evitând ajutorul din partea părinților, mai ales din partea tatălui.

Solicitarea examinării:
Părinții solicită examinarea datorită ticurilor psihomotorii pe care fetița le-a dezvoltat
de mai bine de un an, dar care s-au agravat în ultima perioadă. I. clipește des, involuntar,
avand și spasme involuntare ale mâinilor și picioarelor mai ales în momentul în care se
pregătește să răspundă la o întrebare care îi este adresată. Impresia generală creată de aceste
ticuri este aceea de focusare competitivă, plină de încordare pe sarcină, asemenea unui arc

1
gata să sară cu promtitudine. De asemenea fetița adoarme greu gândindu-se dacă și-a pregătit
toate temele, chiar dacă verifică caietele foarte atent înainte și după efectuarea temelor. Intră
deseori în conflicte cu tatăl mai ales atunci când acesta verifică temele, iar cu mama atunci
când aceasta este foarte protectivă și extrem de insistentă cu mâncarea.

La prima întâlnire fetița a fost dezinvoltă și foarte comunicativă. Pentru construirea


alianţei noastre, m-am axat la început pe aflarea acelor lucruri si activități preferate, aflarea
unor detalii legate de școală și familie din perspectiva copilului. La următoarea întâlnire am
aplicat testele proiective – testul familiei, testul arborelui şi testul persoanei. Desenele sunt
prezentate în anexă.
În urma întâlnirii cu părinții, a colectării datelor anamnestice şi a celor rezultate în
urma testelor proiective aplicate a reieşit faptul că I. este o persoană căreia îi este teamă în
mod accentuat de eșec. Nevoia de performanțe ridicate este invocată și acasă de către tată cât
și la școala de doamna învățătoare. Tatăl este critic și exigent, introvert și nu petrece suficient
timp calitativ cu familia, retrăgându-se în camera lui fiind obosit de după orele de la școală.
Compensează din vinovăție cumpărându-i fetei lucruri pe care ea i le cere. Mama este
hiperprotectivă, cu un fond anxiogen. Fetița a ținut să precizeze că mamei îi place nu doar să-i
citească povești, ci și să creeze povești pentru ea. Prin urmare și fetița citește foarte mult
pentru vârsta ei și este foarte creativă.
Graniţele în interiorul familiei sunt neclare, fetița doarme cu mama, coalizând cu ea de
multe ori. Pe de altă parte din dorinţa de a nu-l dezamăgi pe tatăl ei, prezintă în raport cu
acesta o atitudine submisivă, dar generatoare de multă tensiune emoțională necomunicată.
Testul arborelui și povestea creată în jurul copăcelului reflectă destul de bine
diferențele dintre cei doi părinți care nu fac coparentalitate, fetița neavând de cele mai multe
ori repere clare de comportament. Fetița idealizează desenul familiei, fiecare membru fiind
încadrat într-o ramă în formă de inimioară, afirmând că nu crede că mai există vreo familie
care să se iubească atât de mult.

Diagnoza educaţională:
Anxietatea de performanță;
Stima de sine scăzută;
Asertivitate scăzută.
În vederea realizării psihodiagnozei copilului au fost aplicate doua teste proiective, testul
copacului și testul familiei, iar pentru psihodiagnoza familiei, membrii familiei au desenat

2
“atomul familial”. Copăcelul desenat de fetiță (Anexa 1) se încadrează în dimensiunile
specifice desenului la copii de vârstă școlară mică. Tulpina bine dezvoltată și este foarte înaltă
caracteristică vârstei, sugerând de asemenea ideea de performanță. Prezenta scorburei și a
veveriței care locuiește în scorbură ne poate duce cu gândul la un posibil eveniment neplăcut
care să o fi marcat-o în prima copilărie. Din anamneză am putea asocia acest eveniment
taberei în care fetița a fost și în care cea mai bună prietenă a ei a pus-o într-o situație jenantă
în public. Prezența veveriței în scorbura desenată poate fi asociată imaginației dată de povești
sau elementelor exterioare necesare pentru înfrumusețarea vieții interioare a fetiței. Iarba de la
baza tulpinii sugerează nevoia de sprijin exterior, dar și emoții refulate, neexprimate. Coroana
este mică, sferică, cu un contur ușor buclat ceea ce sugerează o fire introvertită, dar adaptată
social. Fructele fac parte din imaginația copilului exprimând vitalitate, energie, creativitate.
Fetița a fost rugată să dezvolte o poveste pornind de la desenul efectuat. Pe scurt,
povestea se centra pe acest copăcel care are destui ani cât să aibă o soție care era muntele din
fața sa. Uneori cei doi nu se prea înțelegeau, de fapt nici nu se auzeau prea bine, dar o pasăre
care dormea în frunzișul copăcelului zbura când la munte când la copac să îi ajuta să
comunice. Astfel, fetița proiectează în povestea realizată relația de cuplu a părinților ei,
deficitul de comunicare existent între aceștia.
Desenul familiei (Anexa 2) prezintă pe toți cei trei membri ai familiei încadrați de la
bust în sus în niște rame foto în formă de inimioare. Prezența inimioarelor în desenul familiei
sugerează idealizarea relațiilor existente și proiectarea nevoii fetiței de multă afecțiune și
apreciere din partea părinților. Fetița se poziționează în desen la mijloc având cel mai mare
cap dintre toți, sugerând astfel nevoia de atenție dar și inversarea ierarhiei și parentificare
copilului.
Exercițiul “atomul familial” (Anexa 3) evidențiază poziția distantă și ușor neimplicată
a tatălui, faptul că nu face coparentalitate cu soția. El se simte ușor exclus de cele două “fete
ale casei, pentru că dorm împreună, au secretele lor,etc”. Coaliția mama-fiică este sugerată și
de apropierea celor două puncte desenate de mamă și fetiță. Desenul a ajutat părinții să
realizeze distanța existentă în relația lor de cuplu și relația parentală.

Ipoteze:
1. Având în vedere că părinții fetiței nu fac coparentalitate, aceasta duce lipsă de repere
clare dezvoltând un comportament anxios.
2. Având în vedere că la școală doamna învățătoare este pe stilul tatălui, fetița face un
transfer, proiectând asupra învățătoarei imaginea tatălui.
3. Având în vedere faptul că tatăl este critic și negativist, creează prin urmare o stimă

3
scăzută fetei, lucru care se resimte și la școală în relația cu învățătoarea deși fetița are
rezultate foarte bune.
4. Considerând atitudinea hiperprotectivă a mamei, fetița a dezvoltat lipsa de încredere în
resursele proprii.
5. Având în vedere faptul că mama și tata nu aplică aceleași metode educaționale, ierahia
în familie este inversată, copilul este parentificat, ajungând să gestioneze relația dintre
părinți.
6. Având în vedere că I. doarme cu mama, granițele în familie sunt neclare, rolurile sunt
contaminate, mama făcând coaliție cu fiica.

Obiective generale:
1. Introiectarea relației parental-filiale a părinților.
2. Descoperirea paternurilor educaționale preluate de părinți din familia lor de origine și
conștientizarea necesității coparentalității.
3. Optimizarea relației tată-fiică prin petrecerea unui timp calitativ si validarea resurselor
copilului în vederea creșterii stimei de sine și a încrederii în forțele proprii.
4. Optimizarea relației cu doamna învățătoare printr-o înțelegere realistă a rolului
acesteia, a diferenței dintre comportament și persoană și a poziției ocupate de fetiță în
clasă.
5. Identificarea resurselor personale ale copilului, însușirea unor metode de
autocunoaștere și comunicare.
6. Dezvoltarea autonomiei fetiței în raport cu mama.
7. Setarea granițelor rolurilor în familie.

Rezultate obţinute în urma consilierii:


În urma consilierii legate de modelele parentale pe care cei doi părinți le-au preluat din
familiile lor de origine, a prezentării dezavantajelor aplicării unor metode educaționale
diferite, părinții au conștientizat și au convenit asupra unor metode educaționale comune.
Tatăl a înțeles efectele secundare pe care le-a creat comportamentul său mai mult de profesor
decât de părinte asupra copilului. Vinerea seara a fost declarată seara familiei, timp în care cei
trei petrec momente de calitate împreună. Tatăl a început să aprecieze punctual lucrurile pe
care I. le face bine și ca urmare fetița nu mai este atât de tensionată, diminuându-se și
simptomatologia ticurilor. Prin însuşirea metodelor de autocunoaştere s-a produs creşterea
stimei de sine, lucru sesizat și de către doamna învățătoare. Mama a responsabilizat fetița cu
mici sarcini gospodărești ceea ce a sporit independența față de mama și încrederea în resursele

4
proprii. Supravegheată din fața blocului, fetița merge singură la școală, aceasta fiind foarte
aproape de blocul în care locuiesc. Spre finalul întâlnirilor fetița începuse să doarmă în
camera ei, luând inițiativa unei reamenajări pentru a chema o colegă să se joace și să rămână
să doarmă la ea.

Recomandări:
Programul încărcat al tatălui legat de școală și uneori de pregătirea suplimentară pe care o
acordă la matematică elevilor este o vulnerabilitate în dinamica familiei. Lipsa timpului
petrecut cu tatăl va afecta emoțional copilul. O resursă puternică a familiei este buna
coparentalitate pe care au reușit să o facă părinții, ceea ce este un factor reasigurator pentru
buna funcționare a sistemului familial.

5
EVALUAREA ŞI DIAGNOZA COPILULUI ŞI FAMILIEI
CAZ 2

Nume şi prenume: A.T.


Data naşterii: 05.06.2004

Date despre mediul familial:


A.T. are 10 ani și este elevă în clasa a IV-a. Ea locuieşte împreună cu părinţii și bunica
paternă în oraș. Mai are un frate, I. de 5 ani. Mama are 38 de ani, iar tatăl 39 de ani. Ambii
părinţi muncesc, tatăl este merceolog la o companie de prelucarea metalului, fiind nevoit sa
mai plece în delegații în țară, iar mama este vânzătoare.
A. doarme cu bunica intr-o cameră, fratele ei doarme cu mama în alt dormitor, iar tatăl
doarme singur în living. Bunicii materni locuiesc în mediul rural și se vizitează mai rar.

Date despre şcolaritate:


Fetița este bine integrată în mediul școlar având rezultate medii la învățătură. Ea
relaționează bine cu colegii de clasă. Lecţiile le face singură în cea mai mare parte, mama o
verifică seara, dar apar mereu conflicte, fetița provocând-o constant, prin urmare, în ultima
vreme mama nu se mai implică. Fetița are un hobby care este încurajat de familie: cântă
muzică populară, participând la multe concursuri.

Solicitarea examinării:
Părinții se prezintă la cabinet pentru că A. nu poate rămâne nici un minut singură cu
fratele ei mai mic I., în vârstă de 5 ani. În puținele ocazii în care s-a întâmplat să rămână
singură, A. a manifestat un puternic distres, cu transpirații, senzație de nod în gât și sufocare, a
plâns continuu, vorbind cu unul din părinți la telefon pe parcursul minutelor în care copiii au
fost singuri acasă.
Din anamneza efectuată am aflat că fratele mai mic este foarte bolnăvicios, acuză
dureri de cap și amețeli destul de des. Deși au fost efectuate numeroase investigații medicale,
etiologia acestor simptome este de natură ideopatică.
Problema fetiței s-a declanșat în urmă cu un an când părinții i-au lasat singuri pe copii
în casă, timp în care au plecat la cumpărături într-un supermarket. I. se simte rău în medie de
o dată pe săptămână. La scurt timp după plecarea părintilor lui I. i s-a făcut rău, fetița
sunându-și cu disperare părinții. Neavând semnal prea bun la telefon în acel magazin, părinții
nu au primit niciun apel. După o oră, când s-au întors acasă, au găsit-o pe A. plângând și pe I.

6
la televizor. A.chemase o vecină într-un târziu să stea cu ei. Din acel moment A. nu a mai
putut rămâne singură cu fratele ei acasă.

Diagnoza educaţională:
Anxietatea puternică pe fond de supraresponsabilizare;
Anxietate de abandon;
Gelozie fraternă.
Desenul familiei (Anexa 4) este imortalizarea unui moment de la țară de mult, când cei
trei membri ai familiei se jucau cu pisicile de la bunica din partea mamei. Frățiorul nu este
reprezentat în desen, el fiind în “în burtă la mama”. Ne dăm seama din cele desenate și
relatate de fetiță de existența puternicului sentiment de gelozie fraternă și a faptului că fetița
consideră venirea frățiorului ca începutul perioadei de tensiune în familia lor. Fetița s-a
poziționat la mijloc între părinți, exprimând nevoia de atenție și protecție din partea acestora,
dar și faptul că pe atunci își știa mai bine locul în familie decât și-l cunoaște astazi.
Desenul copacului (Anexa 5) este colorat cu culori vii conform vârstei copilului. Se poate
remarca ușor forma filiformă a acestuia specifică persoanelor cu trăsături anxioase și lipsite de
încredere în forțele proprii. Povestea dezvoltată pe marginea desenului ne relatează despre un
copăcel fructifer care trăia într-o livadă veselă și roditoare. Se juca tot timpul cu ceilalți copaci
numai că, de la o vreme, în timpul nopții începu să fie atacat pe interior de mulți viermi.
Copacul nu știa ce soluție să găsească. Nu mai putea dormi și nici fructe bune nu mai avea.
“Toată lumea îl ocolea pentru că nu mai dădea rod bun”. Într-o zi însă, o “ploie curată” l-a
vindecat și a putut să fie iar vesel și să se joace cu ceilalți prieteni ai lui. Din cele povestite de
fetiță se poate să asociem viermii din pomul fructifer cu gândurile care o macină și o obosesc,
cu fricile legate de nesiguranța de a ramâne acasă singură cu Ionuț sau doar ea singură. Ploaia
curată din poveste poate simboliza un flux al liniștii și al eliberării de orice tensiune existentă.

Ipoteze:
1. Având în vedere că mama acordă atenție inegală celor doi copii, fetița se simte
abandonată.
2. Având în vedere frica fetei de a rămâne cu fratele ei singură acasă, înțelegem că ea se
simte supraresponsabilizată.
3. Având în vedere faptul că A. este supraresponsabilizată, presupunem că fetița își
asumă rolul matern ceea ce o determină să trăiască puternice sentimente de anxietate.
4. Având în vedere faptul că mama acordă atenție mai mare băiatului, A. experimentează

7
o gelozie de tip fratern.
5. Având în vedere că mama doarme cu băiatul, bunica cu fata iar tatal singur, putem
spune că granițele în familie sunt neclare, iar rolurile sunt contaminate.
6. Având în vedere că părinții fetiței nu fac coparentalitate, aceasta duce lipsă de repere
clare dezvoltând un comportament anxios.

Obiective generale:
1. Introiectarea relației parental-filiale a părinților.
2. Descoperirea paternurilor educaționale preluate de părinți din familia lor de
origine și conștientizarea necesității coparentalității.
3. Optimizarea relației mamă-fiică, tată-fiică prin petrecerea unui timp calitativ si
validarea resurselor copilului în vederea creșterii stimei de sine și a încrederii în
forțele proprii.
4. Redefinirea relației cu fratele mai mic. Reconsiderarea imaginii lui I. în fața lui A.
5. Setarea granițelor în familie, clarificarea rolurilor.
6. Identificarea resurselor personale ale copilului, însușirea unor metode de
autocunoaștere și comunicare pentru creșterea stimei de sine.

Rezultate obţinute în urma consilierii:


În urma consilierii legate de modelele parentale pe care cei doi părinți le-au preluat din
familiile lor de origine, a prezentării dezavantajelor aplicării unor metode educaționale
diferite, părinții au conștientizat și au convenit asupra unor metode educaționale comune.
Mama a înțeles efectele secundare pe care le-a creat comportamentul său oferind mai multă
atenție fiului decât fiicei. Au fost organizate și întâlniri cu părinții și fetița ce au îmbunătățit
calitatea comunicării dintre ei și validarea resurselor fiecăruia.
S-a lucrat la un program în care cei trei să aibă un zile dedicate unor activitați
împreună, dar și căte o zi în care mama și fiica să iasă la plimbare, fiecare părinte și copil
alternativ, în vederea consolidării relațiilor parental-filiale. A.și I. au petrecut au venit
împreună câteva întâlniri la cabinet, lucru care a ajutat la descoperirea lucrurilor pe care cei
doi le pot face împreună. Ajutați financiar și de bunici, părinții au reamenajat camera copiilor,
cumpărând un pat supraetajat și mobilier separat pentru fiecare. Copiii au dormit în camera
lor, bunica a rămas în camera ei, iar parinții în living, pas important în vederea clarificării
rolurilor și granițelor din familie.

Recomandări:

8
Copiii trebuie să aibă responsabilități în concordanță cu vârsta lor, să asculte amândoi de
reguli clare și să fie păstrate cât mai bine granițele și rolurile din cadrul familiei.

9
EVALUAREA ŞI DIAGNOZA COPILULUI ŞI FAMILIEI
CAZ 3

Nume şi prenume: Ș.I.


Data naşterii: 12.08.2006

Date despre mediul familial:


Ș. locuieşte împreună cu părinţii săi într-un apartament din oraș. Mama este arhivist,
iar tatăl este muzeograf. Programul părinţilor este destul de încărcat, mama rămânând peste
ore, iar tatăl organizând tot felul de activități extrașcolare pentru copii. Chiar dacă tata îl mai
ia pe Ș. cu el atunci când se poate, copilul este gălăgios. Prin urmare, el își petrece mare parte
din timp singur, supravegheat de o bunica care este surdo-mută. Copilul stă mult la tabletă și
se plânge că el nu are ce au ceilalți copii și că familia lui “nu are nici măcar mașină”. Relaţia
dintre părinţii lui este o relaţie tensionată, cu frecvente certuri pe teme financiare și de
educație a copilului pe un ton al discuţiilor de cele mai multe ori ridicat.

Date despre şcolaritate:


Ș. a fost coleg la grădiniţă cu mulţi dintre actualii lui colegi de clasă. Ș. este un copil
care vorbeşte foarte mult, dorind mereu să atragă atenţia asupra lui. În timpul orelor vorbeşte
neîntrebat devenind de multe ori factor perturbator pentru desfăşurarea orelor. Profesorii spun
despre el că are cunoştinţe peste nivelul clasei, de multe ori este lăudat ceea ce atrage
respingerea celor din jur.

Relaţionarea cu colegii:
Ș. este acceptat foarte greu la activităţile clasei. Este catalogat drept “tocilar”,
”cerşetor de atenţie”. Nu există preocupări comune, Ș. considerând jocurile colegilor lui ca
fiind copilăreşti, nu relaţionează cu fetele pentru că frecvent le necăjeşte (le trage de păr, le
găseşte porecle de care se amuză foarte tare). De multe ori are un comportament agresiv care
în final îi aduce un mare prejudiciu prin simplu fapt că este exclus din ce în ce mai des din
activităţile şcolare.

Relaţionarea cu familia:
Relaţiile lui Ș. cu familia sunt relaţii tensionate. Părinţii îi reproşează mereu că
rezultatele lui la învăţătură ar putea fi mult mai bune. După părerea lor Ș. este un copil care

10
vorbeşte tot timpul, care este tot timpul nemulţumit, care nu are niciun prieten. În familie nu
există copii de vârsta lui, astfel încât la petreceri este la fel de agasant, spunând tot timpul că
el se plictiseşte. Părinţii au pus de multe ori în practică pedepse cărora Ș. nu le-a înţeles rostul,
care au avut din ceea ce povesteşte mama doar rol de întărire negativă.

Solicitarea examinării:
Solicitarea examinării a fost făcută de mama lui la cererea lui Ș. care spune că nu se
mai simte bine la şcoală, că nu are niciun prieten, nu se înţelege cu colegii, dar mama spune
“îi înţeleg şi pe aceştia, i-o fi zăpăcit de cap cu cât vorbeşte”.
Din punct de vedere emoţional, Ș. este un copil care verbalizează foarte uşor, purtând
discuţiile cu mare uşurinţă. Ştie să spună ceea ce îi place şi ceea ce nu îi place, are un
raţionament logic. Este afectat de relaţiile dintre părinţii lui care dorm în camere separate
“deci vă daţi seama până la divorţ nu mai e decât un pas”. Nu-i plac certurile dintre părinţii
lui, care încep cu un motiv şi se termină cu motive de “furnizate de mine”, spune Ș. Din
această cauză, el are deseori sentimente de culpabilitate care îi sporesc gradul de izolare. Tatăl
nu se joacă cu copilul, nu iese cu el la plimbare pe motiv că este obosit. Problema lui cea mare
este că nu are cu cine verbaliza, mai fiind supravegheat ca o ironie și de o bunică surdo-mută.
Acasă părinţii sunt prea ocupaţi şi la şcoală niciun coleg nu îl place.

Diagnoza psihologică:
Din testele proiective aplicate şi după datele furnizate de mama lui în interviul
anamnestic, într-adevăr reiese că Ș. este un copil trist care are mari carenţe afective. Se bucură
de fiecare dată când vine la cabinet şi poate să-şi exteriorizeze emoţiile. Deseori oscilează
emoţional între dorinţă de a fi valorizat şi de a câştiga atenţia celor din jur şi o stare de
agresivitate. Atunci când este agresiv realizează că are aşteptări exagerate cu privire la
recunoaşterea socială, nesiguranţă cu privire la simpatiile interumane.
Mecanismul lui de funcţionare este: din comportamentul agresiv ca modalitate de
obţinere a respectului obţine o calmare emoţională, iar sentimentul de teamă de a fi respins
este redus, ceea ce duce în final la întărirea comportamentului agresiv.
Agresivitatea crescută are ca şi consecinţe finale respingerea socială, însingurarea şi
de multe ori izolarea lui de colegi, care nu mai vor să-l implice în activităţi comune.
De multe ori caută relaţionarea cu adulţii (în pauze frecvent merge la cabinetul
medical pentru o cană de ceai pe motiv că îl supăra stomacul, relaţionează cu portarul sau cu
femeile care fac curăţenie) tocmai pentru a-şi masca tensiunile şi frustrările.
Pentru a-şi mulţumi părinţii şi pentru a-i convinge că este valoros, manifestă interes

11
pentru ocupaţii care să-l scoată în evidenţă, îi place muzica de operă, cunoaşte pe dinafară
conţinutul multor piese de teatru scrise de Caragiale.
Este convins că afecţiunea părinţilor poate să o câştige doar dacă are note foarte bune
şi nu este consemnat în condică.

Ipoteze:
1. Având în vedere că părinții copiului nu fac coparentalitate, acesta duce lipsă de repere
clare dezvoltând un comportament haotic.
2. Având în vedere faptul că mama și tata nu aplică aceleași metode educaționale, ierahia
în familie este inversată, copilul este parentificat, ajungând să gestioneze relația dintre
părinți.
3. Având în vedere că părinții nu petrec timp de calitate cu copilul, acesta a dezvoltat un
comportament agresiv pentru a atrage atenția asupra sa.
4. Neacceptarea de către colegi (la şcoală) şi de multe ori de părinţi (acasă) au produs în
timp o scădere a stimei de sine.

Obiectivele generale ale cazului au fost:


1. Introiectarea relației parental-filiale a părinților.
2. Descoperirea paternurilor educaționale preluate de părinți din familia lor de origine și
conștientizarea necesității coparentalității.
3. Optimizarea relației tată-fiu, mamă-fiu prin petrecerea unui timp calitativ împreună si
validarea resurselor copilului în vederea creșterii stimei de sine și a încrederii în
forțele proprii.
4. Identificarea resurselor personale ale copilului, însușirea unor metode de
autocunoaștere și comunicare cu colegii în vederea îmbunătățirii stimei de sine.
5. Dezvoltarea unor strategii de management al furiei.

Concluzii şi recomandări:
În urma întâlnirilor, părinții au conștientizat importanța petrecerii unui timp de calitate
cu copilul, recurgând la un plan săptamânal al acestora. În urma temelor de autocunoaştere
lucrate cu Ș. am observat că s-a modificat imaginea de sine, a crescut încrederea în sine şi s-a
îmbunătăţit capacitatea de exprimare asertivă. Acest lucru ne-a ajutat în rezolvarea
problemelor de relaţionare cu colegii. I-au fost recomandate copilului ieșiri în aer liber cu
colegii și să-și invite colegii acasă.

12
13