Sunteți pe pagina 1din 2

ACHALAZIA

Este tulburarea motorie cu prinderea muşchilor netezi localizată la nivelul cardiei, de


etiologie necunoscută, caracterizată prin relaxarea insuficientă a sfincterului esofagian inferior şi
absenţa peristalticii propulsive esofagiene.
Incidenţa acalaziei este rară, afectând cu predilecţie persoanele între 25-50 ani, fără diferenţe
de sex. Cauza directă a producerii acalaziei ramâne şi astăzi necunoscută.
În special studiile histologice au dovedit că doua sunt modificările în producerea şi
manifestarea acalaziei:
1)-afectarea sistemului nervos care constă din:
-reducerea marcată a plexului intramural Auerbach şi a celulelor ganglionare,
cauza cea mai importantă a bolii
-leziuni ale nervului vag (demielinizăre, degenerări de tip valerian, rupturi
axonale)
-leziuni degenerative la nivelul nucleului dorsal al vagului (fărâmiţarea
fragmentului nuclear şi reducerea numărului de celule ganglionare)
2)-afectarea musculaturii circulare esofagiene - microscopul electronic evidenţiind
separarea miofibrilelor de pe membrana bazală şi atrofia celulelor musculare.
Consecinţa directă a acestor modificări este insuficienta relaxare a sfincrerului esofagian
inferior în timpul deglutiţiei (în fazele avansate chiar dispariţia relaxării) şi absenţa undelor
peristaltice.

Diagnostic
-Simptomatologia clinică – în special cea subiectivă este sugestivă pentru boală, examennul
fizic fiind nesemnificativ.
-Explorările paraclinice
Simptomatologia clinică
Disfagia – prezentată de bolnav sub forma unei jene retrosternale joase, în dreptul
apendicelui xifoid, care apare la înaintarea bolului alimentar, atât la solide cât şi la lichide, uneori
disfagia fiind prezentă numai la lichide –disfagie paradoxală.
Durerea toracică inferioară –este prezentă la o treime din bolnavi la debutul bolii, cu
ameliorare în fazele avansate ale bolii.
Regurgitaţiile – apar mai târziu,bolnavul eliminând alimentele consumate cu 2-3 ore înainte
sau chiar după 24 ore (miros fetid, esofagul fiind mult dilatat).
Pirozisul – simptom care apare paradoxal în acalazie, fiind determinat se pare, de fermentaţia
alimentelor care se opresc în esofag.
Sughiţul – apare spre sfârşitul meselor, ameliorându-se după regurgitaţie.
Tusea şi senzaţia de sufocare – simptome care apar îndeosebi în timpul regurgitării şi
aspiraţiei în arborele traheo-bronşic.

Explorările paraclinice
Manometria – constituie probabil examinarea paraclinică cea mai valoroasă în acalazie,
evidennţiind în principal absenţa undelor peristaltice normale, în timpul deglutiţiei
şi reducerea sau absenţa relaxării sfincterului esofagian inferior.
Examenul radiologic – investigaţie valoroasă în special în formele medii şi avansate de
boală, cu rezultate mai puţin satisfăcătoare la debutul bolii.
-examenul cu pastă baritată evidenţiază la începutul bolii greutate în
evacuarea esofagului, apoi examenul ne arată strâmtorarea filiformă a esofagului
terminal – “ cioc de pasăre “ cu dilatarea de diferite grade a esofagului ;în fazele
avansate de boală esofagul apare foarte dilatat şi sinuos
.Esofagoscopia –metodă utilă şi recomandată în toate cazurile suspicionate sau chiar
confirmate radiologic de acalazie;utilitatea esofagoscopiei rezidă în principal în
obiectivizarea leziunilor mucoasei esofagiene şi excluderea altor afecţiuni care
stenozează sfincterul esofagian inferior (cancer infiltrativ).
Scintigrafia esofagiană – folosind Tc99 în lichide sau solide, ne arată întârzierea eliminării
bolusului alimenntar din esofag.
În diagnosticul acalaziei este foarte important în precizarea bolii şi evedenţierea
complicaţiilor: esofagita şi cancerul esofagian (care este de 7-8 ori mai frecvent faţă de restul
populaţiei).

Tratament
Achalazia, în funcţie de simptomatologia clinică, stadiul evolutiv şi apariţia complicaţiilor,
beneficiază de:
-Tratament medicamentos
-Tratament constând în dilatarea sfincterului
-Tratament chirurgical.
Tratamentul medicamentos-indicat în formele incipiente şi uşoare de boală, la bolnavii
necooperanţi şi care refuză dilatarea sau intervenţia chirurgicală.Constă din folosirea
medicamentelor cu efect miorelaxant – atropina, nitraţii (isosorbit dinitrat), blocanţii de calciu
(nifedipină, verapamil), medicamente recomandate înaintea meselor cu 30-45 minute. În ultimul
timp s-a introdus în tratamentul acalaziei- toxina botulinică -(TOX B), cu efect de scădere a
presiunii în sfincterul esofagian inferior, care se injectează endoscopic cu ajutorul acului de
scleroterapie, în doză de 80U, fracţionate câte 20U în cele patru cadrane. Efectul medicamentos
ţine peste 6 luni.

Tratamentul dilatativ- care a constat la început în dilatarea cu ajutorul dilatatoarelor


metalice şi hidrostatice, iar în prezent în folosirea balonaşelor pneumatice. Dilataţia pneumatică
produce o dilatare a musculaturii sfincterului esofagian inferior şi foloseşte un balonnaş cilindric
cu diametrul de3-4cm şi o lungime de 12cm. Eficienţa metodei este mult mai mare la vârstnici iar
complicaţiile sunt rare. Nu se indică la bolnavii necooperanţi, cu infarct miocardic sau la cei cu
stare generală alterată.

Tratamentul chirurgical- rămâne metoda de tratament cu rezultatele cele mai bune( 60-
90% din pacienţi) şi constă în cardiomiotomia longitudinală (operaţia Heller cu diverse variante)
plus intervenţii antireflux. Mai nou superioritatea intervenţiei chirurgicale este dată de
introducerea în practica chirurgicală a intervenţiei laparoscopice.