Piața internațională a obligațiunilor

Obligatiunea este o valoare mobiliara emisa cu dobanda (sau cu discount, in cazul

obligatiunilor cu cupon zero) prin care emitentul se obliga sa plateasca detinatorului, la
anumite intervale de timp, o anumita suma de bani, numita cupon, precum si sa restituie
principalul la maturitate.

Elementele caracteristice ale unei obligatiuni

Maturitatea unei obligatiuni reprezinta data scadentei, data la care obligatiunea va fi

rascumparata, iar "term" si "term-to-maturity", reprezinta numarul de ani pana la data
scadentei.

Obligatiunile se clasifica in 3 categorii, in functie de maturitatea acestora, astfel:

 pe termen scurt (short-term) => 1 - 5 ani

 pe termen mediu (intermediate-tem), obligatiuni denumite si "notes" => 5 - 12

ani

 pe termen lung (long-term) => peste 12 ani

Din punct de vedere al maturitatii si al clauzelor specificate in contractul formal dintre

emitent si detinatorul de obligatiuni (indenture sau prospect de emisiune), se remarca
urmatoarele tipuri de obligatiuni:

 obligatiuni care au o singura scadenta, de exemplu corporates => term bonds

 obligatiuni care contin clauze care dau dreptul emitentului sa rascumpere

integral sau partial obligatiunile anterior datei scadentei, de exemplu corporates,
munies => aceste clauze se numesc call provisions

 obligatiuni care contin clauze care permit emitentului sa rascumpere inainte de

scadenta o parte substantiala din obligatiunile emise in baza unui program prestabilit,
de exemplu obligatiunile emise de companii din sectorul industrial si al utilitatilor =>
aceste clauze se numesc sinking-fund provisions
  emisiuni de obligatiuni care cuprind pachete de obligatiuni cu maturitati
diferite (obligatiuni seriale), de exemplu munies sunt emise in general in acest mod
=> serial bonds

Cuponul reprezinta plata dobanzii efectuata catre detinatorii de obligatiuni pe parcursul

duratei de viata a obligatiunii respective.

 rata anuala a cuponului: rata dobanzii anuala exprimata in procente care este
specificata in prospectul de emisiune

 cuponul exprimat in valoare absoluta (dobanda): suma de bani

corespunzatoare dobanzii datorate catre detinatorii de obligatiuni. Se calculeaza prin
aplicarea ratei cuponului la valoarea nominala (principal). in cazul in care dobanda
este fixa si se plateste de mai multe ori pe an, se calculeaza o rata periodica a
cuponului (periodic interest rate) in functie de rata anuala a cuponului si frecventa
platilor pe an

Principalul (principal or corpus), reprezinta valoarea nominala a obligatiunii care trebuie

restituita detinatorului unei obligatiuni. Plata principalului este separata de cea a cuponului.
Principalul este platit investitorilor fie la scadenta, fie atunci cand emitentul apeleaza la
clauzele care ii permit sa rascumpere sau sa retraga anticipat obligatiunile emise. De
asemenea, exista posibilitatea ca prin prospectul de emisiune sa se prevada plata unei cote-
parti din principal odata cu plata cupoanelor.

Din punct de vedere al principalului, se remarca obligatiunile ale caror plati ale cupoanelor
includ si o cota-parte din principal. Cota-parte din principal care urmeaza sa fie platita poate
fi exprimata ca procent din valoarea nominala sau ca o suma exprimata in moneda in care
este exprimat principalul.

Data emisiunii (issue date), reprezinta data la care a fost emisa obligatiunea respectiva. De la
aceasta data incepe sa se acumuleze dobanda corespunzatoare primului cupon.

Data maturitatii (data ultimului cupon), reprezinta data la care se efectueaza ultima plata a
cuponului si se restituie principalul.

Randamentul unei obligatiuni (yield) este un element important al investitiei intr-o

obligatiune. Cu cat acesta este mai ridicat, cu atat este mai profitabila investitia in respective
obligatiune. Adesea se compara cu rata inflatiei.
Randamentul simplu la maturitate ia in considerare numarul de zile ramase pana la maturitate
si pretul obligatiunii fata de valoarea de rascumparare.

Randament simplu maturitate Randament simplu maturitate

x 100

Obligatiunile sunt mai putin riscante decat actiunile, creditorii obligatari fiind inaintea
actionarilor la masa credala. Obligatiunile sunt insa mai putin lichide decat actiunile.

Piețele de obligațiuni reprezintă o componentă a piețelor de capital pe termen lung și nu

există o piața unică și unificată a acestora. Cu toate acestea, există participanți naționali și
străini care vând și cumpără obligațiuni pe diferite piețe de obligațiuni.

Piețele de obligațiuni sunt mult mai mari decât piețele de acțiuni, iar investițiile sunt cu mult
mai mari.

Ele sunt reprezentate de diverse tipuri de instrumente, jucatori și locați iar principalele
elemente ale piețelor de obligațiuni pot fi sintetizate astfel:

 Datorie guvernamentala – obligatiuni de tezaur, certificate de depozit etc.

 Datorie suverana – reprezentata de obligatiunile interne, euroobligatiuni si

obligatiuni straine.

 Datorie corporative – obligatiuni interne, euroobligatiuni si obligatiuni straine.

Unul din cel mai important element ale pietelor de obligatiuni este datoria guvernamentala.
Orice guvern procura bani de pe pietele interne de obligatiuni pentru a-si finanta proiectele si
programele majore de dezvoltare la nivel national prin emiterea de obligatiuni de stat. Odata
emise obligatiunile de stat sunt tranzactionate atat pe piata interna cat si pe pietele
internationale. Obligatiunile emise de stat sunt numite diferit in diferite tari, astfel veti intalni
denumiri ca Treasury Bonds sau Treasury Notes iar in piata denumiri mai simple ca T-Bonds
in SUA sau Bunds in Germania.

Obligatiunile suverane

Guvernele si agentiile sprijinite de acestea recurg la piata de obligatiuni pentru a-si procura
bani in urmatoarele moduri:
  agentiile sprijinite de guverne, de exemplu autoritatile locale, statele,
municipalitatile si organizatile supranantionale pot sa emita si sa tranzactioneze
obligatiuni in orice moneda inclusiv moneda emitentului.

 obligatiunile emise de guvernele centrale pot fi emise in orice moneda alta

decat cea a emitentului

Obligatiunile corporative

Corporatiile pot procura bani prin emisiuni de obligatiuni atat pe peietele interne cat si pe
pietele internationale. Cea mai mare pondere in totalul datoriei emise in cadrul acestui
element o au bancile internationale si institutile financiare insa cota depiata a acestora este
dificil de precizat datorita faptului ca exista numeroase modalitati de tranzactionare a
diferitelor tipuri de instrumente.

Toate tipurile de datorie sunt tranzactionate pe piata interna de obligatiuni din tara de
emisiune si in acest caz instrumentele de datorie sunt emise in moneda interna a tarii de
origine.

Pietele internationale de obligatiuni se refera la obligatiunile emise de organizatiile dintr-o

tara, in moneda si pe teritoriul unei alte tari. Datoria internationala este colectata in special
prin emiterea de obligatiuni straine sau euroobligatiuni

Euro-obligațiuni: este o obligațiune care este emisă și tranzacționată în alte țări decât țara în
care este exprimată moneda obligațiunii. Aceste obligațiuni sunt emise într-o monedă care nu
este moneda națională a emitentului.

Obligațiuni străine: această obligațiune este emisă pe o piață internă de către un emitent
străin în moneda țării interne. Exemple: obligațiunea Samurai, obligațiunea Matador,
obligațiunea Yankee, obligațiunea Bulldog, obligațiunea Maple, obligațiunea Kangaroo,
obligațiunea Matrioshka, obligațiunea Kimchi, obligațiunea Formosa, obligațiunea Panda,
Obligațiunea Huaso

Obligatiune globală: este similar cu euro-obligatiunea, dar poate fi tranzacționat și emis si in

țara a cărei monedă este folosită pentru a evalua obligațiunea.

Participanții :

 Investitori instituționali
 Guvernele

 Traderi

 Persoane fizice
Piața mondială a obligațiunilor a ajuns în 2016 la 92 de trilioane de dolari cea ce reprezintă
dublul valorii înregistrate la începutul anilor 2000. Același lucru se poate spune și despre
valoarea emisiuni de obligațiuni, ajugând în 2016 la 21 de trilioane de dolari.

În concluzie scopul principal al piței de obligațiuni este de a oferi finanțare pe termen lung
pentru cheltuielile publice și private. Aceasta în cea mai mare parte dominată de Statele
Unite, care reprezintă 43% din piață. În termeni relativi, comparând anul 2007 cu anul 2016,
se poate observa o creștere de la 4% la 12% pe piețele emergente, și o scădere pentru EU28
de la 35% la 27% (deși în voloare absolută a rămas aceiași)
Bibliografie

https://www.tradeville.eu/tradepedia/componentele-pietelor-de-obligatiuni

https://www.investopedia.com/terms/i/internationalbond.asp

https://en.wikipedia.org/wiki/Bond_market

https://ro.wikipedia.org/wiki/Obligațiune

2017 Fact book sifma