Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
304 B
STUDIU DE CAZ
Poluarea cu Pb, Cd, As din zona Ferneziu
Cartierul Ferneziu al Băii Mari (această a fost identificată ca una din zonele cele
mai poluate din România și din Europa), situat în partea de nord-est a orașului,
reprezintav un caz tipic de poluare industrială a unei arii populate, amplasate într-un
cadru natural pitoresc. Cartierul se întinde pe Valea Firiza și este dominat de vârful
Ignis, structură majoră a masivului vulcanic al Munților Gutai.
Rocile pe care s-au format solurile în zonă Ferneziu-Firiza, așa numitele roci
parentale, sunt reprezentate de depozite magmatice și depozite sedimentare.
Depozitele magmatice sunt reprezentate de două tipuri de andezite cuarțifere. Ele sunt
parțial acoperite de depozite cuaternare rezultate prin dezagregare și alterare și în cea
mai mare parte sunt acoperite de soluri formate pe acestea. Pe valea Firiza apar
depozite cuaternare aluviale reprezentate de bolovanisuri, pietrișuri și nisipuri
transportate de curent. În versantul stâng al văii, afloreaza andezite cuarțifere alterate
atât hidrotermal, cât și exogen.
Masă fundamentală a acestor roci prezintă aspecte diferite, derivate din gradul
diferit de cristalinitate: apar structuri hialopilitice, cu microlite rare și fine intr-o masă
sticloasă, până la structuri microcristaline, cu microcristale de plagioclazi și piroxeni
și o cantitate redusă de sticlă vulcanică.
Aceste andezite cuarțifere, au suportat o serie de transformări reflectate de
compoziția mineralogică secundară. Se recunoaște o minelarizare incipientă cu
clorit, sericit, cuarț, carbonați, minerale argiloase, pirită. Local, apar procese de
silicifiere chiar intense, dar pe ansamblu, apare o slabă silicifiere asociată cu
procese de argilizare. Argilizarea este omniprezentă și singurele aflorimente clare
din versantul stâng al văii prezintă argilizari intense suprapuse peste procese de
silicifiere, piritizare, limonitizare. Rocile sunt galbui-brunii, cu aspect pamantos–
friabil, sugerând în general o alterare exogenă, probabil suprapusă peste una
1
Mihai Claudia
304 B
2
Mihai Claudia
304 B
Cu (0,24 mg/m³)
Cantitatea de praf rezultată din procesele metalurgice reprezintă cca. 3-4 % din
materiile prime miniere prelucrate.
În cazul societății RBG. Phoenix prin coșul de dispersie (h=351,5 m) este emisă o mare
cantitate de SO2. Din cantitatea totală de SO2 rezultată de la Romplumb și RBG
Phoenix de cca. 15-25 t/h respectiv 360-600 t/zi, 10-15 % provine de la uzina
Romplumb, iar restul provine de la uzina Phoenix. Din păcate bioxidul de sulf produs de
Romplumb este dat în totalitate în atmosferă, iar de la uzină Phonix, prelucrarea pe
ultimii ani cu producerea de acid sulfuric s-a făcut cu randamente de 70-80 %, restul
fiind emis în atmosferă.
În prezent uzina Phoenix funcționează numai pe valorificarea deșeurilor de cupru
situație în care momentan nu rezultă gaze cu bioxid de sulf. Pe lângă SO2, gazele
tehnologice de la Phoenix antrenează și mari cantități de pulberi conținând: Pb, As, Cd,
Cu, Zn, Se
Emisii de poluanți în ape
În zona Baia Mare apele de suprafață sunt poluate în special prin evacuările de ape
uzate neepurate sau preepurate necorespunzător de la: Exloatarea minieră Herja care
este o primă sursă de poluare a apelor din zona Ferneziu prin deversarea de ape acide
cu mineralizație crescută, conținut de metale grele și turbiditate. La aceste ape de mină
se adaugă și apele pluviale care spală haldele de steril, rezultând o poluare a rețelei
hidrografice și implicit a văii Firiza.
Valea Firiza se constitue că o prima sursă de poluare a cartierului Ferneziu cu
elemente nocive provenite de la exploatarea zăcământului Herja. Activitatea minieră
intensă a contribuit la o poluare remanentă a zonei Herja care în mod cert este
reflectată și în sedimentele transportate pe valea Firiza. Gradul de poluare cu metale
grele provocate de valea Firiza în Ferneziu nu poate fi foarte ridicat și probabil se
răsfrânge la bazinul văii, canalul și lunca de inundații.
S.C. Romplumb S.A. Firiza evacuează ape cu conținut ridicat în suspensii ce conțin în
principal plumb și mangan.
Poluanții sunt transportați de către apele de suprafață fie sub formă de ioni metalici
(forma solubilă), fie sub formă de suspensii solide cu conținut de compuși insolubili ai
metalelor de tipul hidroxizilor, sulfurilor, sărurilor bazice.
Din cele două forme de prezentare a ionilor metalici, formele solubile sunt foarte mobile
și pot migra și în sol și în apa subterană, pe când formele insolubile pot să se depună în
albia râului în cazul în care găsește condiții prielnice, principala cale de transmitere a
poluanților evacuați cu apele uzate în emisar, de la sursa la receptori este însăși apa
curgătoare, poluanții putând să fie transportați sub formă solubilă – când pot să migreze
și în sol și în apa freatica și/sau sub formă insolubilă – când se depun pe albia râului.
4 Dispersii de poluanți în sol
3
Mihai Claudia
304 B
esențială pentru creșterea abilității solului de a lega metale în formă lor chimic inactivă.
Acest lucru reduce foarte mult absorbția plumbului în plante. Odată minimizată această
absorbție rămâne doar reducerea ingerarii solului cu plumb și a prafului de pe suprafața
legumelor și fructelor pentru o spălare corespunzătoare.
Legumele cu suprafața netedă sunt mai ușor de spălat. Rădacinoasele pot astfel să fie
mai ușor curățate de praful cu plumb acumulat la suprafața lor. Leguminoasele sunt mai
greu de curățat. Vegetalele cu semințe precum porumbul și fasolea nu prezintă
probleme în ceea ce privește contaminarea de suprafață deoarece impun o barieră
fizică. În rest evitarea creșterii leguminoaselor pare o soluție bună în cazul solurilor
contaminate cu plumb.
Conținuturile foarte ridicate ale plumblui în solurile din Ferneziu impun evitarea culturilor
de orice fel sau înlocuirea solului contaminat cu sol curat. Dacă acest lucru nu se poate
realiza, se sugerează aplicarea unei folii de plastic sau a unui covor de alge pe solul
contaminat pentru a împiedica amestecul lui cu solul proaspăt adus la suprafață.
Această măsură este absolut necesară deoarece permite drenarea apei prevenind orice
amestec fizic între solul vechi și solul nou.
În afară acestor măsuri radicale, pentru solurile mai puțin contaminate și care nu impun
măsuri urgente, se poate aplică una din metodele de fitoremediere. Ea reprezintă o
alternativă, de obicei în combinații cu alte tehnologii. Succesul fitoremedierii depinde de:
• tipul și consistență solului
• prezența fragmentelor de rocă în sol
• durată sezonului de creștere a plantelor
• concentrațiile inițiale ale plumbului din sol
• starea vremii, cantitatea de precipitații a sezonului de creștere
• rată de aplicare a unor chelati și acidificatori ai solului capabili să accelereze
și să sporească absorbția plumbului în plante.
Conținuturile foarte mari de As din solurile din Feneziu impun măsuri radicale de
remediere. Înlocuirea stratului de sol pare o soluție realistă dar nu neapărat realizabilă
datorită costurilor imense. Fitoremedierea solurilor cu arseniu poate fi asigurată cu o
plantă, considerată hiperacumulator, numită Pteris Vittata L. descoperită în China.
Această așa numită “remediere verde” este ieftină, economică și fără urmări negative
asupra solului. Mai mult decât atât ea reduce eroziunea solului, crește cantitatea de
materie organică și fertilitatea solului.
Educarea populației reprezintă o altă propunere la fel de fermă, capabilă să reducă pe
termen lung cantitățile de Pb, Cd și As ingerate de oameni. Atragem atenția asupra
expunerii copiilor, mult mai vulnerabili la contaminanții analizați, prin faptul că prin
activitățile lor pot ingera cantități mari de praf și sol contaminat.
Pentru reducerea poluării sunt necesare următoarele măsuri tehnice pe care trebuie să
le întreprindă unitățile poluatoare:
• asigurarea captării și epurării corespunzătoare a apelor de mină și a apelor
tehnologice;
• reducerea factorilor de emisie în atmosferă a poluanților de către industria
prelucrătoare și controlul acestora prin Inspectoratul de Protecția Mediului și prin
instituirea automonitoringului;
• evitarea avariilor la întreprinderile respective, prin respectarea proceselor
tehnologice, a volumului de material prelucrat, reparația la timp a utilajelor defecte, etc.;
• captarea gazelor și reciclarea lor în cadrul proceselor tehnologice; • este
necesar să se îmbunătățească randamentul, calitatea filtrelor, a altor dispozitive și
instalații tehnologice pentru reducerea factorului de emisie. În ultimii ani există tendința
de introducere a așa numitelor “tehnologii curate”, care presupun minimizarea acțiunilor
poluatoare. Astfel de acțiuni se înscriu în actualul context al dezvoltării durabile și permit
continuarea activității industriale, nerecurgindu-se la reducerea drastică a capacităților
industriale.
Bibliografie
1. Blaga Gh., Rusu I., Udrescu S., Vasile D., 1996: Pedologie. Editura Didactica
si Pedagogica, Bucuresti.
2. Festila S. Aurel, 1996: Baia Mare-Ghid Turistic, Editura Proema Baia Mare.
3. Förstner U., 1998: Integrated Pollution Control. Springer-Tehniche
Universität Hamburg/Harburg Abteilung Umweltschultzechink.
4. Fülöp A., 2003: Debutul vulcanismului in muntii Gutai. Reconstituiri
paleovulcanologice si paleosedimentologice. Editura Dacia, 134 p.
6
Mihai Claudia
304 B
5. Fülöp, A., Vascan, S., in press: Lead-contaminated soils from Ferneziu, North-
Eastern district of Baia Mare, Mediul-Cercetare, Protectie si Gestiune, (ed.
Iustinian Petrescu.). Presa Universitara Clujeana, vol. 2.
6. Geanana M., Seclaman M., Florea N., 1999: Geografia solurilor cu notiuni de
Pedologie generala; Curs, partea I: Materia solida minerala a solurilor. Editura
Universitatii din Bucuresti.
7. Geanana M., Demeter T., Ochiu I., 2001: Pedogeografie – Lucrari practice.
Editura Universitatii din Bucuresti.
8. Institutul de Cercetari pentru Pedologie si Agrochimie, 1998: Monitoringul starii
de calitate a solurilor din Romania, vol. I, Bucuresti.