Sunteți pe pagina 1din 1

Taiwan, oficial Republica Chineză sau Republica China (în limba chineză tradițonală:

中華民國; în limba chineză simplificată: 中华民国) este o țară insulară, cu recunoaștere


restrânsă, fiind recunoscută doar de 20 de state (Vatican, o parte din statele Americii
Centrale etc). România și Republica Moldova nu recunosc acest stat. Taiwanul se află
în Extremul Orient. Este alcătuită din 2 insule principale: Taiwan și Penghu și peste 80 de
insule mai mici. Se învecinează în nord cu Marea Chinei de Est, în nord-est cu
arhipelagul Liuqiu iar în sud cu strâmtoarea Bashi. Se află la doar 160 km depărtare
de Republica Populară Chineză.
Cunoscută de chinezi încă din sec. VII, insula a fost populată de aceștia la începutul sec.
XVII. În 1646, olandezii au obținut controlul asupra insulei, dar au fost îndepărtați în 1661
de către un mare val de refugiați chinezi, susținători ai dinastiei Ming. A fost cucerită de
către dinastia manciuriană în 1683, iar contactele cu europenii nu au fost restabilite până
în 1858. În 1895 a fost cedată Japoniei în urma războiului sino-japonez. Centru militar
japonez în al doilea război mondial, a fost bombardată frecvent de către avioanele
americane. După înfrângerea Japoniei, a fost retrocedată Republicii Chineze care era
guvernată pe atunci de partidul naționalist (Kuomintang). În anul 1950, ca urmare
a Războiului Civil Chinez, forțele naționaliste reprezentate de partidul Kuomintang au
pierdut controlul asupra Chinei continentale, având sub jurisdicția de facto, doar grupul de
insule Taiwan, Insulele Pescadores, Kinmen și Matsu. Totuși, guvernul Kuomintangului,
care s-a refugiat în Taiwan, a continuat să pretindă că reprezintă întreaga națiune chineză.
Taiwan a devenit reședința guvernamentală a naționaliștilor, cu generalul Jiang Jieshi ca
președinte. În 1945 Republica China, pe atunci sub conducerea Kuomintangului, a fost
unul din membrii fondatori ai Organizației Natiunilor Unite. În condițiile în care Republica
Populară Chineză condusă de Partidul Comunist Chinez a fost boicotată de numeroase
state, între 1949-1971 Republica Chineză, limitată la Taiwan, a ocupat locul de reprezentant
al întregii Chine la ONU, inclusiv ca membru permanent al Consiliului de Securitate al
ONU, fiind recunoscută ca atare de numeroase state. În 1971 locul său la ONU a fost luat
de Republica Populară Chineză. În anul 1954, Taiwanul a semnat un tratat de apărare
reciprocă cu SUA, și a primit un ajutor american pe o perioadă de aproape trei decenii, în
care a cunoscut o dezvoltare economică spectaculoasă, „Miracolul Taiwanez”; există
investiții foarte mari făcute în China de persoane care sunt cetățeni taiwanezi deținând
tehnologie, cunoscute ca persoane miliardare, având ca urmare ridicarea Chinei.
Pe plan internațional în cursul deceniilor cele mai multe țări au recunoscut Republica
Populară Chineză drept guvern al Chinei și au rupt relațiile diplomatice oficiale cu
guvernul de la Taipei. În loc de Republica Chineză a început să fie folosit în mod obișnuit
denumirea de „Taiwan”, uneori „China Taipei.”
În ultima perioadă în Taiwan a avut loc o intarire a sistemului democratic, și a luat
amploare o mișcare de opoziție la Kuomintang, aspirând la proclamarea oficială a
independenței Taiwanului ca atare. În alegerile din 2000 a fost ales președinte al Republicii
Chineze Chen Shui-bian, primul conducător care nu provenea din Kuomintang. Totuși,
independența Taiwanului nu a fost proclamată oficial, deoarece Republica Populară
Chineză a anunțat că în acest caz va începe un război, cât și datorită faptului că în opinia
publică din Taiwan părerile asupra necesității proclamării oficiale a independenței față
de Republica Populară Chineză sunt împărțite. De facto însă, Taiwanul este un stat
independent.
Președintele actual este Tsai Ing-wen, prima femeie președinte, care a preluat funcția la 20
mai 2016