Sistemul gastrointestinal este vital organismului nostru.

Este important să păstrăm

sănătatea la nivelul acestuia, precum şi la nivelul întregului corp.

Ştiaţi că de-a lungul vieţii, intestinele noastre procesează până la 50 tone de alimente şi
lichid sau faptul că microbiomul poate fi responsabil de o serie de probleme precum
depunerea grăsimilor până la factorul decisiv pe care îl exercită asupra emoţiilor
noastre?

Vreţi să aflaţi ce se întâmplă atunci când microbiomul este afectat şi cum tratăm
afecţiunile apărute la nivelul sistemului intestinal? În continuare veţi găsi o serie de
afecţiuni şi posibile tratamente ale acestora!

Noi, oamenii, avem nevoie de alimente pentru a trăi. Din ele, prin şi cu ajutorul sistemului
digestiv, ne luăm porţia zilnică de energie pentru a asigua funcţiile vitale. Tocmai pentru că
este responsabil de extragerea nutrienţilor din alimentaţie şi transformarea lor în energia atât
de necesară funcţionării tuturor celorlalte sisteme ce ne compun organismul.

Sistemul digestiv este responsabil de realizarea digestiei: transformarea substanţelor nutritive

complexe din alimente în substanţe simple cu moleculă mică, ce pot fi absorbite, preluate în
circulaţia sangvină sau limfatică şi conduse către ficat, transformate în energie şi “livrate”
celorlalte organe ce nu ar putea funcţiona altfel.

În alcătuirea sistemului digestiv intră tubul digestiv (cavitate bucală, faringe, esofag, stomac,
intestin şi glandele anexe ( ficat, pancreas ). În tubul digestiv, care porneşte de la gură şi
ajunge la anus, hrana se descompune în părţi componente, în aşa fel încât să facă posibilă
absorbţia în organism a vitaminelor, sărurilor minerale, glucidelor, grăsimilor şi proteinelor,
toate cu rol important în obţinerea aportului energetic. Hrana ingerată, pe măsură ce străbate
tubul digestiv, este supusă unui ansamblu de transformări, proces numit digestie.

Digestia începe în cavitatea bucală ( gură ) cu următoarele transformări : masticaţia – tăierea

şi înmuierea alimentelor cu salivă; descompunerea amidonului din pâine în produşi glucidici
mai simpli, cu gust dulce. Rezultatul digestiei bucale este bolul alimentar ( forma pe care o
iau alimentele după ce sunt masticate şi amestecate cu saliva, imediat înainte de înghiţire ), pe
care limba îl impinge în faringe - proces numit deglutiţie ( înghiţire ). Hrana amestecată cu
salivă ajunge din faringe în esofag şi, de aici, în stomac.

Cavitatea bucală
Aici se mestecă hrana şi se amestecă cu salivă. Mestecarea este un proces ritmic, coordonat de
trunchiul cerebral; ea se face cu ajutorul dinţilor, al limbii, al planşeului bucal, al buzelor şi,
nu în ultimul rând, al salivei. Aceasta conţine o enzimă ”ptialina” - amilaza salivară - care
acţionează asupra amidonului. Pentru ca alimentele să treacă din cavitatea bucală, este necesar
ca acestea să fie mestecate de 25 - 40 de ori, pentru a se amesteca bine cu saliva. Zilnic,
glandele salivare produc aproximativ 1000 ml de salivă, care conţine electroliţi, apă şi amilază
salivară. Secreţia de salivă este coordonată exclusiv de centrii nervoşi. Probleme de sănătate
ce pot apărea la nivelul gurii:

Stomatita
Stomatita este o boală care se poate dezvolta la orice vârstă – de la copii, la adulţi. Aceasta se
manifestă prin virusul herpetic sau prin aftele bucale. Stomatita herpetică poate fi transmisă
prin intermediul sărutului, al utilizării comune de alimente sau pahare, tacâmuri sau altele.
Spre deosebire de stomatita herpetică, stomatita aftoasă nu este contagioasă, însă. Conform
Bibliotecii Naţionale de Medicină din Statele Unite, virusul herpetic afectează peste 50% din
populaţie până la vârsta de 20 de ani.

Respiraţia urât mirositoare (halena)

Conform statisticilor, în aproximativ 85% din cazuri, cauzele respiraţiei urât mirositoare se
află la nivel bucal, restul de 15% avându-şi originea în afecţiuni ale tractului respirator sau
sistemului gastrointestinal. Atunci când se află într-un stadiu avansat, respiraţia urât
mirositoare poartă denumirea de halenă. Aceasta poate fi provocată de obiceiurile alimentare
nesănătoase.

Esofagul
Conform publicaţiilor din Mayo Clinic, esofagul este un conduct lung de 25-30 cm care
conduce alimentele către stomac, comunicând prin orificiul Cardia, prevazut cu musculatură
netedă şi puternica, a cărei contracţie asigură închiderea orificiului, pentru a păstra alimentele
în stomac cât şi pentru a preveni revenirea lor sau a sucului gastric la nivelul esofagului. La
nivelul esofagului putem întâlni o serie de afecţiuni precum esofagita sau refluxul gastric.

Sughiţul
În cea mai mare parte, sughiţul este inofensiv şi se rezolvă în scurt timp, dar există cazuri
destul de rare, când acesta poate persista de la câteva ore, la câteva zile şi chiar săptămâni. Cel
mai probabil, sughiţul apare atunci când stomacul este plin, după o masă consistentă sau după
consumul de alcool.

Refluxul gastroesofagian
Această afecţiune presupune iritarea esofagului de către acidul gastric, care refulează de la
nivelul stomacului şi uneori, al bilei. Ca urmare, cauzează senzaţii de arsură şi durere la
nivelul esofagului, dificultate la înghiţirea alimentelor şi senzaţii de greaţă sau chiar
vărsături. Există şi alte cauze ale esofagitei precum Esofagita produsă de Herpes (infecţia cu
virusul Herpes poate determina inflamarea esofagului), Esofagita candidozică (candida se
dezvoltă la nivelul esofagului provoând durere la înghiţitul alimentelor) sau Esofagita
produsă de pilule (antibioticele administrate incorect – fără o cantitate mare de apă pot
provoca esofagită).

Stomacul
Stomacul este situat chiar în partea stângă a cavităţii abdominale, imediat lângă cutia toracică,
având o formă similară literei J. Acesta are rolul de a primi alimentele de la esofag şi de a le
transforma în lichid, cu ajutorul acidului gastric. Mare parte din alimentele transformate vor
trece prin intestinul subţire pentru absorbţia nutrienţilor necesari organismului. Deşi stomacul
este o un organ remarcabil, spun publicaţiile Mayo Clinic, nu întotdeauna funcţionează fără
piedici. În timp, este posibil ca sensibilitatea acestuia să crească, dezvoltându-se o serie de
probleme precum:

Ulcerul
Ulcerul peptic provoacă o serie de simptome precum – senzaţie de arsură sau durere la nivelul
stomacului, senzaţie de foame în partea superioară a abdomenului sau inferioară a toracelui,
scaune de culoare neagră cu miros neplăcut, greţuri şi vărsături (uneori, cu sânge roşu
strălucitor).

Cauzele apariţiei ulcerului nu sunt în totalitate cunoscute, dar în SUA, infecţia cu bacteria
Heliobacter Pylori este un motiv frecvent al dezvoltării acestei boli. Bacteria Heliobacter se
dezvoltă atât la nivelul stomacului cât şi la nivelul intestinelor.

Gastrita
Gastrita reprezintă o inflamaţie a mucoasei gastrice. Se poate datora mai multor cauze,
precum leziunile produse de acid asupra mucoasei gastrice, fumatul excesiv şi consumul de
alcool. Simptomaticile acesteia constau în senzaţie de disconfort la nivelul abdominal
superior, greaţă şi posibile vărsături, sângerări.