Efectele nocive ale undelor electromagnetice

Undele electromagnetice sau radiația electromagnetică sunt fenomene fizice în

general naturale, care constă dintr-un câmp electric și unul magnetic în același spațiu,
și care se generează reciproc pe măsură ce se propagă.

Clasificare a undelor electromagnetice

În funcție de frecvența sau lungimea de undă cu care radiația se repetă în timp,

respectiv în spațiu, undele electromagnetice se pot manifesta în diverse forme.
Spectrul radiațiilor electromagnetice este împărțit după criteriul lungimii de undă în
câteva domenii, de la frecvențele joase spre cele înalte:
I. undele radio
II. microunde
III. radiații infraroșii,
IV. radiații luminoase,
V. radiații ultraviolete,
VI. radiații X (Röntgen),
VII. radiații "γ" (gamma - literă
greacă).

 Undele radio - se folosesc și pentru transmiterea semnalelor de televiziune,

pentru comunicații prin satelit și telefonie mobilă.
 Microundele sunt folosite atât în comunicații cât și în cuptorul cu microunde,
care se bazează pe absorbția relativ puternică a radiațiilor de această frecvență
în apă și materiile vegetale și animale.
 Undele milimetrice se folosesc de exemplu în astronomie. Undele terahertziene
au început abia de curând să fie cercetate și folosite în aplicații practice.
 Radiația (lumina) infraroșie este foarte utilă în analize fizico-chimice prin
spectroscopie. De asemenea ea se mai utilizează pentru transmiterea de date
fără fir dar la distanțe mici, așa cum este cazul la aproape toate telecomenzile
pentru televizoare și alte aparate casnice.
 Lumina vizibilă este cel mai la îndemână exemplu de unde electromagnetice.
 Radiația (lumina) ultravioletă este responsabilă pentru bronzarea pielii.
  Razele X (sau Röntgen) sunt folosite de multă vreme în medicină pentru
vizualizarea organelor interne.
 Razele gamma se produc adesea în reacții nucleare.

Efecte dăunatoare
Efectele nocive ale radiației electromagnetice asupra corpului uman au fost stabilite
teoretic, iar o parte din acestea au fost confirmate de studiile de laborator si cele în vivo.
In general, ele sunt produse ca urmare a interactiei dintre curentii indusi de campul
electromagnetic extern cu tesuturile umane. Intrucat in astfel de cazuri studiile pe
subiecți umani sunt foarte dificil de realizat, atat datorita voluntariatului redus, cat si
pentru faptul ca obtinerea unor rezultate la expunerea pe termen lung si foarte lung pot
intarzia rezultatele cu zeci de ani, trebuie sa fim foarte circumspecti atunci cand
etichetam un studiu teoretic drept neconcludent, deoarece studiul nu poate fi confirmat
in totalitate decat in urma unui studiu de laborator in vivo. De asemenea, trebuie sa fim
circumspecti inclusiv in ceea ce priveste intervalele de intensitate admise de catre
ICNIRP(International Commission on Non-Ionizing Radiation Protection), care sunt
rezultatul unor evaluari multicriteriale aproximative, in baza acelorasi studii mai mult sau
mai putin finalizate. Astfel, trebuie actionat pentru reducerea riscului de a ne afla deja
sub efectul nociv, in absenta informatiei complete.

Efectele campurilor de frecvente radio asupra tesuturilor umane pot fi atat de natura
termica, cat si netermica.
Efectele termice pot aparea datorita conductibilitatii electrice a majoritatii tesuturilor
biologice. Campurile electrice induse in organism genereaza curenti electrici ai caror
energie, prin disipare, determina cresterea temperaturii locale. Deoarece multe reactii
biochimice sunt puternic dependente de temperatura, este plauzibil ca modificarea
acesteia sa aiba efecte biologice.
Efectele netermice pot aparea ca urmare a mai multor interactii dintre campul electric
si diferite componente ale tesuturilor biologice, de exemplu modificari in conformatia
proteinelor sau a legarii unor mediatori de receptori celulari (de exemplu, Ca2+),
procese care la randul lor declanseaza alte evenimente intra si intercelulare.
Studiile celulare (in vitro) au fost cel mai des utilizate pentru depistarea
mecanismelor de interactie deoarece, spre deosebire de studiile in vivo pe animale sau
studiile epidemiologice, se realizeaza in conditii controlate, rezultatele se obtin in timp
scurt si permit elaborarea unor modele matematice de studiu. Totusi, studierea numai a
celulelor sau a sistemelor izolate nu permite surprinderea tuturor interactiilor care au loc
in intreg organismul.
In prezent, nu sunt finalizate studiile in vivo si nu exista date concludente pentru
validarea ipotezei oncogenice (direct sau prin promovarea altor agenti carcinogeni) si
nici a ipotezei genotoxicitatii. Studiile in vivo au urmarit ipoteza conform careia
expunerea la campuri mici poate sa determine, in absenta incalzirii tesuturilor, cresterea
riscului de aparitie a cancerului, afectarea capacitatii de reproducere sau a activitatii
cerebrale. Intr-un studiu (Mashevich et al, 2003) s-a raportat aparitia unei aberatii
cromozomiale, iar in altul (Zhang et al, 2002) s-a observat inducerea de leziuni ADN
prin sinergie cu un agent genotoxic. Un studiu (Sykes et al, 2001) a raportat o reducere
semnificativa a frecventei de recombinare intracromozomiale dupa expunerea la
radiatie tip GSM, dar rezultatele variaza si semnificatia biologica a acestui efect este
neclara.
Un studiu relevant este cel al lui Utteridge et al (2000), al cărui rezultat nu se
coroboreaza insa cu un studiu similar al lui Repacholi (1997), care a stabilit ca
expunerea la radiatie GSM a cauzat cresterea incidentei limfomului intr-un esantion de
soareci predispusi la inducerea limfomului.
Fertilitatea masculina este sensibila la cresterea temperaturii, iar studiile pe animale au
confirmat o sensibilitate similara in cazul expunerii la radiatii de radiofrecventa.
In cazul unei expuneri intense este posibil ca activitatea colinergica la nivelul creierului
sa fie influentata (Lai et al, 2000). Aceste modificari pot determina efecte asupra
invatarii spatiale si memoriei, dar astfel de rezultate trebuie confirmate de studii in vivo.
In privinta studiilor epidemiologice se pot spune urmatoarele:
3 din 5 studii publicate au sugerat scaderea cantitatii de sperma la muncitorii expusi la
campuri de radiofrecventa, dar toate aceste studii au implicat un numar mic de subiecti
(Hjollund si Bonde, 1997; Weyandt et al, 1996; Lancranjan et al, 1975).
Studii facute in Europa de Est si Scandinavia au relevat o crestere marcanta in
prevalenta simptomelor neurastenice (oboseala, tulburari de somn, ameteli, dureri de
cap, etc.) la oamenii expusi la campuri de radiofrecventa.
Radiatiile de frecventa joasa pot induce efecte termice, cat si netermice, la suprafata
corpului expus, prin incarcare electrica.
A fost stabilita cu certitudine reactia tesuturilor nervoase si musculare excitabile la
stimuli electrici, inclusiv la cei indusi de campuri electromagnetice de frecventa joasa. A
fost stabilit un nivel de minim 4-6 V/mV/m, la 20 Hz. Dovezile efectelor neurale asupra
activitatii electrice a creierului, constiinta, somn sau dispozitie μT.
Bibliografie:
http://camp-electromagnetic.infarom.ro/efecte.html
https://ro.wikipedia.org/wiki/Radiație_electromagnetică