Doza absorbită (D)

Doza absorbită D, este energia medie transmisă de radiaţia ionizantă materiei de

masă Δm. Această mărime este definită pentru toate tipurile de radiaţii ionizante şi
pentru orice material .

E
D 
m
Unitatea de măsură în SI: gray (Gy)
1 Gy = 1 J/kg
Vechea unitate “rad”. 1 Gy = 100 rad.
Este determinată prin măsurare.
Dozimetrele care măsoară doza sunt calibrate în gray.
Debitmetrele, care măsoară debitul dozei sunt calibrate în Gy/h, Gy/s.

Dozele în radioterapie > 1Gy

Doza absorbită de populaţie datorată fondului natural de radiaţii (componentei
terestre, cosmice, sau datorată radioactivităţii interne, radonului) este 0,002Gy.
Dozele absorbite de pacienţi printr-o procedură de radiodiagnostic convenţional
sunt de obicei < 0,001Gy adică reprezintă expunerea pe ½ an la fondul natural.

KERMA (kinetic energy released in a material)

Etransmisa
K
m
unde ΔEtrans este suma energiilor cinetice iniţiale a tuturor particulelor eliberate
de fotoni în materialul de masă Δm. În SI unitatea pentru kerma este joule per
kilogram (J/kg). În diagnosticul radiologic: Kerma şi D sunt egale.

Relaţia între doza absorbită şi expunere

Expunerea poate fi corelată cu doza în aer sau kerma, aplicând factorii de conversie
corespunzători.
Dacă se cunoaşte expunerea, se poate calcula doza absorbită într-un material.
D [Gy] = f x X [Ckg-1]
f = factor de conversie, depinzând de mediul absorbant

f(aer) = 0,869 [Gy/Ckg-1]

Doza absorbită DT mediată pe ţesutul sau organul T va fi:
ET
DT 
mT
unde: E este energia totală medie transmisă ţesutului sau organului T iar mT este
masa acestui ţesut sau organ

Transfer liniar de energie (TLE)

Pentru radiaţiile cu TLE mic energia transmisă la interacţie este relativ mică
şi la doze mici mai multe celule suferă evenimente de depunere de energie decât în
cazul interacţiilor cu fascicule de radiaţii cu TLE mare.
Ca o consecinţă, fluctuaţia în energia depozitată printre celule este mai mică
pentru pentru radiaţia cu TLE mic decât pentru radiaţia cu TLE mare.
Pentru doze mici de radiaţii cu TLE mare frecvenţa ciocnirilor în cele mai multe
celule este zero, în câteva este 1 şi în mod excepţional poate fi mai mare decât unu.
Valoarea energiei depuse în cele mai multe celule individuale este zero dar
ea poate depăşi valoarea medie (adică doza absorbită) în ţesut cu ordine de
mărime.

Doza absorbită

Doza absorbită este o proprietate a mediului absorbant şi a câmpului de

radiaţie iar compoziţia exactă a mediului trebuie clar definită.
De obicei, ESD se referă la ţesutul moale (muşchi) sau apă. Doza absorbită în
muşchi este în relaţie cu doza absorbită în aer, prin raportul coeficienţilor masici de
energie.

Doza echivalentă (HT)

Este dată de produsul dintre doza absorbită într-un organ sau ţesut şi factorul de
ponderare al radiaţiei incidente, wR.

HT  DT  wr
Unitatea de măsură în SI: sievertul (Sv).
Unitatea veche: rem.
1 Sv = 100 rem

Doza efectivă
Probabilitatea efectului biologic datorat unei anume doze echivalente variază de la
un organ sau ţesut la altul în funcţie de vârstă şi sex.
Doza echivalentă a fiecărui organ sau ţesut trebuie multiplicată cu un factor de
ponderare care evaluează radiosensibilitatea acestuia.
Acest factor se notează cu wT (tissue=ţesut) şi se numeşte factor de ponderare
tisulară.