Sunteți pe pagina 1din 4

Fizionomia. Semiologie generală.

Fizionomia reprezintă ansamblul trăsăturilor fizice ale feţei şi de expresie psiho-emoţională (bucurie,
mânie etc.), iar termenul de facies este rezervat modificărilor fizionomice induse şi specifice anumitor
boli. În cele ce urmează, aceste două noţiuni (fizionomia şi faciesul) sunt folosite cu acelaşi înţeles (de
facies).

În unele boli faciesul poate prezenta modificări atât de caracteristice, încât semantic este echivalent
acestora (facies mitral, acromegalic, mixedematos etc.), diagnosticul fiind pus la prima vedere, “dintr-o
privire” (“Blick-diagnose”).

Clasic descrise sunt următoarele tipuri de facies:

1. Mitral (din stenoza mitrală) caracterizat prin: cianoza pomeţilor, buzelor şi nasului, care
contrastează cu paliditatea din jur;

2. Acromegalic: nas mare, faţa alungită, exagerarea proeminenţelor osoase (pomeţii, arcadele
zigomatice şi cele sprâncenare, bosele frontale), bărbia mare şi proiectată înainte (prognatism);

3. Mixedematos (hipotiroidie): rotunjit (“în lună plină”), împăstat, cu ştergerea şanţurilor


fiziologice, pleoapele tumefiate (aspect buhăit, de oameni somnoroşi), absenţa 1/3 externe a
sprâncenelor;

4. Basedowian (hipertiroidie): exoftalmie bilaterală, fanta palpebrală lărgită, privire vie,


hipersecreţie lacrimală, ochi strălucitori (aspect de “spaimă îngheţată”);

5. Tetanic sau “risus sardonicus”: gura, nările şi ochii modelează expresia râsului, în timp ce
fruntea încreţită exprimă tristeţe;

6. Peritoneal sau hipocratic (în peritonite acute): faţa palid-pământie, acoperită cu sudori reci,
ochii înfundaţi în orbite, încercănaţi, nas ascuţit, privire anxioasă;

7. Parkinsonian sau ”de mască” (boala Parkinson): inexpresiv, privire fixă, clipitul foarte rar;
8. Cushingoid (sindrom Cushing, după tratament îndelungat cu corticosteroizi): facies rotunjit, “în
lună plină”, dolofan, cu pomeţii roşii (impresie falsă de sănătate !);

9. Lupic (în lupus eritematos diseminat): placard eritematos al nasului şi pomeţilor cu aspect “în
fluture”; atrofii parcelare pot marca zonele eritematoase.

10. Ftizic (în TBC pulmonară): facies emaciat, palid (cu nuanţă teroasă), ochi strălucitori;

11. “Mumie”, “mască de ceară” sau “icoană bizantină” (în sclerodermie): facies inexpresiv, cu
pielea întinsă, buzele şi nasul subţiri, expresie de blândeţe ;

12. “de paiaţă” (în rujeolă): plângăreţ şi pătat;

13. Vultuos ( în pneumonie): facies congestiv, cu roşeaţa pometului de partea bolnavă;

14. “Nas în şa” (sifilis congenital); nasul se prezintă cu înfundare a bazei (deşi poate fi regăsit şi
constituţional sau posttraumatic, aspectul are un coeficient înalt de relevanţă pentru etiologia
specifică, menţionată);

15. Aortic (insuficienţa aortică): palid-gălbui;

16. Rinofima: nas mare, deformat, lobulat, secundar hipertrofiei glandelor sebacee şi ţesutului
conjunctiv periglandular, culoarea pielii nasului fiind normală (forma glandulară) sau roşie
(forma angiomatoasă);

17. Alte tipuri de facies:

 a) “rubeoza diabetică” - facies “în lună plină”, de culoare roşu-deschis, fără


telangiectazii;

 b) din paralizia facială - caracterizat prin hipotonie musculară hemifacială de partea


afectată, ştergerea pliurilor nasogeniene, cu scurgerea lacrimilor pe obraz, lagoftalmie,
incapacitatea de a închide ochiul homolateral (când încearcă acest lucru, globul ocular
deviază în sus şi în afară), încreţi fruntea, umfla obrazul şi fluiera (fig.35); trăsăturile feţei
sunt deviate de partea sănătoasă;
 c) faciesul pletoric (la hipertensivi şi obezi) - roşu, cu telangiectazii ale pomeţilor; un
facies asemănător, dar cu o nuanţă vişinie a tegumentelor (şi mucoaselor), se întâlneşte
în poliglobulia esenţială;

 d) din bronhopneumopatia cronică obstructivă - cu două tipuri:

 în tipul A (predominenţa emfizemului) aspectul este de “gâfâitor roz” (“pink-


puffer”), iar

 în tipul B (predominenţa bronşitei cronice), faciesul este cianotic şi buhăit


(“blue-bloater”);

 e) din insuficienţa renală cronică (stadiul uremic) - facies buhăit, palid, cu tentă teroasă;

 f) faciesul hipopituitar (din nanismul hipofizar) numit şi facies “infanto-senescent”,


întrucât pielea feţei are aspect mixt (infantil şi îmbătrânit);

 g) faciesul addisonian - culoare închisă (“cafea cu lapte”, “ciocolată”);

 h) “faţa roşie”, descrisă iniţial la măcelari, dar prezentă şi la cei care consumă carne în
cantitate exagerată (culoarea se datorează telangiectaziilor produse prin alterări ale
peretelui vascular, determinate de alimentaţia hiperproteică);

 i) “faciesul consumptiv”, cu bula lui Bichat dispãrutã;

 j) “hemangiomatoza facialã”, etc.