Sunteți pe pagina 1din 3

Emilian Bold, I.

Ciupercã, Europa în derivã, Casa Editorialã Demiurg,


Iaşi, 2001.

Emilia Bold (n. 20 noiembrie 1925) s-a nascut în localitatea Badiceni, Soroca. Studiile
primare şi gimnaziale le urmeazã la şcoala din comuna Luncavita, judeţul Tulcea. Dupã ce
terminã gimanziul pãrãseşte localitatea şi se mutã în Galaţi pentru a-şi urma studiile la
Seminarul ,,Sf. Andrei” din Galaţi. Aici i-a avut ca profesori pe viitorii profesori universitari
I. Gugiuman (geografie – prof. dr. Universitatea “Al. I. Cuza” din Iasi), N. Velichi (istorie –
prof. Universitatea din Bucuresti), I. Toma (limba romana – prof. la Liceul romanesc din
Sofia). Fiind vreme de razboi, a dat diferentele si a sustinut bacalaureatul la Liceul “Vasile
Alecsandri” Galati (1948). Pedagog la un liceu, pentru a se intretine. Licentiat al Facultatii de
Istorie – Universitatea “Al. I. Cuza” Iasi (1950 – 1954). Doctor in stiinte istorice (1969).
Preparator la Catedra de Istorie a Romaniei (1954), asistent univ. (1956), lector (1961),
conferentiar univ. ( 1971), prof. univ. dr. (din 1975). Coordonator de lucrari stiintifice pentru
doctorat (din 1990). A publicat peste 100 de lucrari stiintifice.

Ioan Ciupercã (n. 19 mai 1940, la Odobeşti (jud. Bacău), a urmat studiile primare şi
secundare la Predeal şi Breaza, jud. Prahova (1954-1957 – Liceul Militar „Dimitrie
Cantemir”), iar cele universitare la Iaşi (1963-1967 – Facultatea de Istorie-Filosofie a
Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”). Din 1982, doctor în istorie (cu teza Opoziţie şi putere
în perioada 1922-1928). Cercetător la Institutul de Istorie şi Arheologie „A.D. Xenopol” Iaşi
(1967-1976). Şef al Catedrei de Istorie Contemporană Universală de la Facultatea de Istorie a
Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi (1992-1996 şi 2003-2005). Decan al Facultăţii de
Istorie (1997-2003). Conducător de doctorat – specialitatea Istorie contemporană
universală (din 1998). Decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofiţer în semn de
apreciere deosebită a meritelor avute în cercetarea ştiinţifică desfăşurată în cadrul Comisiei
Internaţionale pentru Studierea Holocaustului din România (2009).

Cartea intitulatã Europa în derivã a apãrut într-o periodã în care studiul perioadei
precedente fostului regim preocupa pe cea mai mare parte dintre specialişti. Cartea doreşte sã
clarifice unele aspecte mai controversate, precum sã rãspundã la unele întrebãri despre modul
în care Europa a alunecat în decurs a numai doua deceni într-o noua conflagraţie mondialã.

1
Lucrarea de faţã este împãrţitã în şapte capitole care trateazã întrega perioadã cuprinsã
între pacea de la Paris şi izbucnirea celui de-al doilea rãzboi mondial.

Primul capitol, Conferinţa de pace de la Paris, Repere, debuteazã cu o scurtã


prezentare a sfârşitului marelui rãzboi. Capitolul continuã cu o scurtã prezentare a stãrii
generale ce gravita în ajunul începerii conferinţei de pace; sunt de asemenea prezentate şi
persoanele cheie care urmau sã dicteze cursul conferintei de pace. O bunã parte din acest
capitol se ocupã cu prezentarea diplomaţiei româneşti din cadrul conferinţei. Autorul prezintã
demersurile României pentru soluţionarea problemei Transilvaniei, a graniţelor, precum şi
dezbaterile ce au gravitat în jurul problemei minoritãţilor.

Al doilea capitol se intituleazã, Eforturi pentru menţinerea pãcii în primul deceniu


interbelic, şi se ocupã de problemele pe care naţiunile occidentale le-au înfruntat în primul
deceniu interbelic pentru a pãstra pace. Capitolul debuteazã cu prezentarea originii, precum şi
a importanţei Societãţii Naţiunilor. Sunt prezentate treptat diferitele momente tensionate din
primul deceniu interbelic, precum şi modul în care puterile occidentale au încercat sã le
soluţioneze; unele proiecte de pacificare ocupã un loc important în acest capitol

Cel de-al treilea capitol, Diplomaţia micii înţelegeri şi a înţelegerii balcanice,


cuprinde analiza originii şi a evoluţiei celor douã organisme în decursul perioadei interbelice.
În prima parte a capitolului autorul analizeazã modul în care aceste douã organisme au luat
naştere. Originile lor sunt puse în directã legãturã cu efectele primului rãzboi mondial, iar
prezentarea scopurilor lor este prezentatã de asemenea. Autorul insistã în special pe rolul
României în cadrul acestor douã organisme, precum şi asupra motivelor care au stat în spatele
aderãrii României la Mica Înţelegere şi la Înţelegera Balcanicã.

Capitolul patru, Relaţiile României cu marile puteri europene, se ocupã cu analiza


relaţiilor diplomatice dintre diplomaţia românã şi cea occidentalã. Autorul prezintã pe scurt
motivele care au stat în spatele intensificãrii acţiunilor diplomatice ale României. De
asemenea, sunt prezentate diferitele planuri pacifiste propuse pentru viitorul europei (planul
Briand).

Al cincilea capitol, Evenimentele prevestitoare ale unui nou rãzboi mondial, cuprinde
analiza evenimentelor diplomatice şi politice din cea de-al doilea deceniu interbelic. Autorul
adoptã un model de prezentare ce doreşte a arãta cã semnele unui nou rãzboi mondial au fost
vizibile încã de la începutul celui de-al doilea deceniu interbelic; ocuparea zonei Renaniei,

2
anexarea Austriei, etc. De asemenea este prezentatã şi evoluţia Germaniei sunt nazişti, precum
şi cea a Italiei sub Mussolini.

Cel de-al şaselea capitol, Anularea Tratatului de la Versailles, cuprinde analiza a douã
evenimente importante ce au marcat încãlcarea flagratã a tratatului de la Versailles; ocuparea
Austriei şi a Cehoslovaciei. Autorul pune în direct nevoie Germaniei de a obţine mai mult
spaaţiu vital (Lebensraum) cu politica sa agresivã de expansiune. Sunt prezentate motivele ce
au stat în spatele acestor douã evenimente, precum şi greşelile diplomatice pe care puterile
occidentale le-au fãcut în cazul ocupãrii Austriei şi a Cehoslovaciei.

Ultimul capitol, Pactul Ribbentrop-Molotov sau ,,Actul de brigandaj al secolului”,


graviteazã în jurul originii, precum şi a efectelor produse de pactul de neagresiune germano-
sovietic. Autorul prezintã sumar mentalitatea ce a stat în spatele semnãrii acestui pact, precum
şi efectele pe care pactul le-a avut asupra întregului continent.

Cartea, Europa în derivã, impresioneazã atât prin dimensiunea problemelor expuse,


cât şi prin modul în care autorul le abordeazã. Ideea conform cãreia au existat semne încã din
primii ani de dupã rãzboi cã Europa se îndreaptã cãtre o nouã conflagraţie mondialã reprezintã
esenţa cãrţii. Consider cã scopul cãrţii este de a oferi cititorului o imagine completã a
principalelor probleme ale perioadei interbelice, precum şi asupra modului în care o Europã
abia ieşitã dintr-un rãzboi mondial s-a zbãtut din rãsputeri pentru a menţine pacea.