Sunteți pe pagina 1din 8

Ablatia tumorala

Student:Logofatu Iulia-Maria
Facultatea:Inginerie Medicala
Grupa:1444
An universitar:2017-2018
Introducere

Efectele termice ale curentilor de inalta frecventa sunt folosite in chirurgie pentru taierea
tesuturilor, pentru cauterizarea unor formatiuni anormale sau pentru coagulare in vederea
opririi sangerarii. Principiul Electrochirurgiei consta in aplicarea unui curent de inalta frecventa,
in domeniul 250 kHz - 4 MHz, prin intermediul unor electrozi, prin tesutul care trebuie prelucrat.
La aceasta freventa, celulele tesutului nu pot fi stimulate muscular sau nervos. [7]

Exista 3 tehnici de aplicare a alectrozilor pe tesut:


-sistem monopolar cu electrod neutru, in care curentul trece intre electrodul activ (varful din otel
inoxidabil sau tungsten) si un electrod conectat la corpul pacientului;
-sistem monopolar fara electrod neutru, in care curentul se inchide la generator prin capacitatile
parazite dintre corpul pacientului si pamant;
- sistem bipolar, in care elctrodul seamana cu o penseta avand lamele izolate intre ele, care se
foloseste la mici cauterizari locale sau la coagulari [4]

De interes este totusi numai functia de ablatie. Ablatia percutanata prin radiofrecventa cu
electrozi multiplii este o terapie sigura si eficienta pentru neoplaziile hepatice de dimensiuni
mari sau multiple, sustine un raport publicat in numarul din iunie al revistei American Journal of
Roentgenology. [1]

Ablația prin radiofrecvență (RFA)


Această procedură utilizează unde electromagnetice de mare intensitate. Doctorul inserează o
sondă subțire, asemănătoare unui ac, în tumoare. Un curent de înaltă frecvență trece prin vârful
sondei, care încălzește tumoarea și distruge celulele canceroase. Acesta este un tratament
frecvent al tumorilor de mici dimensiuni.

Ablația cu etanol (alcool)


Este cunoscută și sub denumirea de injectare percutanată de etanol (PEI). În cadrul acestei
proceduri se injectează alcool concentrat direct în tumoare, ce are ca scop distrugerea celulelor
canceroase.

Termoterapia cu microunde
În cadrul acestei proceduri, sunt transmise, cu ajutorul unei sonde, microunde care încălzesc și
distrug țesutul anormal.
Crioterapia
În cadrul acestei proceduri se distruge tumoarea prin înghețarea acesteia, cu ajutorul unei
sonde metalice subțiri. Sonda este ghidată în tumoare și apoi, cu ajutorul acestui instrument,
sunt eliminate gaze foarte reci care îngheață tumoarea, distrugând celulele canceroase. Această
metodă poate fi utilizată în tratarea unor tumori mai mari decât ar fi posibil utilizând alte tipuri
de ablație, dar, uneori, este necesară efectuarea anesteziei generale (care provoacă pacientului
un somn adânc, în care nu poate simți durere).

Ablatia cu radiofrecventa a tumorilor hepatice: tehnica si rezultate preliminare


Rezectia hepaticã rãmâne încã standardul de aur în tratamentul tumorilor hepatice primare sau
secundare. Totusi o serie de situatii limiteazã aplicarea acestei metode într-un numãr
considerabil de cazuri (pânã la 80%)(1,2), fapt care pãnâ nu demult impunea abstentia
chirurgicalã si tratamente chimioterapice sistemice. Relativ recent s-au dezvoltat o serie de
tehnici terapeutice in situ si regionale. Tehnicile in situ utilizeazã o serie de agenti pentru a
distruge tumora, lãsând tesutul necrozat pe loc. Astfel se utilizeazã agenti: chimici (alcool sau
acid acetic), termici - cãldura (radiofrecventa, microunde, laser) sau temperaturile negative
(crioterapie), precum si combinatii de chimioterapice cu diversi agenti (chemoembolizarea -
asocierea chimioterapicului cu ischemia localã sau terapia fotodinamicã - asocierea
chimioterapicului activat local de radiatii ultraviolete).

Ablatia prin radiofrecventã utilizeazã curenti de înaltã frecventã care se transformã în cãldurã în
tesuturi, distructia fiind astfel nespecificã. Pentru a produce necroza tumoralã completã trebuie
atinsã o temperaturã de peste 60ºC în întreaga leziune pentru cel putin 30 secunde (1). Pânã la
50ºC se produce denaturarea proteinelor, între 50 si 100ºC se produce coagularea proteinelor,
iar peste 100ºC se produce carbonizarea acestora.(1)

Existã 2 tipuri de sisteme de ablatie cu radiofrecventã: cu electrozi retractabili multipli (3-10),


unele cu termocuplu la vârf pentru monitorizarea temperaturii, care se deschid în formã de
umbrelã (produc leziuni elipsoidale sau sferice de aproximativ 3 cm diametru) sau cu 1 sau 3
electrozi rigizi cu rãcire internã (produc leziuni de 1-4 cm diametru) (fig. 1). Datoritã
deshidratãrii tesuturilor din vecinãtatea electrodului scade conductivitatea termicã si electricã si
astfel este limitat volumul termonecrozei, existând astfel riscul necrozei tumorale incomplete.
De aceea electrozii de ablatie cu radiofrecventã au un sistem automat de rãcire cu ser fiziologic.
Indicatiile acestei tehnici sunt tumori hepatice mici (< 5 cm), în numãr mai mic de 5 tumori,
volum tumoral sub 40% din volumul hepatic total si clasa Child A sau B, iar contraindicatiile sunt
reprezentate de prezenta metastazelor extrahepatice nerezecabile, numãr mare de metastaze
hepatice, cirozã clasa Child C (cu hiperbilirubinemie, hipo-albuminemie, ascitã rezistentã la
tratament, encefalopatie severã), infectie activã sau insuficientã renalã. (1)

Leziunea idealã pentru tratamentul prin radiofrecventã are diametru sub 3 cm si este situatã la
distantã de capsula hepaticã, pediculi portali sau vene hepatice.

RMN, CT sau ecografia hepaticã noteazã numãrul, localizarea si mãrimea leziunilor maligne,
faciliteazã insertia electrodului si monitorizeazã efectele terapiei în timp real.
Tehnica
Scopul RFA este de a induce leziuni termice la tesut prin depunere de energie electromagnetic. In
RFA, pacientul este parte a unui circuit in bucla inchisa, care include un generator de RFA, un ac
electrod si o dispersie mare a electrodului. Un camp electric alternativ este creat in tesutul
pacientului. Din cauza rezistentei electrice relativ mare a tesutului in comparatie cu electrozii de
metal, exista o agitatie marcata a ionilor in tesutul tinta care inconjoara electrodul, deoarece
ionii de tesut incerca sa urmareasca schimbarile in directia curentului electric alternativ.
Rezultatele agitatiei este in caldura de frecare parte a electrodului. Diferenta dintre suprafata
mica a electrodului ac si suprafata mare a placutelor de sol face ca aceasta caldura generata sa
fie axata si concentrate in jurul acului electrod. Rezultatele provocate de incalzire RFA depinde
atat temperatura tesutului cat si de durata de incalzire. Incalzirea tesutului, la 50 pana la 55°C,
timp de 4 pana la 6 minute, produce leziuni celulare ireversibile. La temperaturi cuprinse între
60 si 100°C, in apropierea imediata coagularea tesutului este indusa, cu deteriorarea ireversibila
mitocondriala si a enzimelor citoplasmatice ale celulelor. La mai mult de 100 - 110°C, tesutul se
carbonizeaza. Pentru distrugerea adecvata a tesutului tumoral, intregul volum tinta trebuie sa
fie supus la temperaturi citotoxice. Astfel, un obiectiv esential al terapiei ablative este realizarea
si mentinerea de temperaturi fixe si constante de-a lungul intregului volum tinta pentru cel putin
4 minute. Cu toate acestea, conductia termica relativ lenta din suprafata electrodului prin
tesuturi mareste durata de aplicare la 10 minute. Pe de alta parte, temperatura nu ar trebui sa
creasca peste aceste valori, pentru a evita carbonizarea jurul varful electrodului din cauza
incalzirii excesive. Un alt factor important care afecteaza succesul RFA este abilitatea de a
detecta exact suprafata.

Ablatia in cancerul renal

Chirurgia nefronilor a devenit o alternativa de tratament acceptata (radicala) la pacientii cu


tumori renale de mai putin de 4 cm. Recent, minimizarea invaziva a nefronilor includ crioablatia
si RFA. Totusi, putine studii au evaluat efectele histologice asupra viabilitatii celulelor tesutului si
a tumorii renale dupa ablatie RF. In general, experimentele folosesc colorarea vitala (NADH)
pentru analiza tumorile renale cu indepartarea chirurgicala dupa RFA. Scopul este evaluarea
pierderilor histologice a tumorii dupa RFA. RFA induce agitatie ionica, caldura de frecare si astfel
moartea celulelor. Incalzirea tesuturilor la temperaturi mai mari de 60°C duce in mod obisnuit la
deshidratare si coagularea. Tesutul moare iîn urma prejudiciul termic de necrozare de
coagulare. Cele mai multe protocoale RFA utilizate pentru tratarea maselor renale la om au fost
definite de protocoalele tumori hepatice mentionate pe scurt mai devreme. In 1997, Zlotta si
colaboratorii au raportat primul caz de tumora renalatratata prin RFA. Probleme:

Diferenta observata in rezultatele patologice in randul diferite studii pot fi datorate variatiei
electrodului

Caracteristici energetice RF si tehnica RF diferita

Mai multe motive pot explica esecul de RFA in tratament de tumorile renale. Distributia de
caldura in tesutul din jur sondei este o functie de impedanta, temperatura tesutului nativ,
conductivitate termica si pierderea de caldura prin circulatie. Ablatia incompleta a tumorii poate
rezulta din racire. O alta problema este reprezentata de uscare si carbonizare, elemente ce pot
provoca o crestere brusca in impedanta de tesut care rezulta mai apoi in transferul de energie
scazut. Prin urmare, acest fenomen poate limita volumul efectiv al ablatia tesutului. Problema
de carbonizare si deshidratare pot fi evitate in mare masura de electrozi de radiofrecventa cu
racire. In cele din urma, marimea tumorii si natura par a fi factori foarte importanti de succes.
Gervais si colab. au ajuns la concluzia ca tratamentul RFA a fost de succes cu dimensiuni ale
tumorilor <3 cm. Date din literatura indica faptul ca RFA poate distruge complet la distrugerea
tumorilor renale in unele cazuri. Aceasta tehnologie necesita totusi un studiu suplimentar. Date
oncologice clinice pe termen lung asupra RFA in tumorile renale au nevoie de o desfasurare mai
indelungata.
BIBLIOGRAFIE:

http://www.mymed.ro/cancerul-hepatic.html
http://www.romedic.ro/cancerul-hepatic-hepatocarcinom
https://www.emcb.ro/article.php?story=20070320162835753
http://www.medical-bucuresti.ro/forum/Thread-Ablatia-tumorala-in-carcinomul-hepatocelular
http://www.revistachirurgia.ro/cuprinsen.php?EntryID=352