viața asta e o scenă și noi toți suntem actori, sau cel puțin așa se spune

dar viața e plină de clișee și de cuvinte înălțătoare ce rod asemeni hamului

încât te întrebi, ultima lacrimă cărui vis neîmplinit o oferi

sunt grădini misterioase, ignorate pentru că nu au programul afișat

cuvintele emigrează în cuști și trag obloanele dar pentru că nici așa nu scapă
intră în greva foamei. tac. oricum nu are cine să le mai audă în această cacofonie

viața îți da câteva palme la început, te îmbăiază, și te parfumează la final

fără să-i pese dacă ai apucat să-ți înveți rolul sau nu, ea trage cortina și pleacă
are alte cuvinte de legănat. alte nume de potrivit. alte roluri de dat

hei tu! hai în scenă... numai ai grijă că sufleorul...ne-a părăsit