MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII

Universitatea Liberă Internaţională din Moldova

Facultatea: Informatică, Inginerie şi Design

Catedra “Tehnologii Informaţionale şi Design”
Disciplina:”Retele de calculatoare”

Referat
Tema: DNS si DHCP

A elaborat: A verificat:

studentul gr. TIR-26 Prof.

Stîrcea Alexei Bordian V.

Chişinău 2019
 Ce este DNS (Domain Name System)?

DNS vine de la "domain name system" ("sistem nume de domenii") și

reprezintă un standard folosit pentru administrarea adreselor IP ale
saiturilor web din toată lumea. În limba calculatoarelor, fiecare sait web
de pe internet are o adresă IP la care poate fi găsit. De aceea există
tehnologia DNS: pentru a traduce adresele IP ale saiturilor web de pe
internet în ceva inteligibil și mai ușor de înțeles pentru noi oamenii.

Într-un fel, tehnologia DNS este ca o uriașă carte de telefoane care

asociază câte un nume pentru fiecare număr de telefon din lume.
Singura diferență este că în loc de numere de telefon, avem adrese IP.
Este ceva normal pentru noi să ne aducem aminte de numele prietenilor
noștri, dar nu și de numerelor lor de telefon. Atunci când vrei să îți suni
unul din prieteni, deschizi lista de contacte de pe smartphone-ul tău și îl
suni apăsând pe numele lui. Nu trebuie să îi memorezi numărul de
telefon. Similar, nu trebuie să memorezi adresa IP a unui sait web pentru
a îl putea vizita. Trebuie doar să îți aduci aminte care este numele lui, iar
tehnologia DNS va asocia automat acel nume cu adresa IP corectă.

Cum funcționează serverele DNS?

tehnologia DNS își face treaba cu ajutorul serverelor DNS. Ele sunt
servere speciale care stochează baze de date mari cu adresele IP ale
diverselor saituri web de pe internet, precum și adresele IP ale altor
servere DNS care fac același lucru.

Atunci când vrei să vizitezi un sait web, calculatorul sau dispozitivul tău
își întreabă serverul DNS care este adresa IP a acelui sait web. Dacă
serverul DNS o știe și calculatorul tău primește un răspuns, atunci ești
automat redirecționat către adresa IP a saitului. Acest proces poartă
numele de căutare DNS (DNS lookup). Este un proces similar cu funcția
de căutare din lista de contacte a smartphone-ului tău.

Însă se poate întâmpla ca serverul DNS configurat să lucreze cu

calculatorul tău, să nu știe adresa IP a saitului web pe care încerci să îl
vizitezi. Acest lucru chiar se poate întâmpla, pentru că menținerea unei
baze de date cu toate saiturile web din lume este o sarcină titanică.
Totuși, serverele DNS nu sunt doar niște insule pustii pierdute într-o
mare de saituri web: ele sunt conectate între ele și sunt chiar și
organizate într-o ierarhie. Dacă se întâmplă ca un server DNS să nu știe
adresa IP a unui anumit sait web, el va retransmite întrebarea către un
alt server DNS, aflat pe poziția superioară din ierarhie. Atunci când un
rezultat este găsit, răspunsul face calea inversă până la tine.
Merită menționat faptul că tot acest proces de "întreabă și răspunde" are
loc în doar câteva milisecunde așa că este foarte rapid și tu nu vei ști
care server DNS ți-a răspuns la întrebarea legată de adresa IP a saitului
web pe care încerci să îl vizitezi. Calculatoarele din ziua de astăzi,
dispozitivele inteligente și majoritatea programelor, urăsc orice fel de
întârziere, oricât de mică, așa că majoritatea calculatoarelor și
dispozitivelor păstrează și o memorie cache cu răspunsurile la cererile
DNS pe care le-ai făcut, astfel că data viitoare când vei revizita un sait
web, procesul de răspuns DNS să fie mult mai rapid.

Dynamic Host Configuration Protocol(DHCP)

Dynamic Host Configuration Protocol (DHCP) este tehnologia care

atribuie automat adresele IP dispozitivelor de rețea. Majoritatea
administratorilor de rețea preferă să utilizeze DHCP mai degrabă decât
să atribuie manual adrese IP.

DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol) este un protocol

TCP/IP care dă posibilitatea unei reţele private, conectate la internet, să
aloce o adresă IP unui calculator gazdă care urmează a se conecta la
acea reţea. DHCP este un mediu client server, urmaş al protocolului
BOOTP, utilizat pentru alocarea dinamică a adreselor de IP, serverelor
DNS (Domain Name Service), WINS (Windows Internet Name Service )
şi a default gateway.

DHCP a fost proiectat şi dezvoltat sub auspiciile Internet Engeneering

Task Force (IETF). Microsoft a fost prima firmă care a introdus în 1994
DHCP, odată cu lansarea lui Windows NT Server 3.5. Conceptele au fost
preluate şi de firma MacIntosh, care a introdus alocarea dinamică a
adreselor în reţelele sale.

DHCP automatizeaza sarcina pentru adresele IP,mastile subnet,lipsa

portilor si alti parametri IP.

Cand DHCP configureaza clientii (fie un computer sau alt plan constient
de retea) se conecteaza la o retea,clientii DHCP trimit o intrebare
televizata care trimite o cerere necesara pentru un server DHCP.Serverul
DHCP conduce o balta de adrese de IP-uri si informatii despre parametrii
de configurare a clientului la fel ca lipsa portilor,numele de domeniu
,servere DNS,alte servere ca serverele de timp si asa mai departe. Pe o
cerere valabila,serverul va trasa calculatorul si adresele de IP,o arenda
(un timp mai indelungat pentru care alocatia este valida) si atti parametrii
de configuratie TCP/IP cum ar fi masca subnet si lipsa portilor.Intrebarea
e tipic initiate imediat dupa booting si trebuie sa fie gata inainte ca clientul
sa initieze IP-ul bazat pe comunicare cu alti oasteti.

DHCP furnizeaza 3 moduri pentru alocarea adreselor de IP.Cel mai

cunoscut mod este cel dinamic,in care clientul da o “arenda adreselor de
IP pentru o anumita perioada de timp.depinde de reteaua de
stabilitate,poate avea un sir de ore la saptamani.

Celelalte 2 moduri de alocare a adresei IP sunt: automat (cunoscut si ca

DHCP Reservation),in care adresa IP e permanent conectata,repartizata
la un client si manual in care adresa e aleasa de un client (manual de catre
utilizator sau altii) si mesajele DHCP protocol sunt folosite pentru a anunta
serverul ca adresa a fost alocata.

Metodele automate si manuale sunt utilizate in general cand este cerut

controlul finer-grained al adresei IP (tipic pentru setarile stranse legate
firewall),cu toate ca in general firewall va permite accesul la un domeniu
al adreselor IP care poate fi alocat repede de serverul DHCP

Cum lucrează DHCP?

Clienţii DHCP caută în reţea servere DHCP, de la care încearcă să

obţină, pe o durată limitată de timp, o identitate (adresă IP, mască de
reţea, adresă pentru default gateway). Un dispozitiv cu mai multe
interfeţe (router, calculator cu mai multe NIC-uri, etc.) trebuie să utilizeze
DHCP pentru obţinerea dinamică a parametrilor fiecărei interfeţe.

Procesul se desfasoara in 4 pasi:

1. Discover - clientul caută un server disponibil pentru a-şi transmite

mesajul
2. Offer - oferta DHCP către client
3. Request - cererea adresată de client serverului DHCP ales
4. Acknowledgment - serverul transmite clientului pachetul de date
solicitat.