Sunteți pe pagina 1din 6

Vitamina K

In functie de structura chimica, exista mai multe subcategorii ale


vitaminei K, toate avand in comun gruparea 2-metil-1,4-naftochinona. In
functie de radicalul pe care il prezinta, se pot diferentia vitaminele
K1,K2,K3,K4 si K5. Dintre acestea doar primele doua sunt naturale.

2-metil-1,4 naftochinona
Vitamina K1

Denumita si filochinona, vitamina K1 este produsa de plante, avand un


rol important in fotosinteza. Se poate considera ca aceasta este forma
vitaminei K a plantelor. Organismele animale pot folosi vitamina K1
direct sau o pot transforma in vitamina K2.

Vitamina K2
Vitamina K2 sau menachinona reprezinta forma preferentiala de
stocare a vitamine K la organismele animale. Aceasta poate fi de mai
multe tipuri in functie de lungimea lantului isoprenoid. De exemplu, cel
mai important subtip este MK-4 (sau menachinona-4) care prezinta patru
resturi de izopren in lantul sau lateral, importanta fiind data de faptul ca
transformarea vitaminei K1 in K2 duce la formarea de MK-4. Astfel este
si cea mai abundenta.
Conversia de la vitamina K1 la vitamina K2 se realizeaza la nivelul
testiculelor, pancreasului si in peretii arteriali, printr-un mecanism care
nu este cunoscut in totalitate, dar care prezinta eliminarea radicalului
phytyl din filochinona. In aceasta transformare, vitamina K3 apare ca
intermediar.

Vitamina K3 (menadiona) este una dintre variantele sintetice ale


vitaminei K. Deoarece s-a descoperit ca interfereaza cu actiunea
glutationului (GSH), menadiona nu mai este folosita in cazul deficitului
de vitamina K.

Roluri

Vitamina K1 reprezinta precursorul majoritatii vitaminei K din


natura. La plante are rolul de acceptor de electroni in fotositemul I al
fotosintezei. Cu toate acestea, nu s-a gasit nicio legatura intre functia ei
de la plante cu cea de la organismele animale, avand rolui biochimice
complet diferite.
Vitamina K este implicata in carboxilarea resturilor de acid glutamic
din anumite proteine, cu formare de resturi de acid gama-
carboxiglutamic. Acestre resturi se situeaza de cele mai multe ori la
nivelul unor domenii de acid gama-carboxiglutamic ( domenii Gla ) si au
rolul de a fixa calciul. In prezent exista 17 tipuri de proteine care contin
domenii de acid gama-carboxiglutamic, avand mai multe roluri:
- in coagulare: protrombina, factorii VII, IX si X, proteina C si
proteina S
- in metabolismul oaselor: Osteocalcina, Periostina
- biologie vasculara : Gas6

Aparitia unei grupari carboxil in plus la nivelul acidului glutamic ii


permite acestuia sa lege ionii de calciu ceea ce duce la activarea
anumitor enzime si a unor factori ai coagularii astfel:
Vitamina K sufera procesul de reducere, devenind vitamina K
hidrochinona, reactie catalizata de vitamina K epoxid reductaza
(VKOR). Ulterior, alta enzima numita gama-glutamil carboxilaza
oxideaza vitamina K hidrochinona pentru a permite carboxilarea
acidului glutamic.
Bibliografie: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4600246/
https://en.wikipedia.org/wiki/Vitamin_K
https://en.wikipedia.org/wiki/Gamma-glutamyl_carboxylase
https://en.wikipedia.org/wiki/Gla_domain