Sunteți pe pagina 1din 4

ROLUL FORMATIV AL DISCIPLINEI

ABILITĂŢI PRACTICE

CUPRINS:

1. Evoluţia în timp a disciplinei


2. Locul şi rolul disciplinei în cadrul disciplinelor din ciclul primar
3. Locul şi rolul disciplinei în curriculum naţional
4. Obiectivele cadru ale disciplinei
5. Contribuţia disciplinei la formarea competenţelor transversale
6. Activităţi specifice lecţiilor de Abilităţi practice şi rolul lor formativ

O privire retrospectivă de-a lungul anilor ne permite să constatăm evoluţia în timp a


disciplinei „Abilităţi practice”. Mulţi ani disciplina a fost cunoscută sub numele de
„Îndeletniciri practice/Lucru manual” şi constituia „activitatea principală în cadrul căreia
elevii fac primii paşi în direcţia pregătirii lor pentru a participa mai târziu la munca
productivă”.
Analiza sumară a programelor de lucru manual din trecut duce la constatarea că
lucrările recomandate aveau un pronunţat caracter utilitar, ceea ce a condus, de multe ori,
la depăşirea posibilităţilor elevilor, mai ales în privinţa programei pentru fete.
În anii următori, predarea lucrului manual dobândeşte noi dimensiuni, în sensul că
această disciplină nu mai este considerată o „dexteritate”, ci constituie un obiect de
învăţământ de sine stătător.
Dar cerinţele societăţii româneşti în continuă schimbare, au determinat o nouă
abordare a obiectului, în sensul redefinirii disciplinei „Lucru manual”, în scopul formării
aptitudinilor şi deprinderilor creativ-aplicative şi estetice. De aceea, în curriculum şcolar
pentru clasele I-IV, disciplina este încadrată în sfera educaţiei artistice, alături de Educaţie
plastică şi de Educaţie muzicală.
Noul curriculum plasează obiectul, pe care-l redenumeşte sugestiv „Abilităţi
practice”, în aria curriculară „Tehnologii”, oferindu-i un număr mai mare de ore, tocmai
pentru a dezvolta acele abilităţi specifice obiectului, diferenţiat, de la individ la individ. Se
poate aprecia, pe bună dreptate, că alegerea denumirii obiectului de învăţământ „Abilităţi
practice” este cea mai potrivită, deoarece, chiar prin denumire, acesta îşi defineşte
obiectivul principal: dezvoltarea abilităţilor practice, a deprinderilor de muncă atât de
necesare tuturor oamenilor şi pentru întreaga viaţă. Accentul se deplasează vizibil de la „a
cunoaşte diverse tehnici şi materiale de lucru”, spre a le utiliza în vederea formării şi
exersării unor abilităţi practice.
Programele şcolare, obiectivele şi conţinuturile curriculare sunt atractive, elevii
putând învăţa şi exersa tehnici de lucru variate, iar prelucrarea cu răbdare şi imaginaţie a
unor materiale diverse (naturale sau refolosibile) permite ca prin diferite tehnici
(conturare, decupare, îndoire, asamblare, lipire, decorare) să se obţină obiecte decorative
deosebite, rolul cadrului didactic fiind acela de a orienta elevul spre obţinerea produsului
finit. Astfel, actualul curriculum răspunde nevoii de diferenţiere şi individualizare a
activităţii de predare-învăţare, urmărind să dezvolte la şcolarul mic atitudini şi capacităţi
de tip creativ, reflexiv, cognitiv, de interacţiune socială şi de comunicare, să încurajeze
cooperarea şi să elimine competiţia la acest nivel.

1
În contextual reformei învăţământului, curriculum-ul acestei discipline urmăreşte
dezvoltarea cu precădere a manualităţii şi a deprinderilor de natură aplicativă. Aria
curriculară „Tehnologii” are în vedere următoarele aspecte: înţelegerea şi utilizarea în mod
adecvat a tehnologiilor în activitatea personală şi profesională, utilizarea limbajului
informatic ca instrument de comunicare şi interacţiune socială, formarea unor atitudini
privind consecinţele dezvoltării tehnologice asupra omului şi mediului. Aria curriculară
„Tehnologii”, cuprinde următoarele discipline: Abilităţi practice – pentru clasele I şi a II-a,
Educaţie tehnologică – pentru clasele a III-a şi a IV-a, Opţionale.
Revizuirea programelor şcolare a avut în vedere racordarea , încă din învăţământul
primar, a obiectivelor şi a conţinuturilor învăţării la cerinţele formulate pentru educaţia de
bază. Se creează astfel premisele ca, pe parcursul şcolarităţii obligatorii, toţi elevii să
dobândească un sistem de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini care să le faciliteze viitoarea
integrare în viaţa socială şi profesională. Rezultatul este benefic atât pentru individ, cât şi
pentru societate.
Planurile cadru de învăţământ în vigoare cuprind disciplina „Abilităţi
practice/Educaţie tehnologică” ca disciplină de trunchi comun, atât în învăţământul
primar cât şi în cel gimnazial. Prin urmare, proiectarea curriculum-ului acestei discipline
pentru cele două etape de şcolaritate impune asigurarea coerenţei orizontale şi verticale.
Prin modificările pe care le aduce noul curriculum, comparativ cu cel anterior, s-a avut în
vedere asigurarea corelaţiei între ceea ce au învăţat elevii în clasele I şi a II-a la Abilităţi
practice cu ceea ce vor învăţa în clasele următoare la disciplina Educaţie tehnologică. De
asemenea, s-a avut în vedere că educaţia tehnologică are un puternic caracter
interdisciplinar.
Atât la Abilităţi practice, cât şi la Educaţie tehnologică, se urmăreşte ca până la
sfârşitul clasei a IV-a să fie realizate următoarele obiective cadru:
1. Utilizarea unor tehnici de lucru cu diverse materiale şi ustensile
2. Proiectarea, confecţionarea şi evaluarea unor produse simple
3. Dezvoltarea capacităţii de cooperare în scopul realizării unui produs
4. Dezvoltarea simţului practic, estetic şi responsabilităţii pentru modificarea
mediului natural, ca răspuns la nevoile şi dorinţele oamenilor
Faţă de curriculum anterior, dominantele noului curriculum sunt:
Curriculum anterior Curriculum actual
Formularea obiectivelor în termeni generali, Formularea obiectivelor în termeni de
nespecifici. competenţe şi capacităţi
Conţinuturi directive, aceleaşi pentru toţi Conţinuturi variabile, oferind o paletă largă
elevii de activităţi prin care elevul îşi poate acoperi
sfera de interese
Conţinuturi neadaptate la resursele locale Conţinuturi adaptabile la resursele locale
Activităţi didactice orientate spre predarea Activităţi didactice orientate spre lucrul
frontală independent, individual şi pe grupuri,
încurajând iniţiativa şi stimulând
creativitatea.
Lipsa corelărilor pluridisciplinare Corelarea cu obiectivele de studiu din
celelalte arii curriculare
Activităţi centrate pe repetarea mecanică a Activităţi centrate pe explorare şi pe joc.
unor operaţii
Este necesar de înţeles că „Abilităţile practice/Educaţie tehnologică” ca disciplină de
învăţământ, în noul curriculum naţional, are un loc bine definit în formarea armonioasă a
personalităţii. În viziune interdisciplinară, ca principiu şi modalitate de restructurare a
conţinuturilor şcolare, acest obiect de învăţământ are menirea de a dezvolta latura practică
a personalităţii, de a-l apropia mai mult pe elev de muncă, de viaţa socială, de alegerea
potrivită a carierei. Lecţiile de „Abilităţi practice/Educaţie tehnologică” contribuie la
îmbogăţirea, aprofundarea şi consolidarea cunoştinţelor însuşite la celelalte obiecte de
2
învăţământ, constituie în acelaşi timp un mijloc de aplicare în practică a unora din aceste
cunoştinţe.
Activităţile de „Abilităţi practice/Educaţie tehnologică” au un accentuat rol
formativ-educativ. Elevii sunt solicitaţi la un efort intelectual susţinut în care sunt exersate
spiritul de observaţie ca şi celelalte capacităţi şi procese intelectuale (gândirea, memoria,
imaginaţia, limbajul, creativitatea şi altele).
Prin exersare, în cadrul lecţiilor de „Abilităţi practice/Educaţie tehnologică”, elevii
îşi formează priceperi, deprinderi, capacităţi şi aptitudini practice, adică învaţă ceea ce se
cheamă „a şti să faci”. Elevii îşi pot cultiva spiritul aplicativ, îşi pot forma un
comportament practic. Îndemânarea practică, o anumită abilitate în mişcările mâinilor
prezintă însuşiri importante ale omului zilelor noastre.
Lecţia de „Abilităţi practice/Educaţie tehnologică” poate contribui la educarea
dragostei şi a respectului faţă de muncă, a comportamentului disciplinat şi a spiritului
economic, la formarea capacităţii de apreciere corectă a muncii personale şi a celorlalţi, în
spiritul cooperării, al întrajutorării, promovând competiţia şi evaluarea corectă a
rezultatelor, la cultivarea spiritului gospodăresc şi a interesului pentru a obţine prin muncă
mult şi bun, cu cheltuieli cât mai puţine, condiţie a progresului material şi spiritual.
Fiecare activitate desfăşurată în cadrul lecţiilor de Abilităţi practice/Educaţie
tehnologică conduce la achiziţionarea unor cunoştinţe, la dezvoltarea unei anumite
abilităţi, prin exersarea unor tehnici specifice.
Modelajul este o activitate foarte plăcută copiilor. Ei încep să modeleze încă de la
cele mai fragede vârste, mai întâi nisipul, apoi plastilina, lutul sau ipsosul. Astfel îşi
însuşesc cunoştinţe despre proprietăţile acestor materiale. Cu ajutorul acestor materiale
pot reda forme dintre cele mai diverse. Astfel dobândesc cunoştinţe din cadrul celorlalte
discipline de învăţământ, observă asemănări şi deosebiri dintre culori, dimensiuni, forme,
etc. Temele pot avea un orizont larg ceea ce oferă copilului o posibilitate mare de
exprimare şi de tratare interdisciplinară.
Activităţile cu hârtia îi conduc pe copii la formarea unor deprinderi practice, în
funcţie de situaţie: trasare după contur, decupare, îndoire, rupere, lipire, combinarea unor
culori, ceea ce contribuie la dezvoltarea creativităţii, respectarea unor succesiuni de
operaţii îi conduce pe copii la învăţarea unor algoritmi, ceea ce le dezvoltă gândirea,
memoria, capacitatea de anticipare. Activităţile cu hârtia pot solicita şi dezvolta din plin
creativitatea atunci când se utilizează ruperea hârtiei sau mototolirea ei. Evaluarea
lucrărilor se realizează în general prin raportarea la un set de criterii prezentate şi discutate
anterior începerii lucrului, ceea ce conduce la dezvoltarea capacităţii de autoevaluare sau
de interevaluare, după caz.
Activităţile cu fire şi mai cu seamă cele de coasere formează copiilor deprinderi
practice utile întregii vieţi, în unele cazuri contribuind la aducerea unor venituri
(croşetatul, împletitul, croitoria). De asemenea, cusutul dezvoltă gustul artistic,
creativitatea, simţul estetic, contribuie la păstrarea valorilor naţionale, realizând o latură a
educaţiei patriotice.
Activităţile cu materiale din natură oferă o gamă foarte largă de posibilităţi
creatoare. Prin varietatea formelor şi culorilor se pot realiza compoziţii dintre cele mai
deosebite. Creativitatea, ingeniozitatea, alături de cunoştinţele generale, pot crea un
univers aparte. Colajele şi compoziţiile create din aceste materiale deosebite pot deveni
adevărate opere de artă, iar tratarea interdisciplinară a temelor poate avea efecte deosebite
în fixarea unor cunoştinţe.
Activităţile de gospodărie îi ajută pe copii să-şi formeze cele mai elementare
deprinderi practice gospodăreşti (de preparare a sendviciului, de aşezare a mesei, de
respectare a regulilor de igienă a alimentaţiei, de utilizare a aparaturii casnice, de îngrijire
a plantelor, de ocrotire a animalelor), dar contribuie şi la formarea personalităţii umane,
făcându-i să înţeleagă cât de importanţă este munca în viaţa omului, făcându-i să aprecieze
şi să iubească natura, deci apelează atât la gândire, cât şi la afectivitate.

3
Iată numai câteva valenţe formative ale unor activităţi specifice lecţiilor de Abilităţi
practice/Educaţie tehnologică şi iată câtă importanţă au ele în formarea personalităţii
umane.
Putem aşadar să înţelegem rolul covârşitor al disciplinei în viaţa elevilor noştri, în
formarea lor, şi să gândim la desfăşurarea unor astfel de activităţi cu responsabilitate şi
pasiune.