INTRODUCERE v

VOLUMUL I

PREFAÞÃ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .xiii
INTRODUCERE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .xv

C APITOLUL 1
CUM PRIVESC MARILE RELIGII
VIAÞA DE DUPÃ MOARTE . . . . . . . . . . 4

C UPRINS Budismul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
Creºtinismul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
Hinduismul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
Islamul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
Iudaismul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14

EGIPTUL ANTIC ºI VIAÞA DE

DUPÃ MOARTE . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
Cartea egipteanã a morþilor . . . . . . . . . . . . . . 16
Osiris : învierea din morþi . . . . . . . . . . . . . . . . 18
Textele din piramide . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19

EXPERIENÞA INDIVIDUALÃ UMANÃ

A MORÞII ºI A VIEÞII DE DUPÃ
MOARTE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
Viziunile pe patul de moarte . . . . . . . . . . . . . 23
Experienþele din apropierea morþii (NDE) . . . . 26

ªCOLILE MISTERELOR . . . . . . . . . . . . . . 31
Misterele dionisiace . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
Misterele eleusine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
Misterele hermetice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
Misterele orfice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
Pitagora . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34

RELIGIILE TRIBALE . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
Tumulii funerari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
Tãrâmul Strãmoºilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39

CUM PRIVESC MARILE RELIGII

REÎNCARNAREA . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
Budismul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
Creºtinismul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
Hinduismul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46

http://www.all.ro/enciclopedia-gale-a-fenomenelor-neobisnuite-si-inexplicabile-vol-1.html
vi ENCICLOPEDIA GALE

Islamul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
SPIRITISMUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
Iudaismul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
Andrew Jackson Davis . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
Sir Arthur Conan Doyle . . . . . . . . . . . . . . . . 131
ªCOLILE CONTEMPORANE ALE Surorile Fox . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134
MISTERELOR ºI REÎNCARNAREA . . . 48 Allen Kardec . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
Arhivele Akashice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
Antropozofia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
MISTICII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
Asociaþia pentru Cercetare ºi Iluminare . . . . . 52
Helena Petrovna Blavatsky . . . . . . . . . . . . . . 141
Teozofia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
Rudolf Steiner . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
Emanuel Swedenborg . . . . . . . . . . . . . . . . . 145
CERCETÃRILE PRIVIND
VIEÞILE ANTERIOARE . . . . . . . . . . . . . 57
Regresia hipnoticã în vieþi anterioare . . . . . . . 58
CERCETÃTORII ÎN DOMENIUL
MISTERELOR ºI AL CONTACTELOR
Bridey Murphy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
CU SPIRITELE . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148
Terapia vieþilor anterioare . . . . . . . . . . . . . . . 65
Hereward Carrington . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
Ian Stevenson . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
Sir William Crookes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
Harry Houdini . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156
William James . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
C APITOLUL 2 Sir Oliver Lodge . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
ªAMANISMUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74 Fredric W. H. Myers . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162
Societatea pentru Cercetãri
Cãlãuzirea de cãtre spirite . . . . . . . . . . . . . . 77
Parapsihice (SPR) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
Animalele totemice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
Cãutarea viziunii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78

MEDIUMNITATEA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80 C APITOLUL 3
Tabla Ouija . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82 ANTIHRISTUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170
ªedinþele de spiritism . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
APOCALIPSA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
Controlul exercitat de spirite . . . . . . . . . . . . 87
Transa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90 APARIÞIILE SFINTE . . . . . . . . . . . . . . . . 176
ARMAGEDDON . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181
MEDIUMURI ºI CANALE SPIRITISTE . . . 91
CONºTIINÞA COSMICÃ . . . . . . . . . . . . . 182
Sylvia Browne . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
Florence Cook . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96 DEMONII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185
Mina „Margery” Stinson Crandon . . . . . . . . . . 98 STIGMATUL DIAVOLULUI . . . . . . . . . . . 188
John Edward . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
Arthur Augustus Ford . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
EXTAZUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190
Eileen Garrett . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105 EXORCISMUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193
Daniel Dunglas Home . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
VINDECAREA PRIN CREDINÞÃ . . . . . . . 198
J. Z. Knight . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
Carlos Mirabelli . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114 ÎNGERII PÃZITORI . . . . . . . . . . . . . . . . . . 200
Eusapia Palladino . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
ILUMINAREA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 203
Leonora E. Piper . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
James Van Praagh . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119 INCHIZIÞIA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 206
Jach Pursel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120 MIRACOLELE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 208
Jane Roberts . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
Rudi Schneider . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
POSESIUNEA DEMONICÃ . . . . . . . . . . . 211
Vrãjitoarea din Endor . . . . . . . . . . . . . . . . . 126 PUTEREA RUGÃCIUNII . . . . . . . . . . . . . . 214

http://www.all.ro/enciclopedia-gale-a-fenomenelor-neobisnuite-si-inexplicabile-vol-1.html
INTRODUCERE vii

ÎNÃLÞAREA LA CERURI . . . . . . . . . . . . . 219 PRIMA BISERICÃ A LUI SATANA

GIULGIUL DIN TORINO . . . . . . . . . . . . . 221
666 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 226
MÂNUITORII DE ºERPI . . . . . . . . . . . . . 227
STIGMATELE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 229
FECIOARA DIN GUADALUPE . . . . . . . . 232
A LUI ANTON LAVEY . . . . . . . . . . . 286
TEMPLUL LUI SET . . . . . . . . . . . . . . . . . 289
CULTELE OZN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 291
Societatea Aetherius . . . . . . . . . . . . . . . . . . 293
Poarta Raiului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 295
Raelienii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 297

VIZIUNILE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 234
STATUILE ºI ICOANELE CARE
SÂNGEREAZÃ . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237
C APITOLUL 4
ªCOLILE EGIPTENE ALE
MISTERELOR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 245
Akhenaten . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 247
Isis . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .248
Osiris . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 250
EXPRESIILE SPIRITUALE DIN
SECOLUL AL XX-LEA . . . . . . . . . . . 299
Ramura Davidienilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 301
Eckankar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 302
Falun Gong . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 303
Ordinul Templului Solar . . . . . . . . . . . . . . . 303
Templul Poporului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 304
Scientologia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 305
GLOSAR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 309

ªCOLILE GRECEºTI ALE

MISTERELOR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 252
Delfi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 253 VOLUMUL II
Dionysos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 254
Eleusis . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 256

ªCOLILE MISTERELOR, CULTELE, C APITOLUL 5

EREZIILE CREºTINE . . . . . . . . . . . . . 257
Madona neagrã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 260
ASASINII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
Catarii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 262 ALEºII LUI JUPITER . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
Gnosticismul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 264
FRANCMASONII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
Maniheismul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 267
GARDUNA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
MISTERELE TRIBALE . . . . . . . . . . . . . . . 270 SFÂNTUL VEHM . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
Dansul Fantomei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 270 ILLUMINATI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
Macumba . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272
Santeria . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 273
CAVALERII TEMPLIERI . . . . . . . . . . . . . . 19
OAMENII LEOPARD . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
CULTELE SATANICE . . . . . . . . . . . . . . . 275 MAU-MAU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
ASCENSIUNEA SATANISMULUI ÎN ROZICRUCIENII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
EVUL MEDIU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 278
Liturghia neagrã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 280
THUGGEE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
Catherine Montvoisin . . . . . . . . . . . . . . . . . . 283 TONGII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
Gilles de Rais . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 285

http://www.all.ro/enciclopedia-gale-a-fenomenelor-neobisnuite-si-inexplicabile-vol-1.html
viii
C APITOLUL 6
ALCHIMIA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
Valentine Andreae . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
Roger Bacon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
Helvetius . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
Hermes Trismegistus . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
Albertus Magnus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
Paracelsus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
MAGIA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
Magia Abremelinã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
Magia neagrã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
Magia Enohianã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
Vodun/Vodoun/Voodoo . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
Magia albã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
MAGII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
Agrippa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
Contele Allesandro Cagliostro . . . . . . . . . . . . 59
Aleister Crowley . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
John Dee . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
Dr. Faust . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
Marie Laveau . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
Eliphas Levi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
Simon Magul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
Pico della Mirandola . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
Pitagora . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
Contele Saint-Germain . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
WICCA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
POPORUL WICCA . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
Margot Adler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
Philip Emmons (Isaac) Bonewits . . . . . . . . . . 76
Raymond Buckland . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
Gavin Frost ºi Yvonne Frost . . . . . . . . . . . . . . 80
Gerald Brosseau Gardner . . . . . . . . . . . . . . . . 83
Sybil Leek . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
Margaret Alice Murray . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
M. Macha NightMare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
Starhawk . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
Doreen Valiente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
VRÃJITORIA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
Familiarii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
Inchiziþia – timpul rugurilor . . . . . . . . . . . . . . 94
Sabatul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
http://www.all.ro/enciclopedia-gale-a-fenomenelor-neobisnuite-si-inexplicabile-vol-1.html
ENCICLOPEDIA GALE
PROCESELE VRÃJITOARELOR . . . . . . . . 98
Anglia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
Franþa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
Germania . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
Salem, Massachusetts . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
Scoþia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
Spania . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
VÂNÃTORII DE VRÃJITOARE . . . . . . . . 107
Jean Bodin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
Henri Boguet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
Matthew Hopkins . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
Innocenþiu Papa al III-lea . . . . . . . . . . . . . . . 112
Pierre de Lancre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
C APITOLUL 7
ASTROLOGIA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
SCRIEREA AUTOMATÃ . . . . . . . . . . . . . 125
CARTOMANÞIA/TAROTUL . . . . . . . . . . . 125
Ghicirea viitorului cu cãrþi
moderne de joc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
RADIESTEZIA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134
GRAFOLOGIA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
I CHING . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
CABALA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
NECROMANÞIA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140
NUMEROLOGIA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142
CHIROMANÞIA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145
PROFEÞII ºI DIVINATORII . . . . . . . . . . 147
Edgar Cayce . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150
Oracolele delfice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
Jeane Dixon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153
Irene Hughes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
Olof Jonsson . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
Nostradamus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156
Mama Shipton . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158
GHICITUL ÎN GLOBUL DE
CRISTAL/CRISTALOMANÞIA . . . . . . 159
GHICITUL ÎN FRUNZE DE CEAI
(TASEOGRAFIA) . . . . . . . . . . . . . . . . 160
INTRODUCERE ix

C APITOLUL 8 TRIUNGHIUL BERMUDELOR . . . . . . . . . 220

AMULETELE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165 CHARTRES . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 224
Clopotele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167
CURSURILE ºI LINIILE DE FORÞÃ . . . . 224
Hematitul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168
Lumânãrile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168 EL DORADO . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 228
Ceaunul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169 INSULA PAºTELUI . . . . . . . . . . . . . . . . . 229
Cristalele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170
Cercurile zânelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173
GLASTONBURY . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 232
Usturoiul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174 TEORIA PÃMÂNTULUI GOL . . . . . . . . . 233
Mâna gloriei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174
IERUSALIM . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 236
Potcoavele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175
Cuþitul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175 KARNAK . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 239
Nodurile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176 LEMURIA ºI MU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 241
Rãdãcina de mãtrãgunã . . . . . . . . . . . . . . . . 177
Armindenii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178
LOURDES . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243
Oglinda . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178 MACHU PICCHU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 246
Vâscul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179
TEMPLELE MAYAºE . . . . . . . . . . . . . . . 248
Inelele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180
Sarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180 MECCA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 251
Argintul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181 LINIILE DE LA NAZCA . . . . . . . . . . . . . . 255
Pietrele vindecãtoare ºi energizante . . . . . . . 182
Arborii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184
MAREA PIRAMIDÃ (A LUI KEOPS)
DE LA GIZEH . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 258
Pãpuºile voodoo . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184
SFINXUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 262
ÎMPUTERNICIREA TRIBALÃ . . . . . . . . . . 186 STONEHENGE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 266
Craniile de cristal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187
TAOS PUEBLO . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 270
Fetiºurile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190
Megaliþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191 TIAHUANACO . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272
Runele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193
Talismanele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193
Totemurile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194

OBIECTELE CU PUTERI SACRE . . . . . . 196

Chivotul Legii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197 VOLUMUL III
Crucile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 199
Sfântul Graal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 200
Piatra filosofalã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 202
Lancea Destinului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 204
Svastica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 205 C APITOLUL 10
ENTITÃÞILE FANTOMATICE . . . . . . . . . . . . 3
Spiritele animalelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5

C APITOLUL 9
ANGKOR WAT . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 210
MUNTELE ARARAT . . . . . . . . . . . . . . . . 210
ATLANTIDA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 213
AVALON . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 219
Apariþiile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
Autoscopia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
Stafiile celor vii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
Fantomele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
Fenomenul poltergeist . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
Spiritele morþilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
Luminile bizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20

http://www.all.ro/enciclopedia-gale-a-fenomenelor-neobisnuite-si-inexplicabile-vol-1.html
x ENCICLOPEDIA GALE
CASELE ºI LOCURILE
BÂNTUITE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
Bell Witch . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
Casa parohialã din Borley . . . . . . . . . . . . . . . 28
Castelul Calvados . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
Casa parohialã din Epworth . . . . . . . . . . . . . . 35
Hanul Generalul Wayne . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
Omul cenuºiu din Hinton Ampner . . . . . . . . . 38
Plantaþia Myrtles . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
Toboºarul din Tedworth . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
Casa Whaley . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
FANTOMELE ÎN FILME . . . . . . . . . . . . . . . 47
COMBUSTIA SPONTANÃ
UMANÃ (SHC) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
CAPITOLUL 11
MONºTRII HUMANOIZI . . . . . . . . . . . . . . 57
Bigfoot . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
Orang Pendek . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
Maimuþa Mirositoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
Yeti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
CREATURILE NOPÞII . . . . . . . . . . . . . . . . 67
Chupacabra . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
Ghoul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
Golemul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
Imp . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
Incubus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
Diavolul din Jersey . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
Succubus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
Vampirii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
Vârcolacii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
MONºTRII DE PE USCAT,
DIN APÃ ºI DIN AER . . . . . . . . . . . . . . 83
Dragonii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
Loch Ness ºi alþi monºtri lacuºtri . . . . . . . . . . 88
ªerpii de mare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
Pasãrea tunetului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
SPIRIDUºII ºI PRIETENII LOR . . . . . . . . . 98
Elfii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
Zânele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
http://www.all.ro/enciclopedia-gale-a-fenomenelor-neobisnuite-si-inexplicabile-vol-1.html
Gnomii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
Goblinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
Gremlinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
Leprechaunii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
Menehune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
Sirenele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
Nisse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
Selkie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
Trolli . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
ACTORII CARE AU ÎNFRUNTAT
(SAU AU DEVENIT) MONºTRI
ÎN FILME . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
C APITOLUL 12
VISELE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
Visele creative ºi cele lucide . . . . . . . . . . . . 121
Coºmarurile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
Paralizia în somn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
Simbolistica viselor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
MECANISMELE MEMORIEI . . . . . . . . . . 129
Falsele amintiri . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
FOBIILE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134
STÃRILE ALTERATE
ALE CONºTIINÞEI . . . . . . . . . . . . . . . 139
Halucinaþiile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142
Hipnoza . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
Meditaþia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147
Substanþele psihedelice – drogurile
care amplificã puterile minþii . . . . . . . . . 150
Relaxarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
PERCEPÞIA EXTRASENZORIALÃ
(ESP): „AL ºASELEA SIMÞ” . . . . 155
CERCETÃTORII ESP . . . . . . . . . . . . . . . 159
Clarviziunea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164
Experienþele de
decorporalizare (OBE) . . . . . . . . . . . . . . 168
Precogniþia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173
Psihokinezia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176
Telepatia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178
INTRODUCERE xi

C APITOLUL 13
SUPERSTIÞIILE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187
Pisicile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188
Zilele sãptãmânii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189
Câinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190
Deochiul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191
Trifoiul cu patru foi . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192
Pietrele preþioase . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192
Potcoavele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193
Bãtutul în lemn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194
Scãrile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194
Numerele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195
Laba de iepure . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196
Strãnutul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196
Scuipatul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197
C APITOLUL 14
OZN-URILE ÎN ANTICHITATE . . . . . . . .244
Vizitatorii din spaþiu, în Biblie ºi în alte
cãrþi sfinte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .247
ÎNCEPUTUL EPOCII
MODERNE A OZN-URILOR . . . . . . .249
Aviaþia americanã ºi Proiectul
Blue Book . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .252
Raportul Condon/Universitatea Colorado . . .256
Hangar 18 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .257
Roswell, New Mexico . . . . . . . . . . . . . . . . . .258
Socorro, New Mexico . . . . . . . . . . . . . . . . . .263

CONTACTAÞI ºI RÃPIÞI
OBICEIURI ºI TABUURI DE OZN-URI . . . . . . . . . . . . . . . . . . .264
BIZARE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 198 George Adamski . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .269
Peþirea ºi mariajul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 201 Daniel W. Fry . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .270
Ospitalitatea ºi eticheta . . . . . . . . . . . . . . . 212 Betty ºi Barney Hill . . . . . . . . . . . . . . . . . . .271
Înhumãrile ºi funeraliile . . . . . . . . . . . . . . . 219 Oamenii în negru (MIB) . . . . . . . . . . . . . . . . .273
Whitley Strieber . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .276
CREDINÞE ºI LEGENDE George Van Tassel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .276
URBANE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 226
Reptilele periculoase, importate INFLUENÞA MEDIA . . . . . . . . . . . . . . . . .278
în covoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 227
Close Encounters of the Third Kind . . . . . . . .278
Reþetele magice pentru prãjituri . . . . . . . . . 228
The Day the Earth Stood Still . . . . . . . . . . . .279
Bomboanele verzi M&Ms . . . . . . . . . . . . . . . 229
War of the Worlds . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .280
Cârligul de pe portierã . . . . . . . . . . . . . . . . 230
The X-Files . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .282
Sinuciderea colegului
de camerã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 230
Isus pe autostradã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231 MISTERUL OZN-URILOR
Autostopista fantomã . . . . . . . . . . . . . . . . . 232 SPOREºTE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .284
Procter & Gamble este o Zona 51 ºi cercetarea inginereascã . . . . . . . .286
companie satanistã . . . . . . . . . . . . . . . . 233 Mutilãrile de animale . . . . . . . . . . . . . . . . . .287
Scafandrul din copac . . . . . . . . . . . . . . . . . 234 Cercurile din lanurile de cereale . . . . . . . . .289
ªerpii din toaletã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235 Majestic-12 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .291
Pãianjenii din coafurã . . . . . . . . . . . . . . . . . 235 Experimentul Philadelphia . . . . . . . . . . . . . .293

http://www.all.ro/enciclopedia-gale-a-fenomenelor-neobisnuite-si-inexplicabile-vol-1.html
MISTERELE LUMII DE DINCOLO 1

SUMARUL CAPITOLULUI
CUM PRIVESC MARILE RELIGII
VIAÞA DE DUPÃ MOARTE
Budismul
Creºtinismul
Hinduismul
Islamul
Iudaismul

EGIPTUL ANTIC ºI VIAÞA DE

DUPÃ MOARTE
Cartea egipteanã a morþilor
Osiris : Moarte ºi înviere
Textele din piramide

CAPITOLUL 1 EXPERIENÞA UMANÃ INDIVIDUALÃ A

MORÞII ºI VIEÞII DE DUPÃ MOARTE
M ISTERELE L UMII Viziunile pe patul de moarte
Experienþele în apropierea morþii

DE D INCOLO ªCOLILE MISTERELOR

Misterele dionisiace
Misterele eleusine
Misterele ermetice
Obsesia omenirii faþã de necunoscut ºi Misterele orfice
inexplicabil începe cu întrebarea Pitagora

fundamentalã: fiinþa umanã supravieþuieºte RELIGII TRIBALE

morþii corpului fizic? ªi dacã este aºa, ne Tumulii funerari
Tãrâmul Strãmoºilor
naºtem din nou? Misterul despre ce se aflã
dincolo de momentul morþii a dat naºtere CUM PRIVESC MARILE RELIGII
magiei, misticismului, religiilor ºi tuturor REÎNCARNAREA
Budismul
creaturilor Luminii ºi ale Întunericului care Creºtinismul
populeazã tainicele tãrâmuri dintre lumi. Hinduismul
Islamul
Iudaismul

ªCOLILE CONTEMPORANE ALE

MISTERELOR ºI REÎNCARNAREA
Cronicile Akashice
Antropozofia
Asociaþia pentru Cercetare ºi Iluminare
Teozofia

CERCETÃRILE PRIVIND
VIEÞILE ANTERIOARE
Regresia hipnoticã în vieþi anterioare
Bridey Murphy
Terapia vieþilor anterioare
Ian Stevenson

http://www.all.ro/enciclopedia-gale-a-fenomenelor-neobisnuite-si-inexplicabile-vol-1.html
2 ENCICLOPEDIA GALE
I NTRODUCERE
C opiii considerã continuitatea vieþii
drept un fapt garantat. Moartea este
cea care trebuie învãþatã. Autoconser-
varea este unul dintre cele mai puternice
instincte ale umanitãþii, depãºind moartea,
fiindcã dorinþa de a trãi veºnic, dupã dispari-
þia corpului fizic, nu este nimic altceva decât
o formã de cãutare a autoconservãrii.
În interiorul lor, oamenii se considerã niºte
observatori a tot ceea ce poate fi vãzut sau
imaginat. Conºtiinþa este experimentatã ca
un flux mereu curgãtor care, în ciuda întreru-
perilor temporare din timpul somnului, pare
totuºi continuu ºi fãrã un început sau sfârºit
conºtient. Omul doarme de multe ori, dar
întotdeauna se trezeºte o datã în plus. Pentru
oameni, a fi vii a devenit o obiºnuinþã. Ei pot
accepta condiþia muritoare a altora, dar nu ºi
pe a lor.
Unele dintre cele mai vechi exprimãri ale
dorinþei pentru o viaþã viitoare a fost scrisã,
cu mii de ani în urmã, de un scrib egiptean,
pentru care expectativa nemuririi personale
era strâns legatã de credinþa cã trupul sãu va
evita ororile dezintegrãrii, dacã avea sã fie
mumificat. Aceastã rugãciune a unui om încre-
zãtor este un strigãt disperat, în care recu-
noaºtem imediat dorinþa de nemurire, speci-
ficã fiinþei umane.
„Zeule Osiris, rege ºi judecãtor al
morþilor, se roagã el : dã-mi dreptul de a
pãtrunde în tãrâmul veºniciei, pentru
cele ce am sãvârºit pentru tine, o, zeule,
tu, al cãrui trup n-a cunoscut nicicând
putreziciunea... Nu lãsa ca trupul meu sã
fie mâncat de viermi, ci izbãveºte-mã,
cum tu însuþi te-ai izbãvit... Fie ca viaþa
sã vinã din moartea trupului meu ºi sã
nu putrezesc... sã nu mã sfârºesc de tot.
Eu voi fi o fiinþã veºnicã. Eu voi trãi ! Eu
voi trãi !” (din Egyptian Book of the Dead,
tradusã de E.A.W. Budge, 1901).
Credinþa în viaþa de apoi coincide cu con-
vingerea înnãscutã cã actuala viaþã are o sem-
nificaþie ºi un scop. ªi cum oamenii considerã
cã existenþa lor terestrã are un sens ºi prin
urmare au un motiv sã trãiascã, pare impera-
http://www.all.ro/enciclopedia-gale-a-fenomenelor-neobisnuite-si-inexplicabile-vol-1.html
tiv ca mãcar o parte a lor sã continue cumva
sã existe, într-o viaþã viitoare. Deºi viaþa dupã
moarte este un concept dificil de dovedit, în
sens material, diferite religii ale lumii promit
sã asigure o legãturã spiritualã între acþiunile
unei persoane, în actuala viaþã, ºi existenþa ei,
continuatã într-o viaþã viitoare.
Concepþiile despre lumea de dincolo de
moarte variazã considerabil la religiile lumii,
dar în fiecare expresie religioasã, cunoscutã
de istorici ºi antropologi, chestiunea nemu-
ririi a fost de primã importanþã, pentru cre-
dinciosul de rând. Acest capitol va oferi rezu-
mate ale credinþelor budiste, creºtine, hin-
duse, islamice ºi evreieºti privitoare la soarta
sufletului dupã moarte.
Credinþa în viaþa de dincolo, ca ºi cea
într-o Fiinþã Supremã, îi determinã pe cei ce
o nutresc sã-ºi priveascã existenþa în raport
cu viaþa viitoare. Aceºti indivizi nu-ºi ima-
gineazã posibilitatea unei alte vieþi la modul
abstract. Cei a cãror credinþã i-a învãþat sã
aibã deplinã convingere în existenþa vieþii de
dupã moarte îºi pot imagina cu uºurinþã cum
va fi aceastã viaþã. Pentru ei, viaþa de dupã
moarte este un concept ce poate fi definit,
un rezultat real ºi firesc al modului cum au
trãit pe Pãmânt. Pentru credincioºi, accep-
tarea continuitãþii vieþii de dupã moarte
devine o parte intrinsecã a propriei existenþe,
ce le dã curaj ºi putere pe mãsura trecerii
anilor. ªi atunci când ajung la momentul
morþii fizice, pentru majoritatea acestor indi-
vizi, cel mai semnificativ aspect al vieþii de
apoi va fi uniunea cu Divinul.
Aceºti indivizi, care pot fi creºtini, musul-
mani sau evrei, considerã cã sufletul prinde
viaþã odatã cu naºterea corpului fizic ºi ar
pieri simultan cu acesta, dacã n-ar fi inter-
venþia supranaturalã a lui Dumnezeu, care-i
conferã o nemurire imposibil de obþinut
altfel. Cei ale cãror convingeri asupra vieþii
de apoi includ posibilitatea reîncarnãrii, a
vieþilor anterioare ºi a viitoarelor încarnãri nu
au nicio îndoialã cã sufletul este nemuritor,
prin însãºi natura lui. În opinia lor, existenþa
sufletului nu începe atunci când un trup fizic
se naºte, deci nu sunt temeiuri sã se creadã
cã va înceta sã existe odatã cu dispariþia
corpului fizic. Potrivit diferitelor doctrine ale
reîncarnãrii, existã legi spirituale infailibile,
MISTERELE LUMII DE DINCOLO 3

rimele necropole descoperite au aparþinut

P oamenilor de Neanderthal, deºi potrivit

cercetãtorului George Constable „ei nu au
fost creditaþi cu înmormântarea deliberatã a
morþilor decât la un secol ºi jumãtate de la
descoperirea necropolelor“. Binecunoscutul antro-
C EL MAI
polog ºi arheolog Louis Leaky considera cã aceste
morminte au fost fãcute intenþionat, indicând faptul
V ECHI
cã neanderthalienii aveau o conºtiinþã ºi manifestau
preocupãri de ordin spiritual.
S IT F UNERAR
Potrivit antropologului F. Clark Howell, poziþia
Multe situri funerare au fost descoperite în
flexatã a corpului ºi descoperirile altor locuri unde
Europa ºi Orientul Apropiat. Aºezarea osemintelor
lespezi de piatrã au fost plasate deasupra mormin-
relevã elemente ritualice, cãci cadavrele au fost
telor neanderthaliene, alãturi de hranã ºi unelte,
descoperite în poziþie de somn sau fetalã. Unele
sugereazã cã exista, încã de atunci, o credinþã în
rãmãºiþe au fost descoperite având alãturi plante
viaþa de dupã moarte. Pentru oamenii de Nean-
sau flori, uneori, chiar colorate cu pigment roºu,
derthal, viaþa veºnicã nu trebuie sã fi arãtat prea
folosit probabil în cadrul unui ritual simbolic. Unii
diferit de cea trãitã pe Pãmânt ; ei aprovizionau
neanderthalieni au fost înhumaþi laolaltã, pentru ca
decedaþii cu mâncare, unelte ºi alte obiecte casnice,
întreaga familie sã rãmânã unitã dupã moarte.
aproape la fel cum vor face mai târziu egiptenii,
pentru cãlãtoria în lumea de apoi. Probabil ei consi-
Una dintre cele mai interesante necropole adã-
derau moartea un fel de somn, poate o odihnã
posteºte oseminte aºezate atent în poziþie fetalã, pe
înaintea renaºterii – de aceea corpurile erau atent
un pat de coada-calului, o plantã localã. Alãturi se
plasate în poziþie fetalã.
mai aflau ºi alte varietãþi de flori. Leaky considera cã
florile au fost deliberat aºezate lângã cadavru.
S URSA
Aparent, familia ºi prietenii decedatului au adunat
Burial, Ritual, Religion, and Cannibalism. http ://thunder.indstate.
flori din specii diferite, le-au adus la mormânt ºi au
edu/~ramanank/ritual.html. 10 July 2001.
acoperit cu ele trupul neînsufleþit.

Analiza speciilor de flori a relevat cã este vorba,

între altele, despre vineþele, scaieþi ºi zambile. Multe
dintre ele au proprietãþi curative, mergând de la
atenuarea durerii la suprimarea inflamaþiilor. Nu se
ºtie dacã oamenii de Neanderthal erau suficient de
avansaþi încât sã realizeze proprietãþile curative ale
plantelor sau a fost vorba despre o alegere acciden-
talã a florilor depuse în mormânt. S-ar putea, la fel
de bine, ca depunerea florilor sã fi fost o formã de
venerare a vraciului sau ºamanului tribului. Oricum
ar sta lucrurile, este evident cã omul de Neanderthal
era o fiinþã mult mai complexã decât s-a crezut.

http://www.all.ro/enciclopedia-gale-a-fenomenelor-neobisnuite-si-inexplicabile-vol-1.html
4 ENCICLOPEDIA GALE
care vor determina dacã sufletul se va muta
într-un alt corp fizic sau se va contopi veºnic
cu Absolutul.
Deºi mulþi oameni considerã credinþa în
reîncarnare ca specificã hinduismului ºi unor
secte budiste, conceptul vieþilor anterioare
nu este nicidecum restrâns la religiile orien-
tale. Acest capitol va examina opiniile multor
filosofi, clerici, medici ºi savanþi occidentali
care susþin existenþa vieþilor anterioare ºi a
celor viitoare, alãturi de anumite secte creº-
tine, musulmane ºi evreieºti, care, de aseme-
nea, sugereazã cã reîncarnarea poate fi una
dintre formele supravieþuirii dupã moarte.
De-a lungul secolelor, actul fizic al trecerii
dintr-o lume în alta, la momentul morþii, a
rãmas un mister pentru cei vii. Din când în
când, oamenii salvaþi în ultima clipã din
ghearele morþii ºi readuºi la viaþã susþineau
cã se aflaserã la marginea unei lumi necunos-
cute ºi necercetate ºi se întâlniserã, în ea, cu
fiinþe eterice. În deceniile recente, s-au pro-
dus tot mai multe asemenea cazuri de resus-
citare din starea de moarte clinicã ; eroii lor
vorbesc de trecerea printr-un tunel întunecat,
cãtre un loc strãlucitor, unde au întâlnit fiinþe
de luminã. Asemenea experienþe din apro-
pierea morþii (NDE) demonstreazã dorinþa
inerentã pentru o viaþã conºtientã dincolo de
mormânt ºi pentru continuarea, la nesfârºit,
a oportunitãþilor spirituale. Nãzuinþa spre o
viaþã fãrã opreliºti, o viaþã în cel mai deplin
sens pe care fiinþa umanã îl poate concepe
reprezintã un element esenþial al visului
nemuririi.
Credinþa în viaþa de dupã moarte poate fi,
în esenþã, o credinþã a omenirii în ea însãºi.
La majoritatea oamenilor, existã dorinþa pri-
mordialã ca viaþa raþionalã ºi conºtiinþa sã
continue dupã moarte. În secolele trecute,
nãzuinþa spre o viaþã viitoare se mãrginea la
afirmarea credinþei în învãþãturile sau scrip-
turile unei anumite religii. Astãzi, speranþele
omului de rând, ale misticului sau sfântului,
care privesc viaþa de apoi ca o realitate, sunt
împãrtãºite ºi de mulþi savanþi, care dove-
desc cã imboldul ºtiinþific de a ºti este doar
o altã formã a aceleiaºi nevoi de continuare
a vieþii, într-o formã raþionalã ºi conºtientã.
http://www.all.ro/enciclopedia-gale-a-fenomenelor-neobisnuite-si-inexplicabile-vol-1.html
C UM P RIVESC M ARILE
R ELIGII V IAÞA DE DUPÃ
M OARTE
Î n ciuda diversitãþii preceptelor lor, marile
religii de azi cad de acord asupra unui
aspect esenþial : fiinþele umane sunt ne-
muritoare, iar spiritul lor provine dintr-o lume
divinã ºi care în cele din urmã se întoarce
acolo. Încã de la primele forme de expresie
spiritualã, aceasta este marea promisiune ºi
speranþã pe care religiile au oferit-o adepþilor
lor. Este eternul rãspuns al credinciosului
faþã de cinismul materialiºtilor, care procla-
mã cã nu existã viaþã veºnicã ºi cã moartea
înseamnã sfârºitul.
Antropologii pot doar presupune cã primii
membri ai speciei Homo sapiens (c.30000î.H.)
aveau ritualuri funerare de o calitate care sã
le poatã califica drept religioase. Dar se ºtie
cã ei îºi înhumau morþii cu grijã ºi conside-
raþie, punându-le alãturi hranã, arme ºi di-
verse obiecte personale. Chiar ºi speciile de
neanderthalieni (c.100000 î.H.) puneau mân-
care, unelte de piatrã ºi scoici ºi oase cu
modele decorative în mormintele deceda-
þilor, acoperind trupurile neînsufleþite cu pig-
ment roºu. Cum nu existã mãrturii scrise
privind scopul includerii unor astfel de obiec-
te funerare în morminte (scrisul a apãrut abia
în mileniul IV î.H.), am putea presupune cã
plasarea de arme, hranã ºi alte lucruri utile
lângã morþi indicã faptul cã populaþiile primi-
tive nu considerau moartea un sfârºit.
Membrul tribului sau clanului care nu se mai
afla printre cei vii avea încã nevoie de îngri-
jire, de veºminte ºi protecþie spre a cãlãtori
în siguranþã în existenþa de dincolo de mor-
mânt. Cumva, o parte a fiinþei supravieþuia
morþii.
Partea fiinþei umane care supravieþuieºte
morþii se numeºte, în iudaism, creºtinism ºi
islam, suflet – esenþa însãºi a persoanei, care
trebuie sã rãspundã pentru faptele pãmân-
teºti, bune sau rele, ale acestuia. Hinduismul
percepe esenþa spiritualã ca partea divinã a
fiinþei umane, atman, care este eternã ºi tin-
de a se uni cu sufletul universal, Brahman.
Budismul învaþã cã omul este doar o combi-
naþie efemerã a celor cinci atribute ale fiinþei
MISTERELE LUMII DE DINCOLO
(skandhas) – materia, senzaþia, percepþia,
predispoziþia ºi conºtiinþa – ºi nu are un su-
flet permanent. Budismul percepe aspectul
metafizic etern al personalitãþii umane
într-un mod diferit de restul religiilor. Dar
toate religiile majore considerã cã spiritul,
dupã ce pãrãseºte trupul, trece într-o altã
dimensiune existenþialã. Unele credinþe afir-
mã cã el urcã în Rai sau coboarã în Iad. Altele
cred cã poate renaºte într-un alt corp fizic
sau se poate contopi cu divinitatea, într-o
unitate divinã. În mod tradiþional, creºtinis-
mul, islamul ºi iudaismul prevãd o reînviere
a trupului spiritual la momentul Judecãþii de
Apoi, dar, în general vorbind, sufletul are o
valoare ºi un scop mai mari decât trupul fizic
în care sãlãºluieºte pe Pãmânt. Înveliºul ma-
terial în care trãiesc oamenii pe parcursul
vieþii nu este decât lut sau cenuºã peste care
Dumnezeu a trimis suflarea vieþii. Corpul fizic
este o posesiune temporarã pe care omul o
deþine, nu omul în sine.
Toate marile religii ale lumii considerã cã
modul în care cineva trãieºte pe Pãmânt va
influenþa destinul sufletului, dupã dispariþia
corpului fizic. De fapt, multe doctrine suge-
reazã cã adevãratul motiv pentru care ne naº-
tem aici este oportunitatea de a pregãti des-
tinul sufletului în lumile imateriale. Mai mult,
felul cum oamenii înfruntã încercãrile vieþii
pe Pãmânt, fie cã ei aleg sã meargã pe calea
Binelui sau a Rãului, determinã tratamentul
de care sufletul va avea parte dupã moarte.
Roadele tuturor seminþelor, bune sau rele, pe
care un om le-a semãnat în viaþã, vor fi
culese în viaþa de apoi. Când moare o per-
soanã, potrivit multor religii majore, sufletul
este judecat sau evaluat, apoi trimis spre
ceea ce se percepe a fi un loc etern – Raiul
sau Iadul. Hinduºii sau budiºtii se aºteaptã
sã-l întâlneascã pe Yama, zeul morþilor. În
scripturile hinduse, Yama stãpâneºte peste
tãrâmuri strãlucitoare ºi poate fi îmbunat sã
accepte pãtrunderea sufletului, prin ofrande
aduse, în sprijinul decedatului, de rude sau
prieteni. În tradiþia budistã, Yama este
stãpânul Iadului, care-i pedepseºte pe muri-
tori în funcþie de karma fiecãruia, ciclul de
cauze ºi efecte generat de acþiunile pãmânte-
nilor. În nicio expresie religioasã însã Yama
nu este comparabil cu Satana, care în cre-
dinþa creºtinã este, atât creatorul Rãului, cât
ºi acuzatorul slãbiciunii umane.
http://www.all.ro/enciclopedia-gale-a-fenomenelor-neobisnuite-si-inexplicabile-vol-1.html
5
În creºtinism, islam ºi iudaism, pãtrun-
derea sufletului în Rai sau în Iad devine
cumva confuzã, din cauza credinþei, într-o zi
a Judecãþii de Apoi ºi a Învierii Morþilor. ªi
când Biserica romano-catolicã a adãugat doc-
trina Purgatoriului, în secolul al VI-lea, ches-
tiunea a devenit ºi mai complexã, fiindcã
acum anumite suflete aveau ºansa de a-ºi
ispãºi pãcatele, într-un fel de teritoriu neutru,
situat între Rai ºi Iad. Deºi mulþi creºtini,
evrei ºi musulmani cred cã morþii se odih-
nesc în mormintele lor pânã la Judecata de
Apoi, alþi adepþi ai aceloraºi credinþe consi-
derã cã Judecata are loc imediat dupã
moarte. De asemenea, conceptul Lumii ce va
sã vie, din scrierile iudaice, se poate referi la
un Rai actual sau poate prevesti o viitoare
izbãvire pe Pãmânt.
P R I M I I membri ai speciei Homo sapiens
(c. 30000 î.H.) aveau ritualuri funerare care ne
permit sã le considerãm religioase.
B UDISMUL
Chiar dacã textele budiste recunosc exis-
tenþa sinelui, ca o entitate ce distinge o per-
soanã de alta, învãþãturile budiste susþin cã
toate conceptele creºtine, hinduse, evreieºti
sau musulmane referitoare la un suflu meta-
fizic etern sunt inadecvate. Pentru budiºti,
fiinþa umanã este doar un ansamblu trecãtor,
format din atribute variate, psihice ºi fizice, ºi
niciunul dintre aceste aspecte individuale ale
întregii persoane nu poate fi izolat, ca repre-
zentând sinele esenþial, dar nici suma tuturor
atributelor nu constituie sinele. Totul, tot ce
înseamnã realitate, se aflã într-o continuã
stare de schimbare ºi decãdere. Deoarece
omul este compus din atât de multe atribute
care se gãsesc permanent în stare de curge-
re, care se dizolvã ºi se combinã unele cu
altele, mereu, în noi feluri, este imposibil de
sugerat cã un individ îºi poate menþine ace-
laºi sine sufletesc pentru veºnicie. Decât sã
vorbeascã despre atman, doctrina budistã
predicã, mai curând, existenþa lui anatman
sau „non-sinele”.
6 ENCICLOPEDIA GALE
C  N D un fiu a lui Buddha îºi împlineºte
destinul, în lumea ce va veni el devine Buddha.
Deºi Buddha (c. 567-487 î.H.) neagã con-
ceptul hindus al unui sine nemuritor care
trece printr-o serie de reîncarnãri, el acceptã doc-
trinele karma („acþiuni” – legile cauzã-efect
ale existenþei materiale) ºi samsara (renaº-
tere). Dacã Buddha recunoaºte renaºterea
într-o altã viaþã, dar nu crede în existenþa
unui sine esenþial sau suflet, atunci ce
anume va renaºte ? Rãspunsul budist este
dificil de înþeles ; diferitele componente (din
cadrul procesului perpetuu de schimbare)
care constituie fiinþele umane nu se reaºazã
la întâmplare. Legile karmice determinã
natura renaºterii unei persoane.
Diferitele aspecte care fac fiinþa umanã sã
funcþioneze, în timpul vieþii, formeazã san-
tana, „lanþul devenirii”, ale cãrui zale sunt
legate unele de altele prin ciclul cauzei ºi al
efectului. Deºi nu existã un atman sau un
sine individual care sã poatã fi reîncarnat,
„sinele contingent” ce existã permanent este
compus din atribute care poartã povara con-
secinþelor acþiunilor anterioare ºi potenþialul
de a se naºte iarãºi ºi iarãºi. Cum atributele
fiecãrei fiinþe vii poartã în ele fructele acþiu-
nilor ºi dorinþelor trecute, momentul morþii
pune în miºcare o rãsplatã sau o pedeapsã
imediatã pentru consecinþele acestor fapte,
obligând individul sã se nascã încã o datã, în
neîncetatul ciclu de karma ºi samsara.
Totuºi, dharma, legile fizice ºi morale care
guverneazã universul, afecteazã orice lucru
ºi orice fiinþã, aranjând ºi rearanjând deci
fiecare aspect al omului. Deºi impulsionatã
de karma, dharma rearanjeazã procesul re-
naºterii, pentru a forma un nou individ. În
prima lui predicã, Nobilul Adevãr al Suferinþei
(Dukha), Buddha îºi prezintã pãrerile asupra
atributelor care constituie condiþia umanã :
Nobilul Adevãr al Suferinþei este
acesta : naºterea este suferinþã ; bãtrâne-
þea este suferinþã ; moartea este suferin-
þã ; durerea ºi lamentaþia, jalea ºi dispe-
rarea sunt suferinþã ; despãrþirea de plã-
http://www.all.ro/enciclopedia-gale-a-fenomenelor-neobisnuite-si-inexplicabile-vol-1.html
cere este suferinþã ; neatingerea idealului
este suferinþã – pe scurt, cele cinci atri-
bute ale ataºãrii înseamnã suferinþã.
În Dhammapada (147:51) Buddha vor-
beºte mai departe despre destinul tuturor
fiinþelor umane în termeni foarte elocvenþi :
„Priveºte acest trup minunat, o masã
de rãni, un morman de buboaie, bolnav
ºi frãmântat, din care nimic nu rãmâne,
nimic nu dãinuie. Întru totul istovit este
acest trup, un cuib de boli, pieritor... Cu
adevãrat viaþa se sfârºeºte în moarte...
Din oase este acest locaº plãmãdit, ºi
este tencuit cu carne ºi cu sânge. Aici
sãlãºluiesc putreziciunea, moartea, înºe-
lãciunea ºi ipocrizia. Pânã ºi carele aurite
ale regilor se stricã, în timp. La fel ºi trupul
atinge vârsta bãtrâneþii. Dar Dharma
Binelui nu îmbãtrâneºte ºi astfel Binele
se relevã prin Bine”.
Sfatul lui Buddha pentru cei care doresc
sã se înalþe deasupra legilor karmice ale mor-
þii ºi reîncarnãrii este sã ducã o viaþã contem-
plativã, religioasã :
„Oamenii care nu au dus o viaþã
pioasã ºi nu au agonisit comori în tine-
reþe vor pieri ca bâtlanii bãtrâni, într-un
lac fãrã peºte. Oamenii care nu au dus o
viaþã pioasã ºi nu au agonisit comori în
tinereþe zac precum arcurile stricate,
oftând dupã trecut” (Dhammapada
155-156).
Sfatul lui Buddha este foarte asemãnãtor
cuvintelor lui Isus din Matei 6:19-21, când
Mântuitorul le cere celor care vor sã-l urmeze
sã nu-ºi iroseascã energia adunând bogãþii pe
Pãmânt, „unde le mãnâncã moliile ºi rugina,
ºi unde le sapã ºi le furã hoþii ; ci strângeþi-vã
comori în cer, unde nu le mãnâncã moliile ºi
rugina ºi unde hoþii nu le sapã, nici nu le
furã. Pentru cã unde este comoara voastrã,
acolo va fi ºi inima voastrã.”
Dharma este calea cãtre nirvana, care po-
trivit învãþãturilor budiste poate reprezenta
stingerea totalã a dorinþei de a exista, sau
poate sugera totodatã un nivel ridicat de
experienþã misticã, dobânditã prin transã sau
meditaþie profundã. Ea nu înseamnã com-
pleta anihilare a sinelui, ci doar nimicirea
dorinþei de renaºtere. Adesea, nirvana indicã
MISTERELE LUMII DE DINCOLO
o stare modificatã a conºtiinþei umane care
atinge o realitate independentã de lumea
materialã.
Odatã ce dorinþa de continuare a exis-
tenþei în forma materialã, trupeascã a fost
înãbuºitã ºi „când un fiu a lui Buddha îºi
împlineºte destinul, în lumea ce va veni el
devine Buddha”. Atingerea acestui scop în
budism este comparabilã cu devenirea
Brahma, Absolutul ºi Supremul, în hinduism.
De îndatã ce aceste niveluri au fost atinse se
crede cã omul este eliberat pentru totdeauna
de realitatea materialã ºi devine parte a rea-
litãþii eterne.
Existã multe ºcoli ale budismului istoric –
Hinayana, Mahayana, Tantricã ºi a Tãrâmului
Pur – ºi este dificil de gãsit un consens între
ele, privind viaþa de apoi. Cartea Tibetanã a
Morþilor oferã o importantã sursã de înþele-
gere a conceptelor lor în ceea ce priveºte
cãlãtoria sufletului dupã moarte. Un lama
(preot) stã lângã decedat ºi recitã texte din
Carte, ritual despre care se considerã cã ar
revigora bla, forþa vieþii din trup, ºi i-ar da pu-
terea de a porni în cãlãtoria de 49 de zile prin
http://www.all.ro/enciclopedia-gale-a-fenomenelor-neobisnuite-si-inexplicabile-vol-1.html
7
tãrâmul intermediar dintre moarte ºi renaº- Cel de-al XIV-lea
Dalai Lama.
tere. O asemenea recitare a preotului, lângã
patul rãposatului, poate include urmãtoarele
versete din Cartea Tibetanã a Morþilor :
„Întrucât nu mai ai un corp material,
din carne ºi sânge, orice ar veni spre tine
– sunete, lumini sau raze – nu-þi mai pot
pricinui vreun rãu ; nu poþi muri. Este
suficient sã ºtii cã toate aceste apariþii
sunt doar propriile tale forme-gânduri.
Aceasta este bardo (starea intermediarã
dupã moarte).”
Dacã sufletul nu urmeazã sã mai renascã,
el apare înaintea lui Yama, zeul morþilor, spre
a fi judecat. În budismul tibetan existã o legã-
turã directã între faptele din timpul vieþii te-
restre a omului ºi stadiile intermediare ale
existenþei în diferite sfere ale paradisului,
înfãþiºarea sufletului rãmânând aceeaºi ca
atunci când persoana se aflã în sfera terestrã.
Atât budismul, cât ºi hinduismul îl pla-
seazã pe Yama, zeul morþilor, în postura de
judecãtor în viaþa de apoi, iar aceste pasaje
8 ENCICLOPEDIA GALE
din Rig-Veda prezintã veneraþia deosebitã cu
care era el tratat :
„Yama a fost primul care ne-a gãsit
sãlaº, un loc ce nu poate fi luat, un loc
unde toþi strãmoºii noºtri au plecat ; toþi
cei nãscuþi ajung aici pe aceastã cale.
Întâlneºte-l pe Yama, întâlneºte-i pe
strãmoºi, împlinindu-þi dorinþele în Raiul
cel mai de sus ; alungã stricãciunile,
gãseºte un nou locaº ºi împreuneazã-te
cu un trup strãlucitor.”
Indiferent de mediul lor religios, prezenþa
morþii le face pe toate fiinþele umane sã se
confrunte cu cel mai mare mister al exis-
tenþei lor : viaþa se întinde ºi dincolo de mor-
mânt ? Fie cã oamenii cred într-un regat
supranatural al Cerurilor, în ineluctabilele
legi ale karmei, sau într-o stare de eternã feri-
cire, moartea rãmâne o forþã înspãimântã-
toare, dincolo de controlul nostru. Pentru
nenumãrate milioane de bãrbaþi ºi femei,
ceremoniile religioase oferã singura asigu-
rare cã viaþa continuã ºi dupã ce umbrele
negre ale morþii corpului fizic îi învãluie.
L ECTURI SUPLIMENTARE
Carter, John Ross ºi Mahinda Palihawadana,
trad. Buddhism, The Dhammapada. New
York, Oxford University Press for the Book
of the Month Club,1992.
Crim, Keith. The Perennial Dictionary of World
Religions. San Francisco, Harper Collins,
1989.
Eerdmans’ Handbook to the World’s Religions.
Grand Rapids, Mich., Wm. B. Eerdmans
Publishing Co., 1994.
Larousse Dictionary of Beliefs and Religions.
New York, Larousse, 1994.
Rosten, Leo, ed. Religions of America. New
York, Simon & Schuster, 1975.
Sullivan, Lawrence E., ed. Death, Afterlife, and
the Soul. New York, Macmillan, 1989.
Wilson, Andrew, ed. World Scripture : A
Comparative Anthology of Sacred Texts.
New York, Paragon House, 1995.
C RE º TINISMUL
Nucleul religiei creºtine este credinþa în
învierea lui Isus Hristos (c.6 î.H. – 30 d.H.)
dupã moartea acestuia pe cruce ºi promisi-
http://www.all.ro/enciclopedia-gale-a-fenomenelor-neobisnuite-si-inexplicabile-vol-1.html
unea vieþii veºnice adresatã tuturor celor care
acceptã divinitatea lui ºi cred în el. Cum
creºtinismul a apãrut din iudaism, învãþãturile
lui Isus sunt consemnate în evanghelii ce
reflectã multe dintre credinþele iudaice despre
suflet ºi viaþa de apoi, mai ales aceea cã o
reuniune între trup ºi suflet va fi realizatã în
altã lume. Descrierile apariþiei lui Isus în faþa
apostolilor sãi, dupã înviere, denotã cât de
convinºi erau aceºtia cã îl vãd în carne ºi oase,
pânã acolo încât Toma Necredinciosul a atins
cu degetele rãnile încã deschise provocate de
crucificare. „Un spirit nu are carne ºi oase cum
vedeþi cã am Eu”, le-a spus Isus. Apoi, pentru
a-ºi dovedi ºi mai mult aspectul teluric, le-a
cerut ceva de mâncare.
Pavel ( ? – c. 68 d.H.), apostolul ºi cândva
avidul persecutor al creºtinilor, a primit reve-
laþia prin vocea lui Isus, apãrut în mijlocul
unei lumini orbitoare, pe când se afla pe
drumul Damascului. A descoperit cã este o
provocare sã-i convingã pe ceilalþi de credin-
þa în reînvierea fizicã a morþilor, atunci când
a predicat în Atena. Deºi atenienii adunaþi au
ascultat politicoºi mesajul noii credinþe, ei
l-au ironizat ºi au început sã se împrãºtie
atunci când Pavel le-a vorbit despre corpurile
morþilor ridicându-se renãscute. Acestor oa-
meni cultivaþi, ce cunoºteau filosofia lui
Platon, susþinând cã trupul material este doar
o închisoare de carne din care sufletul este
eliberat prin moarte, însãºi noþiunea reîn-
vierii unor trupuri putrezite le repugna. Pavel
a refuzat sã-ºi accepte înfrângerea. Deoarece
primise o educaþie greceascã, a început sã
caute un compromis între teologia reînvierii,
propovãduitã de ceilalþi apostoli, ºi concepþia
platonicã asupra sufletului, larg acceptatã în
societatea greacã. Pavel ºtia cã Platon con-
siderase sufletul compus din trei pãrþi : nous
(sufletul raþional, nemuritor ºi încarnat
într-un trup fizic), thumos (pasiunea, inima,
spiritul) ºi epithumetikos (dorinþa). Dupã
multe greutãþi, dupã ce a fost întemniþat ºi
umilit, Pavel a conturat o teologie care
suferea cã fiinþa umanã este compusã din
trei elemente esenþiale : corpul fizic, psyche –
principiul vieþii, asemãnãtor conceptului
ebraic de nephesh ºi pneuma – spiritul,
sinele interior. Dezvoltând ºi mai mult
aceastã gândire, el a fãcut distincþia dintre
„corpul natural” al unei persoane vii care
MISTERELE LUMII DE DINCOLO
moare ºi este îngropatã ºi „corpul spiritual”,
care este reînviat.
În Corinteni I 15:35-44, Pavel scrie :
„Dar va zice cineva : Cum înviazã
morþii ? ªi cu ce trup au sã vinã ? Nebun
ce eºti ! Tu ce semeni nu dã viaþã, dacã
nu va fi murit. ªi ceea ce semeni nu este
trupul ce va sã fie, ci grãunte gol... Iar
Dumnezeu îi dã un trup, precum a voit,
ºi fiecãrei seminþe un trup al sãu. Nu
toate trupurile sunt acelaºi trup... Sunt ºi
trupuri cereºti ºi trupuri pãmânteºti ; dar
alta este slava celor cereºti ºi alta a celor
pãmânteºti... Aºa este ºi învierea mor-
þilor : se seamãnã (trupul) întru stricãci-
une, înviazã întru nestricãciune ; se sea-
mãnã întru necinste, înviazã întru slavã,
se seamãnã întru slãbiciune, înviazã
întru putere ; se seamãnã trup firesc,
înviazã trup duhovnicesc. Dacã este trup
firesc, este ºi trup duhovnicesc.”
Deºi a început sã amestece filosofia lui
Platon cu filosofia evreiascã într-o manierã pe
care o gãsea acceptabilã miilor de nou-con-
vertiþi la creºtinism, Pavel nu s-a putut elibera
complet de tradiþia ebraicã, ce insista asupra
existenþei unei forme trupeºti în viaþa de
apoi. Oricât de inconsistentã ar pãrea ideea
unor studenþi în teologie, Pavel ºi ceilalþi
misionari creºtini din secolul I predicau cã,
deºi sufletul nemuritor era aspectul funda-
mental al existenþei umane, pentru o viaþã de
apoi deplinã, cândva avea sã aibã loc o jude-
catã, iar cei drepþi vor primi înapoi trupurile
de carne, refãcute.
Primii pãrinþi ai bisericii au început sã
modeleze tot mai mult doctrinele creºtine, în
aºa fel încât sã reflecte filosofia metafizicã a
lui Platon, dar au rãmas, în mare parte, divizaþi
asupra naturii particulare a sufletului nemuri-
tor. Platonicienii considerau sufletul suprain-
dividual ºi rãmânând în cadrul sufletului
cosmic universal dupã ridicarea la ceruri,
pentru unirea cu divinitatea. Filosofii creºtini
n-au putut sã renunþe însã la credinþa cã
fiecare suflet era creat de Dumnezeu pentru
a fi nemuritor ºi individual, irevocabil legat
de viaþa de apoi. Printre ei s-a aflat Tertulian
(c.160-220 d.H.), care definea sufletul ca
apãrând direct din suflarea lui Dumnezeu,
ceea ce îl fãcea, deci, nemuritor. Corpul, în
http://www.all.ro/enciclopedia-gale-a-fenomenelor-neobisnuite-si-inexplicabile-vol-1.html
9
accepþia platonicã, era doar un instrument al
anima – sufletul. Reputatul erudit Origene din
Alexandria (c.185-254 d.H.) teoretiza cã, la
începuturi, Dumnezeu a creat un anumit
numãr de entitãþi spirituale care au primit
trupuri fizice sau trupuri spirituale, dupã
meritele fiecãreia. Unele dintre ele au
devenit fiinþe umane, altele au fost ridicate la
statutul de îngeri sau coborâte la poziþia de
demoni.
F I E C A R E suflet a fost creat de Dumnezeu
spre a fi nemuritor ºi individual, irevocabil legat de
viaþa de apoi.
Un asemenea concept al preexistenþei
sufletului a pãrut teologilor creºtini întruniþi
în primul Conciliu de la Constantinopole, în
543, mult prea apropiat de reîncarnare. La
acel moment, doctrina bisericii decretase cã
fiecãrui suflet îi este dat sã trãiascã o singurã
datã ºi apoi sã aºtepte Judecata de Apoi,
când Hristos avea sã se întoarcã pe Pãmânt.
În ciuda prestigiului sãu, ca învãþat ºi pãrinte
al bisericii, Origene a fost acuzat de erezie.
Viziunea dominantã a bisericii creºtine pri-
mare a fost cea expusã de sfântul Ieronim
(c. 342 – 420 d.H.), care susþinea cã Dumnezeu
creeazã noi suflete, pe mãsurã ce ele sunt
necesare pentru oamenii care se nasc pe
Pãmânt. În esenþã, creºtinãtatea contempo-
ranã continuã sã susþinã cã fiecare nou-nãs-
cut primeºte un suflet care nu a mai existat
vreodatã, sub nicio altã formã. În doctrina
creºtinã, sufletul este superior trupului dato-
ritã originii sale divine ºi faptului cã este
nemuritor, dar credinþa într-o reînviere a cor-
pului muritor este totodatã ºi un aspect
esenþial al Crezului Apostolilor ºi Crezului de
la Niceea, care proclamã cã dupã Judecata
de Apoi Isus va reveni, „pentru a judeca viii
ºi morþii”.
În Capitolul 25 din Evanghelia dupã
Matei, Isus spune o parabolã despre cum Fiul
Omului va veni ºi va sta pe tron, iar nea-
murile se vor aduna înaintea lui, pentru a fi
despãrþite aºa cum pãstorul desparte oile de
capre. Oamenii care ºi-au iubit aproapele ca
10
pe ei înºiºi vor fi rãsplãtiþi cu viaþa veºnicã,
dar cei ce au fost lacomi ºi egoiºti vor fi daþi
pedepsei veºnice. În Faptele 17:31, se scrie
cã Dumnezeu l-a însãrcinat pe Isus Hristos sã
judece lumea ; tot în Fapte 10:42, Isus este
numit „cel uns de Dumnezeu sã fie judecãtor
al viilor ºi morþilor.
I A D U L , în gândirea tradiþionalã creºtinã,
este un loc al chinurilor veºnice, unde zac cei
condamnaþi la Judecata de Apoi.
Membrii bisericii creºtine timpurii cre-
deau cã a doua venire a lui Isus era iminentã
ºi cã mulþi dintre cei contemporani cu apos-
tolii vor trãi sã vadã întoarcerea lui, din norii
cerului. Acest remarcabil eveniment ar fi
marcat sfârºitul timpurilor ºi Isus Hristos
urma sã-i ridice pe cei morþi din morminte ºi
sã-i judece pe cei ce aveau sã meargã în Rai
ºi pe cei ce aveau sã sufere chinurile veºnice
ale Iadului. Întârzierea celei de-a doua veniri
a obligat biserica sã-ºi modifice teologia ºi sã
susþinã cã momentul judecãþii fiecãrui indi-
vid se va produce la momentul morþii lui.
Pentru creºtinii tradiþionaliºti, Raiul este
un locaº veºnic, unde trãiesc Dumnezeu ºi
fiinþele angelice care-l slujesc cu credinþã de
la începuturile timpului. Acolo, creºtinii rãs-
cumpãraþi prin credinþa în Isus, Mântuitorul
lor, vor trãi veºnic alãturi de el, în gloria ce-
reascã. Creºtinii liberali recunosc cã, aºa cum
Isus a promis, existã multe sãlaºuri în regatul
Tatãlui Ceresc, unde pot locui ºi cei de alte
credinþe. Pentru creºtinii conservatori ºi fun-
damentaliºti, imaginile înspãimântãtoare care
au descris, de-a lungul secolelor, Judecata de
Apoi au fost prea puternice pentru a fi elimi-
nate din învãþãturile doctrinare, astfel încât ei
au prevãzut existenþa unui loc minunat,
deasupra Pãmântului, unde doar adevãraþii
adepþi ai lui Isus pot domni alãturi de el.
Iadul, în gândirea tradiþionalã creºtinã,
este un loc al chinurilor veºnice, unde zac cei
condamnaþi la Judecata de Apoi. Este imagi-
nat, în general, ca un hãu pustiu, cuprins de
flãcãri, descriere influenþatã de Sheolul evre-
http://www.all.ro/enciclopedia-gale-a-fenomenelor-neobisnuite-si-inexplicabile-vol-1.html
ENCICLOPEDIA GALE
iesc ºi de tãrâmul lui Hades, din mitologia
greacã. Creºtinii romano-catolici continuã sã
înfãþiºeze Iadul ca pe un loc al pedepsei
veºnice pentru pãcãtoºi, dar cu peste cinci
secole în urmã, Conciliile de la Florenþa
(1439) ºi Trento (1545-1563) au definit con-
ceptul de Purgatoriu, o stare intermediarã
dupã moarte, în care sufletele aveau posibil-
itatea de a-ºi rãscumpãra pãcatele. Membrii
evlavioºi ai familiilor rãposaþilor aveau ocazia
sã înalþe rugãciuni ºi sã aducã ofrande,
pentru a ajuta sufletele din Purgatoriu sã ob-
þinã mai uºor iertarea pãcatelor ºi reluarea
comuniunii cu Dumnezeu.
Creºtinismul protestant nu oferã adepþilor
sãi oportunitãþi pentru mântuirea post-mor-
tem, prin mijlocirea Purgatoriului sau a altei
stãri spirituale intermediare, dar a îndepãrtat,
în mare parte, teama acestora de Iad, înlo-
cuind-o cu accentul pus pe graþia divinã ºi pe
credinþã. Deºi protestanþii fundamentaliºti
menþin viziunea tradiþionalã asupra Raiului ºi
a Iadului, existã mulþi clerici protestanþi con-
temporani care au respins ideea unui loc de
suferinþã veºnicã pentru sufletele damnate,
ca fiind incompatibilã cu credinþa într-un
Dumnezeu iubitor ºi iertãtor. Iadul a fost
transformat dintr-un spaþiu al chinului etern
într-o stare de existenþã, unde fiinþele umane
sunt, dupã moarte, lipsite de prezenþa lui
Dumnezeu. Pentru teologii creºtini liberali,
întreaga învãþãturã privind locul pedepsei
veºnice a fost complet respinsã, în favoarea
iubirii lui Isus pentru întreaga omenire.
L ECTURI SUPLIMENTARE
Brandon, S. G. F. Religion in Ancient History.
New York, Charles Scribner’s Sons, 1969.
Clifton, Charles S. Encyclopedia of Heresies
and Heretics. New York, Barnes & Noble,
1992.
Crim, Keith, ed. The Perennial Dictionary of
World Religions. San Francisco, Harper
Collins, 1989.
Pelikan, Jaroslav, ed. Christianity : The Apo-
crypha and the New Testament. New York,
Oxford University Press ºi Cambridge
University Press for the Book of the Month
Club, 1992.
Rosten, Leo, ed. Religions of America. New
York, Simon & Schuster, 1975.
MISTERELE LUMII DE DINCOLO 11

H INDUISMUL
În lucrarea clasicã religioasã din India,
Bhagavad Gita („Cântecul Domnului”) natura
sufletului este definitã astfel : „Nu e nãscut,
nici nu moare vreodatã, ºi, dupã ce a fost
adus întru fiinþã, va dãinui mereu, chiar ºi în
lumea de dincolo. Nenãscut, permanent,
etern, strãvechi, el nu piere când trupul e
ucis.”
Cea mai veche colecþie de imnuri san-
scrite este Rig-Veda, datând de pe la 1400 î.H.
Compuse de populaþiile ariane care au inva-
dat valea Indului dupã 1500 î.H., primele
cântece vedice sunt asociate, în mod fun-
damental, cu ritualurile funerare ºi percep
individul compus din trei entitãþi distincte :
trupul, asu (principiul vieþii) ºi manas (sediul
minþii, voinþei ºi sentimentelor). Deºi asu ºi
manas au fost foarte preþuite, nu pot fi con-
siderate ca alcãtuind sinele esenþial, sufletul.
Latura fiinþei umane care supravieþuieºte dis-
pariþiei corpului fizic este altceva, un fel de
replicã miniaturalã a omului, care sãlãºlu-
ieºte în centrul corpului, lângã inimã.
Între 600 ºi 480 î.H. o serie de scrieri samsara, roata reîntoarcerii, cu succesiunea În hinduism, Vishnu
numite Upaniºade au avansat doctrinele înge- ei de noi existenþe ºi morþi. este considerat unul
mãnate ale samsarei (renaºtere) ºi karmei Trecerea sufletului din aceastã lume în dintre principalii
(ciclul de acþiuni cauzã-efect ale unui individ, cea de apoi este descrisã în Upaniºada zei.
în timpul vieþii). Omul influenþeazã direct pro- Brihadarankyaka :
cesul karmic în lumea materialã, iar prin „Sinele, bucurându-se în vis de plãce-
maniera în care abordeazã dificultãþile ine- rea simþurilor, se miºcã încoace ºi încolo,
rente într-o existenþã terestrã, mãrginitã de trãieºte binele ºi rãul, se grãbeºte spre
spaþiu ºi timp, determinã forma viitoarei sale starea de trezie din care a început.
reîncarnãri. Elementul central al celor douã Precum omul care trece de la vis la trezie,
doctrine este atman sau sinele, esenþa per- la fel el pãtrunde dintr-o viaþã în alta...
soanei care conþine suflul divin al vieþii. Apoi acel loc din inima sa unde nervii se
Atman-ul din interiorul omului era considerat unesc este aprins de lumina Sinelui ºi
„mai mic decât bobul de orez”, dar se credea prin acea luminã Sinele trece fie prin
cã este conectat la marele suflet cosmic, ochi, fie prin poarta craniului sau prin
atman sau brahma, principiul divin. Din nefe- altã deschizãturã din trup... Sinele rãmâ-
ricire, deºi ocupa un corp fizic, atman era ne conºtient ºi cel rãposat pleacã spre
supus lui avidya, un vãl pãmântesc de pro- sãlaºul sãu. Faptele acestei vieþi ºi amin-
fundã ignoranþã, care ascundea atman-ului tirea pe care au lãsat-o îl urmeazã. Ca o
adevãrata sa naturã, ca Brahma, ºi îl supunea omidã care, ajunsã la capãtul frunzei
procesului karma ºi samsara. Avidya genera apucã o altã frunzã ºi o trage spre ea, la
maya, iluzia care-l determina pe fiecare fel Sinele, lepãdând trupul inconºtient,
atman sã creadã, în mod greºit, cã lumea îmbracã un alt trup ºi se înveleºte în el”.
materialã este cea realã. Trãind în aceastã Prin secolul al III-lea î.H. hinduismul adop-
iluzie, individul acumuleazã karma ºi conti- tase, în mare, o viziune ciclicã a vieþilor ºi
nuã sã fie prins într-un neîncetat proces de reîncarnãrilor, în care conceptele anterioare

http://www.all.ro/enciclopedia-gale-a-fenomenelor-neobisnuite-si-inexplicabile-vol-1.html
12
Om sfânt hindus
sau Sadhu.
de Rai ºi Iad, un sistem ce implica recom-
pensã sau pedeapsã în lumea de apoi,
fuseserã înlocuite cu stãrile intermediare
dintre douã existenþe. Cosmologia hindusã
înfãþiºeazã trei lokas sau tãrâmuri – Cerul,
Pãmântul ºi Infernul – ºi 14 niveluri adi-
þionale, în care diverse grade de suferinþã sau
fericire aºteaptã sufletele, între existenþele
fizice. ªapte dintre aceste tãrâmuri se aflã
deasupra Pãmântului ºi alte ºapte dedesubt.
Potrivit marelui învãþat hindus Sankara, care
a trãit în secolul al IX-lea, ºi ºcolii Advaita
Vedanata, scopul final al odiseei sufletului
era moksa, eliberarea completã de samsara,
ciclul morþii ºi reîncarnãrii, care ducea la nir-
vana, uniunea deplinã cu divinul Brahma. În
secolul al XI-lea, Ramanjua ºi ºcoala
Visitadvaita considerau beatitudinea nirvana
ca o unire completã a sufletului cu Dumnezeu.
În ultimele secole de dinainte de Hristos,
o formã de hinduism numitã bhakti s-a
N U e nãscut, nici nu moare vreodatã, ºi, dupã
ce a fost adus întru fiinþã, va dãinui mereu, chiar ºi
în lumea de dincolo. Nenãscut, permanent, etern,
strãvechi, el nu piere când trupul e ucis.
http://www.all.ro/enciclopedia-gale-a-fenomenelor-neobisnuite-si-inexplicabile-vol-1.html
ENCICLOPEDIA GALE
rãspândit rapid în India. Bhakti propo-
vãduieºte o relaþie de iubire totalã între
Dumnezeu ºi credincios, bazatã pe graþia di-
vinã. Credincioºii care se dovedesc suficient
de pregãtiþi, prin atitudinea iubitoare, studiul
scripturilor ºi devoþiunea faþã de Krishna, se
pot elibera de ciclul fãrã sfârºit al morþii ºi
renaºterii. Viaþa veºnicã este dãruitã credin-
cioºilor care, la momentul morþii, renunþã la
înveliºul pãmântesc, având în minte doar
gândul comuniunii cu Krishna.
L ECTURI SUPLIMENTARE
Brandon, S. G. F. Religion in Ancient History.
New York, Charles Scribner’s Sons, 1969.
Crim, Keith, ed. The Perennial Dictionary of
World Religions. San Francisco, Harper
Collins, 1989.
Pelikan, Jaroslav, ed. Hinduism : The Rig Veda.
Trad. de Ralph T. H. Griffith. New York,
Motilal Banarsidass Publishers for the Book
of the Month Club, 1992.
Sullivan, Lawrence E., ed. Death, Afterlife, and
the Soul. New York, Macmillan, 1989.
Wilson, Andrew, ed. World Scripture : A Compa-
rative Anthology of Sacred Texts. New York,
Paragon House, 1995.
Zaehner, R. C., ed. Encyclopedia of the World’s
Religions. New York, Barnes & Noble,
1997.
I SLAMUL
În privinþa conceptului de suflet, islamul
vede omul ca pe o fiinþã formatã din spirit ºi
trup. Crearea lui Adam, aºa cum e descrisã în
Coran, are ecouri din Biblia iudeo-creºtinã
(capitolul Facerea), Dumnezeu anunþându-i
pe îngeri cã va fãuri un om din lut ºi cã, dupã
ce-i va da o formã, va sufla asupra lui spiritul
divin. „La început, El a fãurit omul din lut ºi
din apã murdarã ºi a modelat lutul, ºi a trimis
suflarea Lui asupra omului.” (Coranul
32:8-9).
Mohamed (570-632 d.H.) pare sã fi con-
siderat sufletul ca sinele esenþial al fiinþei
umane, dar el, aderând la strãvechea tradiþie
iudeo-creºtinã, a considerat ºi trupul fizic o
necesitate pentru viaþa de dupã moarte.
Termenul pentru „suflet independent” este
MISTERELE LUMII DE DINCOLO
nafs, similar, ca sens, cu grecescul psyche,
iar termenul pentru acel aspect al sufletului
care dã oamenilor demnitate ºi îi înalþã dea-
supra animalelor este ruh, echivalentul gre-
cescului nous. Aceste douã aspecte ale sufle-
tului combinã elementele inferioare cu cele
superioare, umanul ºi divinul.
Ca ºi în alte religii majore, modul cum
omul trãieºte pe Pãmânt va pregãti sufletul
pentru viaþa de apoi, unde existã perspectiva
unei existenþe paradisiace sau avertismentul
unui loc al suferinþei. Coranul (57:20) con-
þine un sfat privitor la natura efemerã a vieþii
pe Pãmânt ºi aminteºte de cele douã posibile
destinaþii care aºteaptã sufletul dupã moarte :
„Sã ºtiþi cã viaþa aceasta este doar o joacã, o
glumã, o podoabã, o goanã dupã laudã între
voi ºi dupã înmulþirea averilor ºi a copiilor.
Este ca o ploaie pentru iarbã, de care necre-
dinicioºii se bucurã ; dar iarba se veºtejeºte
apoi, ºi se îngãlbeneºte, ºi devine fân. Iar în
viaþa de apoi se aflã fie pedeapsa cumplitã,
fie iertarea din partea Domnului ºi adevãrata
fericire, în vreme ce viaþa pe Pãmânt este
doar o bucurie zadarnicã.”
Mohamed vorbeºte despre Judecata de
Apoi, dupã care urmeazã învierea morþilor,
http://www.all.ro/enciclopedia-gale-a-fenomenelor-neobisnuite-si-inexplicabile-vol-1.html
13
ce va aduce fericire veºnicã celor drepþi ºi Pelerinaj tradiþional
chinuri infernale pentru cei pãcãtoºi. Jude- la Mecca.
cata va fi individualã. Niciun suflet nu va
putea fi ajutat de familie sau prieteni, aver-
tizeazã Profetul ; niciun suflet nu va beneficia
de clemenþã ºi nici nu va putea interveni
pentru un altul. Deºi doctrina învierii trupului
n-a fost niciodatã abandonatã în Islam, cerce-
tãtorii ulteriori ai Coranului au cãutat sã
defineascã sufletul în termeni mai metafizici
ºi a fost fundamentatã o credinþã în preexis-
tenþa sufletului. Potrivit acestei viziuni, Allah
pãstreazã în paradis un tezaur de suflete gata
sã se întrupeze pe Pãmânt.
Paradisul islamic este în multe privinþe
inspirat de legendara Grãdinã a Edenului, din
Biblie : un loc minunat, plin de flori, copaci ºi
fructe, a cãrui frumuseþe nu poate fi expri-
matã pe deplin în cuvinte, depãºind orice
închipuire omeneascã. „Toþi cei ce se supun
lui Allah ºi Trimisului Sãu vor fi împreunã cu
cei pe care Allah i-a binecuvântat cu harul
sãu – profeþii care propovãduiesc credinþa,
adevãraþii iubitori ai Adevãrului, martirii care
mãrturisesc credinþa, dreptcredincioºii care
sãvârºesc binele. Ah, ce plãcutã tovãrãºie !”
(Coranul 4:69)
14
M O H A M E D vorbeºte despre Judecata
de Apoi, dupã care urmeazã învierea morþilor, ce va
aduce fericire veºnicã celor drepþi ºi chinuri infer-
nale pentru cei pãcãtoºi.
Iadul este un loc al suferinþei ºi, ca pentru
mulþi creºtini, reprezintã un loc de foc. În
învãþãturile islamice, nici Iadul, nici Raiul, nu
sunt veºnice. Veºnicia este atributul exclusiv
al lui Allah, iar pentru sufletele umane existã
multe niveluri, paradisiace sau infernale.
L ECTURI SUPLIMENTARE
Ali, Ahmed, trad. The Qur’an. New York, Akrash
Publishing Karachi for the Book of the
Month Club, 1992.
Crim, Keith, ed. The Perennial Dictionary of
World Religions. San Francisco, Harper
Collins, 1989.
Larousse Dictionary of Beliefs and Religions.
New York, Larousse, 1994.
Sullivan, Lawrence E., ed. Death, Afterlife, and
the Soul. New York, Macmillan, 1989.
Wilson, Andrew, ed. World Scripture : A
Comparative Anthology of Sacred Texts.
New York, Paragon House, 1995.
I UDAISMUL
„Atunci, luând Domnul Dumnezeu þãrânã
din pãmânt, a fãcut pe om ºi a suflat în faþa
lui suflare de viaþã ºi s-a fãcut omul fiinþã vie”
(Facerea 2:7). În al doilea capitol al Facerii,
Yahve, divinitatea lui Israel, îl plãmãdeºte pe
Adam din lut ºi îi dãruieºte „suflare de viaþã”,
astfel încât acesta devine nephesh, adicã
„suflet viu”.
În mod interesant, Yahve trimite suflarea
vieþii ºi asupra animalelor din Grãdina
Edenului ºi de aceea ºi ele sunt considerate
suflete vii. Nephesh este strâns asociat cu
sângele, lichidul vital, stabilindu-se astfel în
tradiþia evreiascã faptul cã o persoanã vie
este o entitate complexã, formatã din carne
ºi nephesh, esenþa spiritualã. „Trupul este
http://www.all.ro/enciclopedia-gale-a-fenomenelor-neobisnuite-si-inexplicabile-vol-1.html
ENCICLOPEDIA GALE
teaca sufletului”, proclamã Talmudul,
Sanhedrin 108, a.
Primii evrei credeau cã dupã moarte sufle-
tul coboarã în Sheol, un loc în mãruntaiele
Pãmântului, unde spiritele morþilor erau con-
damnate sã rãmânã în întunecime ºi tristeþe.
„Toate merg la un loc ; toate au fost fãcute din
þãrânã ºi toate se întorc în þãrânã” (Ecleziastul
3:20). La momentul când a fost scrisã Cartea
lui Daniel (c. 165 î.H.) apãruse deja credinþa
cã morþii vor fi înviaþi ºi judecaþi : „Mulþi din
cei ce dorm în þãrâna pãmântului se vor scula
: unii pentru viaþa veºnicã ºi alþii pentru ocarã
ºi ruºine veºnicã. Cei înþelepþi vor strãluci ca
strãlucirea cerului ºi cei ce vor învãþa pe mulþi
sã umble în neprihãnire vor strãluci ca
stelele” (Daniel 12:2-4).
Deºi versetele din Daniel sunt singurele
din scriptura evreiascã ce menþioneazã pre-
cis viaþa de dupã moarte a sufletului, subiec-
tul este larg discutat în literatura rabinicã,
cabala, ºi în folclorul evreiesc. În general, se
credea cã sufletul îºi are originea în lumea
celestã ºi cã dupã moartea corpului fizic
sufletul revine aici. Unii gânditori evrei se
referã la cãlãtoria sufletului pe Pãmânt ca la
un fel de exil, ispãºit pânã la reîntoarcerea la
Dumnezeu.
În secolul al II-lea î.H., mulþi erudiþi evrei
intraserã în contact cu conceptul grec al
sufletului, ca sine esenþial care existã înainte
de corpul pãmântesc unde va pãtrunde ºi
care supravieþuieºte dispariþiei acestuia. Dar
vechile tradiþii menþin ideea cã existenþa din
lumea de dincolo implicã învierea întregii
persoane. Pe mãsurã ce doctrina evreiascã
despre viaþa de dupã moarte progresa, înde-
pãrtându-se de convingerile iniþiale, a apãrut
o ºcoalã de gândire ce susþinea cã la sosirea
lui Mesia, Dumnezeu va ridica morþii la viaþã
ºi-i va judeca, rãsplãtindu-i pe drepþi ºi pe-
depsindu-i pe pãcãtoºi. O asemenea înviere a
fost privitã ca o restaurare totalã a oame-
nilor, ce aveau sã posede atât trup fizic, cât
ºi spirit, reîntãrind astfel filosofia tradiþionalã
cã o persoanã vie trebuie sã fie o unitate psi-
hofizicã ºi nu un suflet etern sãlãºluind tem-
porar într-un trup muritor. Mai adesea însã,
referirile la o judecatã a morþilor în iudaism
reamintesc scena din Capitolul 7 al Cãrþii lui
Daniel, în care cel îmbãtrânit de zile deschi-
de cãrþile vieþii ºi judecã regatele de pe
Pãmânt ºi nu indivizii.
MISTERELE LUMII DE DINCOLO 15

Potrivit unor cercuri ale gândirii iudaice,

adevãrata Zi a Judecãþii, yom hadin, învierea
morþilor, va veni odatã cu Mesia. În acea zi
fatidicã, Israelul ºi celelalte naþii vor fi che-
mate la locul judecãþii de un mare shofar
(instrument fãcut dintr-un corn de berbec),
pentru a trezi popoarele din amorþirea lor
spiritualã. Prorocul Ilie se va întoarce ºi va
cãuta sã uneascã familiile înstrãinate. Ziua
judecãþii Domnului „va fi întunecatã, foarte
întunecatã, fãrã nicio razã de luminã” (Amos
5:20). Cei ce au dus vieþi fãrã pãcat ºi ºi-au
þinut legãmântul faþã de Dumnezeu vor fi
duºi în paradisul ceresc. Cei care au fost gã-
siþi vrednici de pedeapsã, pentru fãrãdelegile
lor, vor fi aruncaþi în focul Gheenei, unde vor
rãmâne pentru o perioadã de timp propor-
þionalã cu pãcatele sãvârºite.

L ECTURI SUPLIMENTARE
Jewish Publication Society Translation. The
Tanakh. New York, 1992.
Sullivan, Lawrence E., ed. Death, Afterlife, and
the Soul. New York, Macmillan, 1989.
Unterman, Alan. Dictionary of Jewish Lore and
Legend. New York, Thames and Hudson,
1997.
Wilson, Andrew, ed. World Scripture : A Compa-
rative Anthology of Sacred Texts. New York,
Paragon House, 1995.
seºte trupul, în momentul morþii. În timpul Un rabin citind
vieþii, ba era o esenþã intangibilã, asociatã cu Talmudul.
respiraþia. Pe lângã ba, fiecare om poseda un
ka, un fel de dublu eteric atribuit în momen-
tul naºterii. Câtã vreme pãstrau controlul
E GIPTULANTIC º I VIAÞA asupra propriului ka, oamenii trãiau. Dar
dupã moarte, ka începea o existenþã dis-
DE DUPÃ MOARTE tinctã, deºi încã semãna cu trupul ocupat
pânã atunci ºi avea încã nevoie de hranã.

V echii egipteni au fost deosebit de pre-

ocupaþi de spectrul morþii ºi de cum
ar putea sã gãseascã trecerea spre
lumea de apoi. Practic, nu a existat popor
antic care sã insiste, cu mai multã emfazã,
asupra credinþei cã moartea nu reprezintã
sfârºitul fiinþei umane.
În cosmologia timpurie a egiptenilor,
oamenii erau consideraþi fiii zeilor, ceea ce
însemna cã moºteniserã de la aceºtia nu
doar trupul fizic, ci ºi alte elemente. Ba, sau
sufletul, a fost portretizat pe pereþii necro-
polelor ca o pasãre cu cap de om care pãrã-
Fiecare persoanã avea ºi un ren, sau nume,
care putea avea o existenþã separatã ºi era
cândva substanþa fundamentalã a tuturor
aspectelor fiinþei. Alte faþete includeau khu,
inteligenþa, ab, sau inima (voinþa), sakkem,
forþa vieþii, khaybet, sau umbra, ikh, sau spi-
ritul glorificat ºi sahu, sau mumia. Dar cel
mai important dintre toate aceste faþete ale
fiinþei umane rãmânea ka, devenit nucleul
cultului morþilor, cãci lui i se adresau toate
ofrandele de alimente ºi obiecte casnice.
Preoþii însãrcinaþi sã poarte ofrandele cãtre
morþi se numeau „slujitorii lui ka”.

http://www.all.ro/enciclopedia-gale-a-fenomenelor-neobisnuite-si-inexplicabile-vol-1.html
16
I STORIA
PRACTICILOR
FUNERARE ALE OMENIRII
T ABEL
70000 Î .H.
Cele mai vechi situri funerare cunoscute ale omului de Neanderthal.
3600 Î .H.
Primele tentative de mumificare a cadavrelor în Egipt.
3000 Î .H.
Locuitorii de pe teritoriul actual al statului Chile îºi mumificau morþii.
1000 Î .H.
Grecii antici îºi incinerau cadavrele.
625 Î .H.
În Grecia anticã, sub limbile morþilor se plasau monede de metal.
600 Î .H.
Romanii îºi incinerau morþii.
S URSE
Weathersby Trudy. About Death and Dying. http://dying.about.com/blchron1.htm. 9 iulie,
2001.
L A moartea unui seamãn egiptenii dovedeau o
grijã deosebitã pentru conservarea trupului, conside-
rându-l centru al manifestãrii spiritului individual.
Când un egiptean murea, deºi trupul sãu
devenea inert, incapabil de miºcare, el nu era
lãsat sã putrezeascã, întrucât se manifesta
cea mai mare grijã pentru conservarea lui, ca
centru al manifestãrii spiritului individual.
Trupul era atent îmbãlsãmat ºi mumificat,
fiind apoi plasat într-un sicriu, ca ºi cum doar
ar fi dormit. În mormânt, alãturi de mumie,
erau aduse toate ustensilele de care o per-
soanã vie ar fi avut nevoie pentru o cãlãtorie
îndelungatã, alãturi de articole de toaletã,
vase pentru apã ºi mâncare, arme ºi echipa-
http://www.all.ro/enciclopedia-gale-a-fenomenelor-neobisnuite-si-inexplicabile-vol-1.html
ENCICLOPEDIA GALE
ment de vânãtoare, pentru a se apãra de
rãufãcãtori ºi a-ºi procura mâncare dupã ce
proviziile se vor fi terminat.
Pe baza scrierilor privitoare la conceptele
egiptene despre bunãtate, puritate, credinþã,
adevãr ºi justiþie, începând cu Textele din
piramide , majoritatea savanþilor acceptã
CRONOLOGIC
astãzi cã egiptenii erau un popor cu o înaltã
þinutã moralã. Zeii Osiris ºi Isis erau veneraþi
ca pãrinþi ideali, iar Set (zeul haosului) a
devenit personificarea Rãului. În timpul
Regatului de Mijloc (c. 2000 î.H.), povestea
lui Osiris a devenit un fel de evanghelie a
dreptãþii, iar justiþia a fost proslãvitã într-o
manierã de puþine ori întâlnitã în istorie.
C ARTEA EGIPTEANÃ
A MORÞILOR
Încã din timpul Dinastiei a XVIII-a, care a
început pe la 1580 î.H., cea mai mare parte
a literaturii religioase a Egiptului antic, inclu-
siv Textele din piramide – cea mai veche lite-
raturã funerarã care ni s-a pãstrat, datând din
mileniul IV î.H. – ºi anumite ediþii revizuite
ale acestor texte, numite Scrierile din pira-
mide, au fost reunite, reeditate ºi adãugite,
fiind pictate pe sarcofage ºi scrise pe papi-
rusuri. Acest masiv efort literar, realizat cu
eforturile multor autori ºi compilatori, este
cunoscut drept Cartea morþilor ; autorii au
numit lucrarea Cartea drumului spre luminã.
Deºi existã multe copii cunoscute ale acestei
lucrãri strãvechi, niciuna nu conþine toate
capitolele, care erau, se pare, în numãr de
circa 200. Subiectul fiecãrui capitol este
înfrumuseþarea morþilor, dar capitolele sunt
independente unele de altele, ca ºi psalmii
din Vechiul Testament.
Unul dintre cele mai curioase aspecte ale
Cãrþii egiptene a morþilor este acela cã deºi
lucrarea dispune de imagini realiste ºi suges-
tive, relevând pregãtirea decedaþilor pentru
mumificare, nu existã ilustraþii ale morþilor.
Pentru un popor obsedat de problematicile
funerare ºi mortuare, egiptenii rareori se re-
fereau la modul în care oamenii îºi pierdeau
viaþa. Unii savanþi au remarcat cã aici nu e
vorba despre dorinþa egiptenilor de a evita
neplãcutul subiect al morþii, ci mai curând
despre faptul cã ei nu au formulat vreodatã