Curs de Inginer Sudor InternaŃional/European IWE/EWE

2.11Fenomene de fisurare în îmbinarile sudate

FENOMENE DE FISURARE ÎN ÎMBINĂRILE SUDATE

2.11.1. FISURI
Fisura este o discontinuitate în material, caracterizată din două puncte de vedere:

morfologic, prin forma alungită, cu o rază mică în zona vârfului şi o deschidere mică între flancuri;

fundamental, printr-un mecanism de apariŃie specific.
Fisurile sunt cele mai grave defecte şi apar fără a exista în prealabil deformări plastice locale. Se
consideră că principalii factori care generează aceste defecte, sunt tensiunile locale mari şi starea locală
fragilă a metalului de bază. Fisurile se clasifică după [1], [2]:
• mărimea lor:
- macrofisuri care se observă cu ochiul liber;
- microfisuri;
- fisuri submicroscopice.
• localizarea lor la nivelul reŃelei cristaline:
- intercristaline;
- intracristaline sau transcristaline;
- mixte.
• orientarea lor faŃă de axa sudurii:
- longitudinale (11, 12, 13);
- transversale (21, 22, 23).
• localizarea lor în îmbinarea sudată:
- în sudură (11, 21, 31, 41, 51, 61);
- în ZIT (12, 22).
• forma lor:
- stelate (31);
- în reŃea (51);
- ramificate (61).
• momentul apariŃiei lor:
- neîntârziate;
- întârziate.
• mecanismul producerii lor:
- fisurarea prin film lichid (FFL) sau fisurarea la cald, care poate exista în variantele de
fisurare la cristalizarea primară (FFLC) şi la încălzirea perisolidus (FFLI);
- fisurarea prin fragilizare în prezenŃa hidrogenului (FPH) sau fisurarea la rece sau fisurarea
întârziată;
- fisurarea la reîncărcare subcritică (FRS) sau de detensionare;
- fisurarea prin destrămare lamelară (FDL).

Fig.2.11.1. Clasificarea fisurilor după formă, localizare şi orientare

S –sudură; ZIT – zonă de influenŃă termomecanică; MB – metal de bază
În unele cazuri pot acŃiona mai multe mecanisme de producere, în sensul că apariŃia fisurilor este
cauzată de un anumit tip de mecanism, iar dezvoltarea lor unui alt tip de mecanism.

2.11.2. FISURAREA PRIN FILM LICHID - FFL

Cauza apariŃiei acestui tip de fisuri este existenŃa unui film lichid, intercelular sau intergranular, supus
tensiunilor de întindere care apar datorită contracŃiei la răcire. Acest proces se desfăşoară la temperaturi

M2/Materiale şi comportarea la sudare © 2012 ASR Cap. 2.11 E.Scutelnicu M2 1/ 19

 Curs de Inginer Sudor InternaŃional/European IWE/EWE
2.11Fenomene de fisurare în îmbinarile sudate

ridicate, aproximativ egale cu temperatura de solidificare. Fisurarea prin film lichid prezintă unele
particularităŃi:
1. Fisurile apar cu precădere în stratul intergranular, iar cauzele care determină acest fenomen sunt
următoarele:
 corpul grăuntelui se deformează plastic, datorită deplasării relative, prin mecanismul de tip
alunecare sau maclare, a unor blocuri de atomi. Înainte de a avea loc ruperea locală, are
loc o scădere a rezistenŃei la deformaŃii a corpului cristalului (σcc) odată cu creşterea
temperaturii;
 stratul intergranular are o structură cvasiamorfă (fără reŃea cristalină), în care se
acumulează atomi străini şi defecte de reŃea. Sub acŃiunea solicitărilor, deformaŃia acestui
strat nu se produce prin maclare, ci prin difuzie. Odată cu migrarea atomilor se produce o
migrare şi a defectelor de reŃea, producându-se acumulări de defecte;
 rezistenŃa la deformaŃie plastică a stratului intergranular (σic) creşte mai repede la
scăderea temperaturii, faŃă de rezistenŃa la deformaŃie a corpului cristalin (σcc), dar este
mai redusă la temperaturi înalte;
 valoarea temperaturii pentru care σcc=σic se numeşte temperatură critică (Tc). La
temperaturi mai mari decât temperatura critică, domină deformaŃia de tip difuzie, iar
ruperea locală are un caracter intercristalin. Prin urmare, locul cu probabilitate maximă de
apariŃie a fisurii este stratul intergranular;
2. În domeniul bifazic, la aliaje, coexistă fazele solidă şi lichidă şi grăunŃii cristalini sunt înveliŃi într-un
strat de lichid. Fisura se localizează în spaŃiul dintre cristale, iar amorsarea ei este datorată
solicitărilor mecanice transversale sau cantităŃii prea mici de lichid existent între grăunŃi.

2.11.2.1. Modelul fizic al fisurării FFLC

La acest tip de fisurare, filmul lichid, care a determinat fisurarea, constituie un rest de fază lichidă existent
în cursul cristalizării primare.

Fig.2.11.2. Modelul fizic al fisurării tip FFLC

La momentul t=t 1 , celulele cristaline 1’ şi 1” cresc în sens contrar pe direcŃiile de cristalizare DC’ şi DC”.
Metalul se contractă şi iau naştere contracŃiile principale pe direcŃiile C’ şi C”. ExistenŃa unui strat de
lichid de grosime mare, face ca în acest moment, tensiunile C să fie nule.
La momentul t=t 2 , procesul de creştere a celulelor cristaline duce la o scădere treptată a filmului lichid şi
o creştere a contracŃiilor C’ si C”. Pe interfaŃa solid-lichid, începe să se manifeste existenŃa unei solicitări
mecanice (σ’, σ”), care va fi cu atât mai mare, cu cât este mai dificilă pătrunderea de lichid proaspăt

M2/Materiale şi comportarea la sudare © 2012 ASR Cap. 2.11 E.Scutelnicu M2 2/ 19

 Curs de Inginer Sudor InternaŃional/European IWE/EWE
2.11Fenomene de fisurare în îmbinarile sudate

între fronturile de cristalizare. De asemenea, pe măsură ce scade cantitatea de lichid, acesta se

îmbogăŃeşte în elemente segregabile, care micşorează temperatura de solidificare a lichidului.
La momentul t=t 3 , în spaŃiul dintre fronturile de cristalizare există doar resturi de film lichid şi goluri
cauzate de tensiunile σ’ şi σ” contracŃiile C’ şi C” şi imposibilitatea alimentării cu lichid proaspăt. Golurile
constituie germeni de fisură care cresc pe direcŃiile I, II.
La momentul t=t 4 , golurile existente se unesc şi dau naştere amorsei de fisuri. Asemenea fisuri, pot
apare în cusătură şi se pot propaga până în zona de legătură.

2.11.2.2. Modelul fizic al fisurării prin FFLI

Fisurarea prin film lichid la încălzirea perisolidus (FFLI) apare datorită existenŃei unui film lichid rezultat
prin topirea unui constituent sau fază solidă în timpul procesului de încălzire de la sudare (Fig.2.11.3).
dT
La momentul t1, din cauza apropierii sursei termice, are loc un proces de încălzire ( 〉 0 ), motiv pentru
dt
care apare dilatarea D şi compresiunea (-σ). Deoarece T<T TF , formaŃiunile uşor fuzibile sunt în stare
solidă.
La momentul t2, sursa termică ajunge deasupra grăunŃilor cristalini, iar formaŃiunile uşor fuzibil se topesc
pentru că T>T TF . Nu se formează un film lichid continuu, deoarece compresiunea (-σ), crescută, ca
urmare a măririi dilataŃiei D, împiedică acest fenomen. În acelaşi timp se formează şi baia de metal lichid,
separată de grăunŃii 1 şi 2 prin linia de fuziune.
dT
La momentul t3, sursa termică se îndepărtează ( 〈 0 ) şi începe faza de răcire când contracŃiile C
dt
determină apariŃia solicitării la întindere σ, iar rezultatul constă în formarea filmului lichid continuu. De
asemenea, în baie, încep să se formeze celulele cristaline. În continuare, mecanismul de fisurare este
similar cu cel întâlnit la fisurarea prin film lichid la cristalizare primară (FFLC).
La momentul t4, răcirea continuă şi cresc concentraŃiile şi tensiunile σ în filmul intergranular, ducând la
formarea golurilor ce constituie germenul de fisură. În acelaşi timp, celulele cristaline cresc şi se
micşorează spaŃiul intercelular umplut cu lichid.
La momentul t5, golurile se unesc şi dau naştere unei fisuri, care se propagă şi în sudură, dacă filmul
lichid din spaŃiul intercelular este foarte subŃire. Deci, prin mecanismul fisurării prin film lichid la încălzire
perisolidus, pot apare fisuri în ZIT şi care se pot propaga şi în cusătură. Acest tip de fisură apare datorită
fazelor uşor fuzibile plasate intergranular. De asemenea, acest mecanism de fisurare se poate manifesta
şi la sudarea multistrat, când fisura apare într-un strat anterior în timpul depunerii unui strat ulterior.

Fig.2.11.3. Modelul fizic al fisurării de tip FFLI

1,2,3,4- grăunŃi ce vor face parte din fâşia de
supraîncălzire după sudare; 5- formaŃiuni uşor
fuzibile în stare solidă; 6 – formaŃiunea 5 în stare
topită; 7 – lichidul băii de metal topit; 8 – linia de
fuziune; 9 – film lichid intergranular; 10 – celulă
în curs de formare; 11 – fisură în ZIT; 12 – film
lichid intercelular; 13 – fisură în sudură; 14 –
strat intercelular; σ – solicitare mecanică; D –
dilatare; C – contracŃie; T- temperatura
procesului;T TF - temperatura de topire a
formaŃiunilor uşor fuzibile; TSF – temperatura de
solidificare a filmului intergranular.

M2/Materiale şi comportarea la sudare © 2012 ASR Cap. 2.11 E.Scutelnicu M2 3/ 19

 Curs de Inginer Sudor InternaŃional/European IWE/EWE
2.11Fenomene de fisurare în îmbinarile sudate

Factori de influenŃă
Fisurarea la cald nu se datorează, în exclusivitate, filmului lichid, iar probabilitatea de fisurare se măreşte
în următoarele cazuri:
1. se micşorează ponderea lichidului în raport cu a solidului şi, prin urmare, se diminuează şansele
de realimentare a golurilor cu lichid proaspăt;
2. cresc dimensiunile grăunŃilor şi, prin urmare, cresc densităŃile locale în impurităŃi şi elemente
segregabile din zona intergranulară, rezultând creşterea valorii contracŃiei;
3. forma grăunŃilor se îndepărtează de cea echiaxială şi, atunci, se înrăutăŃesc condiŃiile de solicitare
mecanică pe interfaŃa solid-lichid;
4. existenŃa eutecticilor uşor fuzibili, dezvoltaŃi în urma unor procese de segregare şi plasaŃi la
marginea grăunŃilor, duce la mărirea intervalului de solidificare şi, în final, a solicitărilor mecanice.
Caracteristicile mecanice ale sudurii sunt, în mare măsură, determinate de morfologia ei şi, de aceea, se
urmăresc mai multe aspecte:
1. ObŃinerea unei suduri cu straturi cât mai fine, prin introducerea în baia de metal a modificatorilor
(Ti, V, Zr, B), care formează centri de cristalizare artificiali - carburi şi nitruri - ce frânează tendinŃa
de creştere a cristalelor. Finisarea sudurii se poate face şi pe cale mecanică, prin vibrarea băii de
metal topit, prin agitarea ei pe cale electromagnetică sau prin injectarea de unde ultrasonice;
2. Evitarea fenomenului de transcristalizare, adică evitarea formării unor zone slabe, în care
formaŃiuni cristaline, crescând din direcŃii contrare, se ating axial sau în care apar acumulări de
impurităŃi. Astfel, la cusăturile adânci şi înguste, la care coeficientul de formă interioară
φ = B / H < 2 , apare o zonă slabă, în care frontul de cristalizare împinge impurităŃile spre
centrul sudurii. Această zonă, în care apare fenomenul de transcristalizare, are o mare înclinaŃie
spre fisurarea la cald.

Fig.2.11.4. InfluenŃa geometriei sudurii asupra proprietăŃilor mecanice

a – sudură cu caracteristici mecanice slabe; b – sudură cu caracteristici mecanice bune (este evitat fenomenul de
transcristalizare); c – configuraŃia sudurii duce la creşterea tensiunilor transversale; d – răcirea intensă, la suprafaŃa sudurii, duce
la formarea unei zone slabe.

2.11.2.3. Determinarea analitică a tendinŃei de fisurare la cald a sudurii

łinând seama de rolul pe care-l au eutecticii uşor fuzibili, creaŃi în urma unor procese de
segregare şi plasaŃi în marginea grăunŃilor, s-a propus calcularea unui “indice de sensibilitate faŃă de
fisurarea la cald” HCS (hot craking sensitivity). Elementele cu cea mai mare nocivă influenŃă sunt C, S şi
P, aspect evidenŃiat şi prin relaŃia indicelui de sensibilitate faŃa de fisurarea la cald (HCS), valabil pentru
sudurile slab aliate [3], [4].
Si Ni
C ⋅( S + P +
+ ) ⋅ 10 3
HCS = 25 100 (2.11.1)
3 ⋅ Mn + Cr + Mo + V
Dacă valoarea lui HCS>4, atunci sudura este înclinată spre fisurare la cald. Estimarea unei
dependenŃe cantitative şi calitative, între rezistenŃa faŃă de deformarea pastică a materialului de bază,
capacitatea de deformare plastică înainte de rupere (D) şi nivelul solicitărilor σ din îmbinare, în funcŃie de
temperatură, a permis obŃinerea unei reprezentări grafice, prezentate în figura de mai jos.

M2/Materiale şi comportarea la sudare © 2012 ASR Cap. 2.11 E.Scutelnicu M2 4/ 19

 Curs de Inginer Sudor InternaŃional/European IWE/EWE
2.11Fenomene de fisurare în îmbinarile sudate

Fig.2.11.5. Determinarea tendinŃei de fisurare la cald prin stabilirea

intervalului de fragilitate perisolidus
I – variaŃia limitei de curgere a metalului de bază;
TCO - temperatura de coerenŃă nulă;
II – capacitatea de deformare plastică înainte de rupere;
TDO - temperatura de deformabilitate nulă;
IFP - intervalul de fragilitate perisolidus;
III – variaŃia tensiunii ce solicită îmbinarea sudată pentru un caz concret

IntersecŃia curbelor I şi III, din figura 2.11.5, arată că în punctul F se produce fisurarea (când σ=σc şi
D=0), deoarece temperatura corespunzătoare punctului F este în intervalul IFP. Pentru o altă structură
sudată, la care curba IV reprezintă variaŃia nivelului tensiunilor, fisurarea nu s-ar fi produs, deoarece
materialul are capacitate mare de deformare şi temperatura corespunzătoare punctului E nu aparŃine
intervalului IFP. Dacă în aliajul studiat ar fi apărut constituenŃi uşor fuzibili (eutectici) care ar fi dus la
lărgirea intervalului de fragilitate plastică de la IFP la IFP ' , prin deplasarea curbei de deformare plastică
D de la II la V, atunci materialul ar fi fisurat, deoarece TE ∈ IFP ' .

2.11.2.4. Determinarea experimentală a tendinŃei de fisurare la cald a sudurii

Fisurile la cald, localizate în sudură, apar în timpul solidificării băii de metal topit fiind denumite şi “fisuri
de cristalizare”. Cauzele ce duc la apariŃia acestor defecte pot fi grupate în două categorii:
Cauze tehnologice:

alegerea greşită a materialului de adaos;

alegerea unui procedeu de sudare necorespunzător;

sudură cu pori;

incluziuni de oxizi şi gaze.
Cauze metalurgice:

condiŃii necorespunzătoare de răcire;

transformările structurale din zona topită;

proprietăŃi reduse de plasticitate la cald ale metalului depus.
Analizând cauzele metalurgice care conduc la fisurarea la cald, se prezintă două exemple tipice:
1. Trecerea metalului depus din stare lichidă în stare solidă produce adeseori apariŃia de fisuri la sfârşitul
sudurii. Ridicarea bruscă a electrodului, însoŃită de formarea unui crater şi respectiv a unei retasuri,
constituie principala cauza ce duce la crearea de condiŃii favorabile apariŃiei de fisuri. Craterul format, ce
constituie un puternic concentrator de eforturi, este solicitat la eforturile de compresiune ce apar în
porŃiunea solidificată a sudurii, în timp ce marginile rostului ramase nesudate tind să se desfacă. În figura
2.11.6 este prezentat mecanismul formării acestor tipuri de fisuri.
Remediile recomandate pentru eliminarea acestui gen de defecte constă în:

evitarea apariŃiei craterului final prin menŃinerea unui timp mai îndelungat a electrodului în
această zonă;

În cazul în care construcŃia sudată permite, se vor prevedea
plăcuŃe tehnologice scoŃând astfel craterul final în afara părŃii
active a cordonului de sudură;

micşorarea rostului dintre componente;

preîncălzirea sudurii în scopul reducerii eforturilor de
compresiune.

Fig.2.11.6. Mecanismul formării

craterului în sudură

M2/Materiale şi comportarea la sudare © 2012 ASR Cap. 2.11 E.Scutelnicu M2 5/ 19

 Curs de Inginer Sudor InternaŃional/European IWE/EWE
2.11Fenomene de fisurare în îmbinarile sudate

2. Transformările structurale din sudură pot duce la apariŃia de constituienŃi fragili, care sub acŃiunea
tensiunilor provoacă fisuri longitudinale 1, sau transversale 2 (Fig.2.11.7). Sensibilitatea la fisurare este
dată nu numai de apariŃia structurilor fragile, dar şi de structurile metalografice
grosolane. De asemenea, nivelul stării de tensiuni care apar în structura sudată,
precum şi grosimea tablelor influenŃează susceptibilitatea de fisurare în această
zonă.
Un exemplu tipic îl constituie oŃelurile inoxidabile austenitice Cr-Ni 18/8.
Structurile rezultate au slabe proprietăŃi de plasticitate la cald, ducând la apariŃia
de microfisuri, care ulterior se pot dezvolta în fisuri de mari dimensiuni. Acelaşi
fenomen apare la încărcarea cu electrozi din oŃel austenitic manganos
(13…..14% Mn) utilizaŃi pentru obŃinerea de suprafeŃe rezistente la uzură. Fig.2.11.7. ApariŃia fisurilor de
cristalizare în sudură
Metoda experimentală de estimare a tendinŃei spre fisurare la cald a metalului depus prin sudare
include două tipuri de încercări:
1. încercarea cu deformare unghiulară (proba sudată în T), la care deformarea metalului depus prin
sudare este cauzată de rigiditatea îmbinării;
2. încercarea cu deformare transversală (proba de depunere prin sudare), la care deformarea
metalului depus se realizează prin aplicarea unei solicitări exterioare.

1. Metoda de încercare cu deformare unghiulară constă în executarea unei probe în T şi examinarea

ei, conform etapelor de mai jos:
Sudarea probelor
• Înainte de sudare, tablele se curăŃă cu peria de sârmă şi prin spălare de solvenŃi;
• Pentru executarea sudurii de încercare, placa superioară se fixează pe placa de baza prin suduri
de prindere la un unghi de 90o ± 2o;
• Sudura de prindere se execută utilizând curentul maxim recomandat de producător pentru metalul
de adaos respectiv;
• Sudura de prindere şi cea de încercare se execută dintr-o singură trecere în poziŃie orizontală în
jgheab, în direcŃiile de sudare indicate în figura 1;
• Preîncălzirea tablelor se aplică numai în cazul în care aceasta este prescrisă în standardul sau
documentaŃia tehnică a produsului;
• Realizarea sudurii de încercare trebuie să înceapă la 4- 5s după terminarea sudurii de prindere.
Examinarea probelor
• Probele se răcesc în aer liniştit timp de cel puŃin 30 min după care se îndepărtează zgura;
• Probele astfel obŃinute sunt supuse unui examen vizual sau controlului cu lichide penetrante, în
vederea evidenŃierii prezenŃei fisurilor;
• După aceasta examinare, placa de bază se taie în planul median şi se îndoaie până la ruperea
sudurilor (Fig.2.11.9);
• SuprafeŃele de rupere ale sudurii se supun unui examen vizual, măsurând lungimea fisurilor
identificate. Fisurile produse la cald se identifică uşor datorită diferenŃei de culoare faŃă de restul
rupturii.
Aprecierea rezultatelor se determină prin stabilirea următorilor indici:
Indicele de fisurare IF, calculat cu relaŃia:
∑
IF = l f (2.11.2)
Indicele de fisurare specific IFs, calculat cu relaŃia:
l C − ∑ l fi
IFS = ⋅ 100 [%] (2.11.3)
lC
unde: lc este lungimea sudurii [mm], lfi - lungimea unei fisuri identificate [mm].
Numărul probelor şi valorilor indicilor de fisurare se identifică în standardul sau documentaŃia tehnică a
produsului.

M2/Materiale şi comportarea la sudare © 2012 ASR Cap. 2.11 E.Scutelnicu M2 6/ 19

 Curs de Inginer Sudor InternaŃional/European IWE/EWE
2.11Fenomene de fisurare în îmbinarile sudate

Fig.2.11.8. Realizarea probelor supuse testului Fig.2.11.9. Realizarea probelor supuse testului

2. Metoda de încercare cu deformare transversală

Sudarea probelor
• Încercarea constă în depunerea unei suduri pe o probă supusă unei solicitări de întindere
normală pe direcŃia de sudare şi urmărirea fisurilor în metalul depus.
• Proba are forma şi dimensiunile date în figura 2.11.10. Probele se execută din table de oŃel din
marca utilizată în construcŃia sudată şi pentru metalul de adaos recomandat. Prelevarea probelor
se realizează pe direcŃia de laminare a tablelor prin procedee mecanice sau termice.
• În vederea depunerii, proba se curăŃă cu peria de sârmă şi se spală cu solvenŃi.
• Preîncălzirea probei se aplică numai în cazul în care aceasta este prescrisă în standardul sau
documentaŃia tehnică a produsului.

Fig.2.11.10. Dimensiunile probei supuse testului

Executarea încercării
• Maşina de încercare trebuie să permită realizarea unei forŃe de 300N la o viteză constanta de
2±0,3 m/s.
• Pe proba fixată în fălcile maşinii de întindere se depune, pe faŃa neprelucrată, în poziŃie orizontală
o sudură conform schiŃei din figura 2.11.10.
• Sudura se execută dintr-o singură trecere fără întreruperi în timp de 6-8 secunde. Proba se
supune solicitării de întindere cu deformarea continuă a probei pe durata dată. Duratele
succesive (td) trebuie să fie 1, 2, 3, 4 şi 5 secunde.
• Regimul de sudare se alege, astfel încât adâncimea de pătrundere să fie de minim 3,5 mm.
• Sudarea se execută cu ajutorul unui şablon din cupru cu grosimea de 3mm, prevăzut cu un
canal cu lăŃimea de 10 ± 0,5 mm.

Examinarea probelor şi aprecierea rezultatelor

• Probele se examinează vizual, utilizând o lupă sau lichide penetrante, în vederea evidenŃierii
prezenŃei fisurilor pe suprafaŃa metalului depus.
• TendinŃa de fisurare la cald se apreciază prin indicele IF, care se calculează cu relaŃia
(2.11.2).
• Încercarea se realizează pe câte cinci probe pentru fiecare valoare a duratei de deformare (td).
Ca rezultat se ia media aritmetică a 5 valori determinate pentru o durată de deformare, aceasta
reprezentând indicele de fisurare mediu (IFm).

M2/Materiale şi comportarea la sudare © 2012 ASR Cap. 2.11 E.Scutelnicu M2 7/ 19

 Curs de Inginer Sudor InternaŃional/European IWE/EWE
2.11Fenomene de fisurare în îmbinarile sudate

• TendinŃa de fisurare la cald a unui material de adaos poate fi apreciată şi după curba
caracteristică de fisurare la cald obŃinută din indicii medii de fisurare pentru cele 5 durate de
deformare.

Fig.2.11.11. Curba caracteristică de fisurare la cald

Buletinul de încercare
Se întocmesc buletine de încercări care includ următoarele date:
• Metalul de bază;
• Marca şi diametrul metalului de adaos încercat;
• Regimul de sudare;
• Rezultatele încercării.

Metode de eliminare a riscului de fisurare la cald

Principalele căi de combatere a fisurării la cald sunt:
1. utilizarea unor materiale cu un interval de fragilitate perisolidus IFP cât mai restrâns, adică
reducerea nivelului solicitărilor din îmbinare şi reducerea lăŃimii sudurii prin scăderea curentului
de sudare;
2. alegerea unui procedeu de sudare şi a unui regim de sudare, astfel încât participarea metalului
de bază la formarea sudurii să fie redusă, deoarece metalul de bază este mai impur decât
materialul de adaos;
3. utilizarea metodelor de finisare a granulaŃiei, cea mai simplă metodă fiind reducerea curentului de
sudare şi creşterea vitezei de sudare;
4. micşorarea coeficientului de formă al cusăturii, prin utilizarea unei geometrii adecvate şi alegerea
corespunzătoare a parametrilor regimului de sudare;
5. utilizarea unor fluxuri, sârme de adaos sau electrozi bogaŃi în Mn, în scopul unei bune desulfurări
a băii;
6. schimbarea materialului de bază, în cazul în care toate celelalte metode sunt insuficiente, pentru
a evita fenomenul de fisurare la cald.

2.11.3. FISURAREA ÎN PREZENłA HIDROGENULUI - FPH

Într-o îmbinare sudată, hidrogenul se manifestă în două moduri:
1. printr-o acŃiune fragilizantă, care are ca efect scăderea rezistenŃei la rupere;
2. printr-o acŃiune de promovare a fisurilor.
Unele metale (Ti, Zn) formează cu hidrogenul compuşi, care determină scăderea plasticităŃii. La
temperaturi mai mari de 220°C, în situaŃia în care presiunea parŃială a hidrogenului are valori ridicate,
carburile din metalul de bază sunt descompuse. În urma reacŃiei dintre carbonul rezultat şi hidrogen, se
formează metanul (CH4), care creează o presiune locală mare şi favorizează, în acest mod, fisurarea.
Fisurarea în prezenŃa hidrogenului (FPH) sau fisurarea la rece sau fisurarea întârziată prezintă o
serie de aspecte caracteristice:
 fisurile au caracter inter sau intragranular, cu schimbări bruşte de direcŃii şi multe ramificaŃii;
 fisurile apar în ZIT, dacă structura este martensitică, iar în cusătură apar în zonele în care există
incluziuni nemetalice sau diferite precipitate;
 FPH se produce la T<200°C, iar suprafaŃa fisurilor este curată, neoxidată;

M2/Materiale şi comportarea la sudare © 2012 ASR Cap. 2.11 E.Scutelnicu M2 8/ 19

 Curs de Inginer Sudor InternaŃional/European IWE/EWE
2.11Fenomene de fisurare în îmbinarile sudate

 fisurile la rece au un caracter întârziat putând apare după ore, zile, chiar luni, iar viteza de
propagare a fisurilor este lentă.
Fisurarea la rece apare datorită dizolvării hidrogenului în metal. În cazul unui monocristalin de Fe,
hidrogenul se găseşte sub formă de protoni, iar electronii cedaŃi de atomii de hidrogen sunt înglobaŃi în
norul de electroni ai metalului. Aceşti protoni au dimensiuni mici în raport cu parametrul reŃelei cristaline
şi vor forma soluŃii intercristaline cu mare mobilitate, chiar şi la temperatură mediului ambiant.
Fragilizarea şi, ulterior, fisurarea, se datorează acumulării protonilor de hidrogen, în anumite locuri, până
la concentraŃii critice care depăşesc solubilitatea la temperatura respectivă. În cazul monocristalului
perfect, hidrogenul este, statistic, perfect distribuit. În corpurile policristaline imperfecte s-au descoperit
aşa zisele capcane, în care se acumulează protonii de hidrogen. În funcŃie de timpul cât aceste capcane
reŃin protonii de hidrogen, se întâlnesc capcane:

reversibile - straturi intergranulare, limite de subgrăunŃi, dislocaŃii - care permit eliberarea
uşoară a protonilor de hidrogen, deoarece energia necesară scoaterii lor este mică;

ireversibile - precipitatele - în care protonii de hidrogen sunt reŃinuŃi pentru mult timp,
deoarece energia necesară scoaterii lor este mare.

2.11.3.1. Fragilizarea prin hidrogen

Încercările, privind determinarea influenŃei conŃinutului de hidrogen asupra caracteristicilor mecanice, s-
au realizat pe probe neîncărcate şi încărcate cu hidrogen. Probele au fost încărcate prin metoda
electrolitică şi apoi au fost zincate, pentru a se evita pierderea hidrogenului. Încercările s-au efectuat, cu
diferite viteze de tracŃionare, în intervalul (-200°C…200°C).

Fig.2.11.12. InfluenŃa temperaturii şi vitezei de deformare asupra fragilizării prin hidrogen

Pentru proba 1, neîncărcată cu hidrogen, se constată că valoarea rezistenŃei la rupere este constantă în
intervalul (-200°C…200°C). Pentru probele 2 şi 3, încărcate cu hidrogen, s-a constatat existenŃa unui
minim în jur de 0°C şi influenŃa vitezei de tracŃionare asupra rezistenŃei la rupere. ApariŃia minimului se
datorează următoarelor cauze:
 la temperaturi ridicate, fragilizarea scade. La 250°C fragilizarea nu se mai manifestă, datorită
agitaŃiei termice care permite eliberarea hidrogenului din capcane şi distribuirea relativ uniformă a
acestuia;
 la temperaturi negative, mobilitatea hidrogenul scade şi nu mai poate urmări deplasarea
dislocaŃiilor, rezultând o creştere a rezistenŃei la rupere.
Posibilitatea hidrogenului de a urmări mişcarea dislocaŃiilor este mai scăzută la creşterea vitezei de
tracŃionare. Încercările dinamice, cum ar fi încercarea la rezistenŃă, nu sunt capabile să evidenŃieze
fragilizarea prin hidrogen. Fragilizarea este proporŃională cu creşterea concentraŃiei de hidrogen, dar
numai până la o anumită limită. Peste această limită, fenomenul nu se mai amplifică, datorită
fenomenului de saturaŃie a capcanelor cu hidrogen. Înclinarea diferită a oŃelurilor spre fragilizare depinde
de compoziŃia chimică şi starea structurală a oŃelului şi poate fi modificată prin tehnologia de sudare şi
prin eventualele tratamente termice anterioare şi posterioare sudării.

2.11.3.2. Modelul fizic microscopic al FPH

Fisurarea la rece parcurge trei etape:
1. incubaŃia;
2. germinarea;
3. propagarea lentă a fisurii.

M2/Materiale şi comportarea la sudare © 2012 ASR Cap. 2.11 E.Scutelnicu M2 9/ 19

 Curs de Inginer Sudor InternaŃional/European IWE/EWE
2.11Fenomene de fisurare în îmbinarile sudate

În anumite condiŃii, propagarea lentă a fisurii poate fi urmată de o propagare rapidă.

1. IncubaŃia
Se consideră o matrice metalică, în interiorul căreia se propagă un front de hidrogen, care se deplasează
către o capcană de hidrogen (Fig.2.11.13).
Când frontul de hidrogen ajunge la interfaŃa 4, o mare parte din protonii de hidrogen este reŃinută. Se
creează, astfel, o zonă 5, în care concentraŃia locală de hidrogen creşte treptat, până când este depăşită
concentraŃia de saturaŃie. Deplasarea frontului de hidrogen şi captarea acestuia au loc în condiŃiile
existenŃei unor solicitări la întindere σ.
2. Germinarea
În soluŃia solidă interstiŃială formată, concentraŃia de hidrogen este atât de mare, încât reŃeaua cristalină
este deformată, iar forŃele de coeziune sunt învinse de solicitările mecanice existente, rezultând o rupere
locală care constituie germenele de fisură.

3. Propagarea fisurii
Propagarea fisurii este o etapă care se desfăşoară
cu o viteză mai mică. În procesul de extindere,
vârful fisurii părăseşte la un moment dat zona
suprasaturată cu hidrogen, creându-se condiŃii
pentru oprirea propagării fisurii. ExistenŃa
gradientului de concentraŃie determină migrarea
frontului de hidrogen spre zonele mai sărace,
adică spre vârful fisurii, unde treptat se ajunge la o
soluŃie suprasaturată în hidrogen. Se creează,
astfel, condiŃiile necesare pentru o nouă extindere
a fisurii, condiŃii în care vârful fisurii părăseşte
iarăşi zona suprasaturată în hidrogen. Repetarea
acestui ciclu constituie propagarea lentă a fisurii,
care poate fi urmată, la un moment dat, de o Fig.2.11.13. Modelul fizic microscopic al fisurării tip FPH
a…f – evoluŃia fisurării în prezenŃa hidrogenului; 1 - precipitat
propagare foarte rapidă şi de o rupere fragilă incoerent; 2 - matricea metalică (masa metalică de bază); 3 -
ce determină avarierea construcŃiei sudate. frontul de hidrogen; 4 - interfaŃa ; 5 - zona de concentrare a
hidrogenului; 6 – germen de fisură; 7 – direcŃii de migrare a
2.11.3.3. Modelul fizic macroscopic al FPH hidrogenului; 8 – direcŃie de dezvoltare a fisurii.
La sudare, cazul cel mai frecvent de apariŃie a fisurilor în prezenŃa hidrogenului este acela în care sudura
(S) este mai puŃin înclinată spre călire, deoarece metalul de adaos are un conŃinut de carbon mai mic în
comparaŃie cu metalul de bază. Se consideră cazul depunerii unui strat pe o placă şi o secŃiune
longitudinală prin zona de sudare (Fig.2.11.14).
Deoarece metalul de bază este mai călibil faŃă de sudură, punctul de început de transformare
martensitic din sudură este mai mare decât punctul de început de transformare martensitică din metalul
de bază. În aceste condiŃii, între cele două materiale în contact, va apare o porŃiune AB, în care sudura,
având structură feritică, este în contact cu ZIT cu structură austenitică. Experimental, s-a constatat că
hidrogenul dizolvat în cele două tipuri de structură diferă cantitativ.
În structura austenitică volumul de hidrogen dizolvat este
mai mare decât cel dizolvat în structura feritică. O parte din
hidrogenul aflat în baia metalică se elimină în atmosferă, iar o altă
parte difuzează în structura austenitică a sudurii. Pe porŃiunea AB,
hidrogenul difuzează din structura feritică a sudurii în structura
austenitică a ZIT, deoarece austenita are o capacitate mai mare de
dizolvare a acestui element.

2.11.3.4. Determinarea experimentală a tendinŃei de fisurare Fig.2.11.14. Modelul fizic macroscopic al

la rece fisurării tip FPH MB – metalul de bază;
Pentru determinarea tendinŃei de fisurare la rece a ZIT – zona de influenŃă termomecanică;
îmbinărilor sudate există mai multe metode experimentale şi S – sudura

M2/Materiale şi comportarea la sudare © 2012 ASR Cap. 2.11 E.Scutelnicu M2 10/ 19

 Curs de Inginer Sudor InternaŃional/European IWE/EWE
2.11Fenomene de fisurare în îmbinarile sudate

anume:
1. Metoda Granjon (metoda implanturilor);
2. Metoda de încercare cu proba sudată cap la cap (proba Tekken);
3. Metoda de încercare cu proba sudată în colt, cu eclisă (proba CTS);
4. Metoda de încercare cu proba sudată în colŃ, în cruce.
Spre deosebire de metoda implanturilor, în care îmbinările sudate sunt supuse unor solicitări
suplimentare, în cazul metodelor de încercare, probele sudate sunt solicitate doar de tensiunile interne
datorate rigidităŃii îmbinării. Metodele de încercare permit determinarea tendintei de fisurare la rece a
metalului de bază în ZIT şi a metalului depus al îmbinării sudate, fiind aplicate pentru alegerea oŃelurilor
şi a materialelor de adaos sau pentru stabilirea sau verificarea tehnologiilor de sudare. Încercarile
constau în executarea unor probe care simulează îmbinările sudate cap la cap sau de colŃ şi examinarea
acestora după un interval de timp cu scopul de a evidenŃia fisurile. Încercarile se realizează pentru
îmbinari ce imită construcŃia reală, îmbinări de colŃ, cu trei regimuri de sudare, cu energie minima, medie,
maximă. După sudare proba se lasă 5-20 zile, după care se efectuează probe pentru ăncercari la
tracŃiune macro şi microscopică.

1. Metoda Granjon (metoda implanturilor)

Metoda prezintă avantajele că sudarea se realizeaza în condiŃii identice cu cele reale, iar tensiunile la
care este solicitat materialul din ZIT pot fi controlate. Aplicarea acestei metode constă în următoarele
operaŃii tehnologice:
• din materialul de bază studiat se pregăteşte o probă cu grosimea g ≥
10 mm şi implanturi de forma celor prezentate în figura 2.11.15. În
placa de probă se execută găuri în care se introduc implanturile,
astfel încât crestătura circulară să fie inclusă în ZIT.
• aplicând tehnologia de sudare şi materialul de adaos utilizate la
executarea structurii sudate se depune un strat de sudură peste
implanturi. Capul implantului va rămâne prins în sudură, iar crestătura
se va afla în ZIT.
• implanturile vor fi tracŃionate prin intermediul părŃii filetate. Fig.2.11.15. Forma implanturilor
Aceasta metodă de estimare a tendinŃei spre fisurare la rece se poate utilizate în metoda Granjon
aplica în două variante:
1. Se variază forŃa de tracŃionare a implanturilor, F, menŃinând constant timpul de răcire tc . Timpul
de răcire tc reprezintă diferenŃa dintre momentul aplicării forŃei, tf, şi momentul, ti, în care a fost
sudat capul implantului. Prin urmare, tracŃionarea va începe la toate implanturile după aceeaşi
perioadă de răcire.
tc = tf – ti = ct (2.11.4)
La valori mari ale forŃei de tracŃionare, F, ruperea se produce după intervale mici de timp de la începerea
operaŃiei de tracŃionare. Pe măsură ce valoarea forŃei scade, durata de tracŃionare, necesară apariŃiei
ruperii, creşte, pentru ca la o anumită valoare Fo ruperea să nu se mai producă, indiferent de timpul de
tracŃionare. Raportând Fo la aria implantului, rezultă tensiunea σo care se va compara cu σc a metalului
de baza. Cu cât diferenŃa:
∆σ = σc - σo (2.11.5)
este mai mică, cu atât tendinŃa spre fisurare la rece este mai redusă (Fig.2.11.16).

Fig.2.11.16. Diagrama de estimare a tendinŃei de fisurare la rece când forŃa de tracŃiune variază

M2/Materiale şi comportarea la sudare © 2012 ASR Cap. 2.11 E.Scutelnicu M2 11/ 19

 Curs de Inginer Sudor InternaŃional/European IWE/EWE
2.11Fenomene de fisurare în îmbinarile sudate

2. Se variază timpul de răcire, tc, menŃinând constantă forŃa de tracŃiune F. Rezultă că, de la
implant la implant, se va mări durata dintre momentul aplicării forŃei tf şi momentul sudării
capului implantului ti .

Fig.2.11.17. Diagrama de estimare a tendinŃei de fisurare la rece când timpul de răcire variază
Din figura 2.11.17. rezultă că pentru valori reduse ale timpului de răcire, tc , momentul, tr, la care se rupe
implantul va avea valori reduse. La creşterea perioadei de răcire, tc, creşte şi timpul necesar aplicării
forŃei pentru a se produce ruperea. La o anumită valoare a lui tc , notată cu tcr , se constată că ruperea nu
se mai produce indiferent de durata aplicării forŃei .

2. Metoda de încercare cu proba sudată cap la cap (proba Tekken)

Sudarea probelor
• Încercarea se execută pe probe din tablă cu forma şi dimensiunile prezentate în figura 2.11.18.
După cum se observă, pentru sudura de încercare, rostul are forma în Y, iar pentru sudurile de
prindere rostul este în X. Sudura de încercare se execută dintr-o singura trecere continuă.

Examinarea probelor
• După sudare, probele se păstrează 24 de ore în atmosfera ambiantă, dacă nu se prevede altă
durată în standardul sau în documentaŃia tehnică a produsului;
• După acest interval de timp, pe suprafaŃa probelor se aplică lichide penetrante şi se supun unei
examinări vizuale, folosind o lupa de 10X în vederea evidenŃierii prezenŃei fisurilor;
• Probele se prelucrează prin aşchiere pe faŃa inferioară, aplicând lichide de răcire până la nivelul
rădăcinii sudurii, după care se aplică lichide penetrante pentru a evidenŃia fisurile de la rădăcină;
• SuprafeŃele probelor de încercare se supun unui atac metalografic şi apoi se examinează la o
mărime de cel puŃin 100X.

Fig.2.11.18. Forma şi dimensiunile probelor pentru încercarea pe îmbinări sudate cap la cap
Aprecierea rezultatelor
TendinŃa de fisurare la rece se apreciază prin:
• indicele de fisurare la suprafaŃă, IFs:

M2/Materiale şi comportarea la sudare © 2012 ASR Cap. 2.11 E.Scutelnicu M2 12/ 19

 Curs de Inginer Sudor InternaŃional/European IWE/EWE
2.11Fenomene de fisurare în îmbinarile sudate

I Fs =
∑l fsi
⋅ 100 [%] (2.11.6)
lSud
• indicele de fisurare la rădăcină, IFr:
I Fr =
∑l fri
⋅ 100 [%] (2.11.7)
lSud
• indicele de fisurare în secŃiunea
transversală, IFt:
I Ft = ∑l fti
⋅ 100 [%] (2.11.8)
hSud
unde: lfsi este lungimea unei fisuri oarecare la
suprafaŃa sudurii [mm];
lfri - lungimea unei fisuri oarecare la
rădăcina unei suduri [mm];
lSud – lungimea sudurii [mm];
hSud - înălŃimea sudurii [mm].

3. Metoda de încercare cu proba sudata în

colŃ, cu eclipsă (proba CTS)
Sudarea probelor
• Încercarea se execută pe probe sudate
din table având forma şi dimensiunile Fig.2.11.19 Evaluarea fisurilor de suprafaŃă şi de rădăcină
probelor din figura 2.11.20.
• Proba constă în execuŃia a patru suduri între piesele 1 şi 2 fixate cu un şurub M12.
• Înainte de depunerea fiecărei suduri de încercare, proba se va răci până la temperatura iniŃială a
tablelor.

Examinarea probelor
• După sudare, probele se păstrează cel
puŃin 72 ore în atmosfera ambianta, dacă
nu este prevăzută o altă durată în
standardul sau documentaŃia tehnică a
produsului.
• După acest interval de timp, pe
suprafeŃele probelor, se aplică lichide
penetrante şi se supun unei examinări
vizuale, utilizând o lupă (mărire 10X) în
vederea evidenŃierii fisurilor.
• Probele se prelucrează prin aşchiere,
aplicând lichide de răcire, conform figurii
2.11.20 în trei secŃiuni transversale pe
sudurile de încercare 3 şi 4 după liniile uu,
• vv, ww, după ce în prealabil au fost tăiate
epruvetele după liniile xx, yy, zz.
• SuprafeŃele probelor prelucrate se supun
unui atac metalografic şi se examinează
la o mărime de cel puŃin 100X. Fig.2.11.20. Forma şi dimensiunile probelor pentru încercarea
pe îmbinări sudate în colŃ cu eclisă
Aprecierea rezultatelor
TendinŃa de fisurare la rece se apreciază prin indicele de fisurare IF, calculat cu relaŃia:

IF = ∑ fi ⋅ 100 [%]
l
(2.11.9)
3d

M2/Materiale şi comportarea la sudare © 2012 ASR Cap. 2.11 E.Scutelnicu M2 13/ 19

 Curs de Inginer Sudor InternaŃional/European IWE/EWE
2.11Fenomene de fisurare în îmbinarile sudate

unde lfi este lungimea unei fisuri oarecare [mm]

d - cateta sudurii [mm]

4. Metoda de încercare cu proba sudată în cruce

Metoda de încercare pe îmbinări în cruce se execută pe epruvete cu forma şi dimensiunile prezentate în
figura 2.11.21.
• Tablele se fixează în poziŃie perpendiculară, cu ajutorul unor suduri laterale de prindere, aplicând
curentul maxim pentru materialul de adaos selectat.
• Sudurile de încercare se execută în poziŃia orizontală în jgheab, dintr-o singură trecere, fără
întreruperea arcului electric.
• Probele astfel pregătite se lasă cel puŃin 72 de ore în aer liber, după care se examinează cu
lichide penetrante, pentru a evidenŃia prezenŃa eventualelor fisuri.
• Se taie epruvete perpendicular pe sudurile de încercare şi se supun apoi controlului metalografic
la o putere de mărire de cel puŃin 100 ori.
• TendinŃa de fisurare se determina cu ajutorul indicelui de fisurare, IF:
n

∑l
i =1
fi
IF = ⋅ 100 [%] (2.11.10)
3k
unde lfi este lungimea unei fisuri oarecare [mm], k
- cateta sudurii [mm].

Fisurarea la rece depinde de trei factori:

1. prezenŃa hidrogenului;
2. existenŃa unei structuri susceptibile la
fisurare;
3. starea locală a tensiunilor mecanice.

Analizând cei trei factori, măsurile de combatere Fig.2.11.21. Forma şi dimensiunile probelor pentru încercarea
ale fisurării în prezenŃa hidrogenului sunt evidente: pe îmbinări sudate în cruce Factori de influenŃă şi bazele
1. reducerea volumului de hidrogen, prin combaterii FPH
alegerea potrivită a procesului de sudare şi a materialului de adaos, uscarea materialului de
adaos, înlăturarea substanŃelor grase din zona de sudare, aplicarea preîncălzirii şi a unui
tratament termic post-sudare (dehidrogenare);
2. eliminarea structurilor susceptibile la călire, prin alegerea corectă a metalului de bază şi a
parametrilor regimului de sudare;
3. reducerea tensiunilor din îmbinarea sudată, printr-o detensionare potrivită, proiectare constructivă
corectă, măsuri tehnologice şi tratament termic adecvate.

2.11.4. FISURAREA LA REÎNCĂLZIRE SUBCRITICĂ – FRS

Prin reîncălzire subcritică se înŃelege încălzirea îmbinării sudate la temperaturi inferioare
punctului critic AC1 şi în urma căreia pot apare sau se pot dezvolta fisuri deja existente. Asemenea
fenomene se pot manifesta în timpul unui tratament termic de detensionare. Din acest motiv, fisurile care
apar sau se dezvoltă în această fază se numesc fisuri de detensionare.
Dacă reîncălzirea se face în jurul temperaturii de 300°C, datorită vitezelor de încălzire mari, pot
apare tensiuni importante care, cumulându-se cu tensiunile proprii existente, determină mărirea unor
microfisuri de natură FFL sau FPH, deja, existente. Creşterea tensiunilor poate determina chiar apariŃia
unor noi fisuri, dacă ciclul termic a fragilizat materialul în anumite zone. În situaŃia în care în ZIT există
austenită reziduală, reîncălzirea subcritică creează condiŃii de transformare a acesteia în martensită,
martensita fiind o structură generatoare de tensiuni proprii.
În cazul oŃelurilor bogat aliate cu Cr, Mo, Nb, Ti, Al, dacă reîncălzirea se realizează la 500 –
600°C, este posibilă apariŃia fisurilor, datorită relaxării tensiunilor proprii ce determină deformarea
stratului intergranular peste limita rezistenŃei la rupere.

M2/Materiale şi comportarea la sudare © 2012 ASR Cap. 2.11 E.Scutelnicu M2 14/ 19

 Curs de Inginer Sudor InternaŃional/European IWE/EWE
2.11Fenomene de fisurare în îmbinarile sudate

În figura 2.11.22. se analizează cazul unui astfel de oŃel. Matricea metalică, cu o structură
austenitică, conŃine carburi şi nitruri fin dispersate. În cele ce urmează se va studia comportarea
grăunŃilor A şi B, care după sudare vor aparŃine fâşiei de supraîncălzire şi care sunt încălziŃi la o
temperatură puŃin superioară lui AC3.
La momentul t= t1, are loc o încălzire a grăunŃilor A, B. În matricea metalică cu structură austenitică,
carburile sunt fin dispersate.
La momentul t=t2, temperatura depăşeşte valoarea temperaturi de supraîncălzire şi carburile se dizolvă
în masa austenitică. Se presupune că grăuntele A este mai stabil şi, atunci, are loc o migrare pe direcŃia
3 a stratului intergranular, ajungându-se la o creştere însemnată a grăuntelui A. De asemenea, prin
efectul de măturare, are loc o acumulare de impurităŃi şi defecte în stratul intergranular.
La momentul t=t3, temperatura este cuprinsă în intervalul (AC3, 1100°C), începe procesul de răcire după
sudare şi se intensifică cel de impurificare a stratului intergranular cu P, As, Sn.
La momentul t=t4, temperatura a scăzut sub punctul de început de transformare martensitică. Totodată,
formaŃiunile bainito-martensitice sunt sediul unui important câmp de tensiuni mecanice triaxiale σ.
La momentul t= t5, structura obŃinută este supusă unui tratament termic de detensionare. Într-o primă
etapă, când temperatura este în jur de 400°C, corpul formaŃiunii bainitice este mai puŃin rezistent faŃă de
deformările plastice, în comparaŃie cu stratul intergranular, astfel încât începutul relaxării tensiunilor are
loc pe seama deformării corpului şi mai puŃin pe seama deformării stratului intergranular.
La momentul t=t6, temperatura este în jur de 600°C şi are loc o dizolvare parŃială a caburilor existente.
Prin procese de difuziune pot apare concentrări locale de elemente de aliere, care dau naştere carburilor
speciale de Mo, Cr şi carburilor 7. Ele sunt dispersate mult mai fin decât precipitatele iniŃiale 6, fenomen
care are ca efect o consolidare a corpului grăuntelui în detrimentul stratului intergranular. În acest
moment, relaxarea tensiunilor are loc pe seama deformării stratului intergranular.
La momentul t=t7, când rezistenŃa la deformare plastică a stratului intergranular este mult mai mică faŃă
de rezistenŃa corpului grăuntelui şi relaxarea tensiunilor proprii are loc mai ales prin deformarea stratului
intergranular, apar golurile submicroscopice 8. În acest moment, începe faza de prefisurare la
detensionare.
La momentul t=t8, golurile submicroscopice se unesc, formează goluri mari alungite şi, în final, fisura 9.

Fig.2.11.22. Modelul fizic al fisurării tip FRS

M2/Materiale şi comportarea la sudare © 2012 ASR Cap. 2.11 E.Scutelnicu M2 15/ 19

 Curs de Inginer Sudor InternaŃional/European IWE/EWE
2.11Fenomene de fisurare în îmbinarile sudate

t1…t4 – stadii ale procesului de sudare; t5..t8 – stadii ale procesului de detensionare; A, B – grăunŃi de austenită; σ – solicitare
mecanică; δc – deformaŃia corpului grăuntelui; δs – deformaŃia stratului intergranular; 1 – strat intergranular; 2 – carburi speciale;
' " '
3 – direcŃia de migrare a stratului intergranular; 4, 4 ,4 - direcŃii de impurificare a stratului intergranular; 5, 5 - formaŃiuni
' '
bainitice; 6, 6 - carburi de Fe şi/sau carburi complexe; 7, 7 - carburi speciale şi carbonitruri; 8 – goluri submicroscopice; 9 –
fisuri.
Acest tip de fisurare se manifestă în timpul reîncălzirii subcritice a
unei structuri de supraîncălzire, are caracter intergranular şi se
produce în prezenŃa unor elemente de aliere, capabile să ducă la
consolidarea prin precipitare dispersă a corpului grăuntelui.
Factori de influenŃă şi bazele combaterii FRS
Curbele din figura 2.11.23 reprezintă corelaŃiile temperatură –
timp de prefisurare (curba I) şi temperatură – timp de fisurare
(curba II).
Curbele au fost trasate în condiŃii izoterme, adică
materialul cu o anumită structură după sudare, a fost încălzit la o
temperatură între T1 şi T2 şi menŃinut la această temperatură.
Dacă încălzirea se realizează la o temperatură inferioară lui T1, Fig.2.11.23. Caracteristici de fisurare
atunci, indiferent de durata menŃinerii, fenomenul de fisurare la FRS
tC – timp de incubare minim;
este inexistent. La o valoare a temperaturii egală cu TC – temperatura critică pentru FRS; T1,
temperatura critică TC, fisurarea apare după cea mai mică T2 – temperaturile minimă, respectiv
durată de menŃinere tC. La încălziri peste temperatura T2, maximă la care se produce FRS; I, II –
fenomenul de fisurare este anihilat de supraîmbătrânirea curbe de fisurare; III – curbă de fisurare
pentru viteză de încălzire mai mică; IV –
metalului, adică de o deconsolidare a corpului grăunŃilor, ceea curbă de fisurare caracteristică unui oŃel
ce reduce substanŃial cota de deformaŃie care revine stratului cu granulaŃie fină.
intergranular.
Curbele I şi II au fost trasate pentru viteza de încălzire v1 . Dacă încălzirea de face cu o viteză
v 2 << v 1 se obŃine curba III, care scoate în evidenŃă micşorarea temperaturilor de incubaŃie, deoarece se
măreşte foarte mult durata de încălzire respectiv durata de menŃinere izotermă. Curba IV reprezintă
curba de fisurare pentru oŃeluri cu granulaŃie fină, pentru care durata de incubaŃie este mult deplasată
spre dreapta.
Metodele de combatere a fisurării la reîncălzire subcritică sunt:
 aplicarea unui tratament termic de normalizare, înaintea celui de detensionare, normalizare care
are drept scop finisarea granulaŃiei şi o desensibilizare faŃă de acest tip de fisurare.
 aplicarea unei preîncălziri care să aibă ca efect micşorarea vitezei de răcire după sudare şi, deci,
deplasarea caracteristicii de fisurare spre dreapta;
 adaptarea unei soluŃii constructive corecte şi măsuri tehnologice adecvate, care să elimine
concentratorii de tensiune;
 alegerea unui metal de bază cu cea mai favorabilă caracteristică de fisurare.

2.11.5. FISURAREA PRIN DESTRĂMARE LAMELARĂ - FDL

Fisurarea prin destrămare lamelară se manifestă în structurile
sudate realizate din oŃeluri cu grosimi peste 15…30 mm, cu limită de
curgere ridicată, în condiŃiile existenŃei unei solicitări mecanice. Fisurile
rezultate au aspectul unor trepte, sunt paralele cu suprafaŃa tablei şi se
propagă de-a lungul unor incluziuni nemetalice puternic aplatizate prin
laminare. Fisurile pot apare pe interfaŃa metal-incluzine, dar şi în metal,
unde ruperea poate avea caracter fragil sau caracter tenace.

Factori de influenŃă. Bazele combaterii FDL

Cauza principală a apariŃiei acestui tip de fisurare este
existenŃa incluziunilor plate, de natură sulfitică sau pe bază de silicaŃi,
Fig.2.11.24. Fisurarea tip FDL
MB – metalul de bază; CS –sudură; ZIT
– zona de influenŃă termomecanică

M2/Materiale şi comportarea la sudare © 2012 ASR Cap. 2.11 E.Scutelnicu M2 16/ 19

 Curs de Inginer Sudor InternaŃional/European IWE/EWE
2.11Fenomene de fisurare în îmbinarile sudate

care acŃionează ca nişte concentratori de tensiune. Pentru producerea fisurilor, sunt suficiente tensiunile
proprii apărute în procesul de sudare, din această cauză fenomenul putându-se manifesta chiar şi în
timpul sudării sau la răcirea după sudare.
Modificările structurale din ZIT, care duc la micşorarea locală a tenacităŃii metalului de bază, pot
favoriza fisurarea prin destrămare lamelară. Tratamentele termice de normalizare şi detensionare nu
modifică substanŃial sensibilitatea materialului faŃă de destrămarea lamelară.
Se urmăreşte evitarea îmbinărilor în T (de colŃ) şi înlocuirea lor cu îmbinări cap la cap, pentru evitarea
solicitărilor pe grosimea materialului. Una din măsurile frecvent
utilizate este folosirea componentelor turnate în formă de T,
pentru evitarea îmbinărilor de colŃ.
Cercetările efectuate au arătat că variaŃia cu
temperatura a efortului unitar la care se produce ruperea şi a
gâtuirii la rupere pe epruvetele cu suduri prelevate pe direcŃia
grosimii tablei, pune în evidenŃă cel mai bine susceptibilitatea
materialului faŃă de destrămarea lamelară. Fenomenul de
destrămare lamelară apare la temperatura de 400…500°C,
corespunzătoare punctului de inflexiune al curbelor σz, ψz,
pentru materialele sensibile sau chiar mai mică pentru
materialele foarte sensibile (Fig.2.11.25). Fig.2.11.25. Încercări pentru determinarea
susceptibilităŃii la fisurare tip FDL
Studiile au arătat că gâtuirea la rupere ψz şi conŃinutul de S σz, ψz - caracteristicile unui material
insensibil la destrămare lamelară
sunt buni estimatori ai tendinŃei de fisurare prin destrămare σz’, ψz’ - caracteristicile unui material
lamelară. Dacă: sensibil la destrămare lamelară
• ψz > 25% şi S < 0,012% , oŃelul este rezistent faŃă de destrămarea lamelară;
• ψz = 10..25 % şi S= 0,012 ÷ 0,022% , oŃelul este parŃial sensibil;
• ψz < 10% şi S>0,022% , oŃelul este sensibil la destrămare lamelară.
Determinarea experimentală a tendinŃei de fisurare prin destrămare lamelară
Fenomenul de destrămare lamelară este cauzat de acŃiunea tensiunilor apărute ca efect al rigidităŃii
îmbinării. Încercarea pentru estimarea tendinŃei spre destrămare lamelară se aplică pe un număr mare
de probe de diferite forme şi dimensiuni. Cele mai utilizate sunt:
Proba Cranfield este prezentată în figura 2.11.26.(a).
După sudarea fiecărui rând de sudură, se execută un control ultrasonic, determinându-se, astfel, numărul
stratului în care a apărut fisura.
Proba Farrar este prezentată în figura 2.11.26.(b).
Prin încercarea la tracŃiune a epruvetei pregătite prin prelevare din cele două plăci se urmăreşte a se
stabili gradul de deformare la care se produce ruperea, considerându-se că în cazul în care fisurarea se
propagă rapid deformaŃiile plastice sunt reduse.

Fig.2.11.26. Probe Cranfield şi Farrar

Proba fereastra, propusa de IIS, este prezentată în figura 2.11.27.
Placa verticală, de dimensiuni reduse,este supusă încercării şi se analizează apoi dimensiunile fisurilor în
vederea estimării tendinŃei de fisurare prin destramare lamelară.

M2/Materiale şi comportarea la sudare © 2012 ASR Cap. 2.11 E.Scutelnicu M2 17/ 19

 Curs de Inginer Sudor InternaŃional/European IWE/EWE
2.11Fenomene de fisurare în îmbinarile sudate

Fig.2.11.27. Proba fereastră (IIS)

2.11.6. PORI
Porii reprezintă bule de gaz prinse în metalul cusăturii şi sunt defecte mai puŃin periculoase, în
comparaŃie cu fisurile.

2.11.6.1. CondiŃii de formare a porilor

Gazele din pori provin din reacŃiile chimice care au loc în baia de metal topit sau sunt gaze absorbite din
spaŃiul arcului. IniŃial porul apare ca o formaŃiune gazoasă de mici dimensiuni şi care se măreşte ulterior.
CondiŃia care trebuie îndeplinită pentru apariŃia acestui centru gazos este:
2σ
p g ≥ pa + h1 ⋅ γ 1 + h2 ⋅ γ 2 + (2.11.11)
r
în care pg reprezintă presiunea gazului din interiorul bulei; pa – presiunea atmosferică; h1 ·γ1 - presiunea
coloanei de metal topit; h2 ·γ2 - presiunea coloanei de zgură lichidă; σ - tensiunea de la interfaŃa solid
lichid; r - raza bulei de gaz considerată sferică.

Fig.2.11.28. CondiŃii de formare a porilor

1 – metal de bază; 2 - interfaŃa solid-lichid; 3 – metal lichid
Presiunea datorată coloanei de metal lichid şi cea datorată coloanei de zgură lichidă se neglijează,
ponderea cea mai mare fiind dată de tensiunea superficială. Cercetările au relevat că apariŃia unui centru
gazos în masa de metal lichid este redusă, dar fenomenul este favorizat pe orice interfaŃă solid-lichid. La
aceste condiŃii se adaugă şi faptul că hidrogenul, oxigenul şi carbonul sunt elemente care se acumulează
pe interfaŃa solid-lichid. Capacitatea de desprindere a bulei de pe interfaŃa solid-lichid este influenŃată de
unghiul α, denumit şi estimator al capacităŃii de umectare sau udare.
Din figura 2.11.29 se constată că pentru α <90°, gazul este reŃinut pe suprafaŃa solidului şi pentru
α >90°, gazul are posibilitatea de a se desprinde de pe interfaŃa solid-
lichid. Posibilitatea desprinderii şi decantării bulelor de gaz depinde şi
de condiŃiile în care cristalizează formaŃiunile alăturate, precum şi de
viteza de cristalizare.
S-a constatat că posibilitatea menŃinerii captive a unei
formaŃiuni gazoase este cu atât mai mare, cu cât este mai mare
viteza de cristalizare vx şi este favorizată şi de spaŃiile lungi şi înguste
dintre formaŃiunile cristaline alăturate (Fig.2.11.30). În zona frontului
de cristalizare poate avea loc un intens transfer de hidrogen, prin
Fig.2.11.29. Diferite forme ale bulei
difuzia dinspre metalul solid către formaŃiunea gazoasă, ceea ce gazoase la interfaŃa solid-lichid 1 –
conduce la creşterea volumului acesteia. Reducerea spaŃiului dintre metal de bază; 2 - interfaŃa solid-
formaŃiunile cristaline are ca efect desprinderea unei cantităŃi de lichid; 3 – metal lichid; σLS –
gaz care se elimină şi capturarea restului de gaz, care va forma porul. tensiune superficială la interfaŃa
lichid-solid; σLG – tensiune
superficială la interfaŃa lichid-gaz;
σGS – tensiune superficială la
interfaŃa gaz-solid.

M2/Materiale şi comportarea la sudare © 2012 ASR Cap. 2.11 E.Scutelnicu M2 18/ 19

 Curs de Inginer Sudor InternaŃional/European IWE/EWE
2.11Fenomene de fisurare în îmbinarile sudate

Fig.2.11.30. Modelul fizic al formării porilor

1 – metal de bază; 2- interfaŃa solid-lichid; 3- metal lichid; 4, 4’ – formaŃiuni cristaline în creştere
Porii apar cu precădere la sudarea tablelor ruginite, deoarece prin încălzirea cauzată de arcul electric,
rugina se descompune în Fe3O4 şi vapori de apă care disociază în O2 şi H2. Oxigenul reacŃionează cu
carbonul rezultând CO, iar hidrogenul difuzează către aceste formaŃiuni gazoase, mărindu-le volumul.
Bazele combaterii porilor
Pentru a împiedica reacŃia O2 cu C, este necesară introducerea unei cantităŃi suficiente de dezoxidanŃi,
iar pentru eliminarea H2 din zona de sudare se vor folosi gaze de protecŃie, se va suda cu arc scurt,
metalul de adaos se va usca corespunzător şi se vor elimina impurităŃile din rost şi din zonele adiacente.
O alta metodă este legarea hidrogenului în combinaŃii insolubile în metal, conform reacŃiilor chimice:
CaF2+H ⇔ CaF+HF (2.11.12)
CO2+H ⇔ CO+OH (2.11.13)
MnO+H ⇔ Mn+OH (2.11.14)
SiO2+H ⇔ SiO+OH (2.11.15)
De asemenea, ca măsură tehnologică de combatere a formării porilor, se va micşora viteza de sudare şi
de va mări intensitatea curentului de sudare.

2.11.7. INCLUZIUNI DE ZGURĂ

Incluziunile de zgură sunt alcătuite din oxizi şi sulfuri şi pot fi endogene şi exogene. Incluziunile
endogene sunt cele care rezultă în urma reacŃiilor chimice din baia metalică, iar cele exogene sunt cele
care provin din afara băii metalice. Incluziunile sunt plasate între grăunŃii cristalini, în zona în care se
produce transcristalizarea. Zgurile acide dau naştere incluziunilor cu dimensiuni mici, iar zgurile bazice
favorizează formarea incluziunilor de dimensiuni mari. Forma şi dimensiunile incluziunilor influenŃează
caracteristicile mecanice astfel:
 incluziunile filiforme reduc rezistenŃa la oboseală;
 incluziunile globulare reduc rezistenŃa la fisurare la cald;
 incluziunile cu dimensiuni submicroscopice, pe bază de Ti şi Al, duc la finisarea granulaŃiei.

BIBLIOGRAFIE
[1]. Georgescu V., Iordachescu M., Georgescu B., Controlul si asigurarea calitatii structurilor
metalice, Editura Fundatiei Universitare “Dunarea de Jos”, Galati, 2004.
[2]. Georgescu, V., Georgescu, B., Iordăchescu, M., Control nedistructiv, Tom V, Vol.2, Editura Lux
Libris, Braşov, 2001.
[3]. Micloşi, V., ScorobeŃiu, L., Jora, M., Miloş, L., Bazele proceselor de sudare, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982.
[4]. Scutelnicu E., Bazele proceselor de sudare, Editura Fundatiei Universitare Dunarea de Jos,
Galati, 2007.

M2/Materiale şi comportarea la sudare © 2012 ASR Cap. 2.11 E.Scutelnicu M2 19/ 19