Sunteți pe pagina 1din 2

Frunză verde, iarbă neagră][modifică]

Foaie verde de cucută,


Drag mi-e puiul de pe luncă,
Cu drag vine și se culcă.
Cucu cîntă, se silește,
Puiu locul și-l gătește.
Puica din poartă-l privește,
Puica plînge și-l jălește,
Puiul se călătorește.
Te-am iubit de copilaș,
Ș-acum te duci și mă lași.
Astăzi plec, mîne mă-ntorc
La pustiul de noroc.
De-i mai zăbovi o lună,
Mă găsești pe drum nebună;
Da’ de-i zăbovi un an,
Mă găsești negru buștean.

[Frunzuliță Maghira][modifică]
Frunzuliță Maghira,
Mă miram, puică, miram,
Mă miram de ce slăbeam.
Eu nu slăbeam de vrun rău,
Ci slăbeam de dorul tău.
Șapte văi ș-o vale-adîncă,
P-aici lupii mă mănîncă.
Stăi, lupe, nu mă mînca,
Păn-o răsări luna,
Să dau mîna cu puica;
Pe lună că s-o întîlnesc,
Trei vorbe ca să-i vorbesc
Ș-apoi să mă prăpădesc!

[Frunză verde, iarbă neagră][modifică]


Frunză verde, iarbă neagră,
Am avut o puică dragă.
De dragă ce-mi era dragă,
O purtam cu tasma neagră
Ș-o ținem cu noaptea-ntreagă
Las’ să treacă, să se ducă,
Mi-i urîtă vorba lungă,
La Neamțu, la mănîstire,
La icoane să se-nchine.
Să se ducă să se sfințască,
De mine să se despărțască.
Iarbă neagră din grădină,
Să știi, puiculiță, bine
Că eu mă duc de la tine;
Să rămîie pajiștea,
Să vezi cum ii dragostea.
Dragostea de fată mare,
Ca fasola din caldare,
Cînd îi pui un pumn de sare;
Iar dragostea de nevastă,
Ca garofa din fereastă:
Dimineața înflorește,
Peste zi se vestejește.