Sunteți pe pagina 1din 5

86

 
Factori de bază ce influenţează politicile alimentare şi nutriţionale la nivel internaţional
 

FACTORI DE BAZĂ CE INFLUENŢEAZĂ POLITICILE ALIMENTARE ŞI


NUTRIŢIONALE LA NIVEL INTERNAŢIONAL
A. Chirsanova, dr. conf.univ., V. Reşitca, dr.conf.univ.
Universitatea Tehnică a Moldovei

Problema alimentară la nivel mondial rezultă nutriţionale ale populaţiei, protecţia consumatorilor
din jocul a numeroase contradicţii, nepotriviri din şi reducerea riscurilor privind sănătatea. Aceste
sfera producţiei şi distribuţiei bunurilor alimentare, politici sunt strâns legate de politicile alimentare,
contradicţii determinate, la rândul lor, de un fiind influenţate de veniturile populaţiei, de
ansamblu de fenomene complexe – economice, preţurile produselor etc. şi au la bază norme privind
sociale şi politice – specifice ţărilor şi regiunilor substanţele nutritive (conţinutul alimentarelor în
lumii. Proiectele de dezvoltare vizând o alimentaţie energie, protide, glucide, lipide, minerale, vitamine)
adecvată sunt cele care aduc beneficii unui segment necesare pentru menţinerea unui tonus fizic şi psihic
extins de populaţie, care contribuie la reducerea optim pentru consumatori. [10]
inegalităţii veniturilor şi au şanse să ducă la În acest context, fundamentarea şi
îmbunătăţirea sănătăţii şi calităţii vieţii. În acest elaborarea pe baze ştiinţifice a politicilor
context, recunoaşterea existenţei unei probleme agroalimentare presupune, între altele, următoarele:
alimentare, precum şi conştientizarea implicaţiilor şi analiza principalelor resurse agroalimentare
riscurilor pe care nerezolvarea acesteia le poate existente şi susceptibile de a satisface cerinţele
induce asupra stării de sănătate a populaţiei pe alimentare ale populaţiei; evaluarea stării de nutriţie
termen scurt, mediu şi lung, s-au materializat în a populaţiei ţintă; studiul factorilor socio-culturali
intensificarea eforturilor de elaborare şi care influenţează alimentaţia; cunoaşterea stilurilor
implementare a unor politici alimentare şi şi tipurilor de alimentaţie. [ 1,3]
nutriţionale. Scopul general al acestor politici îl În ceea ce priveşte situaţia principalelor
constituie protejarea dreptului fiecărui individ de a resurse agroalimentare la nivel mondial, se observă,
avea acces permanent la hrana necesară unei vieţi în primul rând, că atât la nivelul marilor regiuni
active şi sănătoase.[2, 4, 12] geografice cât şi, în cadrul acestora, la nivelul
Politicile agroalimentare vizează ansamblul diferitelor ţări, există o distribuţie inegală a
sectorului agroalimentar şi au ca scop satisfacerea resurselor, iar producătorii consacraţi de bunuri
nevoilor alimentare şi nutriţionale ale populaţiei, agroalimentare continuă să domine, cu mici
prin intervenţii şi orientări spre piaţă a diferitelor fluctuaţii, toate topurile anuale. Aceasta înseamnă
activităţi şi fluxuri care au loc de-a lungul filierelor că pentru echilibrarea balanţei alimentare la nivel
agroalimentare sau anumitor segmente ale mondial, un rol tot mai important va reveni
acestora.[1, 13] comerţului internaţional cu bunuri agroalimentare,
Politicile agricole şi de dezvoltare rurală însă se pune problema în ce măsură ţările net
prezintă numeroase particularităţi naţionale şi importatoare de resurse, în special cele sărace şi în
zonale, se concep şi se implementează diferit la curs de dezvoltare, vor putea participa cu succes la
nivelul exploataţiilor agricole, al activităţilor aceste schimbări economice externe în lipsa unor
economice şi sociale din mediul rural şi în resurse financiare suficiente. [ 10, 11]
raporturile pe care agricultura le are cu agenţii În al doilea rând se evidenţiază faptul că,
economici din amonte şi din aval. [ 3] deşi, în ultimele decenii producţia cerealieră şi, pe
Politicile alimentare se referă la un set de cale de consecinţă, cea animalieră, respectiv
măsuri cu caracter orientativ, stimulativ sau piscicolă, au înregistrat creşteri importante, în
restrictiv, respectiv asigurarea inocuităţii prezent, are loc o încetinire a ritmurilor de creştere
alimentelor prin respectarea criteriilor de calitate în anuală a acestora, ceea ce va implica apariţia, în
toate componentele lanţului agroalimentar, toate viitor, a unor probleme reale privind asigurarea
acestea urmărind satisfacerea nevoilor biologice securităţii alimentare pentru populaţia din anumite
complexe ale consumatorilor.[7,8] zone ale lumii, mai ales dacă această situaţie va fi
Politicile nutriţionale au ca scop coroborată şi cu un spor demografic necontrolat.
îmbunătăţirea calităţii şi cantităţii raţiilor de consum [12]
alimentar în vederea satisfacerii nevoilor
 
Factori de bază ce influenţează politicile alimentare şi nutriţionale la nivel internaţional 87
 
De asemenea, ca o consecinţă a celor depinde în mod direct mărime şi structura
arătate mai sus, analiza reliefează că situaţia consumului alimentar, se poate apela la metoda
disponibilităţilor alimentare energetice şi trofice se anchetei alimentare.[1, 6]
prezintă foarte diferit atât pe categorii mari de ţări, Evaluarea consumului alimentar propriu-zis
în curs de dezvoltare sau industrializate, cât şi pe al colectivităţii, variabilă ce influenţează în mod
mari zone geografice. Astfel, insuficienţele hotărâtor alimentaţia acesteia, se poate face, de
alimentare energetice şi trofice sunt, de regulă asemenea, prin mai multe metode, dintre care
apanajul, ţărilor sărace şi în curs de dezvoltare, cu amintim: metoda producţiei ca metodă iniţială şi
toate că şi în societăţile dezvoltate se constată, metoda distribuţiei sau repartiţiei ca metodă finală.
uneori, la anumite segmente de populaţie o stare de Definirea coerentă a politicilor
subalimentaţie, însă, în ambele situaţii, este agroalimentare – cu luarea în considerare a
periclitată dezvoltarea fizică şi mentală armonioasă obiectivelor propuse, a mijloacelor de realizare a
a consumatorilor, adică acea stare de sănătate care acestora, precum şi a modalităţilor de evaluare şi
să le permită să facă faţă cu succes solicitărilor la corecţie – nu poate face abstracţie, desigur, de
care ei sunt supuşi în mod curent. [5] analiza pe care o exercită asupra alimentaţiei umane
Primele încercări publicate de estimare a următorii factori de influenţă: factorii economici
necesarului uman de substanţe nutritive datează din (mărimea resurselor agroalimentare disponibile,
ultima jumătate a secolului al XIX- lea, deşi repartiţia şi distribuţia acestora, stocurile de bunuri
proprietăţile nutritive ale anumitor alimente erau alimentare şi preţurile lor, veniturile consumatorilor
cunoscute de mai multă vreme. [10] etc.), factorii demografici (dinamica populaţiei şi
Evoluţiile ulterioare au dus, în final, la structura acesteia pe regiuni geografice, vârste şi
cristalizarea a două mari tipuri de aplicaţii sau sexe etc.) şi factorii politici (sistemul politic al unei
utilizări ale activităţii de estimare a necesarului ţări cu tot ceea ce derivă din acesta).[8, 11]
uman de substanţe trofice: aplicaţii cu rol diagnostic Totuşi, a face abstracţie de existenţa unor
şi aplicaţii cu rol prescriptiv. Primele urmăresc tradiţii şi obiceiuri alimentare, precum şi de
stabilirea, cu prioritate, a necesarului de hrană şi de manifestarea cotidiană a anumitor comportamente
nutrienţi pe cap de locuitor, iar cele din a doua alimentare individuale sau de grup, înseamnă că în
categorie vizează consilierea nutriţională a conturarea politicilor alimentare şi nutriţionale, care
consumatorului şi planificarea distribuirii de reprezintă apanajul autorităţilor guvernamentale sau
alimente către grupurile de populaţiei, respectiv a unor organizaţii de profil naţionale şi
alimentaţia de tip instituţional. [6] internaţionale, se pierde din vedere subiectul
În ceea ce priveşte determinarea cât mai principal al acestora, care nu poate fi decât omul, în
exactă a stării de nutriţie a unei colectivităţi umane, toată existenţa sa plenară.
trebuie luate în calcul mai multe variabile, fără de În acest context, o atenţie aparte trebuie
care evaluarea nu poate fi considerată realistă: acordată şi factorilor socio-culturali care, în
mărimea populaţiei şi structura acesteia pe vârste şi majoritatea ţărilor, au o influenţă majoră asupra
pe sexe, disponibilităţile agroalimentare de care consumului alimentar. Ne referim aici la tipurile de
dispune colectivitatea respectivă de-a lungul produse care se consumă în mod frecvent, la modul
perioadei studiate, veniturile alocate pentru cum sunt obţinute şi pregătite acestea, deci la
satisfacerea nevoilor de hrană şi consumul obiceiurile de consum ale populaţiei. Orice
alimentar propriu-zis, văzut atât din punct de consumator are dreptul să prefere sau nu anumite
vedere cantitativ, cât şi din punct de vedere alimente şi mulţi oameni sunt conservatori în
calitativ. privinţa obişnuinţelor de consum cu care au fost
Populaţia unei anumite zone geografice se deprinşi de-a lungul timpului. De aici rezultă şi
stabileşte, atât ca mărime, cât şi ca structură, cel mai convingerea unor specialişti în alimentaţie că
adesea, prin metoda recensământului. [8,9] tradiţiile alimentare nu fac altceva decât să
Disponibilităţile alimentare se determină în perpetueze la nesfârşit o stare de malnutriţie
mod frecvent prin metoda bilanţurilor alimentare, individuală sau colectivă la nivelul unei părţi a
potrivit căreia volumul total al disponibilităţilor este populaţiei. [7,12]
constituit din însumarea producţiei interne şi a Deseori, s-a spus că obişnuinţele de consum
importurilor specifice, din care se scade volumul nu se schimbă niciodată sau se schimbă foarte greu,
exporturilor şi la care se adaugă variaţia stocurilor. iar modificarea acestora este greu de realizat;
Pentru stabilirea cuantumului alocaţiei această teorie a fost infirmată însă în timp, fapt
pentru hrană a membrilor comunităţii, studiată din demonstrat şi de realitatea că o serie întreagă de
punct de vedere al stării de nutriţie, cuantum de care produse, care în prezent se consumă în mod curent
88
 
Factori de bază ce influenţează politicile alimentare şi nutriţionale la nivel internaţional
 
în multe ţări ale lumii, nu intrau în dietele obişnuite Pe această bază, pot fi imaginate piramide
ale oamenilor cu un secol în urmă. alimentare specifice diverselor regiuni ale lumii, în
Altfel spus, preferinţele pentru un anumit condiţiile în care realitatea demonstrează că aceste
aliment, în cea mai mare parte a cazurilor, nu iau regiuni prezintă particularităţi în ceea ce priveşte nu
naştere sau se sting dintr-un capriciu sau moft de numai tradiţiile şi preferinţele alimentare, ci şi
moment. Mutaţiile sunt generate de schimbările posibilităţile de realizare permanentă a unor bunuri
sociale şi economice care au loc într-o comunitate alimentare la costuri acceptabile din punct de
sau într-un grup social când, foarte des, problema vedere economic, şi aceasta cu atât mai mult cu cât
care se pune nu se referă la ce tipuri de alimente se există diferenţieri semnificative între aceste regiuni,
consumă ci, mai degrabă, la ce cantitate de produse din punct de vedere al condiţiilor pedoclimatice,
este disponibilă pentru consum şi cum este împărţit respectiv al mijloacelor tehnice de producţie care
acesta între membrii comunităţii sau, după caz, ai pot fi folosite în agricultură. Aşadar, pot fi realizate
familiei.[3, 11] mai multe tipuri de piramide alimentare,
Ţinând cont de toate aceste aspecte, este de corespunzătoare marilor regiuni geografice ale
dorit ca specialiştii în nutriţie să analizeze diferitele lumii (Europa, Asia, Africa, America de Nord şi de
obiceiuri şi preferinţe alimentare existente în Sud şi Oceania), tipurilor de alimentaţiei sau
diversele regiuni ale lumii şi, prin intermediul unor categoriilor de consumatori. [1, 9].
programe de educaţie nutriţională bine construite, Elaborarea pe baze ştiinţifice şi aplicarea
să contribuie, pe de o parte la consolidarea celor coerentă a măsurilor de politică alimentară şi
pozitive, iar, pe de altă parte, la schimbarea celor nutriţională implică şi cunoaşterea profundă a
negative. Acest lucru este necesar să se întâmple, cu stilurilor alimentare şi a tipurilor de alimente.
atât mai mult cu cât fundamentarea şi consolidarea
unor politici alimentare şi nutriţionale eficiente
trebuie să se întemeieze pe o bună cunoaştere a
acestor realităţi.[1, 9]
În acest sens, un instrument util de lucru îl
reprezintă aşa numita piramidă a alimentelor, prin
intermediul căreia se prezintă, într-o formă grafică
sugestivă, proporţiile pe care trebuie să le aibă în
alimentaţia cotidiană principalele grupe de alimente,
cunoscându-se necesarul zilnic de substanţe
nutritive al diferitelor categorii de consumatori.
Astfel, Departamentul Agriculturii din
Statele Unite ale Americii, la nivelul căruia există o
structură specializată care oferă consumatorilor
consultanţă în legătură cu nutriţia, a elaborat o
piramidă generală a alimentelor, în care se poate
observa cu uşurinţă că ponderea cea mai ridicată în Figura 1. Piramida alimentară în SUA.
consum (baza piramidei) ar trebui să revină grupei
cerealelor şi produselor derivate din acestea, dat
fiind conţinutul lor nutritiv şi necesarul de nutrienţi
care trebuie acoperit la nivel individual, iar cea mai
scăzută (vârful piramidei) grupei zahărului şi
produselor zaharoase, respectiv grăsimilor şi
uleiurilor alimentare, dacă ţinem cont de riscurile pe
care le induce asupra sănătăţii consumul abuziv al
acestora.[1, 3, 12]
În cadrul piramidei, grupele intermediare
sunt reprezentate, mai departe, în ordinea
crescătoare a ponderilor, de către legume şi fructe,
carne şi preparate din carne, peşte, lapte şi produse
derivate şi, respectiv, ouă. Figura 2. Piramida alimentară în Chile.
 
Factori de bază ce influenţează politicile alimentare şi nutriţionale la nivel internaţional 89
 

Figura 6. Piramida alimentară în Costa Rica.


Figura 3. Piramida alimentară în India.

Figura 4. Piramida alimentară în Guatemala.

Figura 7. Piramida alimentară în Canada.

pregătirii şi consumului bunurilor alimentare


necesare întreţinerii vieţii.
Între factorii care influenţează stilurile
alimentare amintim: organismul uman, prin
caracteristicile lui fiziologice şi psihologice, de
vârstă, sex, greutate, stare de sănătate etc.; stilul de
viaţă, în întregul său, dintre care se detaşează stilul
de muncă, de folosire a timpului liber, resursele
financiare etc.; nivelul de cultură şi civilizaţie al
populaţiei ţintă pentru care se analizează stilul
Figura 5. Pirmida alimentară în Mexic. alimentar: cunoaştere, tradiţii alimentare, credinţe
religioase etc.; mijloacele materiale utilizate pentru
Stilul alimentar este o componentă a satisfacerea cerinţelor de hrană: alimentele propriu-
stilului de viaţă al omului şi defineşte zise, echipamentele, instalaţiile şi ustensilele
comportamentul unui consumator sau al unei necesare pregătirii şi servirii mesei, dotările pentru
colectivităţi umane în ceea ce priveşte aspiraţia şi crearea ambianţei etc.; distribuţia în spaţiu a
semnificaţia care sunt acordate actului alimentar, consumatorilor, producătorilor şi comercianţilor de
precum şi procurării, bunuri alimentare; timpul şi condiţionările impuse
90
 
Factori de bază ce influenţează politicile alimentare şi nutriţionale la nivel internaţional
 
de acesta în ceea ce priveşte procurarea, pregătirea Bibliografie
şi servirea mesei, respectiv menţinerea sau creşterea
calităţi bunurilor alimentare. 1. Banu C., Dorin S., Shleanu E., Vizireanu C.,
Stilurile alimentare pot fi grupate în mai Gavrilă G. Alimente. Alimentaţie. Sănătate.
multe categorii: Editura AGIR. Bucureşti, 2005.
• stiluri alimentare condiţionate de nevoile 2. Beaton, H. G. Human nutrient requirement
fiziologice şi care au ca scop acoperirea cerinţelor estimates, www. fao.org.
de bază ale organismului: pentru situaţii obişnuite, 3. Beckford J. Quality. A critical introduction, p.
care ţin de rutina actului alimentar şi pentru situaţii 3-9, Routledge, Londra, 2000.
deosebite, aşa cum sunt, de exemplu, cele legate de 4. Brown, R. L. Opţiuni dificile. Confruntarea cu
refacerea organismului datorită unei boli; perspectiva crizei alimentare, seria „Probleme
• stiluri alimentare determinate de globale”, Editura Tehnică, Bucureşti, 2009.
satisfacerea cerinţelor speciale ale consumatorilor, 5. Brown, R. L. (coordonator), Probleme globale
aşa cum sunt de exemplu mesele festive şi ale omenirii. Editura Tehnică, Bucureşti, 2007.
protocolul alimentar oficial; 6. Cianetti, E. La cultura dellaqualita, SEF
• stiluri alimentare impuse de valorificarea cu Editoriale, S.r.l., Milano, 1997.
precădere a unor anumite materii prime: stiluri 7. Lathan, M. Human nutrition the developing
alimentare bazate pe produse ale mării, cu world, FAO, Rome, 2012;
dominantă vegetală’ sau numai cerealieră etc.; 8. Malassis, L. Economie agroalimentaire, vol. 1
• stiluri alimentare definite în raport cu – 3, EditionsCujas, Paris, 2011 ;
timpul în care au fost sau vor fi practicate: istorice 9. Mencinicopshi, Gh. ş.a. Un nou stil de viaţă
sau din trecut, contemporane sau care prefigurează (2), Food and Drinks Globus, Revista Industriei
viitorul; Alimentare Româneşti, nr. 54, 2004, p.6.
• stiluri alimentare generate de modul de 10. Mencinicopshi, Gh., Stroia, A. Un nou stil de
organizare a asigurării hranei (“felul de a viaţă (3), Food and Drinks Globus, Revista
bucătări”). Industriei Alimentare Româneşti, nr. 55, 2004, p.6.
Tipul de alimentaţiei al individului – 11. Niculescu, N. Bucătăria creativă, Editura
consumator se defineşte prin regimul alimentar CERES, Bucureşti, 2009.
practicat cu consecvenţă de-a lungul întregii vieţi 12. Kennet K. Quality Control For Management,
sau, cel puţin, pentru perioade îndelungate de timp, Prentice-Hall, 2010.
acesta fiind determinat fie de particularităţi 13. Vachette J. Amélioration continue de la
fiziologice specifice, fie de factori care ţin de qualité, Paris,2012.
obiceiuri şi tradiţii alimentare, credinţe religioase,
posibilităţi de acces la hrană etc..
În concluzie, succesul politicilor alimentare
şi nutriţionale, inclusiv a programelor de
îmbunătăţire a alimentaţiei care derivă din acestea,
depind de o serie de factori esenţiali, şi anume:
angajamentul politic ferm şi consecvent al
autorităţilor competente, concretizat în acţiuni de
finanţare a programelor de alimentaţie, mobilizarea
şi participarea efectivă a comunităţii în toate fazele
de planificare şi implementare a acestor programe,
dezvoltarea resurselor umane capabile să consilieze
comunitatea în acţiunile întreprinse, stabilirea
corectă a obiectivelor şi a mijloacelor pentru
atingerea lor, dezvoltarea unor sisteme
informaţionale care să permită monitorizarea şi
evaluarea luării deciziilor la diferite nivele şi, nu în
ultimul rând, reproductibilitatea şi durabilitatea
rezultatelor obţinute, care permit extinderea
strategiilor respective în cadrul altor comunităţi.

Recomandat spre publicare: 20.06.2013