PLANIFICAREA MANAGEMENTULUI

CONSERVĂRII BIODIVERSITĂȚII PENTRU SITUL

NATURA 2000 ROSCI0187
PAJIȘTILE LUI SUCIU
SMIS 101985
DESPRE AETM

DESPRE ARIILE PROTEJATE

DESPRE PROIECT

DESPRE PAJIȘTILE LUI SUCIU

PLANUL DE MANAGEMENT
 DESPRE AETM

Asociația pentru Educație, Turism și Mediu (AETM) este o organizație non-guvernamentală, înființată în
anul 2003 cu scopul identificării și îmbunătățirii performanței de mediu, prin reducerea impactului și riscu-
rilor asupra mediului.

În anul 2016, AETM a devenit custodele sitului Natura 2000 ROSCI0187 Pajiștile lui Suciu, localizat în județul
Alba.

Prin intermediul Pogramului Operațional Infrastructură Mare - Axa Prioritară 4 – Protecția mediului prin
măsuri de conservare a biodiversității, monitorizarea calității aerului și decontaminare a siturilor poluate
istoric - Obiectiv specific - 4.1 Creșterea gradului de protecție și conservare a biodiversității și refacerea
ecosistemelor degradate, AETM a obținut finanțare nerambursabilă în vederea elaborării Planului de Mana-
gement în cadrul proiectului "Planificarea managementului biodiversității pentru situl Natura 2000
ROSCI0187 Pajiștile lui Suciu", pentru care a semnat Contractul de Finanțare nerambursabilă nr. 48 din data
de 03.05.2017 încheiat cu Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene în
calitate de Autoritate de Management.
 DESPRE ARIILE PROTEJATE
O arie naturală protejată este o zonă geografică deli-
mitată clar, desemnată în baza unor legi, în cuprinsul
căreia biodiversitatea, resursele naturale și valorile
culturale sunt protejate de pericolul dispariției.

Ariile naturale protejate sunt de mai multe categorii:

• Arii de interes național: rezervații științifice,
parcuri naționale, monumente ale naturii, rezervații
naturale, parcuri naturale.
• Arii de interes internațional: situri naturale ale
patrimoniului natural universal.
• Geoparcuri, zone umede de importanță inter-
națională, rezervații ale biosferei, arii de interes
județean sau local.
Anguis Fragilis
• Situri Natura 2000: situri de importanță comu-
nitară (SCI), arii de protecție specială avifaunistică
(SPA).

Știați că?
de arii natu-
ra 20 00 es te o rețea europeană
Rețeaua Natu itară și arii de
ej at e (s itu ri de importanță comun
rale prot ne
re cuprinde zo
sp ec ia lă avifaunistică) ca
protec ție găzdui ces
an te la ni ve l european, care
naturale import sălbatice de
os eb ite , cu pl ante și animale
habitate de
r.
interes comunita
care pe
re s co m un ita r sunt acele specii
Speciile de inte vulnerabile,
iu ni i Eu ro pe ne sunt: periclitate,
teritoriul Un st constituită nu
en de m ic e. Ac eastă rețea a fo
rare sau și pentru mențin
erea
ru pr ot ej area naturii, ci
doar pe nt a asigura
na tu ra le pe te rmen lung, pentru
acestor bogății cio-economice.
re dezvoltării so
resursele necesa
Bufo Viridis
 DESPRE PROIECT
Titlul proiectului:
Planificarea managementului conservării biodiversității pentru situl Natura 2000 ROSCI0187 Pajistile lui
Suciu

Perioada de implementare:
01.05.2017 - 31.10.2019

Valoarea proiectului:
Valoarea totală a proiectului este de 4.052.494,76 lei, din care valoarea cofinanțării Uniunii Europene este
de 3.444.620,55 lei.

Obiectivul general al proiectului:

Obiectivul general al proiectului constă în asigurarea stării de conservare favorabilă a speciilor și habitatelor
din situl Natura 2000 ROSCI0187 Pajiștile lui Suciu, în cadrul unui proces participativ ce vizează elaborarea
planului de management și informarea/conștientizarea factorilor interesați cu privire la beneficiile conser-
vării sitului Natura 2000.
Planul de management reprezintă documentul care va sta la baza tuturor activităților ce se vor desfășura pe
teritoriul sitului, fiind elaborat într-un mod participativ cu implicarea tuturor factorilor interesați și va fi
asumat de către comunitățile locale. Întâlnirile cu reprezentanții comunităților locale și ai factorilor intere-
sați vor avea ca scop preluarea sugestiilor și propunerilor la elaborarea măsurilor din planul de management.
 DESPRE PAJIȘTILE LUI SUCIU
Situl Natura 2000 ROSCI0187 Pajiștile lui Suciu
a fost desemnat conform Ordinului Ministrului
Mediului și Dezvoltării Durabile nr. 1.964/2007
(publicat în Monitorul Oficial al României, partea
I, nr. 98 și 98 bis din 7 februarie 2008) privind
instituirea regimului de arie naturală protejată a
siturilor de importanță comunitară, ca parte
integrantă a rețelei ecologice europene Natura
2000 în România, cu scopul de a menține o stare
favorabilă de conservare pentru specia Vipera
ursinii rakosiensis, specie prioritară la nivel euro-
pean.
3
Situl face parte din categoria siturilor de impor-
tanță comunitară, scopul sitului fiind conserva-
rea, menținerea și, acolo unde este cazul, readu-
cerea într-o stare de conservare favorabilă a spe-
ciilor de animale, plante și habitate de interes
conservativ prevăzute în anexele 2, 3, 4A și 4B
ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr.
57/2007 privind regimul ariilor naturale proteja-
te, conservarea habitatelor naturale, a florei și
faunei sălbatice, aprobată cu modificări și com-
pletări prin Legea nr. 49/2011.
 LOCALIZARE

Situl are o suprafață de 16.017 hectare și este situat în județul Alba, pe teritoriul administrativ al localităților: Blaj, Bucerdea Grânoa-
să, Fărău, Hopârta, Jidvei, Lopadea Nouă, Rădești, Sâncel, Teiuș, Șona. De semenea, situl este situat în regiunea biogeografică conti-
nentală.

3
FAUNĂ, FLORĂ ȘI RESURSE NATURALE
DESPRE PAJIȘTILE LUI SUCIU
Aria naturală protejată ROSCI0187 Pajiștile lui
Suciu a fost înființată datorită importanței ei fau-
nistice și floristice ce o conține. Până în prezent
au fost indentificate următoarele tipuri de habita-
te și specii de plante și animale:
Amfibieni – Triturus cristatus (Tritonul cu creastă),
Lissotriton vulgaris ampelensis (Tritonul comun
transilvănean), Bombina bombina (Izvorașul cu
burtă roșie), Bombina variegata (Izvorașul cu burtă
galbenă), Bufo viridis (Broasca râioasă verde).

Habitate - 40A0 Tufărișuri subcontinentale peri- Reptile – Emys orbicularis (Țestoasa de apă), Lacer-
panonice, 6240 Pajiști stepice subpanonice și 91Y0 ta agilis (Șopârla de câmp), Lacerta viridis (Gulte-
Păduri dacice de stejar și carpen. rul), Coronella austriaca (Șarpele de alun), *Vipera
ursinii rakosiensis (Vipera de fâneață).
Plante - Crambe tataria (Târtan), Echium russicum
(Capul șarpelui), Iris aphylla hungarica (Stânje-
nel), Chamaecytisus albus (Drob), Daphne meze-
reum (Tulchină), Dictamnus albus (Frăsinel),
Epipactis helleborine (Crantz), Iris humilis (Stân-
jenel), Iris variegata (Stânjenei pestriți), Lilium
martagon (Crin de pădure), Melittis
melissophyllum (Dumbravnic), Prunus tenella
(Migdal pitic), Salvia nutans (Salvie), Salvia tran-
ssylvanica (Salvie), Scutellaria alpina supina,
Veratrum nigrum (Ștrigoaie).

3
DESPRE HABITATE ȘI SPECII

40A0* – Tufărișuri subcontinentale peripanonice

Tufărișurile subcontinentale peripanonice ocupă

suprafețe ce aparțin bazinului intracarpatic, cât și
celui extracarpatic. De regulă, acestea se dezvoltă
pe suprafețe reduse, insulare, localizate pe tere-
nuri abandonate, liziere de pădure sau secundar în
locul pădurilor, pe suprafețe stâncoase sau terenuri
cu potențial stațional redus, versanți cu pantă
abruptă expuși la uscăciune sau în lungul cursurilor
de apă.

6240* – Pajiști stepice subpanonice

Bine răspândite în Transilvania, pajiștile stepice

subpanonice prezintă o serie de caracteristici defi-
nitorii și anume: speciile de plante componente
sunt camefite, graminee cespitoase și alte plante
perene din alianța Festucion valesiacae, formând
comunități xeroterme ce ocupă suprafețe localiza-
te pe pante cu poziție sudică, pe substrat stâncos
sau luto-nisipos bogat în pietriș.

91Y0 – Păduri dacice de stejar și carpen

Habitatul 91Y0 este prezent în zona pădurilor de

foioase, așa cum este cazul câmpiilor, piemonturi-
lor și podișurilor intra și extracarpatice, în etajul
nemoral și subetajul pădurilor de gorun. Unitățile
de relief la nivelul cărora a fost semnalată prezen-
ța acestuia sunt Subcarpații Moldovei, Subcarpații
Getici, Podișul Moldovei, nordul Dobrogei, nordul
Câmpiei Române, Piemonturile și Dealurile de Vest,
Podișul Transilvaniei și depresiunile intracarpatice.

3
DESPRE HABITATE ȘI SPECII

1188 Bombina bombina –

Hrana constă din animale acvatice, dar și
Izvorașul cu burtă roșie din tot felul de insecte de uscat. Are
Știați că?
puțini prădători datorită glandelor toxice
Izvorașul cu burta roșie (Bom- din negii pielii care secretă un lichid alb,
bina bombina) este o specie vâscos, și iritant, cu miros de acid.
asociată cu habitatele acvati-
ce, în general bălți mari, per-
manente sau semipermanen-
te cu vegetație palustră
bogată, cât și zone mlăștinoa-
se sau ape încet curgătoare,
zone în care se reproduce. În
afara perioadei de reproduce-
re, se regăsește pe uscat.

Știați că? În țara noastră, specia este aproape amenințată

cu dispariția, confruntându-se cu degradarea 1193 Bombina variegata – Izvo-
habitatelor prin defrișări și diverse lucrări rașul cu burta galbenă
hidrotehnice.
Izvorașul cu burtă galbenă (Bom-
bina variegata) se găsește tot în
habitate acvatice, însă nu este la
fel de dificilă în alegerea habita-
tului precum Bombina bombina.
Poate fi prezentă în bălți tempo-
rare sau permanente, curate sau
poluate, cu sau fără vegetație,
mlaștini, pâraie, izvoare, zone
mlăștinoase cu ochiuri mici de
apă. În perioadele secetoase, stă
ascunsă în locuri umede până la
venirea ploii.
DESPRE HABITATE ȘI SPECII

1220 Emys orbicularis

Țestoasa de apă, așa cum este numită popular, trăiește în ape stătătoare și lin curgătoare, mai ales în iazuri,
lacuri și preferă locurile însorite de pe malul apelor.
Este o specie sensibilă la calitatea apei și nu este prezentă în ape poluate. Se deosebește de țestoasele de
uscat prin forma carapacei care este mai puțin bombată și alungită, adaptată la habitatele acvatice.
Este o specie foarte sensibilă la temperatură, optimul fiind de 22 °C - 24 °C. Hibernează îngropată în mâlul
apelor, din luna septembrie până în martie-aprilie.

Știați că?
În țara noastră, este considerată o specie vulnera-
bilă, afectată de degradarea și fragmentarea
habitatelor prin lucrări de captare, drenare și
îndiguire. De asemenea, colectarea în scopul
comercializării și uciderea accidentală sau delibe-
rată de către pescari poate avea un impact semni-
ficativ asupra populației.
DESPRE HABITATE ȘI SPECII
Știați că? În țara noastră, este considerată o specie
vulnerabilă, afectată de distrugerea, fragmen-
tarea și degradarea habitatelor prin captări și
desecări
Știați că?
1166 Triturus cristatus – Tritonul cu
creastă
Este un triton de dimensiuni mari, având
o lungime a corpului de până la 16 cm la
adulți. Specia se remarcă prin tegument
rugos atât dorsal, cât și ventral. Masculii
sunt mai mici decât femelele.
Acesta preferă zonele din vecinătatea
bazinelor stătătoare mai mari, cu vegeta-
ție submersă și palustră bogată, în care se
reproduce. Este prezent adesea în iazuri
și lacuri, șanțuri, bălți, canale cu curgere
lină, mai ales dacă acestea prezintă o
vegetație acvatică în care să se ascundă.
4008 Triturus vulgaris ampelensis –
Tritonul comun transilvănean
Tritonul comun transilvănean este semna-
lat adesea pe lângă sau în bălți și lacuri, cu
sau fără vegetație. Se întâlnește în Podișul
Transilvaniei, Munții Apuseni și zone din
imediata vecinătate a acestora, de regulă
în locuri situate între 300 m și 1100 m alti-
tudine.
Are dimensiuni reduse, corpul unui adult
ajungând până la 70 mm. Masculul prezintă
o creastă dorsală scundă, de aproximativ
2-4 mm, iar femelele prezintă gușă și
abdomen nepătat.
Deteriorarea habitatelor (industrializare
masivă prin poluare chimică și ploi acide,
despădurirea, agricultura prin drenarea bălți-
lor) reprezintă cauza principală ce duce la
dispariția populațiilor acestei specii
DESPRE HABITATE ȘI SPECII

4121* Vipera ursinii rakosiensis – Vipera de
fâneață
Vipera ursinii este una dintre puținele specii de
șerpi veninoși din Europa, dar comparativ cu restul
viperelor are veninul foarte slab. Arealul său de
distribuție la nivel european este destul de vast,
dar extrem de fragmentat. În România, Vipera ursi-
nii rakosiensis are statut de specie critic periclita-
tă la nivel național și o protectie legislativă strictă
atât la nivel naționat cât și internațional.
Coloritul este relativ similar cu restul viperelor,
fiind specifică banda în zig-zag de pe partea dorsală
ce se compune dintr-o serie de pete brun închise
mărginite cu negru. Culoarea de fond este gălbuie.
Pe partea superioară a capului prezintă un desen de
culoare închisă în formă de V, iar din spatele ochiu-
lui până în regiunea gâtului se întinde o dungă întu-
necată.
Trăiește în pajiști stepice, dar uneori se întâlnește
și pe sărături, grinduri nisipoase, în pădurile rare
sau în tufișurile dese de Juncus maritimus din Delta
Dunării. Vipere de stepă se hrănesc în special cu
insecte, șopârle, șoareci de câmp și mai rar cu
păsări.

Știați că? Vipera ursinii rakosiensis a fost mult timp considerată disparută, deoarece timp de aproximativ 50 de
ani acest taxon nu a mai fost semnalat pe teritoriul țării. Noile descoperiri herpetologice din ultimii
ani au scos la iveala noi populații a acestei subspecii, iar necesitatea conservării habitatelor care
găzduiesc acest taxon a fost și este extrem de importantă.
DESPRE HABITATE ȘI SPECII
1201 Bufo viridis – Broasca râioasă verde
Bufo viridis este o specie de dimensiuni relativ
mari, corpul unui adult ajungând până la 8 cm
lungime. Prezintă o culoare a corpului albicioasă,
iar pe partea dorsală prezintă pete de culoare
verde, negi plați, neregulați și glande grupate în
așa-numitele glande parotoide, plasate în urma
ochilor.
Specia manifestă preferințe față de habitatele
uscate de stepă cu soluri nisipoase și acoperite de
tufărișuri. Cu toate acestea, prezența ei este sem-
nalată adesea și în zone umede.
1263 Lacerta viridis – Gușterul
Gușterul este o șopârlă a cărei lungime a corpului
atinge și 40 cm și a cărei culoare predominantă este
verde. Este cea mai răspândită șopârlă din
România, fiind prezentă în toate regiunile țării.
1283 Coronella austriaca – Șarpele de alun
Este un șarpe comun, neveninos, larg răspândit în
România, întâlnit de la câmpie, inclusiv Delta
Dunării – grindul Letea, până la altitudini de 1100
m. Datorită comportamentului discret, această
specie este considerată ca fiind una rară.
Știați că?
Atunci când se simte amenințat, Șarpele de
alun fuge înainte de a fi observat. În cazul în
care este atacat, acesta prezintă un comporta-
ment agresiv, dar inofensiv. Mușcătura sa nu
este dureroasă pentru om
1261 Lacerta agilis – Șopârla de câmp
Este o șopârlă de dimensiuni relativ mari, corpul
unui adult ajungând până la lungimi de aproxima-
tiv 20-23 cm. Șopârla de câmp preferă habitate
deschise, însorite de pajiști, poieni, liziere de
pădure sau taluzuri. Este prezentă și în păduri.
DESPRE HABITATE ȘI SPECII

4091 Crambe tataria – Târtan, Hodolean

Târtanul sau Hodoleanul, este prezent la nive-

lul regiunii biogeografice continentale. Din
punct de vedere anatomic, este o plantă cu
rădăcină groasă, neagă-brună, lungă de până
la 120 cm, ce fixează o tulpină înaltă de cel
mult 100 cm, groasă, păroasă, rigid ramifica-
tă, a cărei perioadă de înflorire este mai-iu-
nie.

4067 Echium russicum – Capul șarpelui

Specia Echium russicum este o specie bianuală

ce prezintă o tulpină erectă de cel mult 90 cm
înălțime, cu frunze simple dispuse altern și
acoperite cu peri aspri. Prezintă corolă de
culoare roșu închis.

4097 Iris aphylla ssp. hungarica – Iris

bărbos, Stânjenel

Specia se reproduce prin semințe și vegetativ,

având ca perioadă de înflorire lunile apri-
lie-mai, adesea și a doua oară în august-sep-
tembrie.

Tulpina aeriană, de obicei ramificată în partea

inferioară, are o înălțime de 15-35 cm. Florile
sunt violet-purpurii, iar tepalele externe sunt
evident păroase pe nervura mediană, de aici
și denumirea populară de Iris bărbos. Este
specie edificatoare pentru habitatele Natura
2000 91Q0 Păduri relictare de Pinus sylvestris
pe substrat calcaros, 40A0* Tufărișuri subcon-
tinentale peri-panonice și 6150 Pajiști boreale
și alpine pe substrat silicios.
DESPRE HABITATE ȘI SPECII

Chamaecytisus albus – Drob

Este un arbust de 30-80 cm înălțime. Adesea, pre-

zent în pajiști, marginea pădurilor, atât în zonele
de câmpie, cât și în cele colinare. Este specie indi-
catoare pentru pajiștile cu valoare naturală ridica-
tă, în general fiind prezentă în cele uscate a căror
calitate ecologică este scăzută și în care se remar-
că apariția tufărișurilor.
Drobul, așa cum este denumită popular această
specie, prezintă o tulpină ramificată, cu ramuri
păroase.

Daphne mezereum – Tulichina

Specie arbustivă a cărei înălțime medie este de

150 cm. Perioada de înflorire a acesteia este
februarie-martie, florile sunt de culoare roz-pur-
puriu iar fructele de culoare roșu. În contact cu
pielea, poate provoca eruptii cutanate.

Dictamnus albus – Frăsinel

Este o specie de plantă erbacee perenă. Prezintă o

tulpină înaltă de 50-120 cm, simplă și păroasă.
Frunzele sunt alterne, cele inferioare sunt simple,
iar cele mijlocii și superioare sunt compuse din
frunzulițe alungite, dințate.

Epipactis helleborine – Mlăștiniță

Este o orhidee cu un areal de răspândire foarte

mare, fiind considerată o specie comună. Este
răspândită frecvent prin păduri de foioase umbrite
sau semiumbrite, tufărișuri și margini de pădure
din zona stejarului până în etajul molidului. De
asemenea, a fost semnalată și în luminișuri sau
zone acoperite cu pin și jnepeniș din zonele colina-
re până în cele subalpine, până la aproximativ
1500 m altitudine.
DESPRE HABITATE ȘI SPECII

Iris humilis – Stânjenel

Aparține familiei Iridaceae, fiind o specie erbacee

perenă a cărei înălțime a tulpinii se situează între
6 cm și 13 cm. Un individ poate prezenta 1-2 flori
galbene. Acestea pot fi observate începând cu sfâr-
șitul lunii martie, până în luna mai.

Iris variegata – Stânjenel pestriț

Stânjenelul pestriț este o plantă erbacee cu o înăl-

țime medie cuprinsă între 30 cm și 50 cm. Numele
acestuia derivă din aspectul florii bicolore formate
din tepale interioare de culoare galben aprins și
tepale exterioare de culoare alb-galben pal cu ner-
vuri roșii-purpurii. Toate organele acestei specii,
cu precădere rizomul, sunt otrăvitoare.

Lilium martagon – Crin de pădure

Crinul de pădure este o specie de plantă cunoscută pentru întrebuințările sale medicinale datorită bulbului
ale cărui proprietăți principale sunt diuretice, emoliente și expectorante. De asemenea, substanțele prezen-
te în acesta sunt utilizate pentru ameliorarea problemelor cardiace, în special a durerilor din zona toracică
și a anginei pectorale.

Melittis melissophyllum – Dumbravnic

Dumbravnicul este o specie erbacee perenă, este cunoscută

pentru calitățile sale de purificare a sângelui, cât și a celor de
efect calmant.

Prunus tenella – Migdalul pitic

Cunoscut popular sub numele de Migdal pitic, este o plantă arbus-

tivă de înălțimi cuprinse între 80 cm și 150 cm. Deși nu există men-
țiuni specifice pentru această specie, trebuie amintit faptul că
aceasta aparține genului Prunus în care sunt încadrate specii
cunoscute pentru conținutul lor în acid cianhidric, compus toxic ce
oferă gustul caracteristic de migdale. Compusul este găsit în
frunze și semințe și poate fi ușor depistat datorită gustului amar.
DESPRE HABITATE ȘI SPECII

Salvia nutans – Jaleș

Este o plantă erbacee perenă cu o înălțime de

40-100 cm. Perioada de înflorire a Jaleșului
este mai-august. Specia se remarcă prin inter-
mediul florilor colorate în albastru, greu de
trecut cu vederea. Este o specie ce preferă un
sol bine drenat și cu un grad al umidității mod-
erat. Este întâlnită în habitatele de pajiști,
tufărișuri, din zona de stepă până în etajul
gorunului.

Salvia transsylvanica – Salvie

Salvia înflorește în perioada iunie-septembrie,

florile fiind de culoarea lavandei. Preferă
lumina directă a soarelui, dar se dezvoltă bine
și în condiții de semiumbră. Solul pe care se
dezvoltă necesită un grad de umiditate mediu,
însă tolerează și solul uscat.

Scutellaria alpina ssp. supina – Gura lupului

Gura lupului, este o specie erbacee, perenă ce

atinge înălțimi de 10-45 cm și prezintă flori
galbene. Este o specie rară ce preferă un sub-
strat calcaros, prezența ei fiind semnalată
începând cu etajul gorunului și până în cel al
fagului.

Veratrum nigrum – Stirigoaie

Frunzele glabre și lanceolate ale acesteia sunt

sesile, ceea ce înseamnă că se prind de tulpină
direct, neprezentând pețiol.
Florile acestei specii, de la care pornește și
denumirea ei, sunt de culoare purpuriu spre
negru.
 DESPRE VULNERABILITĂȚI

În urma activităților de administrare, Asociația pentru Educație, Turism și Mediu a identificat următoarele
presiuni antopice, cu intensități diferite de acționare asupra sitului ROSCI0187 Pajiștile lui Suciu:

1. Gradul de infor- 2. Suprapășunatul în 3. Abandonarea

mare și conștientizare unele habitate sensibile deșeurilor de orice tip;
scăzut al populației cu din punct de vedere al
privire la existența stării de conservare, dar
sitului; și asupra unor specii de
animale protejate, legate
de aceste habitate sensi-
bile;
6. Cosirea pajiștilor
în mod repetat în decur-
sul unui an, generând un
4. Incendierea impact negativ asupra
vegetației ierboase Viperei de fâneață;
5. Intensificarea
(miriști și pârloage) de
agriculturii mecanizate în
către localnici;
detrimentul practicilor
agricole tradiționale și
folosirea abuzivă a îngră-
șămintelor chimice și
pesticidelor în agricultu-
ră;
7. Schimbarea cate-
goriei de folosință a tere-
nurilor, din pajiște în 9. Inexistența unor
teren arabil; sisteme de epurare și
8. Vătămarea sau deversarea de ape mena-
uciderea exemplarelor de jere în zone inadecvate;
animale din motive de
superstiție sau din lipsă
de informare, în special a
10. Turismul necon- amfibienilor și reptilelor;
trolat (abandonarea de
deșeuri, aprinderea focu- 12. Tendința de
lui de tabără în imediata expansiune și dezvoltare
apropiere a pădurii etc.); a suprafețelor locuibile și
11. Omorârea a a activităților economice
numeroase exemplare de cu impact negativ asupra
specii protejate ca mediului, care pot condu-
urmare a trasportului ce la modificarea stării
rutier; naturale a factorilor
biotici și abiotici.
 PLANUL DE MANAGEMENT

Planul de management (PM) reprezintă documentul care va sta la baza desfășurării tuturor activităților pe
teritoriul sitului, având rolul unui ghid, instrument și stimulent pentru asigurarea unui management efici-
ent, productiv și adecvat al ariei. Obligația elaborării PM este stipulată prin OUG NR 57/2007 privind regi-
mul ariilor naturale protejate, cu modificările și completările ulterioare.

În forma cea mai simplă, planul de management este un document care exprimă clar:
• scopul ariei protejate;
• de ce este nevoie pentru atingerea scopului;
• ce este necesar să fie făcut pentru realizarea acestora.

Astfel, planificarea managerială nu trebuie înțeleasă doar ca elaborarea unui produs finit, ci ca un proces
continuu - pornind de la cercetare și strângerea de informații, evaluare și analiză, până la elaborarea
planului însuși, implementarea lui și revenirea la faza de monitorizare și strângere de noi informații.

De ce este nevoie de un Plan de Management?

Deoarece:
• furnizează informațiile de bază și descrierea ariei protejate;
• identifică politica de management ce trebuie urmată pentru fiecare arie protejată în parte; obiecti-
vele ce trebuie atinse și managementul necesar pentru atingerea obiectivelor;
• anticipează potențiale conflicte și sugerează cele mai bune căi de rezolvare a acestora;
• implementează politicile și strategiile curente, identifică nevoile de monitorizare necesare pentru
măsurarea eficacității managementului;
• joacă rolul unui ghid pentru personalul nou și garantează continuitatea unui management eficace;
• este un instrument de comunicare și educație;
• demonstrează că managementul este efectiv și eficient;
• evidențiază zonele legislative ce necesită îmbunătățiri;
• furnizează îndrumare pentru dezvoltare fizică și pentru nevoile mai largi de planificare;
• promovează recunoașterea unui set de valori a biodiversității/ariei protejate locale;
• definește cui i se adresează activitatea de planificare și management.

Sursa fotografiilor: Tibor Sos, Asociația pentru Educație, Turism și Mediu, dreamstime.com
Planificarea managementului conservării biodiversității pentru situl Natura
2000 ROSCI0187 Pajistile lui Suciu

Proiect cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul

Operațional Infrastructură Mare 2014-2020

Editorul materialului: Asociația pentru Educație, Turism și Mediu

Data publicării: Septembrie 2018

Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială

a Uniunii Europene sau a Guvernului României

www.aetm.ro
office@aetm.ro