1 ÎMPĂRAȚI

Date introductive:
I. Introducere:
Cartea Împăraților relatează istoria monarhiei lui Israel, de la înființarea ei în
timpul lucrării profetului Samuel până la încheierea ei odată cu robia babiloniană. 1
Împărați începe cu finalul zilelor lui David (sec. X B.C.) și continuă cu prima parte a
istoriei celor două împărății divizate ale lui Israel în preajma morții lui Ahab. Prima
jumătate a cărții urmărește viața lui Solomon sub care Israel atinge Epoca de Aur, un
timp amintit cu nostalgie de viitoarele generații ale poporului evreu. A doua parte a
cărții ne istorisește istoriile paralele ale regatelor lui Israel și Iuda.
Marile realizări ale lui Solomon includ construcția templului lui Dumnezeu, cea
mai frumoasă construcție din lume la vremea aceea. Acest împărat a fost cel mai
înțelept om, comerciant și om de stat – toate trei în același timp. Înțelepciunea sa
extraordinară l-a făcut faimos și respectat în toată lumea. Totuși cariera sa a fost
viciată din cauza închinării sale la idoli. Inima sa împărțită în slujirea lui Dumnezeu a
condus la împărțirea lui Israel în două regate separate. Cele două secole care au urmat
în Israel după domnia sa, au fost pe atât de întunecate pe cât de glorioasă a fost epoca
lui.
II. Titlu:
Titlul „Împărați” reflectă conținutul celor două cărți care umăresc istoria poporului
ales sub împărații lui Israel și Iuda. La fel precum cartea lui Samuel, cele două cărți
ale Împăraților au fost la origine una singură în Biblia Ebraică, intitulată simplu
„Împărați.” Divizarea celor două cărți (datorită lungimii) e regăsită în traducerile
moderne. Practica merge înapoi până la traducerea greacă a Septuagintei, unde 1
Împărați e intitulată „A III-a Regate.”
Edițiile creștine ale Bibliei au urmat practica aceasta începând cu Vulgata latină, de
unde a fost luat titlul ediției englezești „1 Regi.” Exact așa cum 1 Samuel se încheie
cu moartea lui Saul din cauza filistenilor, ultimul capitol al 1 Împărați înregistrează
moartea lui Ahab din cauza sirienilor. În Biblia Ebraică împărațirea celor două cărți a
fost introduse în prima parte a sec. XVI, sub influența Vulgatei. De asemenea, în
Biblia Ebraică, cele două cărți ale Împăraților sunt ultimile două cărți din secțiunea
numită „Profeții timpurii” sau „Primii profeți.”
III. Autor și data:
1 Împărați nu ne oferă informații directe despre autorul ei. Din acest motiv cei ce
studiază Biblia consideră cartea a fi anonimă și mai mulți sunt de acord că doar
răspunsuri parțiale pot fi oferite la întrebările legate de autorul cărții.
Tradiția antică ebraică, bazată pe o declarație a Talmudului, indentifică profetul
Ieremia ca autor al celor două cărți a Împăraților, susținând faptul că o importantă
autoritate profetică e în spatele acestor două documente biblice. Această tradiție e
probabil bazată pe similaritățile dintre capitolul final al cărții 2 Împărați și Ieremia,
cap.25 și 52. Acest punct de vedere legat de autor trebuie să fie motivul pentru care în
Biblia Ebraică cele două cărți ale împăraților se găsesc în secțiunea numită a Primilor
Profeți.
Perspectiva profetică asupra domniilor împăraților care a fost introdusă în cărțile
lui Samuel continuă și în cărțile Împăraților. Cele două cărți Cronici fac mențiunea
unei anumitor cărți profetice care conțin înregistrări de nădeje și complete a îmăraților
israeliți (1 Cron.29:29; 2 Cron.9:29; 12:15; 26:22; 32:32). În timp ce mulți savanți ar
putea avea opinii diferite asupra faptului dacă autorul cărții 1 Împărați a trăit înainte
sau în timpul exilului, există un larg consens asupra faptului că cea mai mare parte a
materialului din carte ar fi putut apărarea pe diferite căi înainte de distrugerea

1
Ierusalimului din 586 B.C. Declarația regăsită în 12:19 e demn de remarcat în privința
aceasta: „Astfel s-a dezlipit Israel de casa lui David până în ziua de azi.”
Autorul numește trei surse primare folosite în alcătuirea cărții: (1) Cartea faptelor
lui Solomon (11:41); (2) Cartea cronicilor împăraților lui Israel (14:19; 15:31); și (3)
Cartea cronicilor împăraților lui Iuda (14:29; 15:7). Autorul a avut o prespectică
profetică asupra istoriei lui Israel și această perspectivă poate explica unele dintre
accentele regăsite în istoriile acestei cărți când o compari cu cărțile Cronicilor.
Autoritatea acestei cărți biblice și lunga sa atestare și vastul impact asupra minților și
inimilor oamenilor din toată lumea acordă credibilitate punctului de vedere tradițional
al originii sale profetice. E importat să recunoaștem că unele versete (de ex. 12:19)
folosesc expresia „până în ziua de azi” și aceasta sugerează o actualizare mai târzie a
textului original.
IV. Conținut și teme:
Istoria celor două cărți ale Împăraților face o trecere în revistă a patru tulburi
secole de istorie. Pune în evidență monarhia israelită de la vremea lui Solomon (971
B.C.) până la eliberarea împăratului Ioiachin din întemnițarea sa babiloniană (562
B.C.). Cele două cărți continuă înregistrarea istoriei israelite dintr-o perspectivă
profetică care a fost începută încă din cartea Judecători. Ele relatează tristele istorii ale
distrugerii Israelului din cauza faptului că poporul și conducătorii lor au refuzat să fie
credincioși lui Dumnezeu.
1 Împărați spune povestea gloriei lui Solomon și apoi se concentrează asupra
istoriei timpurii a monarhiei divizate. Arată pas cu pas eșecul poporului ales de a-și
menține legământul lor cu Dumnezeu. Ca o consecință a păcatelor lui Solomon,
națiunea a fost divizată în două regate. Cele zece seminții ale regatului nordic și-au
păstrat numele de Israel. Regatul sudic a fost numit după seminția dominantă, Iuda. În
timp ce toți împărații din N au fost necredincioși lui Dumnezeu, câțiva din S au fost
credincioși sau măcar parțial.
Cartea prezintă câteva dintre stilurile literare standar regăsite în Biblie. Deși în cea
mai mare parte conține narațiuni istorice, sunt totuși și pasage de înțelepciune și chiar
rugăciuni plasate în înregistrările regale regăsite în text. Narațiunile istorice oferă un
fel interpretat al istoriei. Aceasta înseamnă că trecutul lui Israel e prezent în principal
dintr-o perspectivă profetică și spirituală. Cartea face o declarație îndrăzneață că
istoria e guvernată de legea morală a lui Dumnezeu. Doar în acest sens poate teologia
să fie construită pe istorie. Astfel fiecare împărat e discutat la rândul său printr-o
formulă stabilită de introducere și concluzie. Structura, însă deviază de la acest cadru
standard cu prin introducerea istoriilor despre Ilie și Elisei. Această schimbare în stil
arată spre rolul crucial al profeților din Israel care au creat un ultim impact în istoria
poporului lui Dumnezeu.
Temele principale care curg de-alungul cărții sunt după cum urmează:
1. Importanța conducerii. Împărăția lui Israel e în mod constant prezentată în
contextul legământului lui Dumnezeu. Cea mai înaltă autoritate morală din împărăție
era Dumnezeu și revelația oferită poporului Său. În acest sens Israel e chemat să fie o
națiune unică, un popor sfânt pentru Dumnezeul lor. Conform cărții Deuteronom
(Deut.17:14-20), împăratul în Israel era instruit nu să achiziționeze mulți cai și să se
bazeze pe puterea lor precum egiptenii, a căror cai și care au fost distruse de
Dumnezeu în timpul exodului. În același fel, împăratului i se spunea să nu aibă multe
neveste care i-ar fi putut conduce inima în mod greșit și să-l facă să uite de Domnul
servind altor zei. În final, împăratul nu trebuia să-și înmulțească argintul și aurul
pentru sine și astfel să devină mândru și insensibil la nevoile supușilor săi care sunt
numiți „frații săi.” În schimb, împăratul trebuia să copieze cu mâna învățăturile date

2
de Dumnezeu și să le citească în toate zilele vieții lui. În acest fel, el trebuia să fie
umil înaintea Domnului și nu asupritor asupra compatrioților lui israeliți.
Istoria ridicării lui Solomon în măreție și a căderii sale, e foarte instructivă în
lumina Deuteronomului cap.17. Nu era nici întâiul născut al lui David, nici prințul
moștenitor. Nu avea nici un drept legitim la tron și totuși Dumnezeu l-a ales să preia
locul tatălui său în împărăție. El a început ca un bun împărat care era smerit înaintea
lui Dumnezeu și nerăbdător să-L urmeze. Dar mai târziu, pe măsură ce s-a depărtat de
Dumnezeu, a iubit luxul și nu-și putea controla excesele. I-a luat lui Solomon șapte
ani ca să încheie lucrările la templul Domnului, dar aproape dublu ca să construiască
și să-și decoreze palatul regal. El părea obsedat de o ambiție de a se întrece orice
ființă care a trăit vreodată.
Solomon a arătat de asemenea extravaganță în viața sa personală. El a dobândit
sute de neveste și concubine, multe din ele fiind străine. El a clădit altare zeilor la care
se închina nevestele străine. În a doua jumătate a domniei sale, în mod special el a
eșuat în a face din Dumnezeu centrul vieții sale. În loc, el s-a bazat pe propria sa
putere și pe îndemânările sale, deseori în detrimentul altora. Ca să poată finanța
marile sale proiecte de contrucție, Solomon a introdus un sistem național de taxare,
din care o parte a însemnat muncă forțată.
Necredincioșia lui Solomon față de Dumnezeu, în special cea în directă
contradicție cu învățăturile din Deuteronom 17, șterge toate marile realizări ale
domniei sale. Istoria vieții sale e una a pierderii oportunităților și a măreției risipite.
Poate fi o lecție prețioasă pentru oricine dorește să ocupe o poziție de putere: „Așa
vorbește Domnul: Înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui, cel tare să nu se laude
cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăția lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are
pricepere și că Mă cunoaște, că știe că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată și
dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul” (Ier.9:23-24).
2. Cele mai rele două păcate: idolatria și nedreptatea socială. Autorul nu lasă
cititorul în întuneric privind motivele pentru care Samaria și Ierusalim au fost distruse
iar populația lor dusă în robie. Primul mare păcat a fost respingerea lui Dumnezeu și
închinarea la idoli. Israeliții au început să slujească zeilor popoarelor pe care ei
trebuiau să le alunge din țară.
Mână în mână cu necredincioșia lor față de Dumnezeu a fost păcatul de a profit
ape căi necinstite față de compatrioții israeliți. Ahab, și uciderea lui Nabot și a fiilor
săi de către Izabela, e un bun exemplu de despre cum idolatria conduce la asuprire
socială și nedreptate. Cele Zece Porunci au fost oferite lui Israel pentru a reglementa
relația lor verticală cu Dumnezeu împreună cu relația orizontală cu semenii lor.
Practicile moderne de idolatrie conduc către acte asemănătoare de nedreptate socială.
3. Credincioșia lui Dumnezeu. Cartea demostrează cum fiecare împărat al lui Israel
și Iuda e evaluat pe baza credincioșiei față de Dumnezeu. Astfel, împlinirile politice
ale conducătorilor sunt complet umbrite de credința și loialitatea față de legământ,
urmând exemplul lui David, regele ideal. Împărații care au eșuat sunt comparați cu
Ieroboam, care a instituit închinarea la idoli în cadrul poporului lui Dumnezeu.
ascultarea față de cuvântul lui Dumnezeu aduce binecuvântare și viață, în timp ce
neascultarea aduce suferință și moarte. Poporul lui Dumnezeu e tras la răspundere
pentru acțiunile lui. Chiar și un profet a suferit moartea pentru necredinioșia lui
(13:26). Însă, în ciuda păcatleor poporului, Domnul Dumnezeu a rămas credincios
promisiunilor legământului Său.
V. Schița cărții:
I. Regatul unit sub Solomon (1:1-11:43)
A. Începutul domniei lui Solomon (1:1-2:46)

3
 B. Măreția domniei lui Solomon (3:1-10:29)
1. Înțelepciunea lui Solomon (3:1-10:29)
2. Proiectele de construcție ale lui Solomon (5:1-9:28)
3. Regina din Seba (10:1-29)
II. Împărăția divizată (12:1-22:53)
A. Conflictele dintre Israel și Iuda (12:1-16:34)
1. Roboam și Ieroboam (12:1-14:31)
2. Abiam și Asa (15:1-24)
3. Nabad și Baeșa (15:25-16:7)
4. Ela și Zimri (16:8-20)
5. Omri și Ahab (16:21-34)
C. Pace și prietenie între Israel și Iuda (17:1-22:53)
1. Lucrarea lui Ilie (17:1-19:21)
2. Ahab cruță pe Ben-Hadad (20:1-43)
3. Vița de vie a lui Nabod (21:1-29)
4. Moartea lui Ahab (22:1-40)
5. Iosafat și Ahazia (22:41-53)
VI. Gânduri și comentarii:
1:1-2:46
Primele două capitole ale 1 Împărați raportează o serie de evenimente tulburi care
au dus la urcarea lui Solomon pe tronul tatălui său. Profetul Natan a jucat un rol
crucial în alegerea succesorului lui David.
1:1
Înaintat în vârstă. Vârsta exactă a lui David nu este dată dar e descris ca fiind
șubred și slăbit odată cu vârsta. Fiind țintuit la pat și dependent, el are nevoie de
cineva care să-l îngrijească tot timpul. El a murit la vâsta de 70 de ani (2:11).
1:2
Fecioară. Singura datorie a lui Abișag e să-i ofere căldură cu trupul ei. Aceasta era
o practică medicală antică. Ea nu-i era nici nevastă nici concubină și nu aparținea
haremului regal.
1:3
Sunamita. O persoană din nordica cetate israelită, Sunem (Iosua 19:18). Această
fată e diferită de cea menționată în 2 Împ.4.
1:5
Adonia. Al patrulea fiu al lui David și fratele mai tânăr al lui Absalom. La vremea
aceasta e cel mai în vârstă fiu supraviețuitor al lui David.
Care și călăreți. Ei erau importați din Egipt.
Cincizeci de oameni care alergau înaintea lui. Într-o formație de luptă aceasta
oferea o unitate de luptă pregătită.
1:6
Nu-l mustrase. David în mod constant a neglijat să-și disciplineze fiii.
Frumos la chip. Descrierea fizică a lui Adonia amintește de cea a lui Absalom.
1:7
Ioab… Abiatar. Cei mai loiali oficiali ai lui David sunt nemulțumiți din cauză că
împăratul a desemnat poziția lor altora (2 Sam.23:25).
1:9
A tăiat. Adonia, ca și Absalom înaintea lui, găzduiește un banchet regal inaugural
pentru oaspeții lui.
En-Roguel. Un izvor la S de Ierusalim în Valea Chedron.
1:11

4
 Natan. Profetul lui David care nu a fost invitat de Adonia. Datorită sprijinului
pentru Solomon, viața sa putea fi în pericol la fel ca și cea a Bat-Șebei.
Bat-Șeba. Mama lui Solomon. Mama regină avea o mare influență la curtea regală.
Solomon. Al doilea fiu al Bat-Șebei născut după moartea primului născut. Viața lui
e de asemenea în pericol deoarece David i-a promis că el va fi noul împărat.
Eliminarea tuturor rivalilor pretendenți la tron era o practică comună în vremurile
antice.
1:17
Ai jurat. Un jurământ făcut în numele Domnului e irevocabil.
1:21
Culcat împreună cu părinții săi. Să mori în pace și să fi îngropat în mormântul
familiei era un semn de mare binecuvântare.
1:25
Trăiască împăratul. O expresie de ovație a unui nou împărat.
1:29
Viu este Domnul. O formulă folosită în jurăminte.
1:32
Benaia. Noul comandant al armatei lui David care l-a înlocuit pe Ioab. Solomon va
fi confirmat ca împărat în prezența unui preot, unui general și unui profet.
1:33
Catârul. Un catâr era folosit de membrii familiei împărătești. În vremurile biblice
ei erau mult mai scumpi decât caii.
Ghihon. Un izvor localizat în Valea Chedron chiar lângă zidul orașului.
1:38
Cheretiții și peletiții. Mercenari străini care constituiau garda personală a lui
David (2 Sam.15:18). Cheretiții erau de origine din Creta.
1:39
Cornul cu untdelemn. Un corn gol de berbec, slujea ca vas pentru specialul ulei
folosit la ungerea preoților și împăraților.
Trâmbiță. Cornul de berbec (șofar) din care se suna în diferite situații de natură
religioasă sau militară.
1:48
Binecuvântat. Multe rugăciuni din Biblie încep cu acest cuvânt.
1:50
Coarnele altarului. Erau patru în total, unul la fiecare colț al altarului. Apucându-
se de ele era o încercare de a pretinde fie nevinovăția fie dreptul sanctuarului
(Ex.21:13-14).
1:52
Un fir de păr din cap. O expresie hiperbolică care garanta siguranța personală.
2:1-46
Acest capitol descrie calea prin care împărăția devine securizată în mâinile lui
Solomon. Începe cu instrucțiunile lui David câtre fiul lui despre cum să împlinească
drreptatea, să-și apere susținătorii și să elimine potențialii inamici. Astfel de observații
cu puțin timp înainte de moarte au fost date și de Moise, Iosua și Samuel.
2:2
Calea pe care merge toată lumea. O referire la moartea universală a tuturor
oamenilor.
2:3
Umblând în căile Domnului. Metafora standard pentru o viață trăită în
conformitate cu principiile lui Dumnezeu.

5
 Legea lui Moise. Cuvântul ebraic pentru „lege” (tora) înseamnă de asemenea
„învățături,” sau „instrucțiuni.” Titlul se aplică la primele cinci cărți ale Bibliei, unde
sunt de asemenea regăsite despre un viitor împărat (Deut.17:14-20).
2:4
Dacă fiii tăi. Promisiunea lui Dumnezeu față de David, legată de o dinastie era
subiectul unor anume condiții care trebuiau împlinite cu supunere față de cuvântul
Lui.
2:5
Două căpetenii. Crimele lui Ioab a celor doi rivali au fost determinate de interesul
personal și au avut loc în vreme de pace și nu de război. Ioab l-a ucis de asemenea pe
Absalom.
2:6
Să se pogoare în pace în locuința morților. O referire la moartea naturală a cuiva.
2:7
Barzilai. Acest om l-a ajutat pe David într-un mod lipsit de egoism în timpul
revoltei lui Absalom.
Să mănânce la masă cu tine. Un gest de mare bunătate și onoare (2 Împ.25:27-
30). Loialitatea neîmpărțită e așteptată de la cei ce mănâncă la masa împăratului.
2:8
Șimei. El l-a blestemat și insultat pe David în timpul revoltei lui Absalom, deși era
un străin. De vreme ce Șimei era din Beniamin, seminția lui Saul, putea fi considerat o
potențială amenințare pentru domnia lui Solomon.
2:9
Să-i pogori… însângerați în locuința morților. O referire la moartea violentă a
unei persoane.
2:10
David a adormit. Solomon a slujit pentru o vreme ca și coregent al lui David.
Cu părinții săi. O referire la îngroparea în mormântul familiei.
Cetatea lui David. De asemenea numită Sion. Cele două nume sunt de asemenea
aplicate orașului Ierusalim. În discrusul lui din Ziua Cincizecimii, Petru sugerează că
locația mormântului lui David era cunoscută pe vremea lui (Fapte 2:29).
2:11
Patruzeci de ani. În continuare, Solomon a domnit același număr de ani ca și tatăl
lui (11:42).
2:13
Adonia. Vezi nota de la 1:5.
2:15
Tot Israelul. Ca a-și atinge scopul, Adonia folosește o flagrantă exagerare.
2:17
Să-mi de ape Abișag. Această cerere e ca și cum ar fi cerut tronul lui Solomon (2
Sam.16:21-22).
2:19
La dreapta lui. O poziție de mare putere și autoritate. Rolul reginelor mamă era
important în vremurile antice.
2:22
Cere. Răspunsul lui Solomon e la început ironic, descoperind frica sa față de un
potențial complot împotriva sa.
2:23
Să mă pedepsească Domnul. O formulă de auto-dezaprobare.
2:25

6
 Benaia. Comandantul suprem al armatei și executorul suprem.
2:26
Abiatar. Acest preot a fost doar alungat dar nu ucis. Solomon nu vrea nici o parte
din blestemul care a venit peste Saul, care a omorât preoții de la Nob (1 Sam.22). Mai
mult, Abiatar l-a slujit pe David în mod credincios mulți ani.
Anatot. Un oraș levitic așezat la N de Ierusalim. Era orașul de baștină a lui
Ieremia.
2:27
Casa lui Eli. Abiatar a fost ultimul preot supraviețuitor din familia lui Eli.
2:28
Coarnele. Vezi nota de la 1:50.
2:31
Fă cum a zis. În mod ironic cererea lui Ioab a anulat protecția altarului și a fost
imediat împlinită.
2:34
În pustie. Mormântul familie lui Ioab e aproape de Betleem (2 Sam.2:32).
2:36
În Ierusalim. Încrezător că cetatea capitală ar preveni orice încercare de
conspirație a lui Șimei. El avea mulți susținători în Beniamin, seminția lui Saul.
2:37
Pârâul Chedron. Localizat chiar la E de zidurile Ierusalimului.
2:39
Gat. O cetate importantă prin alianța celor cinci cetăți filistene. Unii din cetățenii
ei au slujit ca soldați angajați în oastea lui David.
3:1-28
Istoria din acest capitol arată că extraoridinara înțelepciune a lui Solomon a fost
un dar de la Dumnezeu care a venit ca răspuns la cererea lui. Mai degrabă decât să fie
abstractă, înțeleciunea lui Solomon avea o natură practică, așa cum e demonstrat de
istoria celor două prostituate.
3:1
S-a încuscrit. Elimininând toate potențialele amenințări la tron, Solomon încearcă
să-și întârească împărăția prin alianțe politice cu împărățiile vecine.
Fata lui faraon. Căsătoriile diplomatice sunt semne ale puterii și influenței și
servesc la împlinirea scopurilor politice și economice. Faraon era probabil Siamun
care i-a dat fiicei sale orașul Ghezer ca zestre.
Cetatea lui David. Soția lui Solomon a locuit acolo până Solomon i-a construit un
palat în altă parte a Ierusalimului.
3:2
Pe înălțimi. Altare deschise așezate pe dealuri înalte. Ele deseori au concurat cu
cortul sacru în care era păstrat chivotul lui Dumnezeu.
3:4
Gabaon. O cetate la NV de Ierusalim care aparținea lui Beniamin.
O mie de arderi de tot. În cultura oamenilor din timpurile biblice, cu cât era mai
mare sacrificiul, cu atât mai mare era bucuria pe care o producea.
3:5
Noaptea. O persoană care caută călăuzire divină ar fi dormit într-un loc sfânt cu
fața la altar în așteptarea revelației.
3:7
Un tânăr. La începutul domniei sale, Solomon avea aproximativ 20 ani.
3:8

7
 Popor foarte mare. Aceasta s-a întâmplat în împlinirea promisiunilor făcute
patriarhilor (Gen.13:16).
3:9
O inimă pricepută. În original textul spune „o inimă ascultătoare.” Înțelepciunea
constă în a fi gata să fie ascultate toate părțile și apoi să se ia o decizie înțeleaptă.
Binele de rău. Abilitatea de a discerne dintre bine și rău e piatra de temelie a
înețelepciunii biblice.
Judece. În termeni practici, aceasta înseamnă a conduce, a călăuzi și a se pronunța.
3:11
Viața lungă… bogății…moartea vrăjmașilor tăi. Acestea erau dorințele
obișnuite al celor mai mulți conducători pământești.
3:12
Voi face. Dumnezeu promite lui Solomon înțelepciune, bogății, glorie și viață
lungă. Restul acestei narațiuni arată împlinirea acestor promisiuni.
3:14
Vei umbla în căile Mele. Metafora standard a trăirii în conformitate cu voia lui
Dumnezeu.
3:16
Curve. De vreme ce ele aparțineau celei mai joase clase din societate, aceste femei
erau fără putere și amândouă au decis să apeleze la împărat ca la o curte de apel.
Prostituția în Israel era înterzisă (Lev.19:29; Deut.23:18).
3:26
Că i se rupe inima. Rădăcina cuvântului ebraic folosit aici se referă la relația cu
pântecele mamei.
3:28
S-au temut. Poporul l-a respectat foarte mult pe Solomon.
Înțelepciunea lui Dumnezeu. Un mod la superlativ de a spune „cea mai mare
înțelepciune.” Înțelepciunea lui Solomon era un dar de la Dumnezeu care a venit ca
răspuns la rugăciunea de la Gabaon.
Povâțuindu-l în judecățile lui. Aceasta era sarcina principală a unui împărat.
Titlul regal râvnit în vremurile antice era „împăratul cel drept.”
4:1-20
Acest pasaj își propune să învețe că înțelepciunea lui Solomon e de asemenea
demonstrată de abilitățile sale administrative.
4:1
Tot Israelul. Primii trei împărați ai lui Israel – Saul, David și Solomon – au domnit
peste împărăția unită.
4:2
Azaria. A slujit ca preot alături de bunicul său Țadoc (2 Sam.15:27,36).
4:4
Benaia. Generalul armatei lui Solomon care a luat locul lui Ioab.
4:5
Cirac al împăratului. Titlul înseamnă „sfătuitorul personal al împăratului.”
4:6
Peste dări. În timp ce israeliții sunt temporal forțați să intre în slujbă, munca
forțată a sclavilor străini e permanentă.
4:7
Doisprezece îngrijitori. Numărul corespunde celor douăsprezece seminții, deși
respectivele districte încredințate acestor guvernatori nu se potrivesc teritoriilor
semințiilor. În acest fel Solomon dorește să slăbească autoritatea liderilor de seminții.

8
 4:8
Fiul lui Hur. Sau Ben-Hur.
4:20
Ca nisipul mării. O cale metaforică de a spune „populație numeroasă” în
împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu făcute patriarhilor.
4:21
De la râu. Țara promisă lui Avraam se întindea de la Eufrat până la Egipt și de la
Marea Mediterană la deșertul Arabiei.
Daruri. Teritoriile supuse lui Solomon îi plăteau taxe direct lui.
4:22
Treizeci de cori. Aproximativ 6,6 t. Cor e o măsură egipteană și era cea mai mare
unitate de măsură pentru lucrurile uscate din Israel.
4:25
Via lui… smochinul lui. O frază ce exprimă locuirea în siguranță și mulțumire în
special în țara Canaan.
De la Dan până la Beer-Șeba. Modul tipic de a spune „tot Israelul” de la N la S.
4:26
Caii pentru carele lui. Aceștia în mod normal erau importați din Egipt. 2
Cron.1:14 spune că Solomon avea 1.400 care, în ciuda avertismentului că un împărat
israelit nu are trebui să achiziționeze prea mulți cai (Deut.17:16).
4:30
Înțelepciunea Răsăritului. O referire generală la oamenii Mesopotamiei.
Înțelepciunea Egiptului. Mișcarea internațională a înțelepciunii a înflorit în
timpul lui Solomon.
4:31
Etan… Heman. Ceste două persoane sunt autorii unor psalmi biblici. Vezi titul
psalmilor 88 și 89.
4:32
Pilde. Deși cuvântul ebraic original se aplică pildelor, el poate fi înțeles și ca
proverbe. Multe dintre proverbele lui Solomon sunt păstrate în cartea Proverbelor.
4:33
Copaci. Ei sunt deseori folosiți în parabole și fabule cu învățurile înțelepciunii
(Jud.9:8-15).
Isop. De la cedru la isop înseamnă „toți copacii” de la cel mai mare la cel mai mic.
4:34
Tuturor împăraților. O referire generală la împărații anticului Orient Apropiat.
5:1-18
Solomon face pregătirile necesare pentru a realiza visul tatălui său și construiește
un templu lui Dumnezeu în Ierusalim. La finalul acestei lucrări el reînnoiește tratatul
pe care David îl avea cu Hiram împăratul Tirului.
5:1
Tir. Cea mai importantă cetate din Fenicia, așezat la N de Israel. Împăratul ei a
încheiat un tratat cu David și l-a aprovizionat cu lemn pentru palatul său.
5:3
N-a putut să zidească. David, însă a făcut planurile și a adunat lucrurile necesare
construirii.
5:5
O casă Numelui Domnului. Templul lui Dumnezeu. Câteva declarații biblice
indică că tronul lui Dumnezeu e în ceruri, dar Numele Lui locuiește în timplu, locul
pentru picioare al tronului Său. Vezi Ps.11:4.

9
 5:6
Cedri. O cherestea renumită pe scară largă, folosită pentru construcția caselor
regale și a templelor.
Sidonienii. Oamenii celei de-a doua cetăți ca importanță din Fenicia.
5:7
Binecuvântat să fie astăzi Domnul. Un început tipic al unei rugăciuni de
binecuvântare. A binecuvânta pe Domnul înseamnă a-L lăuda. Hiram recunoaște
măreția Dumnezeului lui Solomon.
5:9
Locul pe care mi-l vei arăta. Acesta trebuia să fie orașul Iafo (2 Cron.2:16).
5:11
Douăzeci de mii de cori. Aproximativ 4,4 t.
5:12
Un legământ. Ca o confirmare a tratatului dintre Hiram și David.
5:13
Oameni de corvoadă. Sub conducerea lui Adoniram forța de muncă consta atât
din israeliți cât și din sclavi străini.
Treizeci de mii. Un mare grup de muncitori organizat pe bază de rotație. Munca
forțată a dus la nemulțumirea poporului și în final la războiul civil care a dus la
divizarea împărăției.
5:18
Ghibliții. Bărbații din antic acetate feniciană numită acum Biblos din modernul
Liban.
6:1-38
Acest capitol vorbește despre realizarea visului lui David de a construi un templu
lui Dumnezeu la Ierusalim.
6:1
Patru sute optzecilea an. Conform căilor moderne de calculat aceasta ar fi anul
966 B.C., care ar plasa data exodului în jurul anului 1.450 B.C. Unii arheologi văd
acești 480 ani ca un număr simbolic folosit pentru pentru 12 generații de câte 25 ani
fiecare în loc de 40 și astfel ei fixează exodul mult mai târziu – până aproape de anul
1.290 B.C.
Ziv. Numele canaanit pentru a doua lună a anului. Numele mult mai obișnuit
folosit pentru această lună e Iiar și corespunde cu aprilie-mai.
6:2
Casa. Ca și tabernacolul, clădirea principală a templului consta din trei părți: (1) o
curte exterioară, (2) o clădire principală numită Sfanta sau Locul Sfânt, și (3) un
sanctuar interior numit Sfânta Sfintelor.
Era lungă de șasezeci de coți, lată de douăzeci și înaltă de treizeci. Aproximativ
27 m. lungime, 9 m. lățime și 14 m. înălțime.
6:3
Lungime de douăzeci coți… zece coți lărgime. Aproximativ 9 m. lungime și 4,5
m. lățime.
6:5
Odăi. Construite pe cele trei părți ale templului, aceste camere erau folosite de
preoți și leviți.
6:6
Cinci coți. Aprox. 2,3 m.
Șase coți. Aprox. 2,7 m.
Șapte coți. Aprox. 3,1 m.

10
 6:12
Dacă vei umbla. Legământul lui Dumnezeu cu David și cu Solomon era
condițional. În mod continuu depindea de ascultarea de cuvintele lui Dumnezeu (2:1-
4).
6:13
Voi locui. O declarație asemănătoare despre locuirea lui Dumnezeu printre israeliți
în clădirea tabernacolului e regăsită în Ex.25:8.
6:17
Patruzeci de coți. Aprox. 18 m.
6:19
Chivotul legământului Domnului. De asemenea numit „chivotul Domnului”,
„chivotul Mărturiei” și „chivotul lui Dumnezeu.”
6:20
Douăzeci de coți. Aprox. 9 m.
Aur curat. Aurul sclipitor simbolizează gloria lui Dumnezeu. Sfânta Sfintelor era
un o cameră cubică poleită cu aur.
6:22
Căptușit cu aur. Dovezile din afara Bibliei sprijină această declarație.
Conducătorii antici ai Mesopotamiei și Egiptului se laudă cum acopereau ei pereții și
ușile templelor lor argint și aur.
Altarul. Acesta era altarul tămâierii.
6:23
Doi heruvimi de lemn de măslin sălbatic. Cuvântul ebraic „heruvim” e la plural.
Un heruvim era o creatură mixtă deseori reprezentată cu față de leu, aripi de vultur și
un trup omenesc sau de leu. Heruvimii sunt considerați a fi paznicii din jurul tronului
lui Dumnezeu.
Zece coți. Aproximativ 4,5 m.
6:29
Finici. Reprezentarea heruvimilor cu acești copaci și cu flori ne amintește de
grădina Edenului. Astfel templul reprezintă calea de intrare în prezența sfânta a lui
Dumnezeu.
6:36
Rând de grinzi de cedru. O combinație de pitre și lemn ajuta la absorția socurilor
produse de cutremure fără să se prăbușească.
6:38
Bul. Numele canaanit pentru luna a opta care corespunde lunilor octombrie –
noiembrie.
Șapte ani. Șapte e numărul desăvârșirii. Raportul creațiunii se încheie cu cele
șapte zile, în timp ce raportul despre încheierea lucrărilor la templu se încheie cu
menționarea a șapte ani.
7:1-12
Finalizând construcția templului, Solomon se concetrează acum pe construirea
palatelor lui și a proiectelor publice precum Sala de Judecată și Casa din pădurea
Libanului.
7:1
Casa lui. În acest context e mai bine să spui „palatul lui.”
7:2
Casa din pădurea Libanului. Clădirea poartă acest nume deoarece rândurile de
stâlpi de cedru creau impresia unei mari păduri.

11
 Lungă de o sută de coți, lată de cincizeci de coți, înaltă de treizeci de coți.
Aproximativ 45 m. lungime, 23 m. lățime și 14 m. înălțime.
7:6
Lung de cincizeci de coți și lat de treizeci de coți. Aproximativ 23 m. lungime și
14 metri lățime.
7:10
Pietre de zece coți. Aproximativ 4,5 m.
Opt coți. Aproximativ 3,6 m.
7:13-14
Hiram. Acest om nu trebuie să fie confundat cu Hiram, împăratul Tirului (vezi
nota asupra traducerii de la 2 Cron.2:3,13). El e un lucrător în bronz din seminția lui
Neftali a cărui rol de artisan amintește de cel al lui Bețaleel în timpul construirii
tabernacolului (Ex.36).
Aramă. Un aliaj din cupru și cositor folosit la clădirea templului.
7:15
Doi stâlpi. Aceștia cel mai probabil erau stâlpi de sine stătători care erau
considerați ca fiind poarta de intrare cu funcție decorativă.
Optsprezece coți. Aproximativ 8 m.
Doisprezece coți. Aproximativ 5,4 m.
7:16
Cinci coți. Aproximativ 2,3 m.
7:19
Patru coți. Aproximativ 1,8 m.
7:21
Iachin… Boaz. Consoanele acestor două nume ebraice pot fi citite ca o rugăciune
către Dumnezeu pentru protecția templului și a dinastiei lui Solomon, spunând: „Fie
ca El să statornicească puterea.”
7:23
Marea. Acest vas mare pentru apă e ridicat în așa fel încât să ofere apă sub
presiune pentru nevoile preoților.
Zece coți. Aproximativ 4,5 m.
7:25
Boi. Containerul e așezat pe spatele a doisprezece doi cu fața în cele patru direcții
ale orizontului.
7:26
Lat de palmă. Aproximativ 7,5 cm.
Două mii de vedre. Aproximativ 4,4 tone.
7:27
Lungă de patru coți, lată de patru coți, înaltă de trei coți. Aproximativ 1,8 m.
lungime și lățime și 1,3 m. înălțime.
7:36
Heruvimi. Vezi nota de la 6:23.
7:38
Lighene de aramă. O mare cantitate de apă era zilnic folosită pentru ritualul de
curățire a templului.
Patruzeci de bați. Aproximativ 880 l.
Patru coți. Aproximativ 1,8 m.
7:46
Sucot. O cetate așezată pe partea estică a Iordanului.
7:48

12
 Aur. Diferența dintre metalele din care obiectele sanctuarului erau făcute indică
gradația sfințeniei. Bronzul e folosit pentru obiectele din curte, în timp ce cele din
sanctuarul propriu zis sunt făcute din sau căptușite cu aur.
7:51
Le hărăzise David. Obiectele din aur și argint au fost luate ca trofee de război sau
primite ca tribut din partea împăraților.
8:1-66
Dedicarea templului din Ierusalim a fost cea mai plină de bucurie sărbărtoare, în
timp ce chivotul era așezat în Sfânta Sfintelor. Solomon a oferit o lungă rugăciune ca
de altfel și jertfe fără număr.
8:2
Etanim. A șaptea lună, care e mai bine cunoscută ca fiind Tirși, echivalentă cu
Septembrie – Octombrie. Trei sărbători majore sunt în această lună: a Trâmbițelor,
Ziua Ispășirii și a Corturilor. Dedicarea templului a avut loc în timpul Sărbătorii
Corturilor.
8:5
N-au putu fi numărați. Părți ale animalelor jertfite ca jertfă de multumire nu erau
arse ci consumate de către închinători în timpul unei mese festive.
8:9
Două table de piatră. Ele erau înscrise pe ambele fețe, față și spate (Ex.32:15).
Fiecare tablă era completă în ea însăși; una o reprezenta pe Dumnezeu, în timp ce
cealaltă reprezenta pe poporul lui Israel care a intrat în relația de legământ cu
Dumnezeu.
8:10
Norul. Simbolul standard al prezenței lui Dumnezeu și a gloriei Sale (Ex.33:9).
8:22
Și-a întins mâinile spre cer. O poziție obișnuită de rugăciune (Is.1:15).
8:23
Nu este Dumnezeu ca Tine. Rugăciunea lui Solomon e plină cu expresii și
declarații din cartea Deuteronom.
8:27
Nu pot să te cuprindă. Numele lui Dumnezeu locuiește în templu (v.29) și într-
acolo sunt îndreptate toate rugăciunile (Dan.6:10).
8:30
Iartă-i. A căuta pe Dumnezeu și a cere iertarea păcatelor sunt principalele funcții
ale slujbelor de la sanctuar.
8:35
Nu va fi ploaie. Seceta este una dintre blestemele legământului menționate în
Deut.28.
8:41
Când străinul. Un credincios care vine dintr-o țară îndepărtată ca să se roage
precum slujbașul aflat în sluja împărătesei Candice a Etiopiei (Fapte 8:27). Astfel,
templul era intenționat a fi un centru al închinării pentru toate națiunile.
8:42
Se va ști. Precum împărăteasa din Șeba care a auzit de Solomon (cap.10).
8:46
Nu este om care să nu păcătuiască. Păcătoșenia umană e universală (Ps.14:1;
Rom.3:23).
8:48
Toată inima. Dumnezeu nu acceptă decât oamenii a căror inimă e neîmpărțită.

13
 8:54
Îngenunchiase. Solomon și-a început ruga stând în picioare și a încheiat-o în
genunchi. În ambele poziții, brațele Sale sunt ridicate spre ceruri.
8:56
Niciunul. Acest verset e foarte asemănător cu o declarație din discursul de rămas
bun al lui Iosua (Iosua 23:14-15).
8:59
Zi și noapte. Asta înseamnă „tot timpul.”
8:60
Toate popoarele pământului. Această noțiune a universalității e afirmată în
Psalmi unde toate națiunile sunt chemate să laude pe Dumnezeu și în carțile profeților
care vorbesc despre ziua când toți oamenii pământului vor auzi mesajul Său de
salvare (Ps.46:10; Is.2). Dumnezeu l-a chemat pe Avraam astfel ca toate familiile
pământului să poată fi binecuvântate prin el (Gen.12).
8:56
Pârâul Egiptului. Nu e Nilul, ci un râu mai mic la E de el (Wadi el-Ariș). Una din
granițele naturale ale țării promise lui Avraam.
9:1-28
Acest capitol ne relatează despre a doua apariție a lui Dumnezeu înaintea lui
Solomon și despre extraordinarele binecuvântări pe care acest rege le-a primit datorită
făgăduințelor făcute tatălui său David.
9:2
Domnul S-a arătat. Această descoperire vine ca răspuns la rugăciunea lui
Solomon pentru dedicarea templului. Templul și clădirile lui auxiliare au fost
încheiate în șapte ani.
9:4
Dacă vei umbla. De câteva ori în carte se spune că promisiunile lui Dumnezeu
pentru David și Solomon sunt legate de ascultarea de instrucțiunile Lui.
9:7
Casa. Templul în sine nu este inviolabil. Rezistența sa depinde de credincioșia lui
Israel față de Dumnezeu.
De pomină. O profeție voalată despre robia tuturor israeliților.
9:11
Douăzeci de cetăți… Galileii. Aceste cetăți sunt localizate în Galileea vestică și
aproape de cetățile Tirului.
9:13
Frate. Cuvântul desemnează un partener egal dintr-un tratat.
9:14
O sută douăzeci de talanți. Aproximativ 4 t. Un talant este egal cu 3.000 de sicli;
asta înseamnă aproximativ 30 kg.
9:15
Hațorului. Aceasta era o importantă fortăreață din nordul Galileii.
9:16
Ghezer. Iosua a omorât pe împăratul acestei cetăți în timpul cucerii Canaanului
(Iosua 10:33).
9:21
Robi de corvoadă. Impozitele plătite în muncă care a făcut domnia lui Solomon
foarte nepopulară.
9:22

14
 Oamenii de război. Munca forțată pentru israeliți era temporară, în timp ce pentru
străini era permanentă.
9:25
De trei ori pe an. Cu ocazia celor trei importante sărbători din Israel când tuturor
bărbaților le era cerut să apară înaintea Domnului la Ierusalim (Ex.23:14-17).
9:26
Ețion-Gheber. O așezare localizată în Golful Eilat sau Aqaba, oferind acces la
Marea Roșie și mai departe.
Marea Roșie. Numele original înseamnă „Marea Trestiilor.”
9:28
Ofir. Așezarea acestui port e nesigură. Unii sugerează un oraș din NE-ul Africii sau
din Arabia sau și mai departe în India.
Patru sute douăzeci de talanți. Aproximativ 14,5 t.
10:1-29
Acest capitol continuă tema înțelepciunii și bogăției lui Solomon care i-au adus
faimă internațională. Aceasta a fost epoca de aur a Israelului și mai târziu profeții
biblicii au privint înapoi cu bucurie și mândrie asupra acestei perioade din istoria
națiunii.
10:1
Seba. Anticul regat al Sebei localizat în partea SV-ică a Peninsulei Arabică. Regina
acestui regat vede în Solomon un posibil partener comercial în regiune, în mod special
deaorece datorită noului port de la Marea Roșie.
10:5
Bucatele de la masa lui. O mare varietate de mâncare e expresia bogăției extreme.
10:9
Binecuvântat fie Domnul. Un început tipic de rugăciune de mulțumire.
Domnul Dumnezeul tău. Regina leagă prosperitatea lui Israel din vremea lui
Solomon de legământul de dragoste al lui Dumnezeu. Printre alte lucruri care au
impresionat-o a fost și serviciile de la templu.
10:10
O sută douăzeci de talanți. Aproximativ 4 t.
Mirodenii. Acestea includ tămâie și smirnă.
10:11
Lemn de santal. Acesta a fost cel mai probabil ienupăr care a fost adus din Liban
(2 Cron.2:8).
10:13
Tot ce a cerut. Urmărind un acord de comerț, Solomon și regina din Seba fac
schimb de daruri.
10:14
Șase sute șase zeci și șase de talanți de aur. Aprox. 23 t. Aurul lui Solomon vine
din comerț, daruri de la regi și prada din războaiele purtate anterior.
10:15
Împărații Arabiei. Caravanele comerciale care treceau prin teritoriul lui Israel
plăteau tribul lui Solomon.
10:16
Scuturi mari. Aceste obiecte nu erau intenționate pentru război ci mai degrabă
pentru ceremonii și parade.
Șase sute de sicli de aur. Aprox. 7 kg.
10:17
Trei mine. Aproximativ 1,7 kg.

15
 10:24
O pusese Dumnezeu. Extraordinara înțelepciune a lui Solomon e dată de
Dumnezeu ca răspuns la rugăciunea de la Gabaon (3:9-13).
10:26
Cară și călărime. În cărțile lui Moise, viitorul împărat al lui Israel era avertizat să
nu strângă mulți cai (Deut.17:16). Caii și carele aduceau aminte israeliților de armata
egipteană pe care Dumnezeu a înfrânt-o la Marea Roșie.
10:28
Să-i ia. Solomon profită de așezarea strategică a lui Israel și face un mare profit
din comerțul cu bunuri dintre Egipt în S și Anatolia și Siria (Aram) în N.
10:29
Șase sute de sicli. Aproximativ 7 kg.
11:1-43
Faptele povestite în acest capitol prezintă unele dinte motivele ruperii împărăției
lui Solomon. Aranjarea materialului e pe subiecte și nu cronologică.
11:1
Moabite, amonite. Descendentele din cei doi fii ai lui Lot, nepotul lui Avraam.
Solomon s-a căsătorit cu o prințesă amonită în timp ce David era încă în viață (14:21).
Edomite. Descendentele lui Esau, fratele lui Iacov.
Sidoniene. Oamenii care locuiau în a doua cetate ca importanță din Fenicia.
Hetite. Imperiul lor era localizat în Anatolia, Turcia modernă.
11:2
Să nu intrați la ele. Căsătoria cu străine a adus pericolul închinării la idoli.
Împăraților din Israel li s-a spus că nu aibă multe neveste (Deut.17:17).
11:3
Neveste. Căsătoria era o unealtă diplomatică în Orientul Apropiat. Cele mai multe
căsătorii ale lui Solomon au încercat să întărească alianțele cu împărățiile vecine.
Nevestele erau mijloacele de a obține un moștenitor pentru tron.
11:5
Astartea. Zeița canaanită a fertilității, soția zeului furtunii Baal. Soțiile străine l-au
condus treptat pe Solomon la un tip de închinare plină de sincretism ce folosea zeii și
zeițele non-evreiești.
Milcom. Un nume alternativ pentru Moloc.
11:7
Moloc, urâciunea. Un zeu ce accepta sacrificarea copiilor (2 Împ.16:3).
11:9
I Se arătase de două ori. La Gabaon (3:4,5) și Ierusalim (9:1-9).
11:12
Pentru tatăl tău David. David niciodată nu s-a închinat la zei străini.
Fiului. Amenințarea divizării împărăției contrastează cu promisiunile lui
Dumnezeu către David că dinastia sa va fi dura (2 Sam.7:16).
11:13
O seminție. În timp ce toată împărăția i-a fost luată lui Saul (1 Sam.15:28; 28:17-
18), dinastia lui David va controla o parte din împărăție.
11:14
Un vrăjmaș. Cuvântul ebraic original e satan din care cuvântul românesc „Satana”
e derivat.
Hadad. Un nume împărătesc dat după zeul semitic al furtunii. Legăturile lui Hadad
cu Egiptul pin căsătoria sa i-a oferit suficientă putere să amenințe granițele estice ale
împărăției lui Solomon.

16
 11:17
Un băiat. Cuvântul original descrie un tânăr bărbat la începutul adolescenței lui.
11:18
Paran. Un deșert din zona centrală a Peninsulei Sinai.
11:19
Împărăteasa Tahpenes. Acesta nu e un nume personal, ci un titlu pentru „regina
mamă” sau ca în acest caz, pentru „soția împăratului.”
11:23
Rezon. În timp ce David a fost capabil să supună pe sirieni, sub comanda lui
Rezon, ei au câștigat independența de sub hegemonia lui Solomon.
Țoba. O mică împărăție siriană la N de Israel.
11:24
Damasc. Capitala țării Siriei (Aram).
11:26
Ieroboam. Un lider local al zone fiscale regionale în cadrul districtului „Casei lui
Iosif.”
Efratit. Împreună cu Manase, această seminție aparține casei lui Iosif.
Văduvă numită Țerua. A nu fi confundată cu Țeruia, sora lui David.
11:29
Ahia. Alegerea lui Ieroboam ca împărat al Israelului, a pus viața sa în pericol.
11:32
O seminție. Deși seminția lui Iuda domina împărăția în S, seminția mai mică a lui
Simeon era parte din ea.
11:33
N-au umblat în căile Mele. Un mod figurativ de a spune „a trăi conform
instrucțiunilor Mele.”
11:36
O lumină. O metaforă a speranței că linia lui David va continua datorită harului lui
Dumnezeu. Întreaga expresie e paralelă cu „voi înălța puterea lui David” (Ps.132:17).
11:38
O casă trainică. O dinastie ce va dura ca cea promisă lui David.
11:39
Nu pentru totdeauna. Dumnezeu anunță că cele două regate vor fi unite într-o
bună zi.
11:40
Șișac. Numele egiptean e Șoșenc (945-924 B.C.). E primul faraon menționat pe
nume din toată Biblia.
11:41
Cartea faptelor lui Solomon. Această carte era un document autentic disponibil
autorului și primilor cititori ai cărților Împărați. Nici o altă informație nu mai e
disponibilă despre el.
11:42
Patruzeci ani. Tatăl lui David, Solomon a domnit de asemenea 40 ani (2:11).
12:1-33
Capitolul prezintă despărțirea celor zece seminții nordice de regatul unit al lui
David și Solomon.
12:1
Roboam. Fiul lui Solomon și succesorul la tron, a cărui prostie conduce la
împărțirea împărăției.

17
 Sihem. O importantă cetate la N de Ierusalim aproape de granița cu Efraim și
Manase.
Tot Israelul. Semințiile nordice erau dispuse să accepte pe Roboam ca împărat al
lor cu anumite condiții.
12:4
Jugul. Un instrument de exploatare. Aici reprezintă aspra taxare a lui Somon,
munca forțată și serviciul militar.
12:7
Îndatora. De fapt ideea este că „dacă vei fi un serv al acestor oameni astăzi, și îi
vei sluji și le vei răspunde și le vei spune vorbe bune, atunci vor fi slujitorii tăi pentru
totdeauna.” Bătrânii care slujeau pe Roboam l-au provocat astfel pe Roboam să fie un
lider slujitor.
12:8
Tinerii. Roboam avea 41 ani când a devenit împărat.
12:11
Scorpioane. Se referă la un fel de bici.
12:15
Cârmuit de Domnul. Autorul spune că aceste tragice evenimente sunt încă sub
controlul ultim al lui Dumnezeu.
12:16
Tot Israelul. În acest context expresia nu se mai aplică la întreaga națiune ci doar
la împărăția nordică.
Ce parte… Strigătul unificator al rebeliunii populare printre semințiile nordice (2
Sam.20:1).
12:17
Iuda. Nu seminția lui Iuda, ci toată împărăția din sud, incluzând pe Simeon și
unele clanuri din Beniamin.
12:18
Adoram. Fiind responsabil cu munca forțată, el era foarte nepopular.
12:19
Casa lui David. Expresia a fost confirmată de o descoperire arheologică la Tell
Dan.
Până în ziua de azi. Acest detaliu indică că textul a fost scris când împărăția
nordică încă exista înainte de exilul din 722 B.C.
12:21
Beniamin. Aceste clanuri aproape de Ierusalim și-au dat votul pentru Iuda.
O sută optzeci de mii. O sută optsprezece mari unități militare.
12:22
Omul lui Dumnezeu. Un mod obișnuit de a spune „profetul lui Dumnezeu.”
Intervenția sa a oprit ceea ce se putea transforma într-un masiv război civil.

Împărații lui Israel

Nume Perioada de domnie Referința în 1-2 Împ. Fapte

(toți B.C.)

Ieroboam I 931-910 1 Împ.12:25-14:20 Rele

Nadab 910-909 1 Împ.15:25-32 Rele

Baeșa 909-886 1 Împ.15:33-16:7 Rele

18
 Ela 886-885 1 Împ.16:8-14 Rele

Zimri 885 1 Împ.16:15-20 Rele

Tibni 885-880 1 Împ.16:21-22 Rele

Omri 885-874 1 Împ.16:21-28 Rele

Ahab 874-853 1 Împ.16:29-22:40 Rele

Ahazia 853-852 1 Împ.22:51 – 2 Împ.1:18 Rele

Ioram (Iehoram) 852-841 2 Împ.3:1-9:26 Rele

Iehu 841-814 2 Împ.9:1-10:36 Bune și rele

Ioahaz 841-814 2 Împ.13:1-9 Rele

Ioas (Iehoaș) 798-782 2 Împ.13:10-14:16 Rele

Ieroboam II 793-753 2 Împ.14:23-29 Rele

Zaharia 753-752 2 Împ.15:8-12 Rele

Șalum 752 2 Împ.15:13-16 Rele

Menahem 752-742 2 Împ.15:23-26 Rele

Pecahia 742-740 2 Împ.15:23-26 Rele

Pecah 752-732 2 Împ.15:27-31 Rele

Osea 732-722 2 Împ.17:1-6 Rele

Împărații lui Iuda

Nume Perioada Referința în 1-2 Împ. Referința în 2 Fapte

de domnie Cron.

(toți B.C.)

Roboam 931-913 1 Împ.12:1-24; 14:21- 2 Cron.10:1-12:16 Rele

31

Abiam (Abia) 913-911 1 Împ.15:1-8 2 Cron.13:1-22 Rele

Asa 911-870 1 Împ.15:9-24 2 Cron.14:1-16:14 Bune

Iosafat 872-848 1 Împ.22:41-50 2 Cron.17:1-20:37 Bune

Ioram 853-841 2 Împ.8:16-24 2 Cron.21:1-20 Rele

19
 Ahazia 841 2 Împ.8:25-29; 9:21-29 2 Cron.22:1-9 Rele

Atalia 841-835 2 Împ.11:1-20 2 Cron.22:10- Rele

(împărăteasă) 23:21

Ioas 835-796 2 Împ.12:1-21 2 Cron.24:1-27 Bune și rele

Amația 796-767 2 Împ.14:1-22 2 Cron.25:1-28 Bune și rele

Azaria 792-740 2 Împ.15:1-7 2 Cron.26:1-23 Bune și rele

Iotam 750-732 2 Împ.15:32-38 2 Cron.27:1-9 Bune și rele

Ahaz 735-716 2 Împ.16:1-20 2 Cron.28:1-27 Rele

Ezechia 716-687 2 Împ.18:1-20:21 2 Cron.29:1-32:33 Bune

Manase 697-643 2 Împ.21:1-18 2 Cron.33:1-20 Rele

Amon 643-641 2 Împ.21:19-26 2 Cron.33:21-25 Rele

Iosia 641-609 2 Împ.22:1-23:30 2 Cron.34:1-35:27 Bune

Ioahaz 609 2 Împ.23:31-34 2 Cron.36:1-4 Rele

Eliachim 609-598 2 Împ.23:34-24:7 2 Cron.36:5-8 Rele

Ioachin 598-597 2 Împ.24:8-16; 25:27- 2 Cron.36:9-10 Rele

30

Zedechia 597-586 2 Împ.24:17-25:21 2 Cron.36:11-21 Rele

12:25
Penuel. O cetate din Trasiordania, numit așa de Iacov (Gen.32).
12:28
Doi viței de aur. Chipurile cioplite ale vițeilor încălcau a doua poruncă (Ex.20:4-6;
Deut.5:8-9). Așezarea idolilor în Dan și Betel e numită „păcatul lui Ieroboam.”
Iată Dumnezeul tău. Cuvintele amintesc de închinarea idolatră de la Sinai
(Ex.32).
12:29
Betel. Cel mai sudic centru al domniei lui Ieroboam la N de Ierusalim.
Dan. Cea mai nordică cetate de graniță din Israel.
12:32
În luna a opta. Sărbătoarea Corturilor e sărbătorită în a cincisprezecea zi a lunii a
șaptea (Lev.23:34).
13:1-34
Cele două istorii relatate în acest capitol sunt legate de cetatea Betel, unde
Ieroboam a așezat unul din idoli.
13:1
Un om al lui Dumnezeu. Un fel obișnuit de a spune „profetul lui Dumnezeu.”

20
 Din Iuda. Sunt paralele interesante între lucrarea acestui profet și cea a lui Amos.
În ambele cazuri profetul vine din Iuda și vorbește împotriva locului idolatru de
închinare de la Betel (Amos 7:10-17). De asemenea, în ambele situații, o persoană cu
autoritate încearcă să-l încurce pe profet din a prezenta mesajul divin.
13:2
Iosia. Un rege al lui Iuda care a domnit câteva secole mai târziu și a fost
responsabil pentru una dintre cele mai mari reforme spirituale din Israel.
13:3
Semn. Un semn supranatural confirmă veridicitatea profeției despre un eveniment
viitor (Deut.18:21,22).
13:6
S-a făcut sănătoasă. Vindecarea mâinii împăratului e un semn în plus că puterea
lui Dumnezeu e la lucru.
13:7
Dar. Era un obicei de a oferi un dar profetului, dar în cele mai multe cazuri,
profeții refuzau să-l ia (2 Împ.5:16). Mai mult, oferta împăratului de a da o masă
înseamnă o invitație de a încheia o înțelegere cu profetul.
13:8
Jumătate din casa ta. O formă exagerată de a spune „multe daruri mari” (vezi
Num.22:18). Uneori profeții erau răsplătiți cu generozitate pentru serviciile lor.
13:13
Măgar. Un animal de povară folosit în transport pe distanțe scurte al oamenilor și
bunurilor.
13:18
Un înger mi-a vorbit. Un profet din Betel testează în mod înșelător adevărul
lucrării omului lui Dumnezeu din Iuda.
13:22
În mormântul părinților tăi. O moarte naturală și îngroparea în mormântul
familiei cuiva era un semn de mare binecuvântare. Împlinirea profeției e dată în
vers.29-30.
13:24
Un leu. În profețiile biblice, leul e deseori prezentat ca un agent al judecăților lui
Dumnezeu (Is.35:9; Dan.7:4; Osea 13:7; Amos 5:19). Faptul că leul nu a atacat
măgarul indică că judecata în situația aceasta e supranaturală.
13:32
Samaria. Numele poate desemna viitoarea capitală a împărăției nordice sau poate
sta ca nume pentru întregul teritoriu aparținând acele împărății.
13:33
Pe oricine dorea. Plecarea leviților și preoților în Israel a venit ca rezultat direct al
unei directe și explicite porunci a lui Dumnezeu prin Moise (Num.4:41).
Îl sfințea preot. Doar bărbaților descendenți ai casei lui Aaron li se permitea să
oficieze ca preoți în sanctuar (Lev.8).
14:1-18
Aceasta e o a doua istorie despre profetul Ahia și împăratul Ieroboam I. arată
extraordinara putere a lui Dumnezeu care uneori e manifestată atât prin evenimentele
obișnuite cât și cele neobișnuite ale vieții.
14:1
Abiia. Numele fiului lui Ieroboam înseamnă „Domnul e Tatăl meu.”
14:2

21
 Silo. O cetate din Efraim între Betel și Sihem unde israeliții păstrau chivotul în
timpul și câțiva ani după cucerirea Canaanului.
14:3
Ia cu tine. Era un obicei în vremurile biblice să te duci la o persoană importantă cu
un dar în mână. Nevasta lui Ieroboam aduce turte, miere, pâine (vezi 1 Sam.9:7-8).
Turtele erau precum biscuiții și durau mai mult decât pâinea obișnuită.
14:7
Te-am pus căpetenie. Ahia a prevestit lui Ieroboam că va fi împărat.
14:9
Înaintea ta. Asta îl include pe Saul care a păcătuit mult înaintea lui Dumnezeu și
care l-a respins din a fi împărat.
14:10
Pe oricine. Altfel spus „orice potențial candidat la tron.” Pentru o dinastie
conducătoare cel mai rău posibl blestem are de-aface cu extincția familiei și cu
transferul puterii unei familii rivale.
14:11
Câini… păsările cerului. Ca trupul cuiva să fie mâncat de câinii necurați și de
păsări era semnul celui mai mare blestem. Blestemele legământului vor veni peste
casa lui Ieroboam din cauza păcatului idolatriei (Deut.28:26).
14:12
Copilul va muri. Aceasta e o profeție cu rază scurtă de acțiune a cărei împlinire e
raportată în v.17. Cuvântul „copil” poate fi folosit în dreptul unui bărbat tânăr sau
băiețaș.
14:13
Îl va plânge. În timpul vieții sale, Abiia, cel mai probabil a fost privit ca prințul
moștenitor. Perioada normală de jale dura șapte zile.
Ceva bun. Alături de Ieroboam, Abiia va singurul bărbat din familia regală care va
avea parte de o îngropare onorabilă.
14:15
Trestia clănitată de ape. O metaforă pentru instabilitate, în acest caz aplicată casei
regale.
Și-i va împrăștia. O proorocie cu rază lungă de bătaie despre exilul lui Israel în
țara de dincolo de Eufrat, care e Asiria.
Idoli. Aceste obiecte erau simboluri ale zeiței Astarteea venerată de canaaniți și de
unii dintre israeliți.
14:17
Tirța. Cetatea capitală a regatului nordic înainte de a se stabili la Samaria. Era
așezată la N de Sihem.
14:19
Celelalte fapte. Raportul autorului despre domnia lui Ieroboam e mai degrabă
selectivă, concentrându-se pe aspectele morale ale domniei împăratului.
14:21
Acest verset urmează formula stabilită prin care se introduce domnia fiecărui
împărat din carte: numele, vârsta la începutul domniei, lungimea domniei, numele
mamei și o evaluare a caracterului și faptelor împăratului.
14:22
Rău înaintea Domnului. Profeții condamnă împărații și pe popor cu privire la
două mari tipuri de păcat: idolatria și asuprirea socială.
14:23
Înălțimi. Locuri pentru altare pe înălțimi precum dealurile înalte.

22
 Stâlpi înhinați. Stâlpi de piatră cu semnificație religioasă așezați în jurul altarului.
Ei reprezentau diferiți zei non-israeliți, precum zeița Astartea, soția zeului suprem El.
Venerarea ei constituia un mare rival al închinării la Yahweh.
Sub orice copac verde. Locurile favorite ale închinării la idolii canaaniți. „Grădini
luxuriante” ar putea fi adăugat pe această listă.
14:24
Sodomiți. Cel mai probabil persoanele care slujeau la altarele idolatre unde
fertilitatea era deseori asigurată prin prostituția ceremonială.
14:25
Șișac. Vezi nota de la 11:40. Acest împărat din anticul Egipt a lăsat o înregistrare
despre cucerirea a numeroase cetăți din Palestina pe pereții templului din Karnak.
Cele mai multe din aceste cetăți erau din Israel.
14:26
Visteriile. Cea mai mare a parte a aurului și argintului strâns în timpul domniei lui
Solomon inclusiv ornamentele templului și palatelor au fost duse în Egipt. Descrierile
de mai târziu ale templului nu mai vorbesc despre ornamentele lui aurite.
14:30
A fost război. Acesta a avut loc în ciuda avertismentului lui Dumnezeu ca cele
două împărății să nu se atace auna pe alta deoarece toți bărbații erau frați, „copii ai lui
Israel” (12:24).
15:1-34
Acest capitol înregistrează succesiunea tronurilor în Israel și Iuda caracterizată de
un tip ostil de relație între cele două împărății și de practicarea idolatriei în ambele.
15:1
Al optsprezecelea an. Conform calendarului nostru modern acesta a fost anul 913
B.C.
Abiam. Unele manuscripte ebraice și traducerea din Septuaginta l-au numit „Abia”
însemnând „Domnul e Tatăl meu.” Dacă Abia e numele original al împăratului, atunci
Roboam și Ieroboam au avut fii cu același nume.
15:3
Tatăl său. În timpul domniei lui Roboam, națiunea lui Iuda fost profund implicată
în idolatrie.
15:4
O lumină la Ierusalim. O metaforă a speranței pentru continuitatea liniei lui
David (Ier.25:10).
15:5
Urie, Hititul. Adulterul lui David și uciderea soțului Bat-Șebei au fost cele două
mari mari păcate ale sale (2 Sam.11). Însă în ciuda păcatelor sale, Biblia spune că
David L-a slujit pe Dumnezeu cu o inimă neîmpărțită.
15:8
Asa. Împăratul e lăudat pentru că el a eliminat idolii și chipurile cioplite care erau
folosite pentru închinarea la altarele zeilor și zeițelor străine.
15:10
Maaca. Bunica împăratului Asa a cel mai probabil nepoata lui Solomon, care joacă
un rol important în acest text. Regina mamă deținea puteri speciale la palat. Au mai
fost și alte femei care au jucat un rol dominant în istoria lui Israel, precum Izabela (2
Împ.9:22) și Atalia (2 Împ.11:1). 1 Împ.15:13 spune că asa și-a lăsat mama fără
privilegiile statutului ei.
15:12
Sodomiți. Vezi nota de la 14:24.

23
 15:13
Un idol Astarteei. Chipurile cioplite care reprezentau această zeiță a dragostei, a
războiului și a fertilității, erau așezate în jurul altarelor. Maaca, prin idolatria ei, a
încercat să contracareze reforma religioasă a lui Asa.
Pârâul Ghedron. Se afla chiar la E de zidul Ierusalimului și are un rol important
în câteva istorii despre reformele religioase din Iuda (2 Împ.23:4,6,12; 2 Cron.29:16).
15:14
Înălțimile. Trebuie făcută o distincție între altarele unde adevăratul Dumnezeu era
lăudat și cele folosite pentru închinarea la idoli. În timp ce Asa a îndepărtat pe acestea
din urmă (2 Cron.14:3), el a eșuat să facă la fel și cu primele, ceea ce ar fi fost necesar
pentru a asigura închinarea centralizată la templu.
15:16
Război. Aici se are în vedere mai degrabă un război rece decât o luptă la scară
largă.
15:17
Rama. O cetate la N de Ierusalim în teritoriul aparținând seminției lui Beniamin.
Era cetatea natală a profetului Samuel (1 Sam.1:1). Abia a câștigat regiunea, dar acum
Baeșa a luat-o înapoi.
15:18
Ben-Hadad. Numele înseamnă „fiu al lui Hadad,” zeul canaanit al furtunii. Asa ia
obiectele de argint și aur care nu fuseseră jefuite de Șișac și le trimite lui Ben-Hadad.
Siria. Acesta e numele grec pentru țara originar numită Aram, la N de Israel.
15:19
Un legământ. În mai multe ocazii împărații lui Iuda și Israel s-au bazat pe tratate
cu națiunile străine mai degrabă decât să aleagă să se încreadă în Dumnezeu (2 Împ.
16:5; Is.7).
15:20
Chinerot. Un alt nume pentru regiunea Galileii. Mita lui Asa a încurajat invazia
siriană a părții de est și cea superioară a Galileii. Damascul controla acum teritoriile
aparținând lui Dan și Neftali.
15:21
S-a întors la Tirța. Aceasta era reședința locală și capitala regatului de nord,
înainte să se construiască cetatea Samaria de către Omri.
15:22
Fără să lase la o parte pe cineva. O amintire a muncii forțate din timpul lui
Solomon.
Gheba și Mațpa. Aceste două cetăți din Beniamin controlau accesul principal pe
direcția N-S către Ierusalim. Săpăturile arheologice au confirmat existența unei
contrucții rapide a zidului cetății care a fost mai târziu fortificat.
15:26
A făcut ce este rău. Practicile idolatre a lui Ieroboam au lăsat o foarte negativă
impresie asupra vieții fiului său. Nadab e descries ca un conducător nevrednic.
15:27
Ghibeton. O cetate levitică aflată între Ierusalim și Iope deseori controlată de
filisteni. În vremea lui Iosua a fost alocată seminției lui Dan (Iosua 21:23).
15:29
Toată casa lui Ieroboam. Epurările politice erau obișnuite în timpul schimbării
administrației. Eliminând toate viitoarele pretenții la tron, Baeșa, face mult mai
probabil faptul ca unul din membrii familiei sale să-i succeadă la tron. Uciderea

24
familiei lui Ieroboam nu înseamnă un final pentru idolatria din Israel și nici încetarea
ostilităților dintre cele două împărății.
15:33
Tirța. În timpul domniei lui Baeșa, acest oraș a devenit oficial capitala regatului
nordic.
16:1-34
Acest capitol povestește câteva evenimente care conduc la ridicarea dinastiei lui
Omri și începutul domniei lui Ahab, un împărat al Israelului a cărui practici rele au
fost puternic condamnate de profeți.
16:2
Te-am ridicat din țărână. Baeșa nu a fost un succesor legitim la tronul regatului
nordic al Israelului ci mai degrabă un uzurpator (15:27-29).
Ai umblat pe calea lui Ieroboam. „A umbla” e o obișnuită metaforă biblică
pentru a „trăi.” În acest caz descrie viața păcătoasă înaintea lui Dumnezeu.
16:4
Câini… păsări. Trupurile ce nu aveau parte de o îngropare respectoasă erau
semnele celui mai mare blestem (Apoc.19:17-18).
16:7
Lovise. În distrugerea casei lui Ieroboam, Baeșa a comis acte de extremă violență.
16:9
Zimri. Comandantul lui Ela peste carele lui.
A uneltit. Uneltirea lui Zimri nu a fost susținută de marea masă a populației. Chiar
și trupele care luptau în care sub comanda lui nu i-au fost loiale. Domnia sa lungă de
șapte zile e datată în anul 885 B.C.
Îmbătându-se. E clar din acest detaliu că Ela e un lider iresponsabil care se îmbată
în timp ce armata sa e angajată în luptă.
16:11
Prieten. Consilierul șef al împăratului e uneori numit „prietenul împăratului.”
16:16
Omri. Acest om a fost generalul armatei lui Israel, dar acum e proclamat împărat
în locul lui Zimri. El a fondat o nouă dinastie în Israel.
16:18
A murit. Zimri s-a sinucis în capitală.
16:22
Tibni a murit. Pentru aproape patru ani, poporul regatului nordic nu au putut găsi
unitate în privința cui să fie ales noul împărat (v.15). Moartea bruscă și misterioasă a
lui Tibni rezolvă această dilemă și Omri devine împărat.
16:23
Să domnească peste Israel. Omri a fost unul dintre cei mai importanți împărați
din istoria lui Israel, însă singurul eveniment raportat despre domnia lui e contruirea
cetății regale. El a cucerit și a controlat partea nordică a Moabului dincolo de Iordan.
Dinastia sa e numită în textele asiriene „casa lui Omri.” Cei doisprezece ani ai
domniei sale au inclus și cei patru ani în care a fost o luptă pentru tron.
16:24
Samaria. O cetate la NV de Sihem. A fost construită și făcută capitală de către
Omri. Acest împărat și fiul său Ahab au construit și decorat-o în așa fel că rivaliza cu
clădirile lui Solomon din Ierusalim.
Doi talanți. Aproximativ 68 kg.
16:28

25
 Ahab. Deși politic mult mai slab decât tatăl său, acest împărat are parte de mai
multă atenție în Biblie, deoarece în timpul domniei lui, carismaticul profet Ilie a
promovat în mod activ reformele religioase în Israel. Evaluarea domniei lui Ahab din
punct de vedere profetic e foarte negativă.
16:30
A făcut ce este rău înaintea Domnului, mai mult decât toți cei ce fuseseră
înaintea lui.
Răul devine mai rău în mod progresiv cu fiecare succesiune a unui nou împărat.
16:31
Izabela. Soția lui Ahab. Numele acestei femei e legat de cuvântul zebul care era
unul din titlurile date lui Baal, zeul ploii. Ea a condus pe Ahab în practici păcătoase.
Împăratul sidoniților. Etbaal, tatăl Izabelei, era împărat atât al Tirului cât și al
Sidonului. Numele lui înseamnă „[un om care este] cu Baal.” Unele surse istorice
pretind că el era de asemenea preot în Tir.
16:32
Baal. În adaus la practicarea închinării la Baal în Israel, Ahab constuiește un
templu zeului său în capitală care e rivalul templului lui Dumnezeu din Ierusalim. De
asemenea el stabilește o imagine a zeiței Astartea într-un alt loc din cetatea Samariei.
16:34
Întâiului născut. Iosua a pronunțat un blestem asupra oricui va reconstrui zidul
Ierihonului (Iosua 6:26). Cei doi fii ai lui Hiel din Betel trebuia să constituie un
advertisment pentru Ahab a ceea ce se putea întâmpla lui și familiei lui dacă persistă
în revolta împotriva lui Dumnezeu.
17:1-24
Acest capitol este începutul unei secțiuni cruciale a 1 Împărați care descrie lucrarea
profetului Ilie. Plin de zel pentru cauza lui Dumnezeu, el cheamă Israelul și pe
împăratul lui înapoi la Unicul, Dumnezeu adevărat. Până la final el luptă fără teamă și
cu mari riscuri personale încât până și dușmanul său împăratul Ahab îl privește cu
mare respect.
17:1
Ilie. Numele înseamnă „Domnul e Dumnezeul meu” și e un rezumat a declarației
sale profetice. Acest om al lui Dumnezeu e unul dintre cei mai mari reformatori
sprirituali din toate timpurile. Multe paralele pot fi trasate între lucrarea sa și cea a lui
Moise.
Tișbitul. Ilie venea din cetatea Tișbe din Galaad la E de Iordan.
Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel. Formula folosită pentru a rosti declarații
solemne sau jurăminte.
Al cărui slujitor sunt. Unele traduceri spun „înaintea cui stau.” Poziția de a sta în
prezența unei persoane importante indică disponibiliatea de sluji (Dan.7:10).
Nici rouă, nici ploaie. Această secetă e unul din blesteme legământului asupra țării
Israel (Deut.11:13-17). Cuvintele lui Ilie reprezintă o directă provocare față de
credința că Baal e zeul apelor dulci care trimite rouă și ploaie.
17:3
Pârâul Cherit. Pe partea răsăriteană a Iordanului și în afara juristicției lui Ahab.
17:4
Corbilor să te hrănească. În contrast cu revolta lui Ahab, natura în mod total se
supune vocii lui Dumnezeu. O lecție similară străbate și cartea lui Iona.
17:6

26
 Dimineața… seara. Să mămânci carne de două ori pe zi se potrivea mai bine
pentru împărați decât pentru oamenii de rând (4:23). S-a sugerat că deși împăratul îl
persecuta pe Elie, profetul încă mânca hrană regală de la masa Împăratului Yahweh.
17:9
Sarepta. Un mic oraș din Fenicia așezat între Tir și Sidon. Tatăl Izabelei stăpânea
peste acest teritoriu.
17:10
O văduvă. Văduvele erau sărace și poporul le recunoștea după modul în care se
îmbrăcau (Gen.38:14). De vreme ce ele nu aveau drepturi de moștenire, le era permis
să adune spice de pe ogoarele secerate. Numele acestei femei nu ne este descoperit.
Puțină apă. O cerere pentru apă a mai fost folosită și de servul lui Avraam cu
scopul de a decide dacă acea anume femeie era cea desemnată de Dumnezeu
(Gen.24:12-20).
17:12
Viu este Domnul. Femeia face un jurământ în numele Dumnezeului lui Ilie
deoarece l-a recunoscut a fi israelit.
Făină… untdelemn. Două elemente de materie primă pentru mâncare în Palestina.
Erau de asemenea principalele exporturi ale cetății Sarepta.
17:14
Nu va scădea. Aceasta indică că exact așa cum Dumnezeu are grijă de nevoile
fizice ale lui Ilie, El oferă de asemenea hrană pentru alții.
17:15
A făcut după cuvântul lui Ilie. Credința acestei văduve neisraelită este o aspră
mustrare pentru israeliții care L-au părăsit pe Domnul lor (Luca 4:25-26).
17:16
N-a scăzut. În timp ce mulți din poporul necredincios al lui Dumnezeu erau
înfometați, această femeie și familia ei se bucura de binecuvântările lui Dumnezeu.
17:17
Fiul. În societățile agricole, urmașii de sex masculine aveau o importanță aparte
deoarece datoria lor era să aibă grijă de părinți în special la bătrânețe.
17:18
Omule al lui Dumnezeu. Un mod obișnuit de a se referi la un profet.
17:19
În odaia de sus. E posibil ca această cameră să fi fost pe acoperișul casei.
17:21
S-a întins de trei ori peste copil. V.22 specifică că băiatul a revenit la viață
datorită faptului că Domnul a răspuns rugii lui Ilie.
Sufletul copilului. Ebraica în original spune „viața acestui copil.” Suflarea Viului
Dumnezeu a revenit în corpul copilului astfel încât a putut să trăiască din nou. Acesta
e primul caz din Biblie a unei persoane moarte adusă înapoi la viață. Mai târziu în
această narațiune, urmașul lui Ilie, Elisei, a întors din moarte pe fiul femeii sunamite.
17:24
Un om al lui Dumnezeu. Femeia e convinsă că Ilie e un profet al Domnului și
deasemenea că Dumnezeu i-a răspuns la rugăciune. Puterea de a mijloci la Dumnezeu
e un semn al adevăratului profet (Gen.20:7).
18:1-46
Acest capitol prezintă istoria luptei dintre Ilie și profeții lui Baal de pe Muntele
Carmel. Ilie pune înainte o alegere clară între închinarea Domnului și cea înaintea lui
Baal, spunând oamenilor că se mai pot închina ambelor zeități. Iosua a așezat înaintea

27
oamenilor o alegere asemănătoare (Iosua 24:15), și Isus în predica de Muntele
Fericirilor a spus oamenilor că nu pot sluji la doi stăpâni (Mat.6:24).
18:1
Al treilea an. Conform lui Luca 4:25 foametea a durat trei ani și jumătate.
Simbolic aceasta reprezintă jumătate din numărul șapte (numărul deplinătății; vezi
nota de la 6:38), spunând că datorită harului lui Dumnezeu seceta din Israel a fost
scurtată (Gen.41:27).
18:2
Samaria. Capitala împărăției nordice. Numele cetății e uneori aplicat întregii
împărății.
18:3
Obadia. Numele înseamnă „servitorul Domnului.” Poziția acestui om e
echivalentă cu cea a primului ministru. E un susținător devotat al lui Ilie și el proteja
pe profeții lui Dumnezeu.
18:4
A nimicit pe proorocii Domnului. Izabela dă vina pe profeții lui Dumnezeu
pentru secetă și pentru efectele ei devastatoare din țara lui Israel.
Pâine și apă. Două mărfuri necesare pentru supraviețuire.
18:7
A căzut cu fața la pământ. Un gest de profund respect. Aruncându-se cu fața la
pământ înaintea profetului, Obadia dă respectul cuvenit lui Dumnezeu a cărui
reprezentant e Ilie, la fel cum Nebucadnețar s-a prosternat înaintea lui Daniel
(Dan.2:46).
18:10
Viu este Domnul. Vezi nota de la 17:1.
18:12
Duhul Domnului te va duce nu știu unde. Capacitatea de a parcurge mari
distanțe într-o clipă, era unică mesagerilor lui Dumnezeu precum Ezechel
(Ezech.11:24; 37:1) și Filip (Fapte 8:39).
18:13
Proorocii Domnului. Aceștia erau membrii comunității profeților.
18:17
Nenorocești pe Israel. Foametea nu l-a condus pe Ahab la pocăință. El învinuiește
pe Ilie pentru ea și-l face vinovat de crimă.
18:19
Muntele Carmel. Localizat pe coasta Mediteraneană, acest munte e de 530 m.
altitudine. Era partea cea mai înverzită a țării Israel (Amos 1:2). Marca o graniță între
Israel și Fenicia și putea fi considerat un loc sacru.
Prooroci ai lui Baal. Acești profeți străini erau cel mai probabil aduși din Fenicia
de către Izabela. Ei răspundeau de altarele locale ale lui Baal și primeau sprijin
financiar de la palatul regal.
Astarteea. Bezi nota de la 18:40.
Mănâncă la masa Izabelei. Într-un sens mai larg, această expresie înseamnă că
profeții lui Baal erau finanțați de împărăteasa Israelului. E important de reținut că la
masa Izabelei nu a lui Ahab, mâncau acești profeți ai lui Baal. Planul Izabelei era să-l
întroneze pe Baal în locul lui Yahweh ca zeu național al Israelului.
18:21
Domnul. Ilie pune poporului o întrebare retorică, știind bine că ei încercau să-i
slujească atât lui Israel cât și Dumnezeului lui Israel. El confruntă pluralismul
politeistic al poporului cu o alegere de ori ori, pentru care vor suporta consecințele.

28
 18:22
Eu singur. Declarația descoperă că cunoașterea lui Ilie era limitată, deoarece mai
târziu va învăța de la Dumnezeu că 7.000 de oameni credincioși încă trăiau în Israel
(19:18).
18:23
Ei să-și aleagă. Pentru a elimina orice suspiciune sau fraudă, Ilie permite profeților
lui Baal să-și aleagă ce vițel doresc.
18:24
Prin foc. Vezi nota de la 18:38. Focul coboară de la tronul lui Dumnezeu
(Ezech.1:4), deși uneori e un rezultat al fulgerului.
18:27
Și-a bătut joc de ei. Cuvinte sarcastice sunt adresate profeților lui Baal, dar sunt
pentru beneficiul direct al poporului care privește confruntarea. Ilie sugerează patru
activități care-l împiedică pe Baal să răspundă rugăciunilor: se gândește, are treburi
(afaceri), călătorește și doarme.
18:28
Și-au făcut tăieturi. Mutilarea trupului în special în contextul închinării era
interzisă în Israel (Lev.19:28; Deut.14:1).
18:29
Jertfa de seară. Era oferită târziu după-amiaza înainte de apus, în mod normal
între ora trei și patru.
18:31
Douăsprezece pietre. Numărul pietrelor folosite de Ilie pentru a recontrui altarul
se potrivește cu numărul semințiilor lui Israel. Amintește de faptul că legământul lui
Dumnezeu e încheiat cu întreaga casă a lui Iacov. Altarul probabil că era dărâmat ca
rezultat al promovării din partea Izabelei a cultului lui Baal.
18:32
Două măsuri. Aproximativ 15 l.
18:33
Apă. Elementul asociat cu Baal a cărui închinători credeau că el e cel ce oferă apa
și ploaia. Baal nu a avut nici o putere nici în a aprinde focul peste propria sa jertfă și
nici în a împiedica pe Dumnezeu să o aprindă pe a Lui. Apa probabil că a fost luată
din Marea Mediterană.
18:36
Doamne Dumnezeule. Numele de legământ al lui Dumnezeu. Rugăciunea simplă
dar puternică a lui Ilie contrastează cu strigătele derilante și automutilarea preoților
păgâni.
18:37
Cunoască. Acesta este unul dintre cele mai obișnuite verbe folosite pentru a
descrie legământul lui Dumnezeu cu Israel. Dumnezeu își cunoaște poporul și ei Îl
cunosc pe El. Acest tip de cunoaștere e personală și intimă.
18:38
A căzut… și a consumat. Focul în Biblie reprezinta metafora standard pentru
prezența și judecata lui Dumnezeu. E suficient de puternic să aprindă altarul îmbibat
de apă împreună cu locul pe care s-a adus jertfa. Într-un mod asemănător, focul a
coborât din cer ca răspuns la cuvintele lui Elisei (2 Împ.1). De asemenea în timpul
consacrării lui Aaron și a fiilor lui slujirii preoțești din sanctuar, focul a venit de la
Dumnezeu și a mistuit jertfa (Lev.9:24).
18:39

29
 Domnul este adevăratul Dumnezeu. Poporul a optat pentru Yahweh și a respins
Baal. Mai devreme în Biblie, Moise a îndemnat poporul lui Israel să recunoască acest
fapt și să-l așeze în mijlocul vieții lor (Deut.4:35).
18:40
Proorocii lui Baal. Nici o mențiune nu e făcută despre ce s-a întâmplat cu
proorocii Astarteii (v.19). Proorocii lui Baal sunt nimiciți în conformitate cu porunca
din Deut.13:13-18; 17:2-5.
Pârâul Chison. Râul curge din Muntele Carmel în Mediterană.
18:41
Ahab. În contrast cu poporul, Ahab nu face nici o confesiune despre puterea lui
Dumnezeu. Frica de reacția Izabelei față de tot ceea ce a avut loc și propria sa
mândrie încă îi împietrește inima.
Vuiet de ploaie. Binecuvântările lui Dumnezeu sunt revărsate în abundență asupra
poporului Său.
18:42
Cu fața între genunchi. Poziția lui Ilie arată intensitatea rugăciunii sale.
18:43
Mare. Marea Mediterană la V de unde de obicei veneau norii și ploaia.
18:44
A șaptea oară. Numărul care simbolizează plenitudinea (vezi Lev.14:7; 2
Împ.5:10).
Palmă de om. Imaginea micimii deaoarece norul e încă foarte departe.
Contrastează cu albul cerului cu nori, vânt și ploaie torențială (v.45).
18:45
Izreel. Capitala de iarnă a regatului nordic unde Ahab avea un palat. E la
aproximativ 25-30 km de zona muntelui Carmel. Numele înseamnă „Dumnezeu
seamănă” deaorece Valea Izreel e deosebit de fertilă.
18:46
A alergat înaintea lui Ahab. Mâna Domnului i-a dat lui Ilie putere să alerge pe o
distanță așa puternică, dar nu a intrat în Izreel. Prin alergarea înaintea carului regal,
Ilie arată respect pentru împărat (1,5; 1 Sam.8:11). În rolul crainicului profetic, el
speră să-l convingă pe Ahab să renunțe la cultul lui Baal și să servească lui Dumnezeu
cu toată inima.
19:1-18
Istoria acestui capitol începe cu un moment de jos din viața lui Ilie când fuge de
soția lui Ahab, Izabela, în Iuda. Însă Dumnezeu nu-și lasă slujitorul singur. I se
descoperă pe Muntele Sinai.
19:2
Să mă pedepsească zeii. Izabela jură pe zeii ei că-l va distruge pe Ilie exact așa
cum el i-a distrus proorocii lui Baal.
19:3
A plecat să-și scape viața. E un contrast între curajul lui Ilie de pe Muntele
Carmel descris în capitolul anterior și frica pentru viața sa după ce primește un mesaj
de amenințare din partea Izabelei. Ahab pare incapabil să o împiedice în ciuda fricii
lui de Ilie.
Beer-Șeba. Cea mai mare așezare din S-ul lui Iuda, care e numit Neghev. Ilie i-a
drumul care-l va duce în pustie.
19:4
Ienupăr. Copacul alb de ienupăr e un arbust de pustie care oferă ceva umbră în
căldura zilei.

30
 Ia-mi sufletul. „Ia-mi viața!” O dorință asemănătoare o descoperim mai târziu în
gura altui profet biblic (Iona 4:3).
19:6
O turtă. Deși Ilie se află într-un loc dezolant, nevoile sale sunt din nou satisfăcute
de agenții lui Dumnezeu (17:6). Cele două elemente de bază ne amintesc de una din
cererile sale adresată văduvei sărace (17:13).
19:7
Îngerul Domnului. Sau „Mesagerul Domnului.” Această ființă misterioasă apare
din când în când în Vechiul Testament și uneori e identificat cu Însuși Dumnezeu
(Gen.16:22; Ex.3). Cel mai probabil e Hristos preîntrupat.
19:8
Patruzeci de zile și patruzeci de nopți. Moise a petrecut patruzeci de zile și nopți
cu Dumnezeu pe vârful muntelui Sinai (Ex.24:18). Înainte de a-și începe lucrarea,
Isus a petrecut același număr de zile și nopți în pustie (Mat.4:2).
Horeb. Un alt nume pentru Muntele Sinai și zona înconjurătoare (Ex.3:1). Numele
înseamnă „loc uscat.”
19:9
Peșteră. Ilie e epuizat și se odihnește într-o peșteră la Horeb. În mod asemănător,
Moise a fost adăpostit într-o adâncitură din stâncă când Domnul a trecut prin fața lui
(Ex.33:13-23). Prin această experiență, Dumnezeu l-a rânduit pe Ilie ca pe noul
Moise.
19:10
Dumnezeul oștirilor. Când Dumnezeu intră în acțiune, El e însoțit de oștile cerești.
Deși acest titlu divin e deseori regăsit în contextul războiului, uneori e folosit ca o
sursă de curaj pentru slujitorii Domnului (Is.6:3).
19:12
Un susur blând și subțire. Exprimă o pace rezonantă după toată distrugerea.
19:15
Domnul i-a zis. Ilie are trei plângeri către Dumnezeu, astfel că Dumnezeu îi
răspunde la toate cele trei. Punctul central a ceea ce Dumnezeu vrea să spună e că o
rămășiță credincioasă va fi păstrată în Israel.
Damasc. Drumul de întoarcere al lui Ilie va fi prin partea estică a Iordanului prin
marele deșert sirian.
Hazael. Ca răspuns la rugăciunea lui Ilie, noul rege al Siriei (Aramului) va pedepsi
pe cei ce au dărâmat altarele lui Dumnezeu. Va fi uns de succesorul lui Ilie, Elisei.
Hazael, mai târziu, a purtat crude războaie împotriva lui Israel.
19:16
Iehu. Un comandant militar sub Ahab. Ca răspuns la rugăciunea profetului, noul
rege din Israel va pedepsi pe cei responsabili de moartea proorocilor lui Dumnezeu.
Elisei. Numele înseamnă „Dumnezeu salvează.” Dumnezeu răspunde celei de-a
treia plângeri a lui Ilie și îl însărcinează pe Elisei să-i ia locul. Iosua a cărui nume
înseamnă „Domnul salvează” îl urmează pe Moise. Isus, a cărui nume de asemenea
înseamnă „Domnul salvează” vine după Ioan Botezătorul ca să completeze lucrarea
de salvare a lui Dumnezeu.
Șafat. Numele înseamnă „El judecă.”
19:18
Șapte mii. Numărul credincioasei rămășite a lui Dumnezeu în mijlocul unei
națiuni apostaziate. Șapte e numărul deplinătății.
Nu l-au sărutat. Un act de supunere oferit regilor și idolilor.
19:19

31
 A găsit pe Elisei. Elie împlinește prima dată cea de-a treia sarcină, numindu-l pe
Elisei să fie profet și eventual succesorul lui.
Și-a aruncat mantaua. Mantaua e o piesă de exterioară de îmbrăcăminte. Acesta e
un act simbolic de chemare a lui Elisei la slujirea sa ca profet. Elisei pășește fără nici
un cuvânt.
19:20
La ce ți-am făcut. În acest mod neobișnuit, Ilie îi spune lui Elisei că a înțeles
corect actul simbolic al chemării lui ca profet. El oferă lui Elisei șansa să ia o decizie
personală. Dacă se întoarce înapoi de la Ilie, actul simbolic își va pierde semnificația.
19:21
Și-a dat-o oamenilor. După ce și-a sărutat părinții, Elisei e binecuvântat de ei și
după ce a găzduit o masă e binecuvântat de oameni.
20:1-43
Acest capitol vorbește despre războaiele lui Ahab cu împăratul Siriei (Aram).
20:1
Ben-Hadad. Numele înseamnă „fiul lui Hadad,” zeul canaanit al furtunii. Cel mai
probabil era titlul acestui împărat decât numele său personal. Tatăl lui Ben-Hadad și
tatăl lui Ahab, Omri, au încheiat un tratat comercial să permită comercianților sirieni
să-și desfășoare activitatea în Samaria. Închiderea acestor piețe de către Ahab a
provocat ostilități între cele două țări.
Treizeci și doi de împărați. O coaliție de conducători de cetăți stat care erau
vasale lui Ben-Hadad,
Samaria. Capitala regatului nordic. La început acest război s-a concetrat doar pe
cetatea Samariei
20:10
Să mă pedepsească zeii. O formulă de blestem. Deși înrudiți cu evreii prin
patriarhi, triburile siriene se închinau multor zei.
20:11
Cine încinge armele să nu se laude ca cel ce le pune jos. Un proverb care
avertizează împotriva încrederii de sine.
20:13
Un prooroc. Profetul din acest capitol rămâne anonim, în contrast cu acele ocazii
în care numele lui Ilie și Elisei sunt proeminente.
Să cunoști. Ahab nu a cerut ajutorul divin, totuși Dumnezeu e dispus să-l ajute.
20:14
Prin slujitorii mai marilor peste ținuturi. Bătălia va fi începută printr-un atac în
care se vor folosi tineri bărbați ca trupe de șoc.
20:15
Șapte mii. Șapte mari unități militare.
20:22
Anul viitor. În vremea când pleacă împărații la război. Vezi nota de la 2 Sam.11:1.
Ben-Hadad a fost înfrânt, dar Ahab e avertizat împotriva unei nejustificate încrederi în
sine.
20:23
Dumnezeu al munților. Alte religii din regiune credeau că puterea zeului se
întindedoar asupra unui anume teritoriu definit.
20:26
Afec. O cetate cel mai probabil localizat la E de Marea Galileii. Aceasta înseamnă
că bătălia a avut loc în partea nordică a Văii Iordanului.
20:28

32
 Omul lui Dumnezeu. O cale obișnuită de a se referi la profetul Domnului. De
vreme ce profetul e anonim, poate fi aceași persoană ca cea menționată în vers.13,22.
20:29
În a șaptea zi. Această expresie ebraică se poate referi la „ziua Sabatului.”
O sută de mii. O sută de mari unități militare.
20:30
A căzut zidul. Urmând înfrângerea lor în bătălie, un dezastru adițional a căzut
peste sirieni.
20:31
Saci. Simbolul umilinței și supunerii.
Funii. Un simbol al captivității.
20:32
Robul tău. O expresie de supunere completă.
Fratele tău. Titlul care decrie un partener egal. Nerecunoscătorul rege al lui Israel
transformă o victorie divină într-o oportunitate de afaceri.
20:33
L-a suit în carul lui. Ahab își tratează vrăjmașul ca un învingător, mai degrabă
decât ca pe un înfrânt într-o bătălie recentă. În mod normal un vassal ar fi trebuit să
alerge înaintea roților carului.
20:35
Fiii proorocilor. Membrii din compania profeților. Această parabolă amintește de
parabola lui Natan despre David și Urie Hititul (2 Sam.12).
20:39
Un talant. Aproximativ 34 kg. cantitatea de argint e prea mare pentru a fi plătită
de un soldat.
20:40
Osânda. Același Ahab care a arătat o milă excesivă vrăjmașului său, nu dorește să
ajute un om rănit dintre proprii săi soldați.
20:42
Îl sortisem nimicirii. Dumnezeu, nu Ahab, l-a înfrânt pe Ben-Hadad. Ahab nu
avea nici un drept să cruțe viața lui Ben-Hadad.
Viața ta. Pedeapsa lui Ahab va fi măsură pentru măsură. El a murit într-o bătălie
împotriva sirienilor (22:37).
21:1-29
Istoria viței de vie a lui Nabot continuă narațiunea despre rolul profetic al lui Ilie în
timpul domniei lui Ahab peste Israel. În capitolul precedent, împăratul a eșuat să-și
execute cel mai amar dușman, în timp ce aici e indiferent la execuția unui israelit
nevinovat.
21:1
Izreel. Vezi nota de la 18:45. În timp ce palatul regal al lui Ahab e în Samaria, el
avea de asemenea o reședință și în Izreel.
21:3
Moștenirea părinților mei. Nabot se poate să fi fost sub obligațiile de familie
care-l împiedicau să vândă o parte din moștenirea sa.
21:7
Îți voi da. În timp ce în Israel, Dumnezeu e proprietarul ultim al țării, Izabela crede
că tot pământul aparține împăratului. De remarcat contrastul dintre cuvintele ei și
atitudinea lipsită de egoism al lui Samuel în ceea ce privește priviilegile legate de
poziția sa de putere (1 Sam.12:3-4).
21:9

33
 Vestiți un post. Izabela spune că un dezastru va lovi cetatea dacă Nabot nu e
pedepsit.
21:10
Doi oameni. Aceasta e o încercare de a corupe sistemul legal al lui Israel folosind
martori falși (Deut.17:6; 19:15). Modul în care tot acest scenariu e pregătit ne
amintește de modul în care Isus a fost judecat și condamnat (Mc.14:57).
Împroșcați-l cu pietre. Deși Izabela ignoră cele mai multe regi ale lui Israel, ea
pare să fie bine pusă la punct cu cea care are de-aface cu împroșcarea cu pietre a unui
blasfemiator de către întreaga comunitate (Lev.24:15-16). Deși blestemarea unui
împărat era un păcat (Ex.22:28) nici o pedeapsă nu e prescrisă pentru asta. Fiii lui
Nabot au fost și ei uciși cu peitre ca să nu aibă nici un moștenitor legitim (2
Împ.9:26).
21:19
Ucigaș. Izabela nu a încălcat doar a șasea, ci și a treia, a noua și a zecea poruncă
(Ex.20; Deut.5).
Hoț. Actele de extremă asuprire socială își au rădăcina în lăcomie și închinarea la
idoli.
Câinii. Animale considerate necurate în Israel. Împlinirea acestei predicții e dată în
22:38. Să i se lingă cuiva sângele sau să i se mănânce trupul de către câini e semnul
celui mai mare blestem.
21:22
Casei lui Ieroboam. Domnia lui Ahab, ca și cea a lui Ieroboam, a fost plină de
practici idolatre.
21:23
Câinii vor mânca. Vezi nota de la v.19. Împlinirea acestei predicții e raportată în 2
Împ.9:33-36.
21:24
Păsările cerului. Cel mai mare blestem pronunțat asupra dinastiei lui Ahab, care
va fi complet distrusă. Această proorocie s-a împlinit conform 2 Împ.10:11,17. Trupul
mort al fiului lui Ahab, Ioram, a fost aruncat pe câmpul lui Nabot (2 Împ.9:25-26).
21:26
Amoniții. O desemnare generală pentru popoarele ce trăiau în Canaan, înainte de
cucerirea israelită.
21:29
S-a smerit Ahab. Declarația subliniază puterea pocăinței (Ps.69:10), deși
fărădelegile într-un moment anume în timp, vor fi pedepsite. Nici un semn de pocăință
din partea Izabelei nu e amintit în text.
22:1-53
Ultima bătălie a lui Ahab împotriva sirienilor conduce spre moartea sa. Alianța
încheiată cu Iosafat, împăratul lui Iuda, nu schimbă soarta bătăliei. Înfrângerea și
moartea lui Ahab vin după victoria coaliției celor doisprezece împărați inclusiv el
însuși, asupra Asiriei în bătălia de la Qarqar din 853 B.C.
22:2
Iosafat. Numele acestui împărat al lui Iuda înseamnă „Domnul judecă.” În timp ce
numele lui Iosafat e menționat de doisprezece ori în această istorie, numele lui Ahab e
deseori înlocuit cu titlul „împăratul lui Israel,” sugerând că Ahab va fi judecat de
Dumnezeu în această bătălie. Cei doi împărați erau legați prin căsătoria copiilor lor (2
Împ.8:18). De slăbirea puterii militare a sirienilor ar fi beneficiat ambele împărății.
22:3

34
 Ramot. O cetate levitică din Galaad, la E de Iordan. Era de asemenea o cetate de
scăpare și un important centru administrativ pe vremea lui Solomon (4:13).
22:6
Patru sute. De vreme ce proorocii lui Baal fuseseră ucici de Ilie pe Muntele
Carmel, acești bărbați probabil că erau proorocii Astarteei care mâncau la masa
Izabelei (18:19).
22:7
Prooroc al Domnului. În contrast cu cei 400 de prooroci ai lui Ahab, Mica stă
singur și mesajul său e diferit de al celorlalți.
22:8
Mica. Numele înseamnă „Cine e ca Domnul?” Numele Mica are o semnificație
asemănătoare cu „Cine e ca Dumnezeu?” (Dan.12:1). Cele două nume nu sunt atât de
mult întrebări cât proclamații ale măreției incomparabile a lui Dumnezeu.
22:10
Porții. După palat, poarta era cea mai importantă locație a unei cetăți. Era de
asemenea locul obișnuit unde soboarele țineau judecățile.
22:11
Zedechia. Numele înseamnă „Domnul e dreptatea mea.” Acest om e purtătorul de
cuvânt al celor 400 de prooroci ai lui Ahab.
Coarne de fier. Atât coarnele cât și fierul sunt simbolurile puterii (vezi Ier.28:13).
22:14
Viu este Domnul. Formula ce introduce cea mai solemnă declarație. De vreme ce
Ahab a făcut mai mult rău în ochii lui Dumnezeu, Mica nu are nimic bun să spună
despre el.
22:19
Am văzut pe Domnul. De vreme ce adevăratul prooroc e un membru al consiliului
lui Dumnezeu (Ier.23:18; Amos 3:7) e un martor ocular al evenimentelor care au avut
loc în sala tronului Lui.
22:29
Iosafat. Nimic din ce a spus Mica în profeție nu amenință viața acestui împărat al
lui Iuda.
22:34
A tras cu arcul la întâmplare. Ahab nu e omorât de sirienii care-l căutau, ci de o
săgeată rătăcită. Căderea acestei săgeți arată rolul providenței divine în moartea sa.
22:39
Casa de fildeș. Un semn al prosperității materiale a regatului nordic. Principala
sursă de fildeș erau colții de elefant. O cameră conținând mobilier cu încrustări bogate
în fildeș a fost descoperită de arheologi în situl anticei Samarii (Amos 3:15; 6:4).
22:43
Înălțimile. Deși serviciul de la templu se desfășura în mod obișnuit la Ierusalim,
poporul lui Iuda aducea încă jertfe și tămâie la altarele locale.
22:44
A trăit în pace. Aceasta stă în contrast cu ostilitățile și războaiele dintre tatăl lui
Iosafat, Asa, și Baeșa, împăratul lui Israel. Iosafat a fost mai târziu condamnat pentru
că a încheiat un tratat cu Ahab și că l-a însoțit cu trupele sale împotriva sirienilor (2
Cron. 19:2).
22:46
Sodomiții. Vezi nota de la 14:24.
22:47
Edom. Țara de la SE față de Marea Moartă.

35
 22:48
Ofir. Vezi nota de la 9:28. Locația sigură a acestui port e necunoscută.
Ețion-Gheber. Aceasta era un important port pentru comerț în acea regiune a
Mării Roșii și chiar dincolo de ea.
22:53
Baal. Zeul canaanit al ploii și fertilității a cărui închinare în Israel rivaliza cu
închinarea la Domnul.

36