Paginile cu numele scolii , numele profesorului si al tau

Cuprins:

Argument

Cap 1- generalitati

 Definitie
 Avantaje/Dezavantaje

Cap 2- formularea perfuziilor

Cap 3-Prepararea perfuziilor

Cap 4- Clasificare si exemple de solutii perfuzabile

ARGUMENT

Capitolul I

GENERALITATI

1. DEFINITIE

Preparatele perfuzabile sunt solutii apoase sau emulsii ulei in apa, izotonice,
sterile si apirogene ( care previne cresterea temperaturii), care se
administreaza intravenos, in volume de 100ml sau mai mari, cu ajutorul unui
dispozitiv de perfuzare.

Câteva deosebiri importante între Perfuzii şi soluţiile injectabile:

 - perfuziile se administrează în volume mari peste 100 ml până la 1-2 l în 24
ore;

- perfuziile de administrează numai i.v.;

- timp de administrare mai lung ½ oră până la 1-2 ore;

- perfuziile sunt soluţii apoase ( rar emulsii U/A);

- la perfuzii nu se administrează conservanţi;

- la perfuzii izotonia, izohidria şi lipsa substanţelor pirogene sunt obligatorii.

2. AVANTAJE/DEZAVANTAJE

 Avantaje:

 Au o aplicabilitate multipla, si anume: inlocuiesc apa pierduta in

organism, pot fi folosite pentru alimentatia parenterala sau cu
tratament medicamentos;

 Desi au un mod diferit de administrare fata de perfuzii, in aceasta clasa sunt

incluse si solutiile pentru dializa peritoneala si hemodializa cat si solutiile pentru
nutritie parenterala si enterala;

 In general sunt solutii apoase care pot fi vehiculate usor in aparatul circular si
asimilate in organism;

 Pot fi folosite ca vehicule pentru dizolvarea unor substante medicamentoase;

 Produc efect sistemic direct, introducand in circuitul sanguin concentratii

ridicate de medicament;

 Reprezinta un mijloc temporar de tratament, indispensabil pentru anumiti

bolnavi aplicandu-se in cazul in care nu se poate folosi o alta cale de
administrare a unui medicament;

 Serecurge la perfuzii in mod obligatoriu pentru inlocuirea unor pierderi masive

de sange;
  Dezavantaje:

 fabricare si conditionare costisitoare;

 timp de administrare indelungat(zile, luni);

 complicatii datorita interactiunilor aparute la asocierea cu diferite

medicamente, in solutia perfuzabila;

 riscul aparitiei de septicemie, infectii fungice, hepatita, prin administrarea

incorecta sau perfuzii contaminate;

 se pot produce modificari in izostructura sangelui, cu o prima consecinta de

perturbare a constantelor fizice,fenomene secundare ca: tulburari
cardiovasculare si pulmonare, sclerozarea venelor, aparitia de tromboflebite;

 perfuziile nu pot fi aplicate decat in spital, sau strict sub control medical;

CAPITOLUL II

FORMULAREA PERFUZIILOR

Pentru perfuzii trebuiesc respectate aceleaşi exigenţe privind componentele

(substanţe active şi auxiliare) ca şi la soluţiile injectabile.

- materiile prime

- solventi

- substante auxiliare cum prevede Farmacopeea Romana

Toate substantele medicamentoase utilizate la preparatele injectabile

trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute in Frmacopeea Romana , sa fie de o
puritate exceptionala d.p.d.v. fizico chimic si fizico biologic , acestea sunt
destinate prelucrarii cu mentiunea “ proinjectiune “

In aceste cazuri conditiile de puritate sunt mai exigente decat in

monografiile substantelor respective destinate altor forme de substante
farmaceutice .
 Cunoasterea cu precizie a cantinutului substantei active in special al celor a
caror greutate moleculara variaza dependent de apa de cristalizare .

Ex : glucoza , sulfatul de Mg , clorura de Ca

Folosirea unor substante care au pierdut din apa de cristalizare duce

la supradozari . Asemenea cazuri pot surveni la prepararea solutiilor injectabile
de clorhidrat de chinina , triosulfat de sodiu , sulfat de Mg .

Glucoza este livrata in farmacii anhidro sau cristalizata cu o molucula de

apa.

In Farmacopeea Romana este oficinala glucoza anhidra . In industrie se livreaza

glucoza monohidrata , se va tine seama ca 100 gr. de glucoza anhidra
corespunde la 110 gr. glucoza monohidrata in acest caz nu se va lucra cu
cantitati corespunzatoare de substanta .

Solventi sau vehiculele – intrebuintate frecvent la preparatele injectabile

sunt:

- apa

- uleiurile vegetale

- solventii nemiscibili cu apa

- solventii miscibili cu apa

Alegerea dizolvantului se face in raport cu solubilitatea substantei active si

resorbtia urmarita .

Conform cu Farmacopeea Romana ed.X la prepararea medicamentelor

injectabile se pot folosisi substante auxiliare cum ar fi :

- solubilizanti

- agenti de suspensie

- agenti de emulsionare

- antioxidanti

- conservanti antimicrobieni
 Apa distilata folosita la prepararea medicamentelor injectabile trebuie sa
corespunda prevederilor din monografia Farmacopeei Romane ed.X → ” aqua
destillata ad- inectabilia “. Trebuie sa fie proaspat distilata si apirogena .

Desi apa distilata nueste un mediu favorabil dezvoltarii

microorganismelor s-a semnalat totusi ca in apa destilata veche si pastrata in
conditi necorespunzatoare prezenta unor bacterii si microbi .

Substantele pirogene sunt produsi de secretie a microorganismelor sau

componente ale peretelui celular al bacteriilor gram negativ ( endotoxine ) .

Desi prin sterilizare aceste microorganisme sunt distruse , produsii

metabolici rezultati prin proliferarea lor isi mentin activiatea . Acestia ajung in
organism odata cu substanta medicamentoasa , provoaca aparitia de frisoane
insotite de cefalee , greturi , varsaturi .

Caracterul comun al acestor substante fiind cresterea temperaturii

bolnavilor , de aceea au fost numite pirogene .

Apa distilata pentru preparatele injectabile se obtine din apa potabila sau
apa distilata intr-un aparat din sticla neutra sau dintr-un metal potrivit .

Aparatul de distilare trebuie sa fie corect folosit iar colectarea si

conservarea apei distilate pentru preparate injectabile trebuie astfel facuta incat
sa previna orice contaminare .

O apa distilata apirogena poate fi obtinuta prin distilare , filtrare sau

absortie

Filtrarea se realizeaza prin filtrede celuloza sau potelan cu deschideri de

dimensiuni foarte mici pentru a aveao capacitate de retinere corespunzatoare .

Filtrarea prin absotie se face cu ajutorul carbunelui activ .

Solutiile injectabile care se administreaza in cantitati mari cm sunt

perfuziile trebuie sa se prepare numai cu apa apirogena deoarece efectul pirogen
creste cu volumul care se administreaza .

Farmacopeea Romana ed.X precizeaza ca apa distilata proaspat preparata

obtinuta in laborator este considerata apirogena aproximativ 4 ore de la
colectare deoarece inafara de un control chimic este nevoie de un control
biologic .
 Uleiurie vegetale frecvent intrebuintate sunt : cel de floarea soarelui , de
masline , de migdale . Se folosesc ca dizolvanti cand substanta medicamentoasa
este solubila in ulei si insolubila in apa .

Farmacopeea Romana ed.X recomanda uleiul de floarea soarelui

neutralizat cu carbonat de Mg si sterilizat cu aer cald timp de 3 ore . Se conserva
in recipiente de capacitate mica , inchise etans ferit de lumina .

CAPITOLUL III

PREPARAREA PERFUZIILOR

Se folosesc materiile prime descrise ca la preparatele injectabile care trebuie sa

indeplineasca conditiile de calitate impuse de FR sau normele in vigoare
asigurandu-se astfel stabilitatea fizico chimica , biologica si microbiologica .

Substantele active se dizolva sau se emulsioneaza in apa si se

completeaza la volumul mentionat de Farmacopee in care sunt cerute anumite
cantitati .

Apa folosita trebuie sa corespunda prevederilor monografiei , apa

distilata pentru preparatele injectabile din FR X .

La preparare nu se admit adaosuri de solutii tampon pentru ajustarea

pH-ului si nici conservanti microbieni .

Continutul in substanta activa se exprima in unitati de masa pentru

1000ml solutie ( mmol/l ) sau in miliechivalenti pe 1000 ml solutie ( mEq/l ).
Continutul in substante energetice se exprima in calorii ( cal ) .

Solutiile perfuzabile se filtreaza prin materiale filtrante adegvate pana

se obtin solutii limpezi .

pH –ul preparatelor perfuzabile trebuie sa fie apropiat de neutralitate

daca nu se prevede astfel .
 Preparatele perfuzabile se sterilizeaza pintr-o metoda adegvata
conform prevederilor din monografia Fr X capitol sterilizare .

Recipientele si dopurile folosite trebuie sa indeplineasca conditiile

prevazute in mormativele de calitate .

Perfuziile se conditioneaza in flacoane din sticla sau material plastic si

sunt prevazute cu un dispozitiv de administrare .

Un astfel de dispozitiv de perfuzare este constituit dintr-un flacon

rezervor care se suspenda astfel incat sa permita scurgerea lichidului prin tubul
de perfuzie care este pus in legatura cu dopul flaconului .

Tubul de perfuzie este prevazut cu o cleme pentru reglarea vitezei de

picurare care poate fi urmarita in dispozitivul de picurare .

La partea inferioara tubul este prevazut cu un ac care se introduce in

vena .Pentru introducerea unor solutii unele tuburi de perfuzie sunt prevazute cu
un racord de cauciuc in care se poate introduce acul unei seringi .

 Caractere si control si conservare conform FR

FR X prevede urmatoarele metode de control:

1. Aspect: - solutiile perfuzabile trebuie sa fie limpezi, practice lipsite de

particule in suspensie - emulsiile perfuzabile dupa agitare trebuie sa aiba un
aspect omogen si nu trebuie sa prezinte nici un semn de separare a fazelor.
Diametrul particulelor fizice dispersate, determinat la microscop trebuie sa fie
cel mult 5 µm.

2. Culoarea: solutiile perfuzabile trebuie sa fie incolore. O eventual coloratie nu

trebuie sa depaseasca coloratia etalonului de culoare prevazut in monografie 3.
pH-ul se determina potentiometric

4. Uniformitatea volumului: volumul de lichid perfuzabil din recipient trebuie

sa fie cel putin egal cu cel declarat pe eticheta. Volumul se verifica pe zece
recipiente.

5. Impuritati pirogene: preparatele perfuzabile trebuie sa corespunda la testul

pentru impuritati pirogene
6. Sterilitate: Preparatele trebuie sa fie sterile

7. Dozare: continutul in principia active poate sa prezinte o abatere de ±5 % fata

de valoarea declarata si se efectueaza conform prevederilor din monografia
respective.

8. Conservarea se realizeaza in recipiente inchise etans.

CAPITOLUL IV

CLASIFICARE SI EXEMPLE DE SOLUTII PERFUZABILE

I. CLASIFICARE

1. Perfuzii pentru restabilirea echilibrului hidro-electrolitic

2. Perfuzii pentru restabilirea echilibrului acido-bazic

3. Perfuzii cu substante energetice

4. Perfuzii folosite in metabolismul reconstituant
5. Perfuzii inlocuitoare de plasma
6. Perfuzii medicamentoase
7. Solutii pentru dializa peritoneala si hemodializa

1. Perfuzii pentru restabilirea echilibrului hidro-electrolitic

Aceste perfuzii sunt folosite pentru mentinerea echilibrului hidroelectrolitic al

organismului la bolnavii operati, pentru inlocuirea pierderilor de apa si
electroliti la unii bolnavi. Ori de cate ori au loc pierderi mari de apa sau
electroliti, sau aportul acestor elemente este nesatisfacator, au loc si dereglari in
balanta hidroelectrica. Asemenea dereglari se produc in stari patologice, insotite
de febra si transpiratie, voma, diaree, pierderi de sange, arsuri. Echilibrul
hidroelectric al organismului imbraca forme complexe ca:

 Deshidratare hipetonica (pierderea numai a apei cu retentia sarurilor)

 Deshidratare hipotonica ( pierdere mare de apa cu electroliti)

 Hiperhidratare izotonica (datorita aportului de solutii saline izotonice, ceea ce
are ca urmare marirea spatiilor intracelulare si formarea de edemee)

 Hiperhidratare hipotonica ( aport de apa fara elctroliti) Organismul uman

contine aproximativ60% apa repartizata in: apa intracelulara 40%, apa
extracelulara 20% - o parte a apei extracelulare si anume 15% se gaseste in
spatiile intercelulare (apa interstitial) si restul de 5% in vase (apa intravasculara).

Forma cea mai frecventa a dezechilibrului hidroelectrolitic intercelular este

hipokalemia (pierderi de K+ ) care are urmari grave. Homeostazia apei si
electrolitilor este reglata de hormoni (hipofizari ,corticosuprarenali si
paratiroidieni) si de impulsuri nervoase care se transmit prin hipotalamus si la
alte nivele ale SNC. Pentru mentinerea echilibrului hidroelectrolitic, pentru
inlocuirea pierderilor de apa si electroliti in diferite stari patologice, pentru
compensarea dezechilibrului electrolitic se utilizeaza diferite perfuzii cu
electroliti. La administrarea acestor perfuzii trebuie sa se tina seama de raportul
in care se afla anionii si cationii din organism, astfel sa se prepare perfuzii care
sa asigure un aport corespunzator de electroliti. Concentratia electrolitilor se
exprima de obicei in meliechivalenti/ litru (mEq/l) mval/l in loc de g/ 100 ml sau
g/litru deoarece osmoreglarea respectiv presiunea osmotica a solutiilor depinde
de numarul de molecule sau ioni prezenti in unitatea de volum. In aceste cazuri
in loc de o reteta obisnuita este o prescriptie cu ioni deficitari.

Farmacistul trebuie sa aleaga sarea corespunzatoare pentru compensarea

deficitului de cationi sau anioni, sa transforme miliechivalentii in mg si sa
calculeze cantitatea necesara de apa pentru a obtine o solutie izotonica. Pentru a
calcula apa necesara se foloseste cifra Sprowl care reprezinta numarul de ml de
apa distilata necesara pentru obtinerea unei solutii izotonice.

Exemple de perfuzii cu electroliti oficinale in FR X:

 solutie perfuzabila de KCl si NaCl

 solutie perfuzabila de NaCl

 solutie perfuzabila de NaCl compusa

 solutie perfuzabila de NaCl compusa cu lactat de sodiu

2.Perfuzii pentru restabilirea echilibrului acido-bazic

Prin echilibrul acido-bazic se intelege totalitatea mecanismelor fizico-chimice si
fiziologice care mentin pH-ul sangelui la valori cuprinse intre 7,35- 7,45.

In anumite cazuri patologice apar dezechilibre acido-bzice care se manifesta sub

forma de acidoza sau alcaloza.

Acidoza poate fi respiratorie cand datorita unei ventilatii pulmonare defectuoase

(in urma unor intoxicatii cu morfina, barbuturice sau in poliomielita) diozidul de
carbon se acumuleaza in organism (acidoza prin “hipoventilatie”). Acidoza
metabolica se datoreaza scaderii concentratiei de bicarbonat in organism si poate
fi cauzata de diabet zaharat, soc, arsuri, intoxicatii cu salicilati, somnifere.
Alcaloza respiratorie apare ca o consecinta a unei cedari exagerate de CO2 la
nivelul plamanilor. Alcaloza metabolica este produsa de marirea concentratiei de
bicarbonat si este cauzata de voma respectiv pierderi de cantitati mai mari de suc
gastric, gastroenterite sau pierderi de potasiu in afectiuni renale.

Perfuziile administrate in cazuri de acidoza sunt:

1. Perfuzii oficinale in FRX:

- solutie perfuzabila de hidrogencarbonat de sodiu 1.3%

- solutie perfuzabila de lactat de sodiu 1,72%

2. Perfuzii neoficinale:

- perfuzie de trometamoli, - perfuzie de acetat de sodiu Perfuzii administrare in

alcaloza:

 Perfuzii oficinale in FRX:

- solutie perfuzabila de NaCl 0.9%

 Perfuzii neoficinale:

- solutie perfuzabila de clorura de amoniu 8,3%

- solutie perfuzabila de arginina 10.5%

- solutie perfuzabila de clorhidrat de lizina 21.6 %

3.Perfuzii cu substante energetice

In urma unor interventii chirurgicale pe tractul gastrointestinal si alte interventii
grele este nevoie sa se recurga si la alimentatie parenterala, si anume perfuzii
care contin substante nutritive.

Organismul uman are nevoie de 2000-4000 calorii pe zi. Pentru alimentare

parenterala se ulitizeaza in primul rand glucide, hidrolizate de proteine si mai
recent emulsii de ulei in apa.

Exemple de perfuzii cu substante energetice:

Oficinale in FR X:

 solutie perfuzabila de glucoza 50 g/l

 solutie perfuzabila de fructoza 54 g/l

 solutie perfuzabila de sorbitol 50 g/l ,100 g/l

 solutie perfuzabila de manitol 50 g/l, 100g/l

 perfuzie invertosi- se prepara folosind 10% zahar si 0.3 ml acid clorhidric.

 perfuzie continand alcool si fructoza 40+40, 40+100

4. Perfuzii folosite in metabolismul reconstituant

Metabolismul reconstituant asigura dezvoltarea si refacerea organismului,

resintetizarea proteinelor. Proteinele sunt cele mai importante substante care
intra in constitutia protoplasmei, reprezentand substratul material al tuturor
fenomenelor vietii.

Proteinele organismului iman sunt constituite din 22aminoacizi levogiri. Un

numar insemnat de acizi aminati pot fi sintetizati in organism, daca
alimentatia contine suficient azot aminic. 8 aminoacizi insa nu pot fi
sintetizati (Aminoacizii esentiali) si trebuie introdusi prin alimentatie.

Pentru ca un amestec de aminoacizi sa fie considerat echilibrat intr-o perfuzie

trebuie ca raportul aminoacizi esentiali: aminoacizi neesentiali sa fie egal cu
1:2.
 La formularea solutiilor trebuie sa se tina seama de urmatoarele: - Solutiile
trebuie sa contina aminoacizii esentiali in cantitati asemanatoare raportului in
care se gasesc in protein, de exemplu: fenilalanina 20%, valina 16%;

- Pe langa aminoacizii esentiali solutiile trebuie sa contina si unii aminoacizi

neesentiali care sa asigure necesarul de azot nespecific;

- Solutiile trebuie sa contina si substante energetic (sorbotol), vitamine din

grupa B, vitamina C si rutozid;

- Ca vehicul se va folosi o solutie de electroliti care trebuie sa contina si K+

si Mg2+

- Se recomanda adaugarea acidului malic pentru favorizarea eliminarii

azotului neutilizat;

5. Perfuzii inlocuitoare de plasma

Pierderile mari de sange cauzate de un accident sau in urma unei interventii

chirurgicale, pericliteaza viata persoanei respective datorita diminuarii
volumului circulant. Daca volumul se mareste cu lichide corespunzatoare,
bolnavul poate supravietui.

Cea mai indicata in asemenea cazuri este transfuzia de sange si se va recurge la

peruzii cu plasma sau solutii perfuzabile numai daca nu exista posibilitatea
utilizarii sangelui. Pentru inlocuirea sangelui s-au folosit solutii saline, dar
electrolitii difuzeaza rapid din sistemul vascular iar apa este eliminate. Pentru
mentinerea apei timp mai indelungat in circuitul vascular, s-a recurs la solutii de
coloizi hidrofili, care au capacitatea de a retine si apa.

Exemple de solutii perfuzabile inlocuitoare de plasma:

1. Perfuzii officinale in FRX:

- perfuzie de dextran 40 cu glucoza

- perfuzie de dextran 70 cu glucoza

- perfuzie de dextran 40 cu clorura de sodiu

- perfuzie de dextran 70 cu clorura de sodiu (Dextranul este un polimer al

glucozei, obtinut pe cale biosintetica.)
2. Perfuzii neoficinale:

- Polivinilpirolidona - este un produs macromolecular sintetic. Este o pulbere

alba, higroscopica. Se utilizeaza solutia de 3,5% neutralizata cu
hidrogencarbonat de sodium izotonizata cu 0,9 %clorura de sodium;

- Marisang (Plasmagel) - este un preparat obtinut din gelatin modificata si partial

hodrolizata. Este total lipsit de toxicitate, nu influenteaza mecanismul coagularii
sangelui, este metabolizat complet. Prezinta avantajul fata de ceilalti inlocuitori
de plasma ca aduce si aport de azot organismului.

6. Perfuzii medicamentoase

Se administreaza in urmatoarele cazuri:

- cand nu se pot realiza concentratii terapeutice sanguine prin administrare pe cai

injectabile

- daca substanta medicamentoasa are viteza mare de eliminare

- substanta medicamentoasa nu este tolerate la administrare pe calea enterala

(orala)

- substanta medicamentoasa este inactivata prin administrare pe cale enterala

Perfuziile cu substante medicamentoase realizeaza o concentratie terapeutica
aproape constanta si un nivel sanguit ridicat in organism pe toata durata
perfuzarii. Se pot administra diferite medicamente prin introducerea lor in tubul
aparatului de pefuzie, fara sa mai fie nevoie de injectii i.v. repetate

Exemple de solutii perfuzabile medicamentoase:

1. Oficinale in FRX: - perfuzie de metronidazol, contine 5g metronidazol. Se

indica in abcese hepatice amibiene, infectii cu bacteria anaerobe sistemice

- perfuzie de tinidazol, contine 2g/l tinidazol. Are indicatii identice cu solutia

perfuzabila de metronidazol.

- perfuzie de p-amino salicilat de sodiu

- Perfuzii de uree - este utilizata pentru scaderea tensiunii intracraniene

- perfuzie de ethionamidi- se utilizeaza tuberculostatic

- perfuzie de E.D.T.A.- Na2 – se administreaza in intoxicatiile cu metale, in
hipercalcemia, aritmii cardiace, arterioscleroza

7. Solutii pentru dializa peritoneala si pentru hemodializa

Solutiile folosite pentru dializa peritoneala si pentru hemodializa au proprietati

asemanatoare cu perfuziile cu electroliti; sunt solutii izotonice, izoionice si
sterile.

Perfuziile pentru dializa peritoneala se folosesc in scopul indepartarii din

organism a unei substante toxice. Dializa peritoneala se poate efectua fie prin
introducerea perfuziei in cavitatea abdominala cu ajutorul a doua catetere, unul
pentru intrare si altul pentru evacuarea solutiei, fie prin introducerea intermitenta
a solutiei de perfuzat, care dupa un anumit timp este eliminate prin aceleasi
catetere.

Tehnica acestui procedeu constra in introducerea in cavitatea peritoneala a 2l

solutie perfuzabila, se lasa jumatate de ora, iar apoi lichidul este indepartat.
Operatia se repeat dupa 6- 12 ore. In acest timp se controleaza balanta hidrica.
Deoarece prin acest procedeu se folosesc cantitati mari de perfuzii, se realizeaza
solutii concentrate care sunt diluate la intrebuintare.

Perfuziile pentru dializa peritoneala contin electroliti, glucoza sau sorbitol. Se

pot asocia antibiotice. Perfuziile administrate trebuie sa fie izoosmotice si
sterile.

Perfuziile pentru hemodializa se utilizeaza pentru functionarea rinichiului

artificial. In cazurile de anuie prin insuficienta renala, in intoxicatii grave cu
somnifere si in general in cazurile in care este necesara epurarea sangelui, se
foloseste rinichiul artificial. Acest aparat este prevazut cu o membrane
semipermeabila , de o parte a membrane se introduce o solutie de polielectroliti,
cu un continut asemanator plasmei sanguine si o osmolaritate totala cuprinsa
intre 300 si 400 mosm/l, de cealalta parte a membrane este adus, extracorporal,
sangele bolnavului.

Prin membrane, se petrec schimburi intre substantele din plasma sanguina si

Solutia pentru rinichiul artificial. Cantitatea de solutie pentru rinichiul artificial
utilizata la o dializa de 6ore, variaza intre 150 si 300 l. Aparatul este prevazut cu
rezervoare de 140 l care se schimba la 2ore. In aceste rezervoare se introduce:
concentrate de electroliti, glucoza si apa si se agita continutul cu agitatoare. La
solutia diluata se adauga clorura de calciu si clorura de potasiu.

II. EXEMPLE DE SOLUȚII PERFUZABILE

1. Solutie perfuzabila de KCl si NaCl

- contine : 36 mmoli K+ 103 mmoli Na+ si 138 mmoli Cl

imagine ( cauti pe net o imagine cu perfuzia asta si o pui sub

denumirea ei )
Prospect ( cauti prospectul pe net si scrii gramaj, indicatii,
contraindicatii, supradozaj, reactii adverse etc.)
2. Solutie perfuzabila de NaCl

Imagine

Prospect

3. solutie perfuzabila de hidrogencarbonat de sodiu 1.3%

imagine
prospect

4. solutie perfuzabila de NaCl 0.9%

imagine
prospect

5. solutie perfuzabila de glucoza 50 g/l

imagine
prospect

6. perfuzie de dextran 40 cu glucoza

imagine
prospect

7. perfuzie de metronidazol
imagine
prospect

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

( AICI PUI DOAR IMAGINILE PE CARE LE-AI FOLOSIT LA

FIECARE EXEMPLU DE PERFUZIE)