Ministerul Educaţiei, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Construcţii, Geodezie şi Cadastru

Departamentul Drept

LUCRARE DE VERIFICARE

la disciplina: Drept vamal

Rolul activității vamale pentru economia

națională

A elaborat: st. gr. DP-168, f/r Mîrza Ionela

Ursu Viorica,conf.univ.
A verificat: ______________________ ______________________
semnătura numele prenumele, gradul didactic

Nota ______________

CHIŞINĂU, 2019
CUPRINS
ÎNTRODUCRE ....................................................................................................................................... 3
REFORMAREA SI MODERNIZAREA ORGANELOR VAMALE REPUBLICII MOLDOVA ....... 4
1.1. Noţiunea activităţii de reformare şi modernizare a organelor vamale şi activităţii acestora ....... 4
1.2. Dezvoltarea activităţii vamale şi organelor vamale în Republica Moldova prin reformare şi
modernizare......................................................................................................................................... 9
1.3. Integrarea sistemului vamal al Republicii Moldova în cadrul spaţiului vamal al Uniunii
Europene ........................................................................................................................................... 23
CONCLUZII ......................................................................................................................................... 36
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................................... 37
 ÎNTRODUCRE

Activitatea vamală îşi are începuturile din cele mai vechi timpuri, şi este inseparabil
legată de apariţia, dezvoltarea şi reglementarea schimburilor comerciale între diferite
comunităţi umane. Istoria politicii şi a activităţi vamale, au ca origine ideile social-politice
redate în concepţiile ştiinţifice ale marilor filosofi şi învăţaţi, de la acele vremuri din trecut.
Ei primii, în baza cunoscutelor învăţături, obiceiuri şi moravuri, au pus fundamentul ideilor
despre normele comportamentului uman, care reflectă totalitatea raporturilor, ce se formează
între oameni, printre care şi în domeniul reglementării relaţiilor comerciale. Nu ne vom opri
la toate etapele istorice ale acestui îndelungat şi complicat proces, ci vom încerca să
evidenţiem esenţa şi structura activităţii vamale, importanţa şi rolul acestui fenomen
complicat, cum este activitatea vamală.

Trecerea economiei naţionale la relaţiile de piaţă, globalizarea şi regionalizarea

economiei mondiale în ansamblu, creşterea intensă a schimburilor comerciale internaţionale,
sporirea traficului de călători, care traversează frontiera vamală, implementarea tehnologiilor
informaţionale moderne, au generat schimbări esenţiale în organizarea şi administrarea
activităţii vamale. Actualmente, participanţii la relaţiile economice externe trebuie să dispună
de cunoştinţe vaste în domeniu, să poată aplica în practică baza normativă şi legislativă, să
cunoască structura organizatorică şi de administrare a organelor vamale, precum şi multe alte
aspecte privind activitatea vamală.

Activitatea vamală a oricărui stat este un element important al sistemului relaţiilor

economice externe. Însemnătatea activităţii vamale, ca parte componentă a economiei
Republicii Moldova, se manifestă în primul rând, prin protejarea intereselor economice a
statului.

Lucrarea data descrie Rolul activității vamale în economia națională,fiind alcătuită

dintr-un capitol ce este împarțit în 3 subcapitole.

Fiecare subcapitol decrie Noţiunea activităţii de reformare şi modernizare a organelor

vamale şi activităţii acestora.Dezvoltarea activităţii vamale şi organelor vamale în Republica
Moldova prin reformare şi modernizare.Integrarea sistemului vamal al Republicii Moldova
în cadrul spaţiului vamal al Uniunii Europene.
 REFORMAREA SI MODERNIZAREA ORGANELOR
VAMALE REPUBLICII MOLDOVA

1.1. Noţiunea activităţii de reformare şi modernizare a organelor vamale şi

activităţii acestora

Funcţionalitatea şi performanţele unei societăţi depind, în mare măsură, de

configuraţia de ansamblu a sistemului său organizatoric şi managerial. Pe acest plan se
constată diferenţe apreciabile de la o țară la alta.
Astăzi, este recunoscut faptul că: „Fiind una dintre cele mai mari agenţii ale
guvernului, Vama s-a adaptat întotdeauna la noile evoluţii politice şi economice într-un mod
rapid şi flexibil". Tradiţional axată pe perceperea taxelor datorate la intrarea mărfurilor pe
teritoriul naţional, contra traficului ilicit şi controlul persoanelor la frontiere misiunea vămii
s-a extins în ultimii ani asupra unor domenii, cum ar fi: gestiunea impozitelor indirecte
(accize, taxa pe valoarea adăugată), combaterea contrafacerii mărfurilor, protecţia
patrimoniului cultural naţional, apărarea mediului înconjurător, controlul substanţelor
radioactive ş.a. [1, p.28].
Cît priveşte misiunea Serviciului Vamal acesta: „urmează să fie deschis cu cetăţenii şi
agenţii economiei utilizînd un sistem de control eficient, bazat pe un personal cu înaltă
calificare, metode eficiente de gestionare şi tehnologii moderne”, iar ce ţine de viziunea
Serviciul Vamal acesta: „este deschis la noile provocări şi de cooperare, respectînd normele
de etică profesională şi aplicarea metodelor moderne de operare. Grija de finanţele publice,
facilitarea activităţilor economice legale şi asigurarea securităţii” sunt prioritare în activitatea
acestuia.
Pentru a servi intereselor cetăţenilor şi agenţilor economici, obiectivul final al
Serviciului Vamal este să asigure, ca activităţile economice legale nu suportă riscul de
pierderi bugetare, încălcările vamale sau fiscale, nu reprezinte o ameninţare pentru societate,
iar procedurile legale se desfăşoară cu minimum de intervenţii din partea organelor vamale.
Ca atare, politicele bine concepute şi investiţiile de consolidare a capacităților
instituționale concentrate pe îmbunătățirea eficacității administraţiilor vamale pot oferi
dividende semnificative pentru guverne, cît şi pentru ţările în curs de dezvoltare ca să profite
de oportunităţile oferite de extinderea la nivel mondial al sistemului de comercializare. Din
păcate, pînă în prezent cel puţin, multe iniţiative de consolidare a capacităţilor date nu au
reuşit să îndeplinească obiectivele dorite.
În acest sens. autoarea Prusacova N.V. indică că: „Studiul complex al serviciului
vamal permite formularea unor propuneri concrete referitoare la perfecţionarea activităţii cu
luarea în consideraţie a tendinţelor mondiale de dezvoltare a activităţii vamale”, şi anume:
„perfecţionarea aplicării mecanismelor tarifar-vamale de reglementare a activităţii economice
externe, modernizarea tehnologiei perfectării vamale, ridicarea eficienţei activităţii de
ocrotire a normelor de drept, îmbunătăţirea bazei normativ-juridice de activitate a organelor
vamale şi dezvoltarea interacţiunii acestora cu alte elemente ale mecanismului de stat”.
Suntem de acord cu poziţia dată, doar că, urmează a fi luate în calcul şi procesele
integraţioniste, care sunt dezvoltate la moment, şi anume: crearea diferitor zone de comerţ
liber, uniuni vamale etc., care indiscutabil au un impact enorm asupra activităţii organelor
vamale.
Majoritatea administraţiilor vamale din ţările lumii în prezent desfăşoară
reorganizarea şi modernizarea activităţii. Chiar şi în cele mai dezvoltate state procesul de
modernizare a organelor vamale este permanent. Reorganizarea şi modernizarea este dictată
de necesitatea de a găsi o cale cît mai efectivă şi o metodă funcţională pentru a realiza scopul
scontat în domeniul încasării veniturilor, realizarea politicii comerciale externe și asigurarea
respectării restricţiilor stabilite. Procesul reformării nu se oprește și instituţiile vamale din
lume se află în diverse stadii al acestuia. Astăzi, problema reformării vamale mai este actuală
și din considerentele că, întrebarea data este ridicată și de către organizațiile internaționale.
Astfel, chiar de la început în calitate de punct de pornire în reformarea serviciului
vamal, fiecare țară trebuie să primească o decizie bine gîndită de a ajusta legislaţia sa la
reglementările şi procedurile internaţionale. Aceasta se referă la obligaţiile internaţionale ale
statului, mai ales cele care decurg din statutul de membru al OMC si OMV
Conform poziţiei OMV modernizarea şi consolidarea capacităţilor instituţionale ale
organelor vamale se exprimă prin:
 conceperea programelor de consolidare a capacităţilor instituţionale şi încurajarea
proiectelor de modernizare vamală;
 dezvoltarea cooperării la nivel regional prin intermediul reţelelor de birouri regionale
și centrelor regionale de instruire;
 asigurarea utilizării tehnologiilor informaţionale şi diferitor instrumente în vederea
îmbunătăţirii perfectării vamale, de gestionare a riscurilor şi de evaluare;
 stabilirea unor parteneriate de cercetare cu comunitatea academică în vederea
consolidării cunoştinţelor şi competenţelor, inclusiv identificarea standardelor
profesionale, care în cele din urmă va îmbunătăţi gestionarea şi funcţionarea
administraţiilor vamale”.
 Analizînd tendinţele actuale în organizarea activităţii vamale din mai multe state
constatăm că, problema de bază pusă în faţa acestora, constă în coordonarea activităţii dintre
administraţia vamală şi cea fiscală cu scopul de a mări eficienţa ambelor structuri.
În această ordine de idei, urmărim tendinţa de autonomie a organizaţiilor, care se
ocupă cu colectarea resurselor la buget, folosită ca măsură, ce contribuie la reorganizarea
organelor vamale din diferite state, mai ales în statele dezvoltate. Se presupune că, autonomia
administraţiilor respective uşurează procesul dat şi rezolvă un şir de probleme, cum ar fi:
nivelul scăzut al salarizării, al dotării, al rezultatelor privind lupta cu diferite fraude, încălcări
şi cu corupţia.
Există mai multe căi de dezvoltare a autonomiei şi ridicării gradului de
responsabilitate a serviciului vamal, în anumite cazuri organele responsabile de acumularea
veniturilor bugetare au rămas în componenţa Ministerului Finanţelor, dar au fost lărgite
atribuţiile lor de administrare a activităţii sale. În alte cazuri aceste organe au primit practic
autonomie totală, avînd statut de instituţii publice autonome subordonate fie Guvernului, fie
Parlamentului sau Preşedintelui ţării.
Astfel, s-au stabilit două tendinţe şi direcţii de organizare diametral opuse. Prima
constă în unificarea sau fuziunea administraţiilor în trecut separate, care se ocupă cu
colectarea veniturilor, ceea ce a dus la unificarea fiscal - vamală [2, p.14]. Scopul acestor
fuziuni a fost de a îmbunătăţi deservirea contribuabililor în urma supunerii unei singure
inspecţii departamentale şi o mai bună adaptare la noile tendinţe în domeniul comerţului
internaţional, sporirea eficacităţii lucrului în urma comasării funcţiilor comune, cum ar fi:
lucrul cu resursele umane, creşterea rezultatelor activităţii subdiviziunilor de audit şi
investigaţii, etc.
Cea de a doua tendinţă s-a bazat pe creşterea gradului de autonomie a administraţiilor,
care se ocupă cu colectarea impozitelor. În statele unde administraţiile vamale au o
autonomie înaltă se consideră că, dispun de un potenţial mai mare de acomodare la
problemele noi apărute păstrînd în acelaşi timp neutralitatea politică.
Diversele versiuni alternative de oferire a autonomiei administraţiilor vamale, sunt
orientate spre obţinerea aceloraşi scopuri, şi anume:
Independenţă financiară - instituţia trebuie să posede posibilitatea de a-şi distribui
propriul buget în conformitate cu necesităţile sale;
Independenţa administrativă - instituţia trebuie să posede posibilitatea de a stabili
propriile procese şi activităţi administrative [2, p.15];
Independenţa în cadrul autorităţii publice - instituţia trebuie să răspundă de alegerea
cadrelor, procesul de salarizare şi stimulare a colaboratorilor, succesiunea creşterii pe scară
ierarhică şi organizarea cursurilor de perfecţionare, elaborarea şi adoptarea codului etic al
colaboratorilor vamali, precum şi reguli speciale de numire a conducătorului Serviciului
Vamal. . .

Succesul în activitatea organelor vamale se exprimă prim mai mulți factori, unul
dintre cei mai principali fiind conducerea efectivă a acestora, care este realizată prin
coordonarea activităţii tuturor subdiviziunilor vamale în vederea asigurării unei linii de
activitate unice, îndreptate la protejarea intereselor societăţii şi a celor statale. Sub aspect
general aceasta se reduce la asigurarea acţiunilor unitare al colaboratorilor şi subdiviziunilor
structurale în vederea realizării sarcinile puse în faţă acestora.
Astfel, dezvoltarea sistemului organelor vamale este în strînsă legătură cu soluţionarea
problemelor de conducere, fiindcă conducerea tot timpul se începe cu fixarea legăturilor
concrete dintre subdiviziunile separate ale unei sau altei organizaţii şi distribuirii între acestea
a drepturilor şi obligaţiilor.
Totodată, majoritatea statelor lumii acceptă faptul că, vama este un serviciu, care
efectuează un lucru de înaltă calitate şi cu un potenţial de creştere a colaboratorilor pe scară
ierarhică, unde toate funcţiile se completează în conformitate cu competenţa şi nivelul de
pregătire profesională deţinut.
Un rol important îl joacă asigurarea faptului că, în componenţa organelor vamale
activează conducători experimentaţi şi profesionişti, ceea ce cu regret nu tot timpul constituie
o regulă. O altă problemă constă în aceea că, destul de frecvent odată cu schimbarea
Guvernului se schimbă şi conducerea organelor vamale şi în felul dat acumularea veniturilor
bugetare se află în responsabilitatea persoanelor, care practic nu sunt cunoscuţi cu legislaţia,
reglementările şi procedurile aplicate în domeniul dat.
Funcţionalitatea sistemului, în care angajarea şi avansarea colaboratorilor se bazează
pe aşa criterii ca: competenţa, profesionalismul şi calificarea, duc la dezvoltarea acestuia. Însă
dacă angajarea şi avansarea colaboratorilor se bazează pe diferite criterii şi factori politici,
înseamnă, că, în majoritatea cazurilor remunerarea va fi efectuată în dependenţă de
capacitatea de a beneficia de funcţia deţinută în interes personal şi corporativ. Drept rezultat
administraţia vamală va fi sesizată ca o organizaţie necompetentă, ineficientă şi coruptă.
Practica statelor dezvoltate a demonstrat că, cea mai bună metodă de asigurare a unei
activităţi corecte şi imparţiale a serviciului vamal este crearea unui serviciu profesionist cu un
cerc concret de obligaţii şi cu proceduri de raportare a activităţii efectuate, care joacă un rol
important nu numai în ridicarea eficienţei vămii, dar în acelaşi soluţionării problemelor de
corupţie din cadrul sistemului dat
 Astăzi este unanim recunoscut că, un sistem vamal modern facilitează comerţul
internaţional. A devenit actual ca modernizarea activităţii serviciului vamal să fie privită ca
unul din aspectele „facilitării comerţului”.
În acest sens, putem menţiona că, în întreaga lume lucrul serviciului vamal este
considerat ca o barieră comercială, care se prezintă ca nişte cheltuieli administrative şi
pierderi ale agenţilor economici pentru a se conforma cerinţelor stabilite. Scopul modernizării
este de a minimiza această barieră, în concordanţă cu sarcinile pe care trebuie să le realizeze
serviciul vamal, asigurând îndeplinirea prevederilor legale cu minim de piedici suplimentare.
Astfel de obstacole pot crea mari cheltuieli şi pierderi, atît pentru mediul de afaceri, cît şi
pentru bugetul de stat.
Totodată, Gordhan P. consideră pe deplin argumentat că, liberalizarea comerţului nu
înseamnă că rolul vămii este în scădere. Chiar şi în perioade de liberalizare extinsă a
comerţului internaţional, restricţiile şi controale sunt necesare pentru a atinge efectul necesar
al propriilor obiective ale politicii de comerţ şi industrie. În acelaşi timp, este necesar ca
autorităţile vamale să protejeze societatea împotriva importului de mărfuri periculoase şi
nocive.
Pentru modernizarea serviciului vamal sunt necesare schimbări radicale, atît a
mediului în care acesta lucrează, cît şi a metodelor de lucru. Din analiza practicii mondiale
autorul Walsh J. consideră că, schimbările sunt necesare în următoarele patru domenii cheie:
1. Aprobarea consecutivităţii politicii comerţului extern și adoptarea legislaţiei clare,
care să susţină politica dată;
2. Implementarea procedurilor vamale simple și moderne;
3. Trecerea la folosire pe larg a calculării autonome a impozitelor de către contribuabili
şi de la controlul fizic la controlul ulterior vămuirii (postvămuire);
4. Asigurarea scopului ca sistemul de simulare şi structura organizatorică contribuie la
integritatea şi eficienţa lucrului serviciului vamal.
Ce ţine de acţiunile necesare pentru modernizarea organelor vamale, Prusacova N.V.
menţionează că, acestea trebuie să presupună următoarele:
1. Elaborarea unei programe guvernamentale de modernizare, formularea intereselor
naţionale, elaborarea şi publicarea unui plan pe termen lung, asigurarea acestuia cu o
susţinere organizaţională şi juridică;
2. Participarea obligatorie a administraţiei vamale la propria modernizare şi planificare a
acesteia;
3. Colaborarea cu organele de drept, mediul de afaceri, sectorul bancar în scopul
realizării în cadrul programului a condiţiilor ce ar asigura accelerarea fluxului de
 mărfuri şi persoane peste frontiera vamală, încasarea în volum deplin a plăţilor
vamale şi contracararea încălcărilor vamale;
4. Coordonarea bazei normativ-juridice, procedurale şi tehnologice a activităţii
organelor vamale cu toate convenţiile şi acordurile internaţionale;
5. Aplicarea practicii internaţionale de petrecere a modernizării serviciilor vamale şi
colaborarea cu organele vamale ale altor state, organizaţii internaţionale.
Suntem de acord cu poziţia menţionată, dar evident acestea sunt doar cîteva din acţiunile
necesare întru modernizarea organelor vamale. Totodată, pentru a ridica nivelul de activitate
a serviciului vamal este necesară o decizie politică promptă a Guvernului de a petrece
reforme. În acest sens, un aspect primordial îl are susţinerea evidentă a reformelor petrecute
în cadrul organelor de stat din partea conducerii ţării. Atît, funcţionarii vamali, cît şi
societatea civilă trebuie să vadă clar ataşamentul Guvernului faţă de procesul de reformare a
organelor vamale.
La fel, pentru petrecerea cu succes a reorganizării structurale şi de schimbare a
procedurilor de activitate trebuie să fie cointeresată în lucrul dat şi nemijlocit conducerea
serviciului vamal. Astfel, petrecerea reformelor trebuie să fie condusă de un grup de
specialişti de cea mai înaltă calificare din cadrul subdiviziunii centrale a administraţiei
vamale. În afară de aceasta, reformele preconizate şi măsurile de implementare trebuie să fie
stabilite din punct de vedere politic, iar conducerea și colaboratorii vamali trebuie de la
început să partcipe la elaborarea și realizarea programului de reformare. Dacă programul
respectiv nu reflectă în măsură suficientă interesele serviciului vamal și sunt impuse din
afară, aceasta nu va atinge scopul preconizat.
În procesul de organizare şi modernizare a organelor vamale este necesară
cointeresarea şi a companiilor care activează în domeniul comerţului extern. Deseori acest
lucru se realizează pe calea creării unor grupuri de lucru de modernizare cu participarea
importatorilor, exportatorilor, companiilor transportatoare, administraţiile porturilor şi
aeroporturilor, precum şi a brokerilor vamali. Aportul lor este important în procesul
constatării domeniilor unde îmbunătăţirea deservirii va aduce un beneficiu mai mare.

1.2. Dezvoltarea activităţii vamale şi organelor vamale în Republica

Moldova prin reformare şi modernizare

Dezvoltarea sistemului vamal al Republicii Moldova prin reformare şi modernizare se

impune ca un lucru esenţial şi primordial în procesul de evoluare a activităţii vamale şi este
dictată de necesitatea de a alinia sistemul dat la acele cerinţe care sunt înaintate faţă de acesta.
 Conform Programului de dezvoltare strategică pentru anii 2012-2014, Serviciul
Vamal îşi propune ca: „În următorii trei ani instituţia va tinde spre perfecţionarea sistemului
vamal, astfel în cît către anul 2014 Serviciul Vamal al Republicii Moldova să se bucure de o
apreciere înaltă şi să fie recunoscută ca fiind una dintre cele mai moderne, eficiente şi
transparente autorităţi de stat”.
Astăzi, provocările la care sunt expuse organele vamale din întreaga lume, inclusiv
cele din Republica Moldova sunt numeroase şi diverse, iar fără o dezvoltare a acestora este
evidentă o stagnare a întregului domeniu economic al ţării. Forţa motrice a dezvoltării date o
considerăm capacitatea organelor vamale naţionale de a se adapta rapid și eficient la acele
transformări ce au loc, atît în interiorul ţării, cît şi în afara acesteia.
În sensul dat, autoarea Prusacova N.V. analizînd practica mondială referitoare la
reglementările vamale, prognozează transformări esenţiale în următorii ani în cadrul
activităţii vamale, cum ar fi:
1. Schimbări în domeniul comerţului internaţional (creşterea volumului de schimburi
comerciale, scăderea nivelului general al taxelor vamale, creşterea rolului
reglementării netarifare);
2. Schimbarea rolului serviciului vamal în următoarele circumstanţe: creşterea
dificultăţii şi lărgirea spectrului de cerinţe înaintate faţă de serviciile vamale, legate de
necesitatea măririi eficienţei controlului asupra trecerii peste frontiera vamală a
mărfurilor, ridicarea responsabilităţii organelor vamale de toate nivelurile privind
încasarea impozitelor indirecte şi a accizelor în măsură deplină, creşterea influenţei
serviciilor vamale la formarea politicii comerciale, protecţia socială a populaţiei,
dezvoltarea industrială, necesitatea reprezentării organelor vamale în structurile
guvernamentale pentru asigurarea unui control mai eficient asupra exportului,
creşterea rolului organelor vamale în lupta cu contrafacerea, necesitatea perfecţionării
metodelor de luptă cu contrabanda, traficul ilicit de substanţe narcotice şi alte
infracţiuni”.
Suntem de acord cu cele menţionate şi credem că, transformările respective sunt
aplicabile şi pentru organele vamale ale Republicii Moldova.
Astfel, pentru a face faţă provocărilor actuale se simte necesitatea de a dezvolta
sistemul vamal naţional prin prisma obiectivelor stabilite în principalele documente de
politici naţionale, dar şi a angajamentelor asumate faţă de partenerii internaţionali şi care
constă, după părerea noastră, în consolidarea capacităţilor instituţionale în domeniul vamal,
prin care se înţelege acel curs de dezvoltare sau de dobîndire a abilităţilor, competenţelor,
instrumentelor, proceselor şi resurselor necesare pentru a îmbunătăţi capacitatea
administraţiei de a îndeplini funcţiile sale alocate şi atingerea obiectivelor trasate.
Totodată, dezvoltarea sistemului vamal al Republicii Moldova prin acordarea unor noi
atribuţii şi competenţe, va spori considerabil dezvoltarea social economică a ţării, întărirea
securităţii economice a statului şi creşterea veniturilor bugetare, creînd premise favorabile
pentru implementarea în viitor a unor noi priorităţi pe termen mediu și lung în activitatea
vamală din Republica Moldova [3, p.130].
Ca şi în alte state procesul de reformare şi modernizare a activităţii vamale şi a
organelor vamale în Republica Moldova are un caracter continuu şi la moment se află în plină
desfăşurare fiind condiţionat de existenţa următoarelor premise:
a) crearea economiei de piaţă funcţionale şi sporirea capacităţii acesteia de a face faţă
cerinţelor competitive de pe piaţa din Uniunea Europeană şi din celelalte ţări
dezvoltate;
b) alinierea comerţului exterior şi a relaţiilor economice internaţionale ale ţării noastre la
procesele de bază din economia mondială contemporană;
c) vecinătatea cu Uniunea Europeană ce presupune apropierea de spaţiul vamal
comunitar, dar şi o poziţionare benefică faţă de alte state din regiune, inclusiv a celor
din CSI;
d) dezvoltarea parteneriatului public-privat în domeniul vamal.
Referindu-se la aspectul reformei organelor vamale naţionale autoarea Gorobievschi S.
menţionează că: în rezultatul analizei funcţionale efectuate s-au formulat unele constatări care
au şi generat direcţiile de reformă a acestei autorităţi publice centrale. În aşa mod au fost
formulate următoarele concluzii şi propuneri:
 Subdiviziunile Serviciului Vamal execută funcţii tipice acestui serviciu, cu mici
excepţii. Aceste excepţii sunt prezentate prin următoarele funcţii: funcţia de urmărirea
penală de către colaboratorii vamali;
 Analiza funcţională efectuată argumentează propunerea Serviciul Vamal să fie trecut
în subordinea Ministerului Finanţelor;
 Serviciul Vamal supune plăţilor de accize autoturismele importate de către persoanele
fizice, nedispunînd de soft-urile necesare pentru determinarea anului de fabricaţie al
acestora;
 Secţia tehnologii informaţionale a birourilor vamale pe lîngă funcţiile de bază mai
îndeplineşte şi funcţia de elaborare a soft-urilor întru uşurarea lucrului cu
documentaţia. Aceasta funcţie nu este tipică Serviciului Vamal şi cu atît mai mult
Biroului Vamal. În Republica Moldova există Ministerul Dezvoltării Informaţionale,
 în care activează specialişti în domeniu, care au misiunea de a asigura instituţiile
guvernamentale şi subdiviziunile acestuia cu soft-uri performante pentru prelucrarea
informaţiei” [4, p.282-283].
Nu suntem de acord cu abordarea propusă mai sus din mai multe considerente. Astfel,
referitor la excepţiile privind funcţiile atipice pe care le îndeplineşte Serviciul Vamal, şi
anume urmărirea penală, din analiza practicii de activitate a organelor vamale din diferite ţări
(Germania, Marea Britanie, Ungaria, Franţa, ţările baltice şi altele) constatăm că, acestea
deţin funcţia de urmărire penală (investigare) a cazurilor de infracţiuni vamale. Chiar mai
mult decît atît, competenţa acestora este mult mai vastă investigînd şi alte infracţiuni conexe
activităţii vamale cum ar fi: spălarea banilor, evaziunea fiscală, traficul ilicit de droguri, etc..
La fel, acordarea competenţelor de urmărire penală organelor vamale este indicată şi în
Convenţia Napoli II [5], precum şi de recomandările Comisiei Europene.
Referitor la aspectul dat autorul român Suceavă I. menţionează că: „Dacă aruncăm o
privire asupra diferitelor sisteme de organizare vamală, atît în cadrul statelor membre ale
Uniunii Europene, dar şi în altele, vom constata faptul că, reprezentanţii autorităţilor vamale
au diferite atribuţii în ceea ce priveşte descoperirea şi constatarea infracţiunilor care se comit
cu prilejul desfăşurării activităţii vamale” [6, p.63].
Ce ţine de experienţa Federaţiei Ruse în domeniul dat, atunci organele vamale au
încercat de cîteva ori să promoveze idea de a prelua competenţa de urmărire penală, iar
autorul rus Zeubkin V.M. pe deplin reflectă poziţia dată menţionînd că: „organelor vamale
ale Federaţiei Ruse este necesar de a le acorda dreptul de urmărire penală, în primul rînd, pe
cazurile de contrabandă. Drept argument este adusă idea că, cazurile date sunt în mare parte
intentate de către organele vamale. Acestea deţin o experienţa mare de luptă cu contrabanda,
activează specialişti de înaltă calificare, capabili să cerceteze cazurile de contrabandă în
măsură deplină. Concomitent poate fi lichidată compentența alternativă de urmărire penală a
anchetatorilor procuraturii, organele de securitate şi celor ale afacerilor interne şi în felul dat
de a ridica eficiența în lupta cu fenomenul dat”.
Ce ţine de trecerea Serviciului Vamal în subordinea Ministerului Finanţelor, ca
argument fiind indicat că, organele vamale se ocupă de încasarea impozitelor (TVA şi accize)
şi a taxei vamale, iar Ministerul Finanţelor este autoritatea responsabilă de politica fiscală se
face o greşeală conceptuală, fiind evidenţiat numai aspectul fiscal al activităţii vamale. Dar,
cum rămîne cu aspectele de reglementare şi ocrotire a normelor de drept, mai ales că în
ultima perioadă se atestă o diminuare a aspectului fiscal în folosul celorlalte două. În cazul
dat, suntem în faţa unei abordări unilaterale, ceea ce contravine însăşi naturii organelor
vamale, care sunt organe complexe şi îndeplinesc la rândul său o activitate complexă.
 Totodată, situaţia la care se face referinţă cu privire la cazurile de determinare a anului
de producere a autoturismelor este denaturată, dat fiind faptul că, organele vamale verifică
doar actele de înspțire a mijlocului de transport nu și starea tehnică a acestuia, iar procedura
în cauză ține de componența organelor de înmatriculare și evidență a transportului auto.
Referitor la subdiviziunea tehnologii informaţionale din cadrul birourilor vamale, care
după părerea autoarei nu ar trebui să participe la elaborarea soft-urilor, iarăşi nu putem fi de
acord fiind ivident faptul că, nu a fost studiată experienţa altor state în domeniul dat, unde din
ideile formulate mai sus am concluzionat cît de importantă este elaborarea, implementarea şi
folosirea de către organele vamale a tehnologiilor informaţionale, care la moment în multe
state sunt prioritare în îndeplinirea procedurilor de vămuire a mărfurilor. Respectiv,
elaborarea diferitor soft-uri în sensul dat, anume de către organele vamale răspunde
necesității date. Mai mult ca atît, se impune precizarea că acestea nu sunt elaborate de către
subdiviziunile teritoriale, dar de subdiviziunea centrală, inclusiv în colaborare cu alte
autorități publice centrale.
Vorbind despre modernizarea organelor vamale naţionale nu putem să nu ne referim
la aspectul comparativ, şi anume, experienţa României în domeniul dat, care este redată de
autoarea Mladen C. în lucrarea „Drept vamal românesc şi comunitar”, elaborată pînă la
aderarea statului vecin la Uniunea Europeană, unde sunt indicate mai multe domenii de
activitate ale organelor vamale, care urmează a fi reformate şi modernizate. Ideile descrise
sunt destul de actuale şi importante pentru ţara noastră, în situaţia cînd experienţa statului
vecin este utilă pentru a fi aplicată şi în Republica Moldova, mai ales în ce priveşte procedura
de asociere şi aderare la spaţiul UE.
Astfel, domeniile de activitate în care se orientează eforturile de restructurare şi
modernizare a vămilor, pentru a deveni compatibile cu activitatea vamală din Uniunea
Europeană, sunt:
a) Reforma legislativă. Scopul principal al acestui domeniu îl constituie armonizarea
legislativă a activităţii vamale a României cu activitatea vamală din UE;
b) Reforma organizatorică, realizată prin acoperirea noilor funcţionalităţi apărute, adică
noi departamente specializate şi noi proceduri de vămuire, descentralizarea activităţii
vamale şi crearea unui sistem operativ de supraveghere şi control;
c) Gestiunea personalului angajat în structurile activităţii vamale, formarea şi
specializarea personalului vamal;
d) Încasarea taxelor, reflectată în veniturile realizate din colectarea taxelor vamale şi
altor taxe cuvenite bugetului de stat derulate prin activitatea vamală;
 e) Supravegherea şi controlul vamal pentru a preveni, combate şi investiga fraudele
vamale, verificarea respectării regulamentelor şi procedurilor vamale de către agenţii
economici şi depistarea fenomenelor de fraudă;
f) Controlul eficient al frontierelor, care se desfăşoară în colnborare cu alte instituții
abilitate ale statului şi urmăreşte combaterea traficului ilicit de mărfuri şi persoane, a
traficului de droguri şi a produselor cu caracter special (arme, muniţii, produse de
înaltă tehnologie, materii și materiale radioactive ş.a.), combaterea fraudei vamale și
reducerea fenomenului corupţiei şi al crimei organizate;
g) Informatizarea activităţii vamale la nivelul cerinţelor din Uniunea Europeană;
h) Cooperarea internaţională dintre Administraţia Vamală Română şi administraţiile
vamale ale ţărilor cu care au fost încheiate acorduri de asociere şi comerţ liber [7,
p.32-33].
Ce ţine de ţara noastră, dacă privim în retrospectivă stabilim că, în februarie 2002 a fost
adoptat un plan de acţiuni de dezvoltare a procesului de reformă a organelor vamale. Atunci
obiectivele majore ale planului au fost:
a) Modernizarea procedurilor şi operaţiunilor vamale;
b) Perfecţionarea sistemelor informaţionale şi facilităţilor la frontieră;
c) Reducerea contrabandei şi corupţiei;
d) Consolidarea cooperării interdepartamentale ale autorităţilor de la frontieră;
e) Îmbunătăţirea interacţiunilor dintre sectorul public şi privat;
f) Consolidarea cooperării regionale.
În acelaşi an Guvernul a solicitat Băncii Mondiale un credit pentru modernizarea
Serviciului Vamal. Obiectivul de bază al Proiectului a fost modernizarea vamală şi încadrarea
activă a Serviciului Vamal naţional în cooperarea regională, axat pe reducerea costurilor non-
tarifare ale comerţului şi transportului, creşterea veniturilor şi nivelului de respectare şi
punere în aplicare a legislaţiei vamale, reducerea contrabandei şi corupţiei la punctele de
trecere a frontierei. Proiectul mai prevedea crearea unui sistem informaţional vamal integrat
în Republica Moldova, înlăturarea barierelor din calea comerţului şi transportului
internaţional, precum şi reducerea timpului de aşteptare în vamă.
Drept rezultat în octombrie 2005 a început să funcţioneze sistemul informaţional
“Asycuda World”, care permite informatizarea tuturor operaţiunilor vamale, inclusive
aplicarea analizei riscurilor, controlul valorilor declarate, stabilirea taxelor, automatizarea şi
controlul operaţiunilor de tranzit. Prin utilizarea tehnologiei date, colaboratorii vamali şi
agenţii economici pot să efectueze marea majoritate a operaţiunilor vamale prin Internet. De
asemenea, acesta facilitează schimbul electronic de documente între vamă, alte instituţii ale
statului, agenţi economici şi serviciile vamale din alte ţări.
Conform Programului de dezvoltare strategică pentru anii 2012-2014: „Întreaga
activitate şi resursele Serviciului Vamal sunt direcţionate spre exercitarea atribuţiilor stipulate
în legislaţia naţională, tratatele internaţionale în domeniu, ţinînd cont de obiectivele prioritare
trasate de Guvern, în special:
 protejarea intereselor financiare ale statului;
 combaterea comerţului ilegal şi încurajarea activităţilor economice legitime;
 menţinerea unui echilibru adecvat între controale vamale şi facilitarea comerţului;
 atingerea nivelului maxim de conformare voluntară la plata impozitelor şi taxelor;
 garantarea securităţii şi siguranţei cetăţenilor în cooperare strînsă cu alte autorităţi,
comunitatea de afaceri şi societatea civilă".
Ca o continuitate a obiectivelor indicate considerăm că, obiectivele strategice ale
Serviciului Vamal, care au drept scop modernizarea şi reformarea activităţii vamale în
Republica Moldova, preconizate pentru realizare pe termen scurt (pînă la 3 ani), vizează
practic toate domeniile de activitate vamală, în special cele indicate în continuare.
1. Optimizarea cadrului normativ de reglementare a activităţii vamale se exprimă
prin armonizarea legislaţiei naţionale cu cea din UE, prin transpunerea acquis-ului comunitar
în domeniul vamal, cît şi ajustarea acesteia la reglementările internaţionale.
Transpunerea acquis-ului comunitar presupune o activitate desfăşurată de către
organele vamale, şi nu numai, în vederea armonizării legislaţiei naţionale la legislaţia aplicată
în UE în domeniul vamal, dar și în domeniile conexe acestuia şi are drept scop simplificarea
legislaţiei şi procedurilor administrative, atît pentru vamă, cît şi pentru agenţii economici,
aplicarea şi interpretarea uniformă a legislaţiei vamale, crearea premiselor pentru proceduri
vamale eficiente şi simplificate şi asigurarea funcţionării efective a mecanismului de adoptare
a deciziilor administrative privind aplicarea reglementărilor vamale noi.
Concomitent, cu asigurarea procesului de preluare a acquis-ului comunitar, organele
vamale asigură ajustarea în continuare a procedurilor vamale la standartele stabilite de
convenţiile internaţionale. Drept rezultat, în anul 2008 Parlamentul Republicii Moldova a
ratificat Convenţia internaţională privind armonizarea controalelor mărfurilor la frontiere,
încheiată la Geneva la 21 octombrie 1982 [8] şi Convenţia privind admiterea temporară,
adoptată la Istanbul la 26 iunie 1990 [9], fiind în proces de ratificare Convenţia internaţională
privind simplificarea şi armonizarea regimurilor vamale, încheiată la Kyoto la 18 mai 1973.
 2. Implementarea instrumentelor de facilitare a comerţului şi eficientizarea
controlului vamal se axează pe simplificarea formalităţilor, micşorarea timpului şi costurilor
aferente procedurii de vămuire, în scopul dezvoltării schimburilor comerciale externe.
Astfel, facilitarea schimburilor comerciale, primeşte o atenţie fără precedent, şi a
devenit o caracteristică în cadrul negocierilor OMC, în vederea asigurării securităţii lanţului
de aprovizionare, de consolidare a capacităţilor instituţionale şi de dezvoltare a programelor
vamale de modernizare.
Spre deosebire de autorităţile guvernamentale, care verifică și administrează circulaţia
internaţională a mărfurilor, administrațiile vamale sunt într-o poziţie unică de a oferi
securitate înaltă lanţului de aprovizionare la nivel mondial şi să contribuie la dezvoltarea
social-economică, prin colectarea veniturilor şi facilitarea schimburilor comerciale.
În mediul de afaceri modern, este necesară asigurarea unei vămuiri rapide şi
previzibile a mărfurilor. Astfel, Serviciul Vamal urmează ca permanent să introducă noi
metode şi tehnici simplificate de vămuire în vederea prestării serviciilor eficiente, continuînd,
în acelaşi timp, îndeplinirea funcţiilor tradiţionale de colectare a impozitelor și aplicare a
legislaţiei vamale [3, p.128].
În acest sens, în Planul de acţiuni al Guvernului pentru anii 2011-2014, la pct. 203
este stabilită: „Introducerea normelor şi standardelor internaţionale în domeniul vamal în
vederea reducerii duratei şi costurilor efectiv suportate de agenţii economici pentru vămuirea
mărfurilor în vamă", avînd ca subacţiuni: „Perfecţionarea procedurii simplificate de vămuire
pentru programul „Agent economic de încredere” şi „Dezvoltarea programului „Operator
economic autorizat” [10].
Ca o continuitate a acţiunilor date în Planul de acţiuni al Guvernului pentru anii 2012
2015, la pct.137 este prevăzută „Simplificarea şi uniformizarea procedurilor de vămuire a
mărfurilor prin preluarea experienţei ţărilor UE în domeniu”, iar pct.139 indică:
„Introducerea normelor şi standardelor internaţionale în domeniul vamal în vederea reducerii
duratei şi costurilor efectiv suportate de agenţii economici pentru vămuirea mărfurilor în
vamă” [11].
Alinierea la practica UE cu privire la optimizarea traficului de mărfuri şi simplificarea
procedurilor de control în punctele de trecere a frontierei, cît şi în cadrul subdiviziunilor
vamale interne a dictat necesitatea înfiinţării unui „ghişeu unic” la care să se încaseze toate
drepturile de import, precum şi alte plăţi şi taxe, în condiţiile legii.
Conceptul de “ghişeu unic” se prezintă ca o măsură de facilitate a comerţului, iar
scopul implementării acestuia îl constituie simplificarea procedurilor de control la trecerea
frontierei, dar şi în subdiviziunile vamale interne, corelarea acţiunilor organelor de control,
care activează în aceste puncte şi eliminarea paralelismelor în activitatea lor.
În plan teoretic „ghişeul unic” poate fi determinat ca un sistem ce permite agenţilor
economici de a prezenta informaţia unui singur organ pentru a face faţă tuturor cerinţelor
privind operaţiunile de import sau export. În sens practic „ghişeul unic” reprezintă „un canal
unic”, fizic sau electronic, destinat prezentării şi prelucrării tuturor datelor și documentelor
necesare pentru vămuirea mărfurilor. Acest „canal” este gestionat de un singur organ, care
informează instituțiile respective şi/sau conduce cu mecanismele complexe de control [12,
p.7].
Conceptul dat a prevăzut pregătirea şi aprobarea bazei legislative prin care a fost
reglementată scoaterea din zona de control vamal a serviciilor implicate în perfectarea actelor
de însoţire a mărfurilor, atît în interiorul ţării, cît şi la frontieră, şi comasarea la maximum de
serviciul vamal a atribuţiilor acestor servicii. Astfel, în urma adoptării Legii nr.102-XVI
pentru modificarea şi completarea unor acte legislative [13], Serviciul Vamal a preluat
competenţele Inspectoratului Ecologic de Stat şi AMTAI în punctele de trecere a frontierei de
stat.
Totodată, în rezultatul preluării unor competenţe noi de către organele vamale, acestea
percep următoarele taxe în domeniul transportului: taxa pentru folosirea drumurilor
Republicii Moldova (taxa de intrare sau taxa de tranzitare), taxa pentru folosirea drumurilor
de către autovehicule neînmatriculate în Republica Moldova, taxe pentru Autorizații stabilite
conform tarifelor prevăzute de Hotărîrea Guvernului nr.920 din 30.08.2005 [14].
În afară de încasarea taxelor date organele vamale au preluat următoarele atribuţii:
 controlul utilizării de către transportatorii autohtoni şi străini a autorizaţiilor unitare şi
multilaterale CEMT, a carnetelor INTERBUS [15] şi a altor documente ce permit
efectuarea transportului auto internaţional de mărfuri şi pasageri;
 monitorizarea intrării/ieşirii autovehiculelor autohtone în/din Republica Moldova;
 monitorizarea autovehiculelor neînmatriculate în Republica Moldova privind
intrarea/ieşirea şi tranzitarea teritoriului republicii în dependenţă de ţara de origine;
 monitorizarea importului şi exportului Republicii Moldova ca tonaj, grupe de mărfuri,
destinaţia deplasării, etc.,
 monitorizarea autocarelor străine și autohtone privind numărul de curse internaționale
și tranzit efectuate, precum și numărul de pasageri transportaţi;
 controlul certificatelor de agreere (ADR) pentru vehiculele care transportă mărfuri
periculoase;
  verificarea documentelor unităţilor de transport (certificat de înmatriculare, raport de
verificare tehnică, foaie de parcurs, etc.).
În ce priveşte controlul ecologic conform Legii Nr.1540-XIII din 25.02.1998 privind plata
pentru poluarea mediului, Serviciul Vamal asigură încasarea şi transferul la contul Fondului
Ecologic Naţional a următoarelor plăţi: plata pentru emisiile de poluanţi ale surselor mobile,
plata pentru emisiile de poluanţi ale autovehiculelor neînmatriculate în Republica Moldova,
plata pentru importul mărfurilor care, în procesul utilizării, cauzează poluarea mediului
[16].
Ce ţine de controlul sanitar-veterinar şi fitosanitar începînd cu 03.12.2008 punctele de
control veterinar la frontieră şi începînd cu 06.12.2008 inspectoratele de frontieră pentru
carantină fitosanitară au fost retrase din cadrul punctelor de trecere auto a frontierei de stat şi
au fost trecute la punctele vamale interne. După modificarea Hotărîrii Guvernului nr.1073 din
19.09.2008 [17] la recomandarea experţilor internaţionali reprezentanţii serviciilor date, care
au fuzionat în rezultatul creării Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor, au fost
readuşi în cadrul posturilor vamale aflate la frontiera de stat.
Chiar dacă, în ultimii ani, organele vamale au preluat mai multe competenţe, aspectul
dat a rămas nereflectat în Codul Vamal, care este actul normativ de bază ce reglementează
activitatea vamală în Republica Moldova, urmînd ca acesta să fie modificat în vederea
înserării prevederilor necesare în acest sens.
3. Îmbunătățirea indicatorilor de performanță la vămuirea mărfurilor. Începînd cu
2006, Serviciul Vamal gestionează sistemul de monitorizare a timpului necesar pentru
perfecatarea actelor vamale și a procentajului de controale fizice a mărfurilor, analizînd datele
colectate în perspectiva reducerii timpului necesar controlului și perfectării vamale.
Evaluarea activităţii organelor vamale se realizează utilizînd mai mulţi indicatori de
performanţă, însă cel mai simțitor și vizibil pentru agenţii economici şi persoanele fizice ce
trec frontiera este timpul, adică durata procedurilor vamale. Timpul aferent procedurilor
vamale și costul acestora reprezintă, de asemenea, indicatorul de bază al climatului
investiţional al statului.
Astfel, în vederea îmbunătăţirii indicatorilor, eficientizării procedurii de vămuire şi
accelerării traficului de mărfuri, Serviciul Vamal a realizat deja mai multe măsuri care au
contribuit la optimizarea timpului necesar pentru trecerea frontierei vamale, de exemplu prin
Ordinul Serviciului Vamal nr.185-O din 12.05.2008 a fost aprobată Metodologia de
monitorizare a indicatorilor de performanţă în posturile vamale.
Monitorizarea indicatorilor conform metodologiei în cauză are drept scop analiza şi
identificarea neajunsurilor la fiecare etapă a procedurilor de vămuire şi control al mărfurilor
şi mijloacelor de transport, care trec peste frontiera vamală şi elaborarea propunerilor pentru
perfecţionarea şi simplificarea procedurilor în vederea reducerii timpului aferent realizării
operaţiunilor comerciale externe [18, p.3l].
La fel, cu toate că, volumul declaraţiilor vamale procesate de organele vamale a
crescut în anul 2011 cu 15,5% comparativ cu anul 2010 şi constituie 317,714 mii (zilnic sunt
prelucrate în medie circa 1200 declaraţii vamale) datorită măsurilor de optimizare a
controlului vamal şi dezvoltare a principiului selectivităţii, s-a reuşit reducerea timpului de
trecere a frontierei, care constituie în medie 30 de minute. Acest indicator se respectă în
majoritatea cazurilor, excepţie fiind tranzacţiile selectate pe coridorul roşu de vămuire, adică
cele care prezintă un risc sporit şi se supun controlului fizic riguros, inclusiv scanare.
Totodată, se preconizează ca durata medie a procedurii de trecere a mărfurilor peste frontier
vamală să fie în descreştere, ca pînă în anul 2014 acesta să reprezinte 20 de minute pentru
intrarea în ţară şi 15 minute pentru ieşirea din ţară.
4. Asigurarea colectării drepturilor de import la timp și în mărime deplină presupune
că, organele vamale întreprind măsuri în vederea administrării fiscale eficiente şi acumulării
drepturilor de import la bugetul de stat. Astfel, pentru eficientizarea controlului asupra
corectitudinii calculării şi achitării drepturilor de import, sunt luate măsuri în vederea
contracarării şi prevenirii cazurilor de diminuare a valorii în vamă, de declarare neautentică a
codului tarifar şi a țării de origine.
La capitolul ce vizează măsurile tarifare, Serviciul Vamal a implementat proceduri de
informare tarifară prealabilă [19], iar anterior în anul 2009 a fost aprobat Tariful Vamal
Integrat al Republicii Moldova [20].
Tot la acest compartiment se referă crearea sistemului de calcul de sine stătător al
plăţilor vamale, care se prezintă ca un element cheie în modernizarea activităţii vamale. În
cadrul sistemului dat brokerii vamali sau importatorii pot singuri să completeze declaraţiile
vamale şi să achite plăţile vamale permiţînd organelor vamale să-şi concentreze resursele sale
la simplificarea procedurilor vamale, stabilirea încălcărilor legislaţiei vamale şi depistarea
diferitor scheme frauduloase.
5. Contracararea traficului ilicit de mărfuri, bunuri şi alte valori. În ultimii ani
Serviciului Vamal al Republicii Moldova îi revine rolul de cel mai important organ statal în
realizarea veniturilor bugetare. Indiferent de faptul dat, activitatea în regim normal al
organului vamal este expusă riscului şi pericolului acţiunilor criminale ale agenţilor
economici, care se expnmă prin eschivarea de la plata drepturilor de import/export, efectuarea
operaţiunilor ilegale de import/export, scoaterea ilegală din ţară a resurselor valutare etc.
 Fenomenul infracţionalităţii în domeniul vamal se află într-o permanentă creştere,
avînd un impact negativ asupra tuturor segmentelor de activitate ale statului. Din
considerentele date, obiectivul primordial impus spre realizare în sarcina organelor vamale
ale Republicii Moldova este eficientizarea activităţii în vederea contracarării infracţiunilor şi
fraudelor vamale.
Totodată, în domeniul dat, accentul urmează a fi pus pe prevenirea şi, combaterea
importului ilegal de mărfuri, inclusiv celor interzise. În acest sens, mai mult ca necesară este
dezvoltarea capacităților echipelor mobile şi a activității speciale de investigații, în cazul
acestora din urmă pe diferite segmente specializate de activitate, cum ar fi: antidrog,
antitabac, criminalitate organizată în domeniul vamal etc. La fel, umează a fi consolidate
capacitățile subdiviziuni de urmărire penală în vederea investigării cauzelor penale pe faptul
infracțiunilor vamale, în termeni cît mai restrînşi, dar şi în acelaşi timp cît mai calitativ pentru
a asigura emiterea unei decizii legale de către instanţele competente.
În afară de acestea, credem că, se impune atragerea unei atenţii sporite faţă de traficul
mărfurilor şi bunurilor, pentru care sunt stabilite anumite restricţii la trecerea peste frontier
vamală, cum ar fi mărfurile cu dublă destinaţie, mărfurile contrafăcute, valorilor culturale şi
istorice, obiecte ale florei şi faunei pe cale de dispariţie, care constituie un domeniu mai puţin
valorificat de către organele vamale.
În acest sens, credem că, pentru atingerea unor rezultate importante în contracararea
traficului ilicit de mărfuri, sunt necesare anumite schimbări, inclusiv de ordin legislativ,
exprimate prin dezvoltarea competenţelor organelor vamale şi cel mai important instituirea
unei colaborări mai eficiente cu alte organe de drept şi delimitarea strictă a competenţelor
acestora.
6. Implementarea şi folosirea pe larg a tehnologiilor informaţionale. În condiţiile
dezvoltării permanente a tehnologiilor informaţionale şi răspîndirii schimbului de date în
format electronic, se impune necesitatea ca organele vamale să implementeze cele mai
moderne tehnologii informaţionale, capabile să asigure efectuarea procedurilor vamale în
format electronic. De asemenea, este necesar asigurarea compatibilităţii sistemului
informaţional vamal naţional cu cele utilizate în statele-membre ale UE şi a schimbului de
date rapid, eficient şi securizat.
Sistemele vamale electronice sunt proiectate pentru a atinge următoarele obiective:
a) facilitarea procedurilor de import şi export;
b) reducerea costurilor de conformare cu reglementările vamale și a costurilor
administrative şi diminuarea timpului necesar vămuirii;
c) coordonarea unei abordări comune în ceea ce privește controlul mărfurilor;
 d) contribuirea la asigurarea colectării corecte a tuturor drepturilor vamale şi a altor taxe;
e) asigurarea furnizării şi primirii în mod rapid a informaţiilor relevante privind lanţul
internaţional de aprovizionare;
f) asigurarea unui flux continuu de date între administraţiile ţărilor exportatoare şi
importatoare, precum şi între autorităţile vamale şi operatorii economici, permiţînd
astfel refolosirea datelor introduse în sistem [21].
Conform Strategiei de dezvoltare a Sistemului Informaţional Integrat Vamal (SIIV),
pentru anii 2012-2016, este menţionat că: „Actualmente, una din priorităţile de guvernare în
Republica Moldova reprezintă pregătirea administraţiei publice şi a societăţii, în ansamblu, în
domeniul formării infrastructurii e-guvernării şi utilizării la scară largă a tehnologiilor
informaţionale în diferite domenii. O atenţie sporită în acest sens se acordă utilizării noilor
tehnologii ale informaţiei şi serviciilor de comunicaţii electronice în sistemul vamal”.
Astfel, prioritatea în sensul dat constă în dezvoltarea, la nivel naţional, a SIIV, care
reprezintă: „totalitatea de sisteme informaţionale utilizate în activitatea organelor vamale”, iar
conform Concepţiei privind SIIV, funcţiile de bază ale acestuia sunt:
 facilitarea şi corectitudinea calculelor, încasarea şi înregistrarea taxelor vamale şi a
altor taxe, legate de operaţiunile vamale;
 aplicarea selectivităţii la controlul mărfurilor şi preîntîmpinarea contrabandei;
 asigurarea în termen de către administraţia vamală a organelor centrale de specialitate
ale administraţiei publice cu informaţie veridică;
 utilizarea selectivității la tranzacţiile vamale (roşu, galben, verde);
 calcularea preventivă sau garanţia, care determină simplificarea comerţului și asigură
acumularea taxelor vamale;
 urmărirea traseului stabilit de organele vamale, în cazul regimului vamal de transit
[22].
Informatizarea este, de asemenea, un factor important de facilitare a relaţiilor cu
comunitatea de afaceri, oferind acces direct la sistemul informațional vamal pentru procedura
de vămuire electronică a mărfurilor.
La fel, sistemele informaţionale vamale contribuie în modul cel mai direct la
combaterea diferitor fraude şi infracţiuni vamale. Astfel, obiectivul Sistemului de informaţii
al vămilor, este acela de a ajuta la prevenirea, investigarea şi urmărirea penală a încălcărilor
grave ale legislaţiilor naţionale, întărind, printr-o mai rapidă difuzare a informaţiilor,
eficacitatea procedurilor de cooperare şi de control [23] ale diferitor autorităţi vamale.
În aceiaşi ordine de idei, urmează a fi menţionată şi implementarea Noului Sistem
Computerizat de Tranzit (NCTS), care este un system informaţional european unic, bazat pe
depunerea declaraţiei de tranzit în format electronic şi pe schimburi electronice de date între
birourile vamale implicate într-o operaţiune de tranzit: biroul de plecare şi de destinaţie.
NCTS la nivel internaţional este utilizat la moment în 31 de state, şi anume 27 state
membre ale Uniunii Europene şi 4 state membre ale Asociaţiei Europene a Liberului Schimb
- AELS (Elveţia, Norvegia, Islanda, Liechtenstein), baza juridică fiind Convenţia privind
regimul de tranzit comun şi Convenţia privind simplificarea formalităţilor în comerţul cu
mărfuri, încheiate la Interlaken la 20 mai 1987.
Convenţiile în cauză prevăd posibilitatea aderării ţărilor terţe, cu condiţia că, sunt
invitate să o facă de către depozitar (Secretarul general al Consiliului European) ca urmare a
hotărîrii Comisiei mixte UE/AELS responsabile de administrarea şi implementarea
Convenţiilor, în care sunt reprezentate toate Părţile Contractante.
Astfel, NCTS nu poate fi implementat pe teritoriul Republicii Moldova, neavînd
conectare cu toate cele 31 de state și fără ca țara noastră să adere la Convenţiile respective.
Istoria a demonstrat că pentru multe țări aderarea la aceste instrumente europene este
o parte esenţială a procesului de pre-aderare la UE. De exemplu, în 1996 au devenit Părți
Contractante la Convențiile menţionate Cehia, Ungaria, Polonia şi Slovacia, în 2006 -
România.
7. Consolidarea capacităților funcţionale presupune reorganizarea structurală a
organelor vamale, eficientizarea sistemului de management al resurselor umane, care este
orientat la soluţionarea problemelor de gestionare a efectivului (recrutarea, selectarea,
angajarea, promovarea etc.), dezvoltarea profesională continuă a colaboratorilor vamali,
promovarea eticii în exercitarea atribuţiilor funcţionale la un nivel profesional înalt în
conformitate cu standardele stabilite, dar şi dezvoltarea infrastructurii vamale, care reprezintă
un proces continuu menit să asigure baza tehnico-materială corespunzătoare cerinţelor unui
sistem vamal modern.
Ţinem să menţionăm că, acestea sunt doar cîteva domenii în care este necesară
acordarea sau dezvoltarea atribuţiilor şi competenţelor organelor vamale, care considerăm că
va ridica activitatea vamală din Republica Moldova la un nou nivel calitativ, ce ar asigura în
deplină măsură securitatea economică a statului, facilitarea comerţului internaţional, în
vederea creării unui climat favorabil pentru atragerea investiţiilor, asigurarea respectării
reglementărilor vamale, perceperii în deplină măsură a drepturilor de import şi export,
combaterea delictelor transfrontaliere, dezvoltarea unei administraţii profesioniste şi
transparente, care ar aplica uniform şi imparţial normele legale [3, p. 129-130].
1.3. Integrarea sistemului vamal al Republicii Moldova în cadrul spaţiului
vamal al Uniunii Europene

Astăzi, devine din ce în ce mai actuală discuţia privind tendinţa Republicii Moldova
către spaţiul comunitar şi procesul care atrage după sine procedura de asociere, pre-aderare şi
în final de integrare în cadrul Uniunii Europene a ţării noastre. Dar, mai întîi de toate,
integrarea în cadrul Uniunii Europene presupune o integrare vamală.
Integrarea vamală, la rîndul său, se exprimă printr-un proces de elaborare și
armonizare a legislaţiei naţionale conform principiilor acquisu-lui comunitar, inclusiv cel în
domeniul vamal. În al doilea rînd, cadrul instituţional, de organizare și activitate a Serviciului
Vamal, care este unul din principalii arhitecți și regulatori ai activității economice externe a
statului, se prezintă ca un element-cheie în procesul de integrare europeană a ţării noastre.
Conform Programul de activitate al Guvernului „Integrarea Europeană: Libertate,
Democrație, Bunăstare", pentru perioada 2009-2013: „Integrarea europeană este un deziderat
fundamental al politicii interne şi externe a Republicii Moldova", care „înseamnă, în primul
rînd, transformări interne pozitive ale ţării”.
Procesul de integrare europeană impune în mod prioritar optimizarea juridică,
instituţională şi funcţională a administraţiei publice, în următorii 7-10 ani, în materie de
reglementare a activităţii de întreprinzător [24].
Odată cu obţinerea statutului de ţară vecină cu UE, iar ulterior de stat asociat, a
devenit imperativă consolidarea eforturilor în ceea ce priveşte funcţionarea sistemului vamal,
facilitarea traficului de mărfuri şi securizarea frontierei.
Procesul de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană a implicat şi
continuă să implice pentru Serviciul Vamal reforme complexe cu caracter juridic şi
instituţional, realizarea cărora necesită capacităţi profesionale avansate şi eforturi sporite [25,
p.12].
Astăzi, devine din ce în ce mai actuală discuţia privind tendinţa Republicii Moldova
către spaţiul UE şi procesul care atrage după sine procedura de asociere, pre-aderare şi în
final de integrare în cadrul UE a ţării noastre. Dar, mai întîi de toate, integrarea dată
presupune o integrare vamală [26, p.20]. Nu întîmplător, unul din elementele primordiale,
care au dus la crearea UE a fost uniunea vamală, creată iniţial în scopul aprofundării relaţiilor
economice şi comerciale ale statelor-fondatoare.
Astăzi din cadrul UE fac parte 28 de state europene, care se bucură de acele
posibilităţi pe care le oferă uniunea, inclusiv o piață comună și o uniune vamală cu un
teritoriu vamal unic, o politică și o legislație vamală unică [26, p.21].
 Caracteristic unei uniuni vamale, cum ar fi, de exemplu, uniunea vamală a UE, este
faptul că odată ce mărfurile intră pe teritoriul unei țări care este membră a UE, acestea trebuie
să circule liber pe teritoriul întregii uniuni, cu mici restricții. În cazul UE, acest principiu se
numește libera circulație a mărfurilor, iar programul care se aplică în vederea realizării
acestui principiu se numește Piață Unică. La aderarea la UE, țările acceptă procedura comună
și ratele fiscal commune pentru mărfurile importate [27, p.60].
După cum am menţionat anterior, responsabile de aplicarea reglementărilor vamale, în
mare parte, sunt administraţiile vamale ale statelor-membre ale UE, care astăzi se confruntă
cu noi provocări, şi anume pe de o parte, trebuie să fie asigurată fluiditatea schimburilor
comerciale, iar pe de altă parte, să fie aplicate controalele necesare, garantînd în acelaşi timp,
protecţia intereselor comunitare şi siguranţa cetăţenilor UE. În aceiaşi ordine de idei, este
evident faptul că, pentru facilitarea comerţului legitim şi lupta împotriva fraudei sunt
necesare proceduri şi procese vamale simple, rapide şi uniformizate.
Aspiraţiile Republicii Moldova către spaţiul comunitar presupune, în primul rînd,
armonizarea şi elaborare a cadrului normativ naţional conform „acquis-ului UE", care
desemnează totalitatea drepturilor şi obligaţiilor comune ce decurg din statutul de stat-
membru al Uniunii Europene.
Astfel, pentru a putea deveni membre ale Uniunii, statele candidate trebuie să
transpună acquis-ul UE în legislaţia naţională, inclusiv cel în domeniul vamal.
Procesul de armonizare a legislaţiei are un dublu efect:
- efect politic: Republica Moldova trimite un semnal clar şi lipsit de ambiguităţi al
dorinţei sale de a accepta standardele Europei Unite, cee ace va accelera procesul de
apropiere de Uniunea Europeana;
- efect juridic: pe de o parte, armonizarea legislaţiei creează precondiţiile necesare
stabilirii unui cadru juridic armonizat cu cel al UE, initial, în domeniul Pieței Interne
pentru a putea beneficia de cele patru libertăţi de circulaţie [28, p.18].
Acceptarea acquis-ului de către statele candidate s-a impus încă de la prima extindere ca
unul din principiile fundamentale ale aderării, conform calificării furnizate de către
judecătorul comunitar însuși. În fața primirii de noi membri, Comunitatea şi apoi Uniunea
apar hotărîte să asigure păstrarea realizărilor anterioare, să nu pună în pericol construcţia
politică şi juridică, impunînd acceptarea integral și necondiţionată a acquis-ului ca prealabil
aderării [29, p.71].
Acquis-ul UE aferent Uniunii Vamale include Codul Vamal comunitar şi
Regulamentul de aplicare al acestuia, Nomenclatura Combinată, Tariful Vamal Comun cu
preferinţele comerciale, cotele tarifare şi suspendările tarifare, precum şi alte reglementări
legislative în afara Codului Vamal, cum ar fi: legislaţia privind mărfuri contrafăcute şi
mărfuri pirate, precursori şi exportul bunurilor culturale [30. p.67].
Respectiv, acquis-ul constă în principal în cîteva instrumente, care asigură
funcţionarea Uniunii Vamale, protecţia efectivă şi controlul frontierelor externe. În afara
Uniunii Vamale comunitare nu ar fi posibile politica comercială comună, politica agricolă
comună şi o coordonare efectivă a politicilor monetare şi economice [6, p.215].
Prin acceptarea acquis-ului UE în domeniul vamal înţelegem acel proces de apropiere
a legislaţiilor vamale ale ţărilor, care au aderat sau urmează să adere la Uniunea Europeană, la
acele principii şi standarde stabilite de legislaţia vamală comunitară [31, p.122].
Astfel, apropierea legislaţiei vamale presupune existenţa unor legislaţii naţionale
compatibile cu cea a UE. Din punct de vedere vamal adoptarea unui sistem de reglementări
armonizat cu Codul Vamal comunitar şi cu reglementările sale complementare este
considerată ca o condiţie esenţială pentru facilitarea comerţului liber instituit prin Acordurile
Europene şi pentru pregătirea aderării. Adoptarea integrală a Codului Vamal comunitar şi a
reglementărilor complementare nu este prevăzută decît după aderare.
Totodată, la nivelul autorităţilor publice, pentru aderarea la UE este necesar să existe
capacitatea administrativă şi juridică de a transpune şi aplica un vast portofoliu de legislaţie
tehnică. Aceasta este necesar pentru a elimina obstacolele din calea libertății de mișcare în
cadrul Uniunii și, implicit la buna funcționare a pieței unice [7, p.22].
În afară de aceasta țara candidată trebuie să furnizeze informaţiile în legătură cu
suficienta capacitate operaţională a administraţiei vamale, în ceea ce priveşte:
 Reforma şi întărirea serviciilor vamale;
 Deplina instalare și operarea, cît mai curînd posibil, a unui sistem vamal IT şi a
aplicaţiilor pentru implementarea fără probleme a acquis-ului;
 Implementarea măsurilor de reducere a timpului de aşteptare la frontieră, garantarea
protecţiei drepturilor de proprietate industrială, lupta împotriva criminalităţii
economice şi crimei organizate, întăririi eticii vamale, combaterea fraudei şi corupţiei,
dezvoltarea şi implementarea unui sistem de pregătire eficient;
 Întărirea coordonării interne în cadrul administraţiei vamale și între administraţia
vamală şi alte instituţii de „enforcement” (inclusiv poliţia şi autorităţile judiciare);
 Măsuri legale şi instituţionale necesare pentru a asigura colectarea corectă şi controlul
viitoarelor resurse proprii UE [6, p.215].
Procedura privind acceptarea acquis-ului UE în domeniul vamal, prevede două etape, care
includ măsurile-cheie ce urmează a fi adoptate în cadrul fiecărei dintre acestea. Astfel, în
cursul primei etape măsurile date vor viza asigurarea consolidării şi raţionalizării liberului-
schimb, instituit prin Acordurile Europene, şi anume:
 Adoptarea, de către statele respective, a unui cadru legislativ vamal, compatibil cu
Codul Vamal comunitar, în primul rînd privind implementarea şi reglementarea
funcţionării corecte a pieţei interne;
 Aderarea la Convenţiile privind regimul de tranzit comun şi simplificarea
formalităţilor în schimburile de mărfuri;
 Punerea în aplicare a Nomenclaturii Combinate a UE;
 Aplicarea reglementărilor, referitoare la cumulul regulilor de origine;
 Consolidarea prevederilor Acordurilor Europene privind asistenţa administrative
reciprocă [31, p.215].
În cursul celei de a doua etape sunt necesare elaborarea măsurilor legislative pe care țările
associate urmează să le aplice la momentul aderării la Uniunea Europeană, ca urmare a
integrării lor complete în piața internă. Această integrare implică, mai întîi, aplicarea
integrală a Codului Vamal comunitar și a dispozițiilor sale privind implementarea, cît și
adoptarea Nomenclaturii Combinate şi a Tarifului Vamal Comun al UE [30, p.215].
În plus, autorităţile vamale ale ţărilor respective va fi necesar să-ți asume toate
responsabilităţile legate de protecţia şi controlul la frontiera externă a Uniunii. Acestea vor fi
însărcinate cu aplicarea și respectarea, la frontierele exterioare ale UE, nu numai a
prevederilor privind impozitele indirecte, dar şi a politicilor comune practicate în domeniul
comerţului, al agriculturii şi al pescuitului, cît şi în domeniul altor politici care au tangenţă cu
domeniul vamal.
În ianuarie 2010, UE şi Republica Moldova au lansat negocierile bilaterale pentru un
nou Acord de Asociere, care va înlocui actualul Acord de Parteneriat şi Cooperare. Acordul
de Liber Schimb (ALS) va fi inclus în noul Acord de Asociere, ca un element integrant,
alături de alte elemente cum ar fi: cooperarea politică, socială şi sectorială. Acest acord va fi
primul din noua generaţie a ALSAC, cuprinzînd toate domeniile aferente comerțului (inclusiv
serviciile, drepturile de proprietate intelectuală, vămile, achiziţiile publice, aspecte legate de
energie, concurenţa, ctc.) şi va aborda, de asemenea, aşa-numitele bariere netarifare, prin
armonizarea legislativa aprofundată cu acquis-ul comunitar în domeniul comerţului [27,
p.215].
Cît priveşte procesul de preluare a acquis-ului UE în domeniul vamal de către ţara
noastră, în prezent, cadrul jundic bilateral dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană se
bazează, încă, pe următoarele acte internaționale:
 1. Acordul de Parteneriat și Cooperare, care în linii generale s-a realizat și reprezintă
baza juridică a relațiilor UE și Republica Moldova, fiind semnat în noiembrie 1994 și a intrat
în vigoare în iulie 1998 și care indică ca obiective:
 asigurarea unui cadru corespunzător dialogului politic între Părți, care ar permite
dezvoltarea unor relații politice;
 promovarea comerţului și investițiilor, precum și a relaţiilor economice armonioase
între Părți, pentru a încuraja astfel dezvoltarea lor economică durabilă;
 asigurarea bazei pentru colaborarea în domeniile legislative, economice, sociale,
financiare şi culturale;
 susţinerea eforturilor Republicii Moldova de consolidare a democraţiei, de dezvoltare
a economiei şi de finalizare a tranziţiei sale la economia de piaţă [32].
Dispoziţiile generale şi principale cu privire la armonizarea legislaţiei le găsim în art.50 al
Acordului respectiv, care prevede că, Republica Moldova trebuie să depună eforturi în
vederea asigurării că legislaţia sa va deveni, treptat, compatibilă cu legislaţia UE.
2. Planul de acţiuni Uniunea Europeană - Republica Moldova, semnat la Bruxelles la
22 februarie 2005, care prevede un şir de acţiuni şi măsuri necesare a fi realizate de către
Republica Moldova pentru asigurarea trecerii la o etapă mai avansată de colaborare. Astfel,
obiectivul 26 „Implementarea legislaţiei vamale conform standardelor internaţionale şi UE”,
stabileşte:
 implementarea prevederilor Codului Vamal comunitar, dar şi a prevederilor ce se
referă la controlul vamal al precursorilor, bunurilor contrafăcute şi piratate, bunurilor
cu dublă destinaţie şi bunurilor culturale;
 adoptarea şi racordarea deplină la Sistemul Armonizat existent, în vederea adoptării
Nomenclaturii Combinate;
 implementarea principiului controlului vamal în baza analizei şi selectivităţii
riscurilor şi crearea cadrului instituţional relevant.
Vorbind despre baza legislativă naţională în domeniul vamal putem menţiona că,
prevederile Codului Vamal şi a actelor normative naţionale în ultimii ani au fost armonizate
în cea mai mare parte cu legislaţia vamală comunitară, punerea în practică a acestora făcîndu
se treptat. Astfel, nu există, sau dacă există sunt minime deosebirile de aplicare faţă de
legislaţia comunitară în ceea ce privește utilizarea nomenclaturii tarifare, informaţiilor tarifare
obligatorii, regulilor de origine, valoarii în vamă, procedurilor şi regimurilor vamale la import
și export, tranzitul, antrepozitul vamal, documentul administrativ unic, datoria vamală.
Totodată, este observabilă tendinţa la nivel comunitar de implementare a noilor prevederi
legale în domeniul vamal şi trecerea acestora la un nivel calitativ nou [31, p.124].
 După cum am specificat anterior în cadrul UE a fost elaborat un nou Cod Vamal
modernizat [33], care în comparaţie cu cel anterior, conţine următoarele novaţii:
1. depunerea declaraţiilor vamale şi a documentelor de însoţire în format electronic
constituie regula de bază, fiind un fundament pentru “noul mediu electronic vamal”;
2. asigurarea schimbului electronic de informaţii între autorităţile vamale şi alte
autorităţi competente ale UE;
3. introducerea conceptului de „vămuire centralizată”, în care operatorii economici
autorizaţi vor putea să declare mărfurile şi să efectueze plăţile vamale în format
electronic, la locul aflării lor, indiferent de faptul prin care stat-membru au fost
introduse mărfurile pe teritoriul vamal comunitar sau în care stat-membru aceste
mărfuri au fost utilizate;
4. dezvoltarea concepţiilor „ferestrei unice” şi „unei singure opriri”. În cadrul concepţiei
“unei singure opriri”, operatorii economici vor prezenta informaţiile cu privire la
mărfuri unei singure autorități. Această inovaţie este strîns legată de sistemul
schimbului de informații între autorităţile vamale şi alte autorităţi competente ale
statelor-membre ale UE. Conceptul dat presupune că operațiunele de control vor fi
efectuate de toate autorităţile competente (vamale, de inspecție sanitară, etc.) în
acelaşi moment şi în acelaşi loc [30, p.32].
În sensul dat, legiuitorul comunitar prin elaborarea și adoptarea noului Cod Vamal și-
a propus crearea unui mediu simplu și fără declararea pe suport de hîrtie pentru vamă și
comerț, simplificarea legislației vamale, permiterea utilizării instrumentelor și tehnologiilor
moderne, promovarea aplicării uniforme a legislației vamale și a abordărilor moderne ale
controlului vamal. De asemenea, conform noului Cod Vamal urmează ca regimurile vamale
să fie unificate și armonizate, iar numărul lor fiind redus la cele care sunt justificate din punct
de vedere economic, în vederea sporirii competitivității întreprinderilor comunitare.
Prin urmare, dacă la baza legislației vamale a Republicii Moldova, mai ales cu
referință la destinațiile și regimurile vamele, se află prevederile vechiului Cod Vamal
comunitar aprobat prin Regulamentul nr.2913/92 [34] și Regulamentul de aplicare a acestuia
nr.2454/1993 [35], nu ne rămîne altceva decît analiza prevederilor noului Cod Vamal al UE,
identificarea acelor novații și modificări care le conține și incorporarea acestora în cadrul
normativ național [26, p.22].
Referindu-ne la celelalte aspecte, prevăzute în pet. (1) al obiectivului 26 din Planul de
Acțiuni UE-RM, și anume implementarea prevederilor referitoare la controlul vamal al
precursorilor, bunurilor contrafăcute și piratete, bunurilor cu dublă destinație și bunurilor
culturale atunci în domeniile date este necesară adoptarea unor acte normative noi, separate,
care ar prevedea nemijlocit noțiunea bunurilor vizate, precum și procedura de trecere a
acestora peste frontiera vamală, dat fiind faptul că, reglementările existente la moment suntb
minime sau în general lipsesc pentru unele compartimente [39, p.124-125].
Astfel, la moment în legislația vamală a Republiciin Moldova, procedura de import-
export a precursorilor nu este detaliată, iar prevederile ce se conțin în Legea cu privire la
circulația substanțelor narcotice și psihotrope și a procursorilor [36] și Hotarîrea Guvernului
Nr. 1088 din 05.10.2004 cu privire la aprobarea tabelelor și listelor substanțelor narcotice,
psihotrope și precursorilor acestora, supuse controlului [37] nu sunt suficiente și explicite
pentru a regelementa aspectele legate de trecerea peste frontiera vamală a precursorilor.
În sensul dat, la nivelul UE este aplicat Regulamentul (CE) nr.273/2004 al
Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 privind precusorii drogurilor
[38] și Regulamentul (CE) nr.111/2005 al Consiliului din 22 decemhne 2004 de stabilire a
normelor de monotorizare a comerţului cu precursori de droguri între Comunitate și țările
terțe [39], precum și Regulamentul (CE) nr.1277/2005 al Comisiei din 27 iulie 2005 de
stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr.273/2004 al
Parlamentului European și al Consiliului privind precursorii drogurilor şi a Regulamentului
(CE) nr.111/2005 al Consiliului de stabilire a normelor de monitorizare a comerţului între
Comunitate şi ţările terţe cu precursori ai drogurilor [40].
Ce ţine de noţiunea bunurilor contrafăcute şi piratate, aceasta a fost introdusă în Codul
Vamal al Republicii Moldova, prin Legea de modificare Nr.103-XVI din 16 mai 2008 [41],
prevederile în cauză fiind apropiate de cele folosite de legislaţia vamală comunitară [42,
p.192]. Însă, cu toate acestea, anumite reglementări UE în domeniul dat nu au fost transpuse
în legislaţia naţională. Astfel, ce ţine de însăşi procedura de asigurare a drepturilor de
proprietate intelectuală de către organele vamale, atît Codul Vamal naţional, cît şi
Regulamentul (CE) nr.1383/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind intervenţia
autorităţilor vamale împotriva mărfurilor suspectate de a aduce atingere anumitor drepturi de
proprietate intelectuală, precum şi măsurile care trebuie aplicate mărfurilor care aduc atingere
anumitor drepturi de proprietate intelectuală [43] stabilesc norme generale (materiale), iar
procedura de aplicare a acestora fiind detaliată în Regulamentul (CE) nr.1891/2004 al
Comisiei din 21 octombrie 2004 de stabilire a dispoziţiilor de aplicare a Regulamentului (CE)
nr.1383/2003 din 22 iulie 2003 [156].
În această ordine de idei, Codul Vamal national urmează a fi completat, fie urmează a
fi adoptat un nou act normativ distinct în domeniul dat, deoarece procedura existentă la
moment nu reflectă în volum deplin scopul reglementărilor date, făcînd deficilă aplicarea în
practică a reglementărilor indicate supra.
 Cu referinţă la bunurile cu dublă destinaţie, singurul act normativ care dă noţiunea
acestei categorii de bunuri este Legea Nr.1163-XIV din 26 iulie 2000 „Cu privire la controlul
exportului, reexportului, importului şi tranzitului de mărfuri strategice” [45], normele căreia
considerăm, că de acum în mare parte şi-au pierdut actualitatea, fiind prevederi cu caracter
general (bunurile cu dublă destinaţie fiind incluse în categoria mărfurilor strategice) şi nu
reflectă în deplină măsură situaţie reală în domeniul trecerii peste frontiera vamală a
Republicii Moldova a bunurilor date [26, p.22]. De exemplu, la nivel comunitar se aplică un
act normativ separat pentru bunurile respective, şi anume Regulamentul (CE) nr.428/2009 al
Consiliului din 5 mai 2009 de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor,
transferului, serviciilor de intermediere şi tranzitului de produse cu dublă utilizare (atît civilă
cît şi militară) [160].
O situaţie identică o avem şi în privinţa bunurilor culturale, mai bine zis, a procedurii
de trecere peste frontiera vamală a Republicii Moldova a bunurilor din categoria dată,
deoarece normele relevante se află dispersate în diferite acte normative. Considerăm că, se
impune elaborarea şi adoptarea unui act normativ distinct, care ar reglementa detaliat
procedura de declarare şi control vamal al acestora [26, p.23], după modelul actelor
normative ale UE.
Ce ţine de condiţia adoptării şi racordării în deplină măsură la Sistemul Armonizat
existent, în vederea implementării Nomenclaturii Combinate folosite de Uniunea Europeană,
atunci putem menţiona că, Republica Moldova prin Legea Nr.112-XV din 22 aprilie 2004 a
aderat la Convenţia internaţională privind Sistemul Armonizat de descriere şi codificare a
mărfurilor, semnată la 14 iunie 1983, la Bruxelles. Potrivit convenţiei date a fost elaborat un
nomenclator de bază unic, care a fost acceptat de majoritatea statelor lumii, iar criteriul de
clasificare al mărfurilor fiind gradul de prelucrare combinat cu originea mărfurilor [30, p.23].
Prin Sistem Armonizat, înțelegem nomenclatura ce cuprinde pozițiile și supozițiile și
codurile numerice aferente, notele de acțiuni, capitol și subpoziții, precum şi regulile generale
de interpretare a sistemului armonizat cuprinse în anexa la această convenție.
La nivel comunitar, la fel, se aplică Convenţia menționată mai sus, iar Nomenclatura
Combinată care constituie baza Tarifului Vamal Comun (TVC) și Tarifului Vamal Integrat al
Comunității Europene (TARIC) este alcătuită conform Sistemului Armonizat de descriere şi
codificare a mărfurilor.
Făcînd referinţă la implementarea principiului controlului vamal în baza analizei şi
selectivităţii riscurilor, acesta se prezintă ca un element cheie în racordarea activității
organelor vamale ale Republicii Moldova la standardele existente în Uniunea Europeană [31,
p.125].
 Chiar dacă principiul expus a fost implementat cu succes în activitatea vamală din
Republica Moldova, fiind unul din determinantele procedurii de vămuire a mărfurilor, mai
sunt unele rezerve, care în timp apropiat urmează a fi înlăturate [26, p.23], cum ar fi:
dezvoltarea sistemului de selectivitate a mărfurilor, dezvoltarea sistemului instituţional în
domeniul dat, schimbul mai accentuat de informaţii între subiecţii vizaţi în Hotărîrea
Guvernului nr.1144 din 03 noiembrie 2005 [73], sistematizarea criteriilor şi profilurilor de
risc aplicate şi elaborarea altor noi mai eficiente etc. şi nu, în ultimul rind, prin preluarea
experienţei de activitate în domeniul dat a administraţiilor vamale ale statelor-membre ale
UE.
Mai mult ca atît. astăzi la nivelul tuturor statelor-membre ale UE a fost implementat şi
este folosit cu succes sistemul de pre-declarare (declarare prealabilă) a mărfurilor ce intră şi
ies de pe teritoriul vamal UE, care în mare parte se bazează pe sistemul de analiză a
riscurilor, procedură care inevitabil, mai devreme sau mai tîrziu, va fi implimentată şi în
Republica Moldova.
În afară de cele reflecte mai sus, putem menționa că, în ultima perioadă în legislaţia
vamală a Republicii Moldova au fost operate anumite modificări, care au demarat o nouă
etapă în vederea ajustării legislației vamale naţionale la acquis-ul UE în domeniul vamal [26,
p.23].
Conform modificărilor stabilite prin Legea nr.324 din 23 decembrie 2013, în Codul
Vamal al Republicii Moldova a fost introdus un nou art. – 1951 sub denumirea „Agentul
economic autorizat" [48], prin care, reglementările naţionale au fost armonizate cu cele din
UE, ce ţin de statutul Operatorului Economic Autorizat (OEA), statut din care decurg mai
multe consecinţe de ordin juridic şi administrativ în cadrul procedurii de vămuire a
mărfurilor, cît şi efectuării diferitor verificări de ordin vamal şi fiscal.
Astfel, orice agent economic care este rezident şi întruneşte condiţiile stabilite de
legislaţie poate să solicite acest statut, care se acordă de către Serviciul Vamal prin eliberarea
unui certificat, după o consultare cu alte autorităţi competente, dacă este cazul, şi face
obiectul unei supravegheri permanente.
Statutul de AEO se atestă prin următoarele tipuri de certificate:
a) certificatul AEO pentru simplificări vamale;
b) certificatul AEO pentru securitate şi siguranţă - pentru agenţii economici care solicită
să beneficieze de facilităţi în ceea ce priveşte controalele vamale care vizează
securitatea şi siguranţa aplicate la trecerea frontierei vamale;
c) certificatul AEO pentru simplificări vamale/securitate şi siguranţă.
 Titularul unui certificat AEO este supus unui număr mai mic de controale fizice şi
documentare decît ceilalţi agenţi economici. În cazul în care, ca urmare a analizei riscurilor,
organul vamal decide să supună controlului suplimentar mijlocul de transport şi mărfurile
indicate în declaraţia vamală depusă de AEO, controlul respectiv se efectuează în mod
prioritar.
Un progres vizibil în domeniul apropierii legislaţiei şi procedurilor vamale naţionale
de cele comunitare a fost adoptarea Hotărîrii Guvernului nr.501 din 14 august 2009 cu privire
la Tariful Vamal Integrat al Republicii Moldova, care prevede că: „în scopul facilitării
traficului de mărfuri și optimizării procesului de implementare a prevederilor legislaţiei
privind importul şi exportul mărfurilor Serviciul Vamal va elabora şi gestiona Tarifului
Vamal Integrat al Republicii Moldova (TARIM), în temeiul Nomenclatorului mărfurilor al
Republicii Moldova” [20].
TARIM are un caracter consultativ, reprezentînd o bază de date în care se indică
măsurile tarifare şi netarifare aplicabile mărfurilor importate sau exportate pe/din teritoriul
vamal al Republicii Moldva și care include următoarele compartimente
a) subdiviziuni ale Nomenclatorului mărfurilor al Republici Moldova;
b) cotele taxelor vamale şi alte drepturi de import;
c) informaţii privind facilităţile tarifare;
d) coduri adiţionale şi note explicative privind utilizarea informaţiilor cuprinse în
TARIM;
e) date şi indicaţii privind temeiul legal al informaţiilor cuprinse în TARIM;
f) alte informaţii necesare pentru aplicarea măsurilor tarifare şi netarifare (acte cu
caracter permisiv etc.) [30, p.77].
Cu regret aplicabilitatea Tarim-ului în activitatea economică externă este încă una
modestă, acesta urmînd a fi dezvoltată în continuare.
Cît priveşte Tariful Vamal Integrat al Uniunii Europene (TARIC) acesta se aplică de
la 1 ianuarie 1988 şi în el sunt descrise amănunţit mărfurile, nomenclatura, precum şi altă
informaţie necesară pentru identificarea mărfii în vederea perceperii taxelor vamale şi
evidenţei statistice a operaţiunilor de comerţ exterior.
Ce ţine de procedurile simplificate de vămuire asupra cărora, la moment, este pus un
accent deosebit în cadrul UE, putem menţiona că aceasta aplică procedurile date încă de la
începutul anilor '60 ai secolului trecut pentru a răspunde cerinţelor înaintate de către agenţii
economici, care practicau activitatea comercială externă, în statele-membre ale Comunităţilor
Europene.
 Scopul procedurilor simplificate de vămuire este oferirea agenţilor economici a unor
modalităţi noi de vămuire, aplicate schimburilor comerciale realizate între statele-membre ale
UE şi alte state și se referă la:
 simplificarea formalităţilor de vămuire;
 accelerarea traficului de mărfuri;
 reducerea timpului de vămuire [26, p.24].
Astfel, în cadrul UE sunt folosite următoarele procedure simplificate de vămuire:
1) Procedura declaraţiei incomplete - permite autorităţii vamale să accepte, în cazuri
temeinic justificate, o declaraţie în care nu sunt înscrise toate datele şi informaţiile sau nu este
însoţită de toate documentele cerute pentru plasarea mărfurilor sub regimul vamal respectiv.
Documentele care pot lipsi sunt cele necesare pentru calculul drepturilor de import sau export
aferente mărfurilor plasate sub regimul vamal declarat, iar declarantul este obligat să prezinte
ulterior biroului vamal documentele lipsă [30, p.360].
2) Procedura declaraţiei simplificate - permite în cazul operaţiunilor cu caracter
repetitiv, ca mărfurile să fie plasate sub regimul vamal de depunere în liberă circulaţie sau
export, pe baza depunerii unei declaraţii simplificate cu condiţia depunerii ulterioare a unei
declaraţii suplimentare cu caracter global [26, p.24] sub forma documentului administrative
unic.
Prin operaţiuni cu caracter repetitiv se înţeleg transporturile de marfă, avînd acelaşi
destinatar şi acelaşi expeditor, care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) au frecvenţă mai mare de două ori pe săptămînă;
b) marfa transportată se încadrează la acelaşi cod tarifar;
c) ţara de expediţie şi ţara de destinaţie, precum şi regimul vamal şi cel tarifar
aplicabile rămîn neschimbate.
3) Procedura de vămuire la domiciliu - permite ca plasarea mărfurilor sub regimul
vamal în cauză să se efectueze la sediul persoanei interesate sau în alte locuri desemnate sau
aprobate de autorităţile vamale. În cazul procedurii de vămuire la domiciliu, agentul
economic, autorizat în prealabil de autoritatea vamală, primeşte un număr de declaraţii
vamale pre-autentificaie pe care le utilizează corespunzător nevoilor estimate şi pe care
trebuie să le justifice la sfîrşitul unei perioade stabilite de comun acord cu biroul vamal [26,
p.24].
Ce ţine de vămuirea la domiciliu, la moment, sunt puse bazele implimentării și
aplicării acesteia și în Republica Moldova. Astfel, un pas salutabil întreprins de către
organele vamale naţionale în domeniul respective îl constituie elaboraarea Ordinului
Serviciului Vamal Nr.214 din 01 august 2011 „Cu privire la aprobarea Regulamentului
privind procedura de vămuire la domiciliu” [49]. Mai nou, procedura respectivă a fost inclusă
în Ordinul Serviciului Vamal Nr.521 din 10 octombrie 2012 „Cu privire la aprobarea
Regulamentului privind procedurile simplificate de vămuire”.
Prin intermediul acestei proceduri vor fi soluţionate cîteva sarcini interdependente şi
importante din activitatea organelor vamale. În primul rind, aceasta va duce la creşterea
încrederii faţă de mediul de afaceri şi liberalizarea în continuare a activităţii economice
externe. Deţinătorii dreptului de vămuire simplificată vor economisi timp şi bani. În al doilea
rind, se va micşora timpul necesar controlului vamal la frontieră şi terminalele vamale. În al
treilea rind, aplicarea acestui mecanism va permite vamei naţionale să facă încă un pas pe
calea implementării guvernării electronice şi dezvoltarea aplicării tehnologiilor modeme în
procesul interacţiunii cu mediul de afaceri. Şi în cele din urmă, aceasta va duce la diminuarea
vădită a riscurilor de corupţie în activitatea vamală.
Conform datelor Serviciului Vamal, în anul 2014, 70 de agenţi economici au obţinut
statutul de titulari ai procedurilor simplificate de vămuire, iar ponderea declaraţiilor vamale
perfectate conform procedurilor date fiind de 15% din numărul total de declaraţii procesate
de către organele vamale.
Altă procedura preluată de către organele vamale naţionale, conform practicilor şi
standardelor UE, este implementarea „vămuirii electronice”. Astfel, prin Hotărîrea
Guvernului nr.904 din 13 noiembrie 2013 a fost aprobat Regulamentul cu privire la procedura
vămuirii electronice a mărfurilor, conceptul căreia presupune depunerea de către declarant a
declaraţiei vamale doar în format electronic, fiind exclusă necesitatea depunerii acesteia pe
suport de hîrtie. Procedura respectivă a dat şi primele rezultate pozitive în facilitarea
procesului de vămuire a mărfurilor, respectiv în anul 2014, 30% din declaraţiile vamale
perfectate la export, au fost depuse şi perfectate conform procedurii date.
Chiar dacă se face vădit progresul realizat în ultimii ani de către organele vamale
naţionale sub aspect organizațional și funcţional (reorganizarea structurală, crearea unor noi
subdiviziuni și instituţii, preluarea unor noi competenţe, dotarea tehnică, dezvoltarea
infrastructurii etc.), mai este necesară implementarea unui şir de principii novatorii,
petrecerea unor reforme, schimbarea priorităţilor în vederea concentrării eforturilor asupra
problemelor importante şi stringente.
În concluzie, putem menţiona că deşi în ultima perioada au fost întreprinse o serie de
acţiuni menite să contribuie, atît la realizarea unei armonizări depline a reglementărilor
vamale, cît şi la transpunerea acquis-ului UE în cadrul legal naţional, mai rămîn o serie de
principii şi prevederi, care urmează a fi implementate. De asemenea, pînă la data aderării la
Uniunea Europeană este necesară consolidarea, reorganizarea şi perfecţionarea activităţii
organelor vamale, inclusiv sub aspect organizatoric, pentru a permite aplicarea eficientă a
acquis-ului UE în domeniul vamal.
Credem inevitabil faptul şi accentuăm necesitatea demarării unui proces de
sistematizare, analiză şi ajustare a legislaţiei naţionale în domeniul vamal în vederea stabilirii
coerenţei acesteia cu cea aplicabilă la nivelul Uniunii Europene. Totodată, sperăm că, odată
cu intrarea în vigoare a Acordului de asociere RM-UE, va fi posibilă o apropiere şi mai mare
a reglementărilor vamale naţionale de cele ale UE, care în rezultat vor duce iniţial la crearea
unei zone de liber schimb (bazele căreia sunt puse la moment), treptat se va ajunge la o
uniune vamală, ca în final să fie posibilă integrarea ţării noastre în spaţiul vamal al UE.
 CONCLUZII
În concluzii pot sa spun ca funcţionalitatea şi performanţele unei societăţi depind, în
mare măsură, de configuraţia de ansamblu a sistemului său organizatoric şi managerial. Pe
acest plan se constată diferenţe apreciabile de la o țară la alta.

Pentru a ridica nivelul de activitate a serviciului vamal este necesară o decizie politică
promptă a Guvernului de a petrece reforme. În acest sens, un aspect primordial îl are
susţinerea evidentă a reformelor petrecute în cadrul organelor de stat din partea conducerii
ţării. Atît, funcţionarii vamali, cît şi societatea civilă trebuie să vadă clar ataşamentul
Guvernului faţă de procesul de reformare a organelor vamale.
Dezvoltarea sistemului vamal al Republicii Moldova prin reformare şi modernizare se
impune ca un lucru esenţial şi primordial în procesul de evoluare a activităţii vamale şi este
dictată de necesitatea de a alinia sistemul dat la acele cerinţe care sunt înaintate faţă de acesta.
În acest sens, putem menţiona că, în întreaga lume lucrul serviciului vamal este
considerat ca o barieră comercială, care se prezintă ca nişte cheltuieli administrative şi
pierderi ale agenţilor economici pentru a se conforma cerinţelor stabilite. Scopul modernizării
este de a minimiza această barieră, în concordanţă cu sarcinile pe care trebuie să le realizeze
serviciul vamal, asigurând îndeplinirea prevederilor legale cu minim de piedici suplimentare.
Astfel de obstacole pot crea mari cheltuieli şi pierderi, atît pentru mediul de afaceri, cît şi
pentru bugetul de stat.
 BIBLIOGRAFIE

1. Caraiani Gh., Diaconu G.Ș. Tehnici vamale de facilitare a comerțului internațional.

București: All Beck, 2003. p.299.
2. Erhan I., Cârnaț T. Locul și rolul organelor vamale în cadrul sistemului organelor
statale. În: Revista națională de Drept, 2010, Nr.11 (122), p.11-17.
3. Erhan I. Dezvoltarea sistemului vamal al Republicii Moldova prin acordarea unor noi
atribuții și competențe. În: Materialele Conferinței științifice cu participare
internațională dedicată aniversării 65 ani de la fondarea Universității de Stat din
Moldova „Creșterea impactului cercetării și dezvoltarea capacității de inovare”.
Chișinău: CEP USM, 2011. p.126-130.
4. Gorobievschi S. Reforma Serviciului Vamal în contextul integrării. În: Materialele
Conferinței științifico-practice internaționale „Colaborarea economică - factor de bază
al integrării europene”. Chișinău: Institutul de Relații Internaționale din Moldova,
2007, p.282-283.
5. Convenție redactată în baza articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană,
privind asistența reciprocă și cooperarea între administrațiile vamale (Convenția
Napoli II), Actul Consiliului nr 98/C 24/01. În: Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C
24/2 din 23.01.1998.
6. Suceavă I. Drept vamal. Craiova: Sitech, 2007, p.217.
7. Mladen C. Drept vamal românesc și comunitar. București: Editura economica, 2003,
p.368.
8. Legea Republicii Moldova Nr.215-XVI din 23.10.2008 pentru aderarea Republicii
Moldova la Convenția internațională privind armonizarea controlului mărfurilor la
frontiere. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr.201-203/732 din
11.11.2008.
9. Legea Republicii Moldova Nr.253-XVI din 18.09.2009 pentru aderarea Republicii
Moldova la Convenția internațională privind admiterea temporară. În: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova Nr.230-232/844 din 21.12.2008.
10. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.179 din 23.03.2011 cu privire la
aprobarea Planului de acțiuni al Guvernului pentru anii 2011-2014. În: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova Nr.46-52/212 din 01.04.2011.
11. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.289 din 07.05.2012 cu privire la
aprobarea Planului de acțiuni al Guvernului pentru anii 2012-2015. În: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova Nr.93-98/330 din 18.05.2012.
12. Munteanu A. Ghișeul unic – realizări și perspective. În: Vama, septembrie/octombrie
2008, Nr.5(6), p.6-9.
13. Legea Republicii Moldova Nr.102-XVI din 16.05.2008 pentru modificarea și
completarea unor acte legislative. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova
Nr.102/380 din 10.06.2008.
14. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.920 din 30.08.2005 cu privire la
Nomenculatorul autorizațiilor, permisiunilor și certificatelor, eliberate de către
autoritățile administrative centrale și organele subordonate acestora, persoanelor
fizice și juridice pentru practicarea activității antreprenoriale. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova Nr.126-128/1047 din 23.09.2005.
15. Legea Republicii Moldova Nr.246-XVI din 21.10.2005 pentru ratificarea Acordului
privind transportul internațional ocazional de călători cu autocarul și autobuzul
(Acordul INTERBUS). În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr.145/705 din
04.11.2005.
16. Legea Republicii Moldova Nr.1540-XIII din 25.02.1998 privind plata pentru poluarea
mediului. În: Monitorul Oficial Nr.54-55/378 din 18.06.1998.
17. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldovaa nr.787 din 25.10.2011 cu privirea la
modificarea și completarea Hotărîrii Guvernului nr.1073 din 19 septembrie 2008. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr.182-186/864 din 28.10.2011.
18. Armaș V. Măsurarea timpului de trecere a frontierei conform standardelor
Organizației Mondiale a Comerțului. În: Vama iulie/august 2009, Nr.4(11), p.31-32.
19. Ordinul Serviciului Vamal nr.80 din 28.02.2012 privind aprobarea Instrucțiunii cu
privire la procedura de completare și examinare a cererilor privind decizia tarifară
prealabilă. În: Monitorul Oficial Nr.99-102/629 din 25.05.2012.
20. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.501 din 14.08.2009 „Cu privire la
Tariful Vamal Integrat al Republicii Moldova”. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova Nr.127-130/562 din 21.08.2009.
21. Decizia nr.70/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 ianuarie
2008 privind crearea unui mediu informatizat pentru vamă și comerț. În: Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene L 23/21 din 26.01.2008.
22. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.561 din 18.05.2007 cu privire la
Sistemul Informațional Integrat Vamal. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova
Nr.74-77/597 din 01.06.2007.
23. Decizia 2009/917/JAI a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind utilizarea
tehnologiei informației în domeniul vamal. În: Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L
323/20 din 10.12.2009.
24. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.104 din 01.02.2007 cu privire la
aprobarea Strategiei de reformă a cadrului de regelementare de stat a activității de
întreprinzător. În: Monitorul Oficial Nr.021/131 din 16.02.2007.
25. Planul de dezvoltare instituțională al Serviciului Vamal pentru anii 2009-2011,
Chișinău, 2008, p.66.
26. Erhan I., Cârnaț T. Integrarea europeană a Republicii Moldova prin prisma
reglementărilor vamale naționale. În: Revista Națională de Drept, 2010, Nr.9-10(120-
121), p.20-26.
27. Gonciarz A. ș.a. Legislația și politicile în domeniul comerțului, Pregătirea și
Negocierea unui Acord de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător dintre Republica
Moldova și UE. Chișinău, Plicolor SRL, 2011, p.173.
28. Gruia G. Coraportul dintre dreptul național și dreptul comunitar în procesul de
integrare europeană. Autoref. tezei de dr. în drept. Chișinău, 2010.
29. Morariu C.D. Adoptarea legislației românești la acquis-ul comunitar, București:
Universul Juridic, 2008, p.405.
30. Erhan I., Cârnaț T. Drept vamal comunitar. Chișinău, Print-Caro SRL. 2011, p.469.
31. Erhan I. Integrarea sistemului vamal al Republicii Moldova în spațiul vamal
comunitar. În: Materialele Conferinței științifice cu participare internațională dedicată
aniversării 65 ani de la fondarea Universității de Stat din Moldova „Creșterea
impactului cercetării și dezvoltarea capacității de inovare”. Chișinău: CEP USM,
2011, p.122-126.
32. Acord de parteneriat și cooperare dintre Comunitățile Europene și statele lor membre,
pe de o parte și Republica Moldova pe de altă parte, semnat la Bruxelle la 28
noiembrie 1994. În: Seria „ Tratate internaționale la care Republica Moldova este
parte (1990-1998). Ediție oficială, volumul 10, Chișinău, Moldpres, 1998, p.267.
33. Regulamentul (CE) nr.450/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 23
aprilie 2008 de stabilire a Codului Vamal Comunitar (Codul Vamal Modernizat). În:
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 145/1 din 04.06.2008.
34. Regulamentul Consiliului (CEE) nr.2913/92 din 12.10.1992 privind Codul Vamal
comunitar. În: Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 302/1 din 19.10.1992.
35. Regulamentul Consiliului (CEE) nr.2454/93 din 02.07.1993 privind unele dispoziții
de aplicare ale Codului Vamal comunitar. În: Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L
253/1 din 11.10.1993.
36. Legea Republicii Moldova Nr.382-XIV din 06.05.1999 cu privirela circulația
substanțelor narcotice și psihotrope și a precusorilor. În: Monitorul Oficial Nr.73-
77/339 din 15.07.1999.
37. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.1088 din 05.10.2004 cu privire la
aprobarea tabelelor și listelor substanțelor narcotice, psihotrope și precusorilor
acestora, supuse controlului. În: Monitorul Oficial Nr.186-188/1278 din 15.10.2004.
38. Regulamentul (CE) nr.273/2004 al Parlamentului European și al Consilului din 11
februarie 2004 privind precursorii drogurilor. În: Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
L 47/1 din 18.02.2004.
39. Regulamentul (CE) nr.111/2005 al Consilului din 22 decembrie 2004 de stabilire a
normelor de monotorizare a comerțului cu precusori de droguri între Comunitate și
țările terțe. În: Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 22/1 din 26.01.2005.
40. Regulamentul (CE) nr.1277/2005 al Comisiei din 27 iulie 2005 de stabilire a normelor
de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr.273/2004 al Parlamentului European
și al Consiliului privind precusorii drogurilor și a Regulamentului (CE) nr.111/2005 al
Consiliului de stabilire a normelor de monotorizare a comerțului între Comunitate și
țările terțe cu precusori ai drogurilor. În: Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 202/7
din 03.08.2005.
41. Legea Republicii Moldova Nr.103-XVI din 16.05.2008 pentru modificarea și
completarea unor acte legislative. În: Monitorul Oficial Nr.117-119/459 din
04.07.2008.
42. Erhan I., Cârnaț T. Protecția drepturilor de proprietate intelectuală de către organele
vamale și lupta cu mărfurile contrafăcute. În: Materialele conferinței științifico-
practice internaționale „Respectarea drepturilor omului – condiție principală în
edificarea statului de drept în Republica Moldova”, Bălți-Chișinău, 2010, p.188-208.
43. Regulamentul (CE) nr.1383/2003 al Consilului din 22 iulie 2003 privind intervenția
autorităților vamale împotriva mărfurilor suspectate de a aduce atingere anumitor
drepturi de proprietate intelectuală, precum și măsurile care trebuie aplicate mărfurilor
care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală. În: Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene L 328/16 din 30.10.2004.
44. Regulamentul (CE) nr.1891/2004 al Comisiei din 21 octombrie 2004 de stabilire a
dispozițiilor de aplicare a Regulamentului (CE) nr.1383/2003 al Consiliului privind
 intervenția autorităților vamale împotriva mărfurilor suspectate de a aduce atingere
anumitor drepturi de proprietate intelectuală, precum și măsurile care trebuie aplicate
mărfurilor care aduc atingere anumitor drepturio de proprietate intelectuală. În:
Jurnalul Oficialal Uniunii Europene L 328/16 din 30.10.2004.
45. Legea Republicii Moldova Nr.1163-XIV din 26.07.2000 cu privire la controlul
exportului, reexportului, importului și tranzitului de mărfuri strategice. În: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova Nr.137-138/970 din 27.10.2000.
46. Regulamentul (CE) nr.428/2009 al Consiliului din 5 mai 2009 de instruire a unui
regim comunitar pentru controlul exporturilor, trasferului, serviciilor de intermediere
și tranzitul de produse cu dublă utilizare. În: Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L
134/1 din 29.05.2009.
47. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.1144 din 03.11.2005 cu privire la
adoptarea Concepției sistemului de administrare a riscurilor în Serviciul Vamal. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr.151-153/1231 din 11.11.2005.
48. Codul Vamal al Republicii Moldova Nr. 1149-XIV din 20.07.2000. În: Monitorul
Oficial, ediție specială din 01.01.2007.
49. Ordinul Serviciului Vamal nr.80 din 28.02.2012 privind aprobarea Instrucțiunii cu
privire la procedura de completare și examinare a cerirlor privind decizia tarifară,
prealabilă. În: Monitorul Oficial Nr.99-102/629 din 25.05.2012